Apel la Traditii

Referat stiintific
 Trebuie sa recunoastem ca societatea contemporana romaneasca trece printr-o criza de
identitate culturala. Avem tendinta de a aprecia si a asimila orice eveniment sau sarbatoare a
unui alt popor, asa-zise valori care sunt aduse printr-o infuzie de catre mass-media si
publicitate. Aceste noi “traditii” tind sa se impamanteneasca in propria noastra cultura nu
datorita lipsei unei traditii proprii ci a catorva factori din care vom desprinde doar doi care par
cei mai banali si importanti in acelasi timp, anume o ospitalitate dusa la extrema din care reiese
cel de-al doilea factor, convingerea ca orice lucru provenit dinspre Occident este bun. In setea
noastra de a fi “la moda” omitem importanta propriilor noastre valori si dezvoltarea lor.
Dupa cum afirmam anterior, acesta infuzie de noi traditii nu vine pe un teren steril, insa
este ajutata de lipsa de educatie si interes a paturii tinere din societatea noastra care considera
tot ce este legat de propriile noastre traditii ca fiind “antic” si neinteresant.
Consider ca este de datoria noastra ca formatori sa readucem in atentia tinerilor nostrii
importanta valorica a propriei identitati ca fiind o radacina puternica ce ne mentine acorati pe
acest pamant. Asa cum afirma John Sawhill, “o societate este definita nu numai prin ce creaza,
dar si prin ceea ce refuza sa distruga”.
Ca o solutie adaptata la orele de Educatie plastica, trebuie sa aprofundam mai mult
tematicile legate de sarbatorile noastre, insistand asupra semioticii si a semnificatiilor acesteia,
tinand cont de faptul ca semnele respective le regasim atat in ceramica de Cucuteni, Horezu
cat si in costumele traditionale romanesti, obiectele artizanale, ornamentele caselor vechi,
incondeiatul oualor. Aceste semen au fost piatra de temelie a unor artisti precum Brancusi.

Vom expune pe scurt cateva din semnele primordiale utilizate in traditia romaneasca.
Vom incepe cu SPIRALA, care in cele mai vechi reprezentari nu apare niciodata singura; este
nevoie de cel putin doua: o PERECHE; spiralele, utilizate in forme ca: Coarnele berbecului
(reprezentend energie masculine, virilitate), Maini pe solduri (e semnul feminin corespunzator,
ce reprezinta putere feminina, forta de seductie), Sfaditele (principii opuse, care nu pot exista
separat, se atrag si se resping in acelasi timp), Carligul ciobanului (doua spirale opuse, dar
legate, ca sa exprime mai bine legatura: pierdut-gasit, dus-intors, inceput-sfarsit, etc)
 O spirala singura, se foloseste, evident, in ceramica de Horezu. Insa aici spirala se naste
din miscarea fireasca, din tehnica de producere si decorare. Dar oamenii au desenat spirale
mult inainte de a inventa roata olarului si, desi e greu sa cioplesti in piatra, s-au chinuit sa faca
mereu doua. Se zice ca spirala e viata in evolutie, dar pentru o noua viata este intai nevoie de
virilitate si seductie.

Un alt semn primordial este Coloana. Inaltarea spre Cer a obsedat omnul in toata
existenta sa. Coloana romboidala, in zig-zag, este semnul legaturii intre Cer si Pamant. Poate ca
acest zig-zag este semnul fulgerului, prin care Cerul a daruit omului Focul. Sau poate cele doua
zig-zag-uri fata in fata se pot intelege si ca doua scarite: una pentru a urca spre Cer, una pentru
a ajunge pe Pamant; astfel, avand coloana, omul nu mai este izolat; el poate comunica cu tot
Universul. Mai apoi, din coloana, oamenii au dezvoltat si alte simboluri: rombul, unghiurile,
scaritele, clepsidra.