8.12.

2015
Cursul 9
Moduri de dobandire a drepturilor reale principale

Enumerarea modurilor de dobandire in art. 557 C. civ.

De regula, vom analiza aceste moduri de dobandire cu referire la dreptul de proprietate
privata, dar, mutatis mutandis, unele dintre aceste moduri sunt valabile si pentru celelalte drepturi
reale principale. Mai sunt si alte moduri, studiate cu alta ocazie. Cand am vorbit de dreptul de
proprietate publica, am analizat si modurile de dobandire ale acestui drept, precum si modurile de
dobandire ale drepturilor reale constituite pe temeiul acestui drept. La posesie, am sudiat
dobandirea fructelor prin posesia de bunacredinta.

Hotararea judecatoreasca, ocupatiunea si traditiunea

Hotararea judecatoresca

In legatura cu hotararea judecatoreasca, trebuie sa facem o distinctie intre:

a) Suplinirea consimtamantului unei parti intr-un contract translativ de proprietate
Uneori, hotararea judecatoreasca este doar un mod de a suplini consimtamantul unei parti
in mecanismul incheierii contractului prin care se transmite un drept real principal.
Exemplul cel mai raspandit este acela al suplinirii consimtamantului partii care refuza
executarea unui antecontract bilateral prin care partile se obliga sa incheie in viitor un contract cu
titlu oneros, traslativ de proprietate – art. 1279 alin. 3. In ipoteza in care se incheie un
antecontract de vanzarecumparare, iar una dintre parti refuza sa incheie contractul de vanzare-
cumparare la care sa obligat, cealalta parte este indreptatita sa ceara instantei de judecata
pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract, daca si celelalte conditii sunt indeplinite
(art. 1669). O asemenea hotarare poate fi pronuntata si daca se refuza executarea unei promisiuni
unilaterale de vanzare-cumparare.
Observam ca hotararea judecatoreasca nu este prin ea insasi un mod de dobandire a
dreptului de proprietate sau a altui drept real principal, este doar un element al mecanismului
contractual, prin care se realizeaza acordul de vointe, judecatorul suplinind consimtamantul partii
indaratnice. Temeiul dobandirii este contractul.
b) Hotararea judecatoreasca – mod de dobandire a drepturilor reale principale
Pe de alta parte, sunt cazuri in care hotararea judecatoreasca este prin ea insasi un mod de
dobandire a dreptului de proprietate – art. 557: ipoteza in care este translativa de proprietate prin
ea insasi.
Exemple: hotararea judecatoreasca prin care se dispune retrocedarea unui imobil
expropriat sau cea prin care se dispune restituirea in natura a imobilelor cu destinatia de locuinta
trecute in mod abuziv in proprietatea statului sunt moduri de dobandire a dreptului de proprietate

1
 Ocupatiunea

Notiunea de ocupatiune
Art. 941 „Posesorul unui lucru mobil care nu apartine nimanui devine proprietarul
acestuia, prin ocupatiune, la data intrarii in posesie.”
Ocupatiunea = mod de dobandire a dreptului de proprietate (numai acest drept), ce consta
in luarea in stapanire a unui bun care nu apartine nimanui, cu intentia de a deveni proprietar.
Intrun mod asemanator, este definita ocupatiunea in C. Civ., in art. 941 alin. (1).
Din definitie => ocupatiunea cuprinde in structura sa juridica doua elemente:
1. luarea in stapanire a unui lucru, posesia ca stare de fapt – ocupatiunea este un efect al
posesiei.
- posesia trebuie sa fie utila, dar nu este necesara o anumita durata a posesiei. Ceea ce
intereseaza e momentul initial al posesiei, adica cel al luarii in stapanire. In principiu, din
acel moment, cel care ia bunul in stapanire devine proprietar, daca avem si cel deal doilea
element.
- posesorul trebuie sa se comporte ca un proprietar, nu ca titularul unui alt drept real
principal
2. bunul luat in stapanire sa faca parte din categoria lucrurilor care nu apartin nimanui.
Se apropriaza, in aceasta situatie, un lucru, nu un bun. Numai in masura in care este apropriat,
lucrul devine bun. (=> diferenta fata de dobandirea dreptului de proprietate ca efect al posesiei
de buna-credinta sau al posesiei indelungate)
Acesta este un mod originar de dobandire – lucrul nu formeaza obiectul unui drept de
proprietate in momentul luarii in stapanire; vechiul drept de proprietate nu se stinge anterior
ocupatiunii, prin abandon.
Exista doua categorii de lucruri care nu apartin nimanui:
 lucrurile comune (res communes) – aerul, lumina - !neapropriabile privite ca intreg, dar parti
din aceste lucruri pot fi apropriate, de exemplu daca se comprima aerul in roata de la masina,
putem deveni proprietari pe acea cantitate de aer comprimat
 lucrurile fara stapan (res nullius) – sunt apropriabile; art. 941 alin. 2 => 2 categorii:
 lucrurile care nu au avut niciodata stapan – pot fi apropriate, dar cu respectarea
reglementarii legale speciale ex. fructele de padure
 lucrurile care au avut stapan, dar au fost abandonate sau s-a renuntat la dreptul de
proprietate asupra lor (res derelicte) – ex. gunoiul menajer
≠ bunurile pierdute, care formeaza obiectul unui drept de proprietate si, deci, trebuie sa fie
restituite

