ȘCOALA PROFESIONALĂ VALEA STANCIULUI

JUD. DOLJ

Prof. Înv. Primar Gîtan Maria Cristina

SĂRBĂTORILE DE IARNĂ: IZVOR

DE BUCURIE , DATINI ȘI OBICEIURI

2019
 Iarna nu este numai anotimpul zăpezii şi al frigului, ci şi acela al bucuriilor prilejuite de atâtea
datini şi obiceiuri legate de sărbătorile de iarnă. Aceste sărbători sumt deschise de sărbătoarea Sfântului
Andrei. Să fie oare întâmplător acest lucru? Cu siguranță că nu este întâmplător. Începuturile creștine
ale poprului nostru au fost marcate de venirea acestui mare Apostol , pe aceste meleaguri, pentru a ne
aduce adevărata credință. Pentru aceasta, el fiind deschizătorul ochilor spirituali ai poporului nostru,se
și află și azi ca deschizător al sărbătorilor de iarnă.
Continuăm apoi cu Sfântul Nicolae, un sfânt tare iubit de către copii și in general de toti românii
datorită minunilor pe care le-a făcut de-a lungul timpului. În seara de 5 decembrie toti copii își curăță
ghetuțele și se culcă mai devreme cu bucurie și nerăbdare în suflet. A doua zi , dimineața, de cum se
trezesc, aleargă cu sufletul la gură ca să vadă ce le-a pus moșul în ghetuțe.
Deși mai puțin cunoscută în zilele noastre, sărbătoarea Ignatului are loc în 20 decembrie și
era considerată de strămoșii noștri ca fiind ziua luminii, deoarece este cea mai scurtă zi din an ,iar după
ea până la 21 iunie zilele încep să crească treptat. Tot în această zi există ritualul sacrificării porcului ,
zi în care oamenii pregătesc preparatele din carne pe care le vor avea pe masă în ziua de Crăciun și de
Anul Nou.
Colindatul.Când spui Sărbători de Iarnă, de cele mai multe ori, te gândești la zăpada ce
urmeazăsă îmbrace totul în alb, la mirosul de cozonac făcut de bunica în cuptorul din cărămidă și la
colindele, care completează atmosfera de bucurie și emoție sufletească, pe care abia aștepți să le
asculți și să le primești.Se spune că este importantă participarea la colindat pentru ca lucrurile să
meargă binetot anul. De asemenea, se spune că primirea colindătorilor vă asigură un an bogat, fără
problemede sănătate.
Împodobirea caselor.Apropierea Sărbătorii Naşterii Domnului este un nou prilej pentru
gospodinele dinunele zone ale țării de a-şi primeni şi împodobi casele, de a agăţa de grindă sau de
streaşinăcrenguţe de busuioc, levănţică sau mentă ca să poarte noroc celor din casă, dar şi ca să
parfumeze aerul încăperilor sau să alunge moliile.
Pomul de Crăciun.Obiceiul împodobitului bradului de Crăciun a fost împrumutat și se
presupune că araparţine de fapt lumii germane păgâne, de unde a fost treptat asimilat de creştinism. La
noi,datina împodobirii unui pom sau a unei ramuri verzi se întâlnea numai la nuntă sau la moartea
unui flăcău sau fete mari. După primul război mondial acest obicei s-a răspândit pe tot teritoriul
ţării.
Steaua.Este un alt obicei de Crăciun întâlnit la români care are loc în ajunul Crăciunului. Cei
care merg cu Steaua sunt mai ales copiii, iar obiceiul are o semnificatie religioasă, fiind legat de
steaua care s-a arătat celor trei magi de la răsărit. Copiii merg la colindat cu o stea mare, din lemn,
împodobită cu hârtie colorată și crenguțe de brad.
Mos Ajun.In seara de 23 spre 24 Decembrie, dupa miezul nopții și pană la ziuă, se
obiănueăte,prin unele părți, sa mearga cetele de copii, alcătuite din doi, trei, patru, și cate odată si mai
mulți inși, din casă in casă, cu colinda, mos-ajunul, bună-dimineața,etc. O bucurie cum doar o data pe
an o poti simti, o bucurie a Craciunului. Fara sa cugetam si sa rastalmacim sensul cuvantului Craciun,
fiecaruia dintre noi i se implementeaza, acel zambet natural, ce descrie imensitatea bucuriei launtrice pe
care o reflecta sarbatoarea. O sărbatoare a sarbatorilor, ce ne adună pe toti, de la mic la mare spre
aceasta raza de speranta a traiului in sanul propiei familii. De suntem singuri, cum poate multi dintre
noi avem sentimentul, uneori, aceste momente de iarna in sarbatoare, aduc beteala pomului in jurul
gandurilor noastre. Atarnand atat de multa bunastare precum zapada pe coroana copacilor,
sufletele noastre se inalta spre o alta dimensiune spirituala ce comunica mai usor cu Dumnezeu.
