Camerele foto compacte şi capcanele

comercianţilor
11 ianuarie 2010 | 17:00 George Olteanu Comentarii 26

Camerele de buzunar se numără printre electronicele aflate mereu la mare căutare, alături
de telefoane, playere multimedia, laptopuri şi, de ce nu, televizoare LCD. În orice
magazin de IT intri, nu se poate să nu-ţi sară în ochi întinsul raft pe care sunt înşirate zeci
de aparate foto digitale, care mai de care mai cochete. Dar cu cât meniul este mai
diversificat, cu atât mai greu îţi va fi să alegi - exact ca la restaurant. Nu-ţi rămâne decât
să începi să studiezi specificaţiile şi să încerci să stabileşti care produs te va mulţumi pe
deplin.

Design - pentru că gusturile sunt subiective şi se discută

Un criteriu deseori eliminatoriu, orice ar spune unii, este designul. Oricât de bine ar fi
înzestrată tehnologic acea cameră, dacă nu place fizic potenţialului client, are mari şanse
să rămână în magazin, în aşteptarea unui individ mai puţin interesat de latura estetică.

Femeile sunt în general pretenţioase când vine vorba de aspect, fiind foarte uşor capabile
să facă numeroase compromisuri doar pentru că acel produs se asortează la o anumită
ţinută, e subţire şi are touchscreen.

Să trecem însă peste această etapă emoţională şi să presupunem că am găsit câteva

aparate care ne încântă vizual şi despre care vrem să aflăm mai multe.
 Designul
contează, mai ales când femeile aleg

Promovarea la raft - "capcana mercenarilor"

Dacă ai ajuns în magazin fără să te informezi înainte despre specificaţiile camerelor care
ţi-au făcut cu ochiul, încearcă pe cât posibil să afli detaliile ascunse ale acestora - nu
cele descrise pe "fiţuica" de lângă. Acele caracteristici de pe hârtie nu fac decât să-ţi dea
un impuls de încredere pentru respectivul produs (prin cifre spectaculoase şi denumiri
pompoase), dar în urma căruia vei rămâne foarte probabil dezamăgit. Sunt câteva
caracteristici strategice (de marketing), prin care producătorii şi comercianţii atrag în
capcană persoanele fără cunoştinţe în domeniu. Să le luăm pe rând.
 Nu te limita la
detaliile superficiale de promovare

Numărul de megapixeli (MP) - mai mare nu înseamnă obligatoriu mai bun

Mulţi consideră că numărul de MP reprezintă indicele de performanţă al aparatului.

De altfel, una dintre cele mai frecvente întrebări care ţi se pune după ce îţi cumperi o
cameră foto este "câţi megapixeli are?". Aceasta este o mare capcană întinsă de
comercianţi şi bineînţeles cea care dă roadele cele mai însemnate.

Cameră de 160 MPPentru un utilizator obişnuit, 4

MP sunt suficienţi pentru imprimări de 10 x 15 cm sau
chiar mai mari. Acum, mai toate camerele au cel
puţin 8 MP (şi se întind până la 14.6 MP), însă acest
lucru nu garantează calitatea imaginii. Pot să vă
spun că am văzut camere digitale compacte de 3 MP,
apărute prin 2001, care fac poze mai bune decât multe
dintre "săpunierele" abia lansate, care se laudă cu tot
felul de tehnologii revoluţionare.

Fără a intra în detalii greu de digerat (pentru

aprofundare, citiţi un material legat de "Cursa
megapixelilor"), precizez că numărul mare de pixeli
înghesuiţi pe un senzor mic nu fac decât să producă
imagini cu un zgomot pronunţat. Dacă pe acelaşi
senzor am avea o densitate mai mică de pixeli, pozele
ar fi de calitate superioară.

Camerele care fac excepţie de la caz sunt cele care

beneficiază de senzori mai mari. În general, senzorii
utilizaţi la ora actuală sunt de tip CCD, cu dimensiuni stabilite între 1/2.7 inch (senzor
mic, rezultate slabe) şi 1/1.6 inch (senzor mare, performant).

Alte dimensiuni de senzori CCD: 1/2.5 inch, 1/2.3 inch, 1/2 inch, 1/1.8 inch, 1/1.7 inch.
Sfatul nostru: alegeţi o cameră cu un senzor cât mai generos şi cu o densitate mică de
pixeli.