2
 Domeniul de aplicare al ocupatiunii. Caracterizare generala. Situatia bunurilor
abandonate
In ceea ce priveste ocupatiunea:
o bunuri incorporale – nu pot fi dobandite prin ocupatiune (ex. drepturile de autor)
o bunuri corporale
 bunurile mobile
 regula: aceste bunuri se pot dobandi prin ocupatiune, daca sunt lucruri comune sau
daca sunt lucruri fara stapan, care fie nu au avut niciodata stapan, fie au fost
abandonate (art. 562 dreptul de proprietate se stinge in momentul parasirii bunului)
 exceptia: bunurile mobile care fac parte dintr-o universalitate – nu opereaza
ocupatiunea. In cazul bunurilor mobile din mostenirile vacante, acestea intra in
domeniul privat al comunitatilor locale sau, daca se afla in strainatate, se cuvin statului
roman, din momentul deschiderii succesiunii.
 bunurile imobile – nu se pot dobandi prin ocupatiune niciodata (art. 941)
o regula – imobilele cu privire la care s-a renuntat la dreptul de proprietate (art. 562
dreptul de proprietate se stinge prin inscrierea in CF a declaratiei de renuntare): se
dobandesc fara inscriere in CF, de comuna, orasul sau municipiul pe a caror raza
teritoriala se afla si intra in domeniul privat al acestora prin HCL (art. 553). Aceste
bunuri imobile pot fi uzucapate, iar HCL prin care se iau in stapanire aceste imobile
poate fi inscrisa in CF numai daca intre timp nu au fost uzucapate de alte persoane.
(art. 889).
DAR, imobilelor aflate in strainatate – intra direct in domeniul privat al statului din
momentul renuntarii (art. 553), deci nu pot fi uzucapate.
o exceptia – bunurile imobile din mostenirile vacante trec direct in patrimoniul statului,
in domeniul privat, in momentul deschiderii succesiunii, ceea ce inseamna ca aceste
imobile nu pot fi uzucapate.
Natura juridica si dovada abandonului. Distinctia dintre lucrurile abandonate si
lucrurile pierdute
a) Natura juridica
Abandonul este un mod de exercitare a dispozitiei juridice si cuprinde in structura sa
juridica o manifestare unilaterala de vointa a proprietarului facuta cu intentia de a stinge dreptul
de proprietate.
Deosebirea – efectul extinctiv se preduce:
 ca efect al actului juridic – la renuntarea la dreptul de proprietate
 ca efect al actului material de parasire a bunului – cazul abandonului => simpla renuntare ca
manifestare de vointa nu este suficienta
Un lucru mobil este abandonat daca, pe de o parte, proprietarul se autodeposedeaza, adica
renunta la stapanirea materiala asupra bunului si, prin asta practic, isi manifesta si vointa de a nu
mai fi proprietar.

3
 Observam ca si aici sunt doua elemente:
 un element volitiv un act de vointa
 un element material autodeposedarea, faptul material al abandonului
b) Dovada abandonului
Elementul material = fapt juridic in sens restrans  dovedit prin orice mijloc de proba
Elementul volitiv de regula, se dovedeste prin prezumtii simple – ex. aruncarea unui bun
intr-o pubela naste o prezumtie simpla foarte puternica de abandon.
Art. 941 alin. 3 – prezumtie legala: lucrurile mobile de valoare foarte mica sau foarte
deteriorate care sunt lasate intr-un loc public sau intr-un mijloc de transport in comun, sunt
considerate lucruri abandonate.
Dovada – importanta pentru distinctia dintre:
 lucrurile abandonate – daca bunul sau pretul nu este pretins de proprietarul originar in
termen de 6 luni (art. 942), va fi considerat fara stapan si remis gasitorului pe baza de proces
verbal – gasitorul dobandeste dreptul de proprietate prin ocupatiune. Daca gasitorul refuza sa
il preia, lucrul intra in domeniul privat al comunitatii locale (art. 945)
 bunurile pierdute – sunt in continuare obiect al dreptului de proproietate aflat in patrimoniul
persoanei care le-a pierdut (art. 942) => nu pot fi dobandite prin ocupatiune
proprietarul poate revendica bunul pierdut:
 de la cel care l-a gasit
 de la tertul dobanditor de rea-credinta
 de la tertul dobanditor de buna-credinta, in termen de 3 ani (art. 937 alin. 2)
! Insusirea bunului gasit = infractiune
Efectele juridice ale abandonului
 stingerea dreptului de proprietate si a tuturor drepturilor accesorii acestuia, dar nu si obligatiile
si sarcinile care il greveaza
 daca asupra bunului s-au constituit dezmembraminte/alte sarcini reale, nu mai este abandon, ci
delasare – o transmitere in beneficiul titularului dezmembramantului sau a sarcinii reale
(manifestarea unilaterala de vointa a proprietarului + iesirea din posesie + manifestarea
unilaterala de vointa a beneficiarului + intrarea in posesie => efect translativ de proprietate)
Dobandirea tezaurului (comorii) prin ocupatiune, conform art. 946 C. civ.
Tezaurul = orice bun mobil ascuns sau ingropat, chiar involuntar, in privinta caruia nimeni
nu poate dovedi ca este proprietar => nu este nici un bun abandonat, nici de un bun pierdut, ci de
un „proprietar pierdut”.
Cel care ascunde/ingroapa anumite valori nu renunta la dreptul de proprietate, ci recurge
la o forma de protectie a proprietatii.Daca nu se mai cunoaste cine este cel care a ascuns tezaurul,
iar acesta este descoperit de o alta persoana decat proprietarul, atunci, prin ocupatiune, dreptul de
proprietate asupra tezaurului este dobandit, in cote egale, de persoana care la descoperit si de
proprietarul bunului (mobil/imobil) in care a fost ascuns tezaurul.
Art. 946 alin. (3): nu se aplica in cazul bunurilor mobile culturale (descoperite fotuit/ca
urmare a unor cercetari arheologice) si al bunurilor care fac obiectul proprietatii publice.