Primul fulg de nea devine o curiozitate, apoi ceilalti solitari incanta natura prin
specificul lor dans cu o coregrafie noua de fiecare data, atragand precum un magnet privirile
curioase. Cu un tel bine definit acestea dau contur unei dumnezeiesti povesti si parca, printr-o
minune, vietile noastre nasc precum acei ghiocei gingasi si firavi.
Crăciunul este o sărbatoare a luminii, a compasiunii față de semeni; o vreme de voioșie,
bucate alese si clipe de neuitat petrecute cu familia. Această sărbatoare este ținută pe tot Globul
indiferent de rasa pentru ca este un moment in care toti au uitat de aceste aspecte.
In România Craciunul este in primul rând momentul in care se strâng toți membrii familiei, chiar
dacă unii sunt plecati departe. Membrii familiei incep să se strangă pe langă gospodina casei.
Aceasta imparte sarcinile: “tu alegi orezul”, “tu toci carnea”, “tu cerni făina”, tu ții ligheanul la
frământat” etc. Oricum se crează o zarvă si o agitatie placuta. Una sau doua zile sunt dedicate
coptului colacilor, cozonacilor, prajiturilor.
De obicei Ajunul și în preziua ajunului se pregătesc mâncărurile. Dacă la Ignat s-au
facut preparatele de porc atunci ramane de treaba numai pentru Ajun (sarmale, friptura, ciorba,
salată de “boeuf”, piftia sau răciturile de porc), dacă nu atunci ea se va lupta și cu caltabosi,
leber, chisca etc.
Miroase a mirodenii, mâncarurile sunt gustate doar de gospodina dacă ceilalti postesc
sau se fac pe negustate existand convingerea ca acestea vor iesi mai bune decat atunci cand sunt
gustate. In dimineata de Crăciun, primii care se trezesc sunt copiii, pentru a vedea darurile
mosului, apoi glasurile lor trezesc toată casa. De la mic la mare merg,apoi ,cu multă bucurie merg și
participă la Sfânta Liturghie , se împărtășesc și astfel pun capăt postului de 40 de zile . Urmează să
ducă pomană o farfurie cu friptură de porc celor care nu au avut ce să sacrifice de Ignat.apoi prânzul la
care participă toată familia.
Gospodinele încep să pună pe masa frumos decorată tot ce au pregatit mai bun pentru
ziua de Craciun: toba, caltabosi, piftie, sarmale, friptura de porc, cozonac, prajituri, toate facute
cu cele mai bune ingrediente, la care se adauga rugaciune sau macar o cruce facuta deasupra
mancarurilor la gatit si a aluatului pus la dospit. In zonele rurale ale tarii, in special in Moldova si
la țară bărbatii aduc lemne să puna pe foc (ca sa iasă bune copturile, sarmalele și friptura focul
este o intreagă știință) și apoi se ocupă de băuturile tradiționale, țuică fiartă cu piper și uțor
indulcită și nelipsitul vin fiert cu scortișoară și diferite plante aromatice musai servite in căni din
lut, nu de alta, dar acestea păstrează savoarea băuturilor.
Odată pusă familia la masă, se face rugăciunea, și toți membrii familiei se bucură de
bucate alese după un post lung. Voioșia trebuie să fie peste tot, in toate inimile. După ce toți membrii s-
au săturat, masa nu se strânge, se lasă chiar și peste noapte pentru ca familia să aibă parte de un an
imbelsugat. Dacă este zapadă, copiii zburdalnici ies afară pentru a face oameni de zapadă sau pentru o
bulgareală zdravană. Părinții și bunicii rămân în casă pentru a pregăti bucatele pentru colindatorii ce
vor veni cu “Steaua”. Seara este momentul pentru musafiri. Se spune că dacă primul invitat este
barbat atunci familia va avea noroc tot anul ce va urma. Toți invitații trebuie să vină cu inimile curate,
cu gânduri bune și voiosie pentru ca toate sa mearga bine. Odată lăsată noaptea, toti se retrag la casele
lor in pace pentru o binemeritata odihna. Chiar dacă Craciunul a devenit comercial, trebuie sa-i
recunoastem meritele. Reuneste familia de peste tot, si pentru o zi toti oamenii uită de griji, toti avem
aceeasi culoare si credem in aceleasi valori si zambim de fiecare data cand il vedem pe omul acela cu
burta si barba alba care este imbracat in rosu chiar daca nu il vedem zburand intr-o sanie trasa de
reni.