Valorile ISO ridicate dăunează grav imaginii

ISO se traduce prin sensibilitatea senzorului la lumină. Când lumina ambientală este
slabă, trebuie să măreşti valoarea ISO (la 200, 400, 800 ş.a.m.d.) pentru a evita
subexpunerea cadrelor. În lumină puternică, evident este de preferat o valoare cât mai
mică (64 sau 100).

Creşterea ISO-ului are ca efect apariţia zgomotului din imagine - cu cât valoarea este
mai mare, cu atât imaginea va fi mai "puricoasă". Aparatele performante produc însă
poze de calitate chiar şi la valori ISO ridicate, deoarece au un senzor de dimensiuni
generoase şi eventual un sistem de lentile care permite să pătrundă mai multă lumină.

Testul ISO ne
arată zgomotul din imagine la diverse valori

Aparatele de buzunar însă, beneficiază de nişte senzori care nu se pot compara cu cei de
pe camerele DSLR, iar introducerea unui suport ISO de până la 3200 sau 6400 nu îşi
are rostul. Foarte mulţi utilizatori nici nu ştiu să seteze ISO şi preferă funcţiile automate,
dar cu toate acestea sunt încântaţi că aparatul lor "are ISO mare".

În orice caz, reţineţi că un aparat compact nu poate fi judecat după plaja ISO, dar
rezultatele depind enorm de această setare, de aceea vă recomand să vă informaţi pe site-
uri de specialitate şi să priviţi cu atenţie testul de ISO. În plus, trebuie să aveţi în vedere
este că, indiferent de cât poate camera respectivă, nu are rost să forţaţi ISO-ul peste 800
decât în cazuri extreme.

Stabilizatorul de imagine - mecanisme, nu setări

Pozele mişcate scad moralul şi încrederea fotografului amator care ar putea cataloga
imediat aparatul drept unul slab. Pentru aceasta, producătorii au dezvoltat diverse tehnici
de stabilizare a imaginii, prin care se obţin cadre clare la timpi de expunere mai mari.
Tipurile de stabilizare existente la ora actuală sunt următoarele:

 Stabilizare optică
 Stabilizare digitală

Sistem de
stabilizare cu ajutorul unui grup de lentile

Stabilizarea optică se face prin mai multe modalităţi (deplasarea senzorului sau a unui
grup de lentile în funcţie de mişcările detectate), dar ceea ce contează este că, indiferent
de metodă, un astfel de sistem este superior celui digital.

Stabilizarea digitală nu face decât să micşoreze timpul de expunere şi să crească

valoarea ISO, rezultând imagini cu un zgomot mai pronunţat.

În majoritatea magazinelor, la descrierea camerelor foto ni se spune doar că au

stabilizator, nu se specifică şi de care. Sfatul nostru - informaţi-vă şi alegeţi un aparat
cu stabilizator optic de imagine, evitaţi-le pe cele care folosesc tehnici digitale.

Tehnologii cu impact "nimicitor",

Sunt atât de multe încât v-am plictisi până la adormire cu o astfel de listă. Ne vom opri
totuşi asupra câtorva care sunt promovate destul de agresiv.

Face Detection - dacă îţi este greu să focalizezi pe faţa unei persoane, această tehnologie
o va face automat - tot ce ai de făcut este să poziţionezi fix aparatul şi să aştepţi ca figura
să fie recunoscută. Rata de succes a detecţiei depinde mult de condiţiile de iluminare.

Smile Detection - similară cu Face Detection, doar că recunoaşte zâmbetul persoanei şi

activează automat obturatorul.
Multiple Face Detection - din cauză că fizic, o cameră foto nu poate focaliza în mai
multe zone simultan, metoda de recunoaştere multiplă este un pic diferită de cea "single".
Practic, nu se realizează focalizarea pe o faţă sau pe mai multe ci, în funcţie de poziţia
figurilor detectate, se alege o zonă de focus mai largă sau mai restrânsă.

Face Detection

Blink Detection - încearcă să elimine cadrele cu persoane care ies cu ochii închişi prin
realizarea a două capturi succesive. Acestea sunt analizate şi se păstrează cea mai reuşită.

Face Tracking - un upgrade la Face Detection. După recunoaştere, aparatul este capabil
să urmărească faţa subiectului şi să menţină focusul pe ea chiar dacă aceasta se mişcă.

Touch focus - dă o oarecare utilitate ecranelor touch. Pentru a face focus în zona dorită,
trebuie doar să apeşi cu degetul pe display.