4
 Traditiunea

Notiunea de traditiune
Traditiunea – enumerata ca un mod de dobandire a proprietatii in art. 557 alin. (1) C.Civ.
Traditiunea = predarea/remiterea materiala a unui bun  transmiterea elementului corpus
din structura posesiei ca stare de fapt
Traditiunea are semnificatie juridica diferita, in functie de conventia pe care o insoteste,
care ajuta la determinarea elementului subiectiv pe care il va avea cel care a primit bunul.
Acesta poate fi:
o posesor – daca partile au vrut sa transmita dreptul de proprietate asupra bunului remis, atunci
este vorba de traditiune ca mod de dobandire a proprietatii => traditiunea = mod complex de
dobandire a dreptului de proprietate
o detentor precar – daca partile au vrut sa incheie un comodat sau un depozit si intelegerea lor
se refera la un asemenea contract, atunci remiterea materiala a bunului este doar o conditie de
incheiere a contractului => traditiunea da nastere unui drept de creanta
Rezulta ca, prin ea insasi, remiterea materiala a bunului nu are o semnificatie univoca, iar
efectul sau juridic depinde de intelegerea partilor.
Ne intereseaza acea traditiune in cazul careia partile sau inteles ca prin remitere sa se
transmita chiar dreptul de proprietate.
Domeniul de aplicatie al traditiunii
Ipoteza darului manual (art. 1011 alin. 4) donatia unor bunuri mobile de valoare mica,
caz in care nu mai e necesara forma autentica, care altfel exprima solemnitatea donatiei, ci este
suficienta remiterea materiala a bunului mobil, care ia locul autentificarii actului de donatie.
Predarea nu este doar un fapt al executarii contractului, ci unul necesar pentru valabilitatea
acestuia. Este evident, insa, ca transmiterea proprietatii nu este doar efectul predarii bunului, ci si
efectul intelegerii partilor.
Ipoteza titlurilor de valoare la purtator acestea se transmit prin simpla traditiune, adica
prin transmiterea inscrisului in care e incorporat acel titlu de valoare. NB: trebuie sa vedem
intelegerea partilor, nu e exclus ca titlul la purtator sa fie dat in depozit.

Accesiunea

Accesiunea – un termen polisemantic

Uneori, semnificatiile accesiunii sunt chiar de natura sa nasca anumite confuzii. Asa se
intampla in sistemul vechiului C. Civ., intrucat accesiunea era tratata, pe de o parte, ca o limita a
exercitarii dreptului de proprietate privata, iar, pe de alta parte, ca un atribut care intra in
continutul juridic al dreptului de proprietate privata, in virtutea caruia proprietarul unui bun este
si proprietarul a ceea ce produce lucrul si a ceea ce se uneste cu lucrul, ca accesoriu.
Ambele perspective erau eronate. In realitate, accesiunea nu e nici limita a dreptului de
proprietate, nici atribut din continutul dreptului de proprietate, ci un efect al faptului juridic in

5
sens restrans al incorporarii bunului accesoriu in bunul principal.
Art. 567: prin accesiune, proprietarul unui bun devine proprietarul a tot ce se alipeste cu
bunul ori se incorporeaza in acesta, daca legea nu prevede altfel.

1. Accesiunea ca alipire a lucrului accesoriu cu lucrul principal sau ca incorporare a

lucrului accesoriu in lucrul principal
Sensul accesiunii de fapt material al alipirii sau al incorporarii, ca fapt juridic in sens
restrans producator de efecte juridice.
alipirea = unirea unui bun accesoriu cu un bun principal
≠
incorporarea = unirea unui bun accesoriu cu un bun principal, in plus, creindu-se o legatura
materiala atat de puternica, incat despartirea nu mai este posibila fara a se dauna celor doua
lucruri
Se pot produce:
 natural – accesiune naturala
 prin interventia omului – accesiune artificiala
!Daca ar fi vorba despre o simpla unire a unor lucruri cu proprietari diferiti, fiecare ar
putea cere separarea.
Caracterul accesoriu se stabileste fie in raport cu:
 destinatia bunului/lucrului (daca un bun este destinat sa serveasca urilizarii sau ornarii
celuilalt bun)
 valoarea/cantitatea bunurilor
 adagiul conform caruia terenul este bunul principal, iar ce este pe el este bun accesoriu.
! In cazul dreptului de superficie, situatia se inverseaza, cand dreptul de folosinta asupra
terenului este accesoriu dreptului de proprietate asupra constructiei.

2. Accesiunea ca drept de accesiune

Faptul material al alipirii nu produce intotdeauna un efect achizitiv de proprietate in mod
direct. De cele mai multe ori, cand bunul principal si bunul accesoriu apartinan unor proprietari
diferiti, alipirea sau incorporarea naste mai intai un drept potestativ de accesiune, in favoarea
proprietarului bunului principal. Efectul achizitiv de proprietate se produce numai in masura in
care acesta isi va exercita dreptul de accesiune in sens pozitiv.
Faptul juridic in sens restrans al alipirii/incorporarii da nastere dreptului potestativ de
accesiune.
 nu este suficienta simpla alipirea a doua lucruri apartinand unor proprietari diferiti (caz in care
se poate cere separarea)
 daca cele doua lucruri au acelasi proprietar – nu e vorba de accesine
 daca lucrul accesoriu este res nullius – nu e vorba de accesiune
! Exista situatii in care alipirea/incorporarea nu naste un drept potestativ de accesiune, ci
determina direct efectul achizitiv de proprietate.
3. Accesiunea ca mod de dobandire a dreptului de proprietate privata
6
 Cand doua bunuri, unul accesoriu si unul principal, se unesc fara ca ambele sa apartina
aceluiasi proprietar, efectul accesiunii, fie direct, fie indirect, este dobandirea dreptului de
proprietate asupra bunului accesoriu de catre proprietarul bunului principal.
Acest mod de dobandire nu presupune o transmitere a dreptului de proprietate, ci:
 se stinge dreptul de proprietate asupra lucrului accesoriu, acesta pierzandu-si individualitatea
 bunul principal se transforma, isi schimba dimensiunile/substanta:
 se naste un drept nou de proprietate in patrimoniul proprietarului bunului principal
 se mareste obiectul dreptului de proprietate asupra acestui bun
Efectul achizitiv de proprietate nu este conditionat de caracterul voluntar/involuntar al
alipirii.
Efectul achizitiv poate fi:
o direct, cand nu se naste dreptul potestativ, ci se produce ca urmare a faptului material al
alipirii/incorporarii
o indirect, cand, nascanduse un drept potestativ, dobandirea dreptului de proprietate depinde si
de exercitarea dreptului potestativ de catre proprietarul bunului principal
Exista si ipoteza in care doua lucruri se unesc sau se incorporeaza, dar intre ele nu exista
raport de accesorietate (art. 599, art. 601)=> nu e accesiune, ci coproprietate pe cote-parti.