Unele femei se scoală inainte de răsăritul soarelui, in Ajun, și aruncă spre răsărit
mâncare păsărilor, crezând că făcând astfel, păsările nu le vor strica sămănaturile din grădină.
Bărbații pun mana pe toate lucrurile din ogradă: car, plug, coasă, sapă și celelalte, ca sa-i fie drag
să se folosească de dansele la munca țarinei.
Femeile, impung cu acul de cateva ori, răsucesc câteva fire in furcă, innoadă cateva ațe,
ca să aibă spor peste an. Alte gospodine insă, spun că nu-i bine să se impungă cu acul in această
zi, căci dac-ar face una ca aceastia, insecta numita burghias ar impunge prunele și ciresele,
făcandu-le astfel să se ofilească si să cadă inainte de coacere. Există tradiția ca femeile să pună o
piatră in cuptor pană la Bobotează. Ea va fi scoasă la miezul nopții si cand va fi aruncată se vor
rosti urmatoarele cuvinte: - Cum dorm toți oamenii și nimeni nu vede, asa să nu vadă uliul puii mei, ci
să stea impietrit și incremenit.
 In unele sate se păstrează si un alt obicei: cel mai in vârstă membru al familiei trebuie
să arunce in fața colindatorilor boabe de grâu și de porumb. Bătranii spun că, dacă boabele peste care
au trecut colindatorii vor fi date gainilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor
avea o recoltă foarte bună in anul următor dacă vor amesteca sămânța pe care o vor pune in brazdă cu
boabele folosite in ajun la primirea colindatorilor.
După Sărbătoarea Nașterii Domnului toți oamenii așteptă cu bucurie,mai ales cei tineri , sau cu
nostalgie,cei cărora le-au suflat zulufii de argint pe la tâmple,sărbătoarea Anului Nou. Plină de
superstiții,dar și de tradiții ,de-a lungul timpului a suferit mai multe modificări. Dacă cu ceva timp în
urmă noaptea dintre ani era doar prilej de întalnire a rudelor și prietenilor la cineva acasă, mai nou,
marea majoritate a tinerilor preferă să petreacă cu prietenii afară, în aer liber, la concertele organizate
de primării, unde au prilejul chiar de a-ți mări cercul de prieteni. Puțini sunt cei care în noaptea dintre
ani merg la slujbele organizate în sfintele catedrale din marile orașe, dar totuși sunt. Ei vor nu doar sa-I
mulțumească lui Dumnezeu pentru tot ajutorul primit,ci vor să și înceapă anul cu binecuvântarea Lui.
Sărbătorile de iarnă se încheie cu Boboteaza și Sfântul Ioan Botezătorul. Nici acest lucru nu este
întâmplător pentru că sfântul Ioan Botezătorul este ultimul prooroc al Vechiului Testament, el făcând
totodată legătura dintre Vechiul și Noul Testament.
În Ajunul Bobotezei, creștinii trebuie să țină post, deoarece această zi anunță nașterea spirituală
a lui Iisus și sfințirea apelor, iar cei care se vor învrednici prin curățenie trupească și sufletească, vor
avea parte de sănătate și împlinire tot anul. În satul tradițional, cu excepția copiilor, fiecare membru al
familiei postea: fetele, pentru a avea parte de bărbați buni, gospodinele, pentru ca roadele și animalele
să le fie protejate, bărbații, pentru a avea spor în toate muncile. Bătrânii țineau post negru pentru
iertarea păcatelor și sfârșit creștinesc.
Se spune că în noaptea de Bobotează cerurile se deschid, iar cel care stă și priveghează și vede
această minune poate cere orice de la Dumnezeu și dorința îi va fi îndeplinită.
Fetele de măritat care doreau să-și afle ursitul încercau să ia, fără a fi observate, un fir de
busuioc din găletușa preotului care venea în Ajun cu Boboteaza, pentru a stropi casele credincioșilor cu
agheasmă. Firul de busuioc era apoi pus sub pernă, pentru ca fata să-și poată visa noaptea ursitul.