4. Accesiunea ca prezumtie de proprietate

Art. 579 alin. (1) instituie trei prezumtii:
1. se prezuma ca proprietarul terenului este si proprietarul lucrarii aflate pe teren
2. se prezuma ca acea lucrare a fost facuta de catre proprietar
3. se prezuma ca lucrarea a fost facuta pe cheltuiala sa
Toate cele trei prezumtii sunt relative. Cel interesat poate sa rastoarne toate cele trei
prezumtii sau numai unele dintre ele, in functie de interesul pe care il are. Cand se rastoarna toate
trei, ne aflam fie in ipoteza dovedirii dreptului de superficie, fie in ipoteza in care o persoana
construieste o lucrare asupra imobilului altei persoane, fie utilizand materiale proprii si manopera
proprie, fie utilizand materialele altei persoane si manopera proprie. Ne intereseaza aceasta
ultima situatie.

5. Accesiunea ca regula de interpretare a unor acte juridice

Aceasta regula de interpretare in materia actelor juridice poate fi formulata: orice clauza
scrisa intrun contract care are ca obiect un bun principal isi intinde efectele asupra tutuor
accesoriilor acelui bun principal, chiar daca ele nu au fost prevazute expres in actul juridic.

Ne intereseaza primele trei acceptii.

Tipologia accesiunii ca alipire a doua lucruri sau ca incorporare a lucrului accesoriu in

lucrul principal

7
 Exista trei ipoteze de unire:
1. lucrul accesoriu face parte din categoria lucrurilor fara stapan
- un lucru fara stapan se uneste cu un bun apartinand unui proprietar determinat, iar intre
cele bunuri se stabileste un raport de la accesoriu la principal
- in acest caz, accesiunea este mod originar de dobandire in sens restrans
- distinctia: ocupatiune – necesara manifestarea de vointa, accesiune, proprietatea este
dobandita in momentul incorporarii.
- efectul achizitiv = direct in temeiul faptului juridic in sens restrans al incorporarii.
2. bunul accesoriu si bunul principal au apartinut initial aceluiasi proprietar
- art. 577 alin. 1: lucrarile efectuate (de oricine) asupra unui imobil revin proprietarului
acelui imobil, daca prin lege sau act juridic nu se prevede altfel
art. 577 alin. 2: cand lucrarea e realizata de proprietarul imobilului cu materialele sale,
dreptul de proprietate asupra lucrari se naste in favoarea acestuia de la inceperea lucrarii,
pe masura realizarii ei
- in acest caz, nu mai este vorba de un mod de dobandire a dreptului de proprietate, ci de:
 recompunerea substantei bunului care formeaza obiectul dreptului de proprietate sau
 crearea unui ansamblu de bunuri unite, care formeaza obiectul dreptului de proprietate
ex. dreptul de proprietate asupra materialelor de constructie inceteaza treptat pe
masura incorporarii lor in constructie, iar dreptul de proprietate asupra constructiei isi
fixeaza obiectul pe masura ce aceasta se edifica
- nu este vorba de un efect achizitiv
Accesiunea:
o prin modificarea obiectului dreptului de proprietate
o prin care se creeaza un ansamblu de bunuri
- isi gasesc aplicarea cele 3 prezumtii
3. cele doua bunuri apartin unor proprietari diferiti
- accesiunea are un efect achizitiv de proprietate
- proprietarul bunului principal devine, direct sau indirect, adica prin exercitarea dreptului
potestativ de accesiune, si proprietar al bunului accesoriu, iar dreptul de proprietate initial
asupra bunului accesoriu se stinge.
- in legatura cu aceasta ipoteza de unire a celor doua bunuri, distingem mai multe forme de
accesiune, dupa natura celor doua bunuri:
● accesiunea imobiliara (art. 569-591), caz in care intotdeauna bunul principal este un
imobil, iar cel accesoriu este fie mobil, fie imobil
prezinta doua forme: accesiunea imobiliara naturala (unirea se produce in mod
natural) si accesiunea imobiliara artificiala (unirea e rezultatul interventiei omului)
● accesiunea mobiliara (art. 598-601) – ambele bunuri mobile

Accesiunea impobiliara artificiala

8
 Sediul materiei. Ipoteza de accesiune imobiliara artificiala. Domeniul de aplicatie
Lucrarile efectuate asupra unui imobil revin proprietarului acestui imobil, daca prin
lege sau act juridic nu se prevede altfel. Chiar daca se rastoarna una sau mai multe dintre cele 3
prezumtii, proprietarul imobilului poate face dovada ca si-a exercitat dreptul de accesiune,
devenind si proprietarul lucrarii.
Premisa este ca materialele sunt incorporate in imobil, lucrarea devenind imobil prin
natura sa. Daca e vorba doar de imobile prin destinatie, nu este un caz de accesiune, iar
materialele pot fi revendicate de proprietarul lor.
Pentru a analiza aceasta forma de accesiune, sunt importante doua notiuni:
1. notiunea de lucrare folosita in mod constant, prin ea intelegem fie constructia, fie plantatia,
fie orice alt tip de lucrare care se incorporeaza intrun imobil.
Tipuri de lucrari (art. 578):
A. autonome – au caracter de sine statator
B. adaugate – nu au caracter de sine statator
a) necesare – in lipsa lor imobilul ar pieri sau s-ar deteriora
b) utile – sporesc valoarea economica a imobilului (creeaza/modernizeaza o functie
specifica)
c) voluptuare – sunt facute pentru simpla palcere a celui care le-a realizat, fara a spori
valoarea economica a imobilului
 cu caracter durabil
 cu caracter provizoriu – art. 588 – autorul ei va fi obligat sa o desfiinteze si, daca e de rea-
credinta, sa plateasca despagubiri pentru prejudiciul cauzat
2. conceptul de imobil C. Civ. precizeaza ca o lucrare poate fi efectuata nu numai asupra unui
teren, ci si asupra unei constructii => bun principal = teren sau constructie.

Realizarea lucrarii asupra imobilului propriu, cu materialele altuia (art. 580)

In masura in care proprietarul imobilului nu devine si proprietarul materialelor pe temeiul
posesiei de bunacredinta, atunci oricum devine proprietarul lucrarii, pe temeiul accesiunii
artificiale. Acesta nu va putea fi obligat la defiintarea lucrarii si nici la restituirea materialelor.
Nu se mai naste un drept potestativ de accesiune, efectul achizitiv de proprietate este
imediat, pe masura incorporarii materialelor in imobilul respectiv (art. 577 alin. 2).
Al doilea efect este nasterea dreptului de creanta al proprietarului materialului de a fi
despagubit. El nu mai poate revendica materialele, nici daca lucrarea a fost demolata.
Daca proprietarul imobilului a fost de:
 buna-credinta – trebuie sa restituie contravaloarea materialelor (de la data la care se realizeaza
intelegerea partilor), pe temeiul imbogatirii fara justa cauza
 rea-credinta – trebuie, in plus, sa reparare alte prejudicii cauzate (raspundere civila delictuala)

Realizarea unei lucrari autonome cu caracter durabil asupra imobilului altuia, cu

materiale proprii (art. 581582)
9
 Lucrările autonome cu caracter durabil efectuate cu bună-credinţă
proprietarul imobilului are dreptul:
a) sa preia lucrarea, plătind, la alegerea sa, autorului lucrării:
 valoarea materialelor şi a manopereifie
 sporul de valoare adus imobilului prin efectuarea lucrării
b) să ceară obligarea autorului lucrării să cumpere imobilul la valoarea de circulaţie pe care acesta
ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat.
Lucrările autonome cu caracter durabil efectuate cu rea-credinţă
a) sa preia lucrarea, platind, la alegerea sa, autorului lucrării:
 ½ din valoarea materialelor şi a manoperei
 ½ din sporul de valoare adus imobilului
b) să ceară obligarea autorului lucrării la desfiinţarea
c) să ceară obligarea autorului lucrării să cumpere imobilul la valoarea de circulaţie pe care acesta
ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat
Desfiinţarea lucrării se face pe cheltuiala autorului acesteia, care este ţinut totodată să repare orice
prejudicii cauzate, inclusiv pentru lipsa de folosinţă.
a) In primul rand, ca in aceasta ipoteza, realizarea lucrarii de catre o persoana cu
materialele sale asupra imobilului altei persoane nu are un efect direct achizitiv de proprietate. In
acest caz, mai intai se naste dreptul potestativ de accesiune, in favoarea proprietarului imobilului,
care este bunul principal. Proprietarul imobilului nu dobandeste imediat dreptul de proprietate
asupra lucrarii, ci este necesar ca el sasi manifeste, printrun act unilateral (cererea de inscriere a sa
in CF ca proprietar al lucrarii), vointa de a prelua lucrarea in proprietate.
b) Mai rezulta ca proprietarul imobilului mai poate cere autorului lucrarii sa cumpere
imobilul la valoarea pe care o avea inainte de efectuarea lucrarii.
c) Daca autorul este de reacredinta, mai rezulta ca proprietarul imobilului mai poate cere
ridicarea lucrarii, cu plata despagubirilor pentru prejudiciile cauzate.
Dreptul potestativ al proprietarului imobilului este cel care, prin exercitarea sa, duce la una
sau alta din optiuni. Proprietarul imobilului devine proprietarul lucrarii, daca isi exercita dreptul
potestativ in mod pozitiv. b) + c) exercitarea negativa
Mai rezulta ca diferenta dintre buna si reaua-credinta a autorului lucrarii se refera nu doar
la optiunile multiple ale proprietarului, ci si la modul de despagubire: autorul de reacredinta poate
fi despagubit doar cu jumatate din valoarea lucrarii sau a sporului de valoare, dupa caz.

Momentul la care se dobandeste proprietatea

Daca autorul lucrarii este de rea-credinta, proprietarul imobilului poate cere ridicarea
lucrarii.
Daca autorul lucrarii este de buna-credinta, desi proprietarul imobilului nu poate refuza sa
preia lucrarea, ar fi inechitabil sa suporte obligatiile si sarcinile legate de dreptul de proprietate
asupra lucrarii (res perit domino, plata primei de asigurare) pe masura ce este incorporata in
imobil, desi nu beneficiaza de avantajele acesteia.
In plus, in ambele cazuri, proprietarul imobilului poate cere obligarea autorului lucrarii la
cumpararea imobilului.
Este firesc, deci, sa nu suporte obligatiile si sarcinile impuse de dreptul de proprietate

10
asupra lucrarii, fara a fi cules beneficiile acestui drept.
Dreptul de accesiune se naste pe masura incorporarii materialelor in imobil. Dreptul de
proprietate asupra lucrarii se naste inainte sau dupa finalizarea lucrarii, prin exercitarea pozitiva
a dreptului potestativ de accesiune – trebuie ca proprietarul imobilului sa ceara instantei sa
dispuna inscrierea sa in CF ca proprietar al lucrarii, in temeiul conventiei partilor sau al hotararii
judecatoresti (art. 589).
Dreptul de accesiune este imprescriptibil, nu se stinge prin neexercitare, ci tocmai prin
exercitarea optiunii care intra in continutul sau juridic. Acest drept se stinge si inainte de
exercitarea sa, in cazul distrugerii lucrarii (<= eveniment natural/demolarea voluntara de catre
autor).

Proprietatea rezolubila atipica

Intre momentul incorporarii materialelor si pana in momentul in care proprietarul isi
exercita dreptul de accesiune, ne aflam in situatia proprietatii rezolubile atipice, dreptul de
proprietate asupra lucrarii nefiind un drept de proprietate pur si simplu:
 proprietarul imobilului are un drept de proprietate sub conditie suspensiva (exercitarea
pozitiva a dreptului de accesiune)
 autorul lucrarii are un drept de proprietate sub conditie rezolutorie
Este un caz de proprietate rezolubila atipica, deoarece imprejurarea cu valoare de conditie
nu este prevazuta intr-un act juridic. In plus, efectele indeplinirii conditiei nu vor fi retroactive,
pentru a nu se creea o situatie inechitabila pentru proprietarul imobilului.