În ajun sau chiar în ziua de Bobotează, grupuri de băieți mergeau înainte sau după preot, făcând
urări de sănătate, cutreierând gospodăriile și stropind cu apă sfințită toate animalele din ogradă. În
Transilvania, acest obicei se numește Chiareleisa (Chiralexa sau Țuraleisa), de la expresia grecească
„Kyrie Eleison”, care se traduce prin „Doamne miluiește!”.Se crede că de Bobotează, când preotul
strigă „Chiraleisa!”, fug toate răutățile: boli, fiare, lupi, strigoi, draci, iar anul va fi curat până la Sfântul
Andrei. Atunci aceste răutăți ies iar până la Crăciun, când băieții le alungă cu colindele și uratul, și
până la Anul Nou, când sunt ținute departe cu pocnete de bice.
O altă tradiție de Bobotează se numește „Încuratul cailor”, caii fiind lăsați liberi sau fiind încălecați de
flăcăii care ies de la biserică, de la slujbă.
A doua zi după Bobotează îi este închinată Sfântului Prooroc Ioan, Înaintemergătorul și
Botezătorul Domnului. Este o zi de mare bucurie, iar despre cei care nu se veselesc acum se crede că
vor fi triști tot anul.
În unele zone ale țării, există obiceiul ca încă din ajunul Sfântului Ion, cetele de colindători sau
grupurile de gospodari să meargă să-i colinde pe cei care poartă numele Ion.
Sfântul Ioan Botezătorul, „nănașul lui Dumnezeu“, este, în credința populară, întemeitorul
posturilor. De asemenea, el este ocrotitorul roadelor pământului, protectorul agricultorilor și al
crescătorilor de vite, dar și al pruncilor.Se spune că de Sfântul Ioan, femeia este la fel de mare ca și
bărbatul, ba chiar se crede mai puternică decât el, deoarece ea dă naștere copiilor. De aceea, de Sfântul
Ioan nevestele puteau să facă orice, chiar și să își lase bărbații nemâncați fără ca aceștia să se supere pe
ele.
În virtutea acestei credințe, în unele zone ale țării, inclusiv în Dobrogea, în noaptea dintre
Bobotează și Sfântul Ioan se practica obiceiul „Iordănitul femeilor” numit și „Tontoroiul femeilor” sau
„Ziua femeilor”.
Tinerele neveste se adunau acasă la una dintre femeile căsătorite mai demult, aduceau mâncare
și băutură și petreceau până târziu, iar dimineața ieșeau pe uliță și luau pe sus pe bărbații ieșiți
întâmplător în cale, pentru a-i duce la râu sau la o apă, sub amenințarea de a-i arunca acolo, dacă nu se
„răscumpăra”.
În unele sate, tinerele neveste erau duse la râu și udate cu apă.
Obiceiul Iordănitului era practicat și de bărbați, dar sub altă formă: iordănitorii mergeau încă
din seara de ajun la preotul satului pentru a lua o căldărușă de agheasmă, iar de Sfântul Ioan
„iordăneau” oamenii care ieșeau de la biserică. Îi luau pe brațe, îi ridicau sus de trei ori, apoi un
membru al cetei îi stropea cu agheasmă. De obicei, iordănitorii erau răsplătiți cu bani. În zona Sibiului,
un obicei asemănător este „Muiatul Ionilor”.
Toate aceste sfinte sărbători împreună cu obiceiurile și tradițiile pe care le-am moștenit de-a
lungul timpului, ne dau prilejul de a fi alături de cei dragi și în același timp alături și de cei aflați în
lipsuri. Mai mult ca niciodată și datorită zilelor libere primite de la serviciu, părinții petrec mai mult
timp cu copii lor, se joacă cu ei, călătoresc împreună cu ei. Ce poate fi mai frumos? Ce poate provoca o
bucurie mai mare micuților ? Jucării și dulciuri primesc mai tot timpul,dar timp petrecut cu părinții
...Acum se întorc și părinții plecați în străinătate, acum chiar și în familiile monoparentale se întâlnesc
părinții biologici ai copilului aflat în această situație... Și cu toții uită pentru un timp toate necazurile,
toate greutățile,sperând parca într-o minune...Minunea Crăcinului...Minunea lui Dumnezeu!