Proprietarul imobilului nu poate fi obligat sa isi exercite dreptul de accesiune

Pana in momentul in care proprietarul imobilului isi exercita dreptul potestativ, autorul
lucrarii nul poate sili sasi manifeste vointa intrun fel sau altul (nu are la dispozitie o actiune in
realizare). Aceasta este un fel de sanctiune pentru autorul lucrarii, clarificarea situatiei juridice va
fi facuta doar de proprietarul imobilului, cand va decide.
Autorul poate cel mult sa introduca o actiune in constatare (actiune declaratorie), prin care
sa ceara recunoasterea dreptului de proprietate rezolubila si a dreptului de creanta care se va naste
daca proprietarul imobilului ii va prelua lucrarea.
Renuntarea la dreptul de accesiune
In situatia in care imobilul este un teren, este posibil ca proprietarul imobilului sa renunte
la dreptul de accesiune, caz in care autorul lucrarii devine superficiar art. 693.
Cesiunea dreptului de accesiune
Dreptul de accesiune se poate cesiona prin act in forma autentica, in favoarea unui tert, caz
in care se poate inscrie dreptul de superficie in CF, pe numele sau.

Realizarea unei lucrari adaugate cu caracter durabil asupra imobilului altuia, cu

materiale proprii (art. 583-585)
Lucrările adăugate necesare

11
(1) Proprietarul imobilului dobândeşte dreptul de proprietate asupra lucrării adăugate necesare din
momentul efectuării acesteia (regula din art. 577 alin. 2), plătind autorului cheltuielile rezonabile
făcute de acesta, chiar dacă imobilul nu mai există. ! numai acestea sunt dobandite prin insusi
faptul juridic al accesiunii, fara sa se nasca un drept potestativ de accesiune
(2) În cazul în care lucrarea a fost efectuată cu rea-credinţă, din suma datorată de proprietarul
imobilului se va putea deduce valoarea fructelor imobilului diminuată cu costurile necesare
obţinerii acestora
Lucrările adăugate utile !se naste dreptul potestativ de accesiune
(1) autorul lucrării utile este de bună-credinţă, proprietarul imobilului devine proprietarul lucrării
din momentul efectuării acesteia, cu plata, la alegerea sa:
a) a valorii materialelor şi a manoperei
b) a sporului de valoare adus imobilului
(2) autorul lucrării utile este de rea-credinţă, proprietarul imobilului are dreptul:
a) să preia lucrarea (*inscrierea in CF e necesara numai daca s-a modificat intinderea imobilului),
plătind, la alegerea sa, autorului lucrării:
 ½ din valoarea materialelor şi a manoperei
 ½ din sporul de valoare adus imobilului
b) să ceară obligarea autorului lucrării la desfiinţarea acesteia, cu repunerea imobilului în situaţia
anterioară şi plata de daune-interese.
(3) În ambele cazuri, când valoarea lucrării este considerabilă (*suplimentar fata de lucrarile
autonome), proprietarul imobilului poate cere obligarea autorului să îl cumpere la valoarea de
circulaţie pe care imobilul ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat.
Lucrările adăugate voluptuare !se naste dreptul potestativ de accesiune
(1) În cazul lucrării voluptuare, proprietarul imobilului are dreptul:
a) să devină proprietarul lucrării, fără înscriere în cartea funciară şi fără nicio obligaţie către
autorul lucrării;
b) să ceară obligarea autorului de rea-credinţă al lucrării la desfiinţarea acesteia, cu readucerea
imobilului în situaţia anterioară şi plata de daune-interese.
(2) Autorul de bună-credinţă al lucrării poate să o ridice înainte de restituirea imobilului către
proprietar, cu condiţia de a readuce imobilul în situaţia anterioară.

Situatia depasirii hotarului dintre doua terenuri apartinand unor proprietari diferiti
cu ocazia executarii unor lucrari pe terenul propriu, cu materialele proprii (art. 587)
In ipoteza unor lucrării cu caracter durabil realizate parţial asupra imobilului autorului şi
parţial pe terenul proprietarului vecin:
(1) bună-credinţă – vecinul poate cere înscrierea într-o noua CF a unui drept de coproprietate al
vecinilor asupra imobilului rezultat, incluzând terenul aferent, în raport cu valoarea contribuţiei
fiecăruia.
=> dreptul potestativ de accesiune are ca efect dobandirea unei cote-parti dintr-un drept de
coproprietate, atat in favoarea proprietarului terenului, cat si in favoarea autorului lucrarii =>
efectul achizitiv se produce in favoarea ambilor
! tinandu-se cont de contributiile celor doi, nu se mai pune problema indemnizarii autorului
lucrarii
(2) rea-credinţă –vecinul poate opta între:
 a cere ridicarea lucrării de pe teren, cu obligarea autorului acesteia la plata de daune-
interese, dacă este cazul

12
  a cere înscrierea în cartea funciară a unui drept de coproprietate al vecinilor. La stabilirea
cotelor-părţi se va ţine seama de valoarea terenului proprietarului vecin şi de jumătate din
valoarea contribuţiei autorului lucrării.
(3) În caz de neînţelegere între părţi, instanţa de judecată va stabili valoarea contribuţiei fiecăreia
la imobilul rezultat, respectiv a cotelor-părţi din dreptul de proprietate.

Realizarea lucrarii asupra imobilului altuia, folosind materialele unui tert (art. 594)
In acest caz, se combina prima si a doua ipoteza de accesiune imobiliara artificiala.
Va fi vorba de doua raporturi:
 raportul dintre autorul lucrarii si proprietarul materialelor – autorul lucrarii, daca nu devine
proprietar pe temeiul posesiei de bunacredinta, va trebui sa plateasca o despagubire
proprietarului materialelor
 raportul dintre autorul lucrarii si proprietarul imobilului – se aplica solutiile analizate, in
functie de natura lucrarii autonoma / adaugata.

Ipoteza lucrarilor provizorii

Autorul va fi obligat sa le desfiinteze si, daca este de rea-credinta, sa plateasca despagubiri
pentru prejudiciile cauzate, inclusiv pentru lipsa de folosinta.

Continutul notiunilor de buna-credinta si de rea-credinta

Autorul lucrarii este de buna-credinta daca se intemeiaza fie pe cuprinsul CF in care, la
data realizarii lucrarii era inscris ca proprietar al imobilului, fie pe un mod de dobandire nesupus
inscrierii in CF, daca, in ambele cazuri, nu rezulta din CF si nu a cunoscut pe nicio alta cale viciul
titlului sau.
Nu poate invoca buna-credinta cel care construieste fara autorizatie.
! Daca exista o intelegere intre parti, se intra pe taram contractual.
Buna-credinta trebuie sa existe in momentul efectuarii lucrarii, adica pe toata durata
executarii lucrarii => daca pe parcursul executarii ei, afla ca nu e proprietarul imobilului si o
continua, va fi considerat de rea-credinta cu privire la intreaga lucrare (la fel si daca este facuta de
mai multe persoane si una este de rea-credinta)
Prezumtia de buna-credinta <= inscrierea in CF/ justul titlu neinscris in CF. Autorul
lucrarii trebuie sa faca dovada acestora ca sa se nasca prezumtia. Proprietarul imobilului poate
apoi sa rastoarne prezumtia, dovedind viciile titlului si faptul ca autorul le cunostea.

Dreptul de creanta al autorului lucrarii

A. Temei juridic

13
 Proprietarul imobilui:
1. fie ca e obligat sa preia lucrarea (lucrari necesare)
2. fie ca isi exercita dreptul potestativ de accesiune
indiferent daca autorul lucrarii e de buna sau de rea-credinta (cu exceptia lucrarilor voluptuare)
trebuie sa il indemnizeze pe acesta.
Dreptul de creanta se naste:
a) prin exercitarea pozitiva a dreptului de accesiune (conditie suspensiva) – ori de cate ori
incorporarea materialelor in imobil da nastere unui drept potestativ de accesiune, pentru ca
dreptul la indemnizatie sa devina un drept pur si simplu, este necesara exercitarea pozitiva a
dreptului de accesiune
! daca autorul lucrarii o instraineaza inainte de exercitarea dreptului de accesiune, va transmite
dreptul de proprietate sub conditie rezolutorie asupra lucrarii si dreptul de creanta sub conditie
supensiva avand ca obiect despagubirea
b) pe masura incoporarii materialelor
Temeiul nasterii dreptului de creanta este imbogatirea fara justa cauza.
B. Modalitati de despagubire
Autorul lucrarii este:
 de buna-credinta – proprietarul imobilului trebuie sa il indemnizeze, la alegere, cu:
 valoarea materialelor si a manoperei
 sporul de valoare adus imobilului
 de rea-credinta – proprietarul imobilului trebuie sa il indemnizeze, la alegere, cu:
 ½ din valoarea materialelor si a manoperei
 ½ din sporul de valoare adus imobilului
C. Momentul in functie de care se stabileste valoarea aleasa de proprietarul fondului
 Daca partile se inteleg – in functie de data intelegerii dintre parti
 Daca partile nu se inteleg – in functie de data hotararii judecatoresti
D. Identificarea debitorului obligatiei corelative dreptului de creanta
Debitorul obligatiei – propritarul imobilului:
 in momentul executarii lucrarii
 in momentul exercitarii dreptului de accesiune
 in momentul realizarii creantei
1) situatia in care se naste dreptul potestativ de accesiune
Conteaza raportul dintre exercitarea dreptului de accesiune si nasterea creantei.
 daca se vinde imobilul inainte de exercitarea dreptului, dreptul de creanta nu s-a nascut si se
transmite dreptul de accesiune
o daca dobanditorul exercita dreptul de accesiune, va deveni debitorul obligatiei
o idem – cesionarea dreptului de accesiune, cesionarul avand un drept de superficie
 se exercita dreptul de accesiune => se naste dreptul de creanta al autorului lucrarii => se naste
obligatia corelativa a proprietarului terenului in momentul exercitarii dreptului de accesiune

14
 o daca se instraineaza (terenul si lucrarea) dupa exercitarea dreptului de accesiune,
inainte de satisfacerea creantei – este vorba de o obligatie reala (propter rem) si se
transmite odata cu dreptul de proprietate, din considerente de echitate
2) incoporarea treptata a materialelor in imobil (cazul lucrarilor adaugate necesare) – tot
obligatie reala propter rem
E. Dreptul de retentie, respectiv dreptului de impoteca legala al autorului lucrarii
Art. 591 alin. 2: autorul lucrarii de buna-credinta are un drept de ipoteca legala asupra
imobilului pentru plata indemnizatiei
F. Cuantumul dreptului de creanta cu fructele in situatia in care autorul lucrarii este
de buna-credinta
Autorul de buna-credinta – beneficiul pastrarii fructelor => nu se poate compensa datoria
proprietarului terenului cu valoarea fructelor (art. 948).
Autorul de rea-credinta – trebuie sa restituie fructele => se poate deduce valoarea lor
diminuata cu costurile obtinerii din indemnizatie (art. 583 alin. 2).
G. Prescriptia dreptului de creanta
Art. 591 (1) Prescripţia dreptului la acţiune al autorului lucrării privind plata indemnizaţiei
nu curge cât timp el este lăsat de proprietar să deţină imobilul.
Doua ipoteze:
- necesara exercitarea dreptului de accesiune pentru nasterea dreptului de creanta => termenul
de PE incepe sa curga din acel moment
- incorporarea treptata a materialelor in imobil (lucrari adugate necesare) => dreptul de creanta
se naste pe parcursul efectuarii lucrarii, insa dreptul material la actiune se naste odata cu
preluarea lucrarii de care proprietarul imobilului

Reguli privind obligarea autorului lucrarii la cumpararea imobilului

Ori de cate ori proprietarul imobilului are dreptul de a cere autorului lucrarii sa cumpere
imobilul si acesta refuza sasi indeplineasca obligatia, proprietarul imobilului poate sa ceara
pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de contract de vanzarecumparare.

Accesiunea imobiliara naturala

Notiune. Sediul materiei. Cazuri

- art. 569-576
- unirea este rezultatul unei cauze naturale
- reprezinta o serie de faptele juridice in sens restrans ce au efect achizitiv de proprietate, efect
prevazut de lege
- efectul achizitiv se produce in momentul unirii, nemaiexistand un drept potestativ de
accesiune
Exista 4 cazuri:
1. Aluviunea

15
- depunderea sedimentelor aduse de o apa curgatoare pe unul din maluri
- proprietarul riveran suporta pagubele produse de apa curgatoare => culege si foloasele
A. Cresterile de pamant (aluviunea SS)
- art. 569: „adugirile de teren la malurile apelor curgatoare revin proprietarului fondului riveran,
numai daca ele se formeaza treptat”
- pentru a fi cresteri de pamant, trebuie:
 sa se formeze succesiv, aparent insesizabil
 sa aiba caracter definitiv – sa fie unite cu tarmul si incorporate acestuia
 terenul rezultat sa depaseasca nivelul normal al apei
- aluviunea urmeaza regimul juridic al terenului riveran (daca el e in coproprietate, cresterea va
forma obiectul aceluiasi drept)
B. Retragerea apelor curgatoare
- art. 570: terenul eliberat intra in patrimoniul proprietarului riveran de unde apa s-a retras
- poate sa se retraga de pe un tarm si sa se intinda pe celalalt => nu e inechitabil, deoarece este
vorba de un fapt natural (nu se justifica despagubirea/revendicarea)
- justificare: proprietarul terenului riveran trebuie sa suporte nu numai pagubele produse de apa
curgatoare, ci sa culeaga si foloasele
- daca dreptul de proprietate este dezmembrat => nudul proprietar va dobandi si nuda proprietate
asupra bucatii de pamant (idem ceilalti titulari de dezmembraminte).
! nu se aplica in cazul lacurilor, helesteielor si iazurilor (art. 571)
2. Avulsiunea
- art. 572: proprietarul terenului de la care o apa curgatoare a smuls brusc o portiune de mal din
teren, alipind-o la terenul altui proprietar riveran, nu pierde dreptul de proprietate asupra partii
desprinse daca o revendica in termen de un an de la data faptului (de la unirea celor doua terenuri)
- distinctia: ruperea brusca a unei bucati mari de pamant care se poate recunoaste
Avulsiunea, fapt juridic complex
- unirea – nu produce efectul achizitiv de proprietate prin ea insasi
- termenul de un an – dupa implinirea lui => efectul achizitiv de proprietate
- termenul revendica are un sens larg: reluare in mod direct a stapanirii bunului, daca nua fost luat
in posesie, sau revendicare a acestuia, daca a fost luat in posesie
- este un termen de decadere ( se stinge dreptul subiectiv)
- efectul achizitiv are 2 cauze (un fapt juridic complex) si se intinde si asupra
plantatiilor/constructiilor de pe terenul accesoriu.
3. Accesiunea insulelor si a prundurilor (573-575)
insula – pamant  ambele inconjurate de apa
prund – nisip si pietris

- albiile raului apartin proprietarilor riverani, cu exceptia acelora care fac obiectul proprietatii
publice potrivit legii

16
- insulele si prundurile care nu sunt in legatura cu terenurile avand malul la nivelul mediu al apei
revin proprietarului albiei
- daca insula apartine proprietarilor riverani si trece peste jumatatea apei, fiecare dintre ei are
dreptul de proprietate asupra partii de insula ce se intinde spre el pornind de la jumatatea apei
- daca o apa curgatoare inconjoara terenul unui proprietar riveran, el ramane proprietarul insulei
astfel create
4. Accesiunea animalelor sau zburatoarelor
- art. 576
! animalele salbatice propriu-zise ex. leii, ursii, mistretii – ocupatiune
! animalele domestice propriu-zise ex. caii, boii, vacile – raman ale proprietarului indiferent pe ce
fond ar pleca si acesta le poate revendica
Ne intereseaza categoria intermediara – animalele care se stabilesc pe un fond, nu sunt
pe deplin domestice si pot parasi fondul oricand (porumbeii, iepurii de casa, pestii si stupii cu roi)
 opereaza accesiunea, daca se uneste lucrul accesoriu cu lucrul principal (! nu prin
frauda/artificii = nu sunt atrase animalele – daca ar fi, dreptul de proprietate initial nu se stinge
si pot fi revendicate)
 aceste animale apartin proprietarului pe fondul caruia se afla, cat timp se afla pe acel fond,
daca trecerea nu a fost provocata prin frauda/artificii
 animalele domestice ratacite pe terenul altuia revin proprietarului acestuia daca proprietarul
lor nu le revendica in 30 de zile de la declaratia facuta la primarie de proprietarul terenului –
termen de decadere
 roiul de albine trecut pe terenul altuia revine proprietarului acestuia numai daca roiul nu il
urmareste sau inceteaza sa il urmareasca timp de 2 zile

Accesiunea mobiliara

 proprietari diferiti, nu exista o conventie cu privire la transmiterea dreptului de proprietate

 necesara unirea/incorporarea (fapt juridic SS)
Specificatiunea (598-599)
1. bunul mobil produs cu materialele altuia apartine fie celui care l-a confectionat, fie
proprietarului materialelor, in functie de raportul dintre manopera si valoarea materialelor,
calculat la data confectionarii
2. proprietarul datoreaza despagubiri egale cu valoarea manoperei sau cu valoarea materialelor,
dupa caz
daca cele 2 valori sunt egale => coproprietate obisnuita
Adjunctiunea (art. 600)
 se unesc 2 bunuri mobile cu proprietari diferiti => regula este separarea lor, exceptia pentru
prejudicii > 1/10 din valoarea unuia dintre bunuri => reguli specificatiune

17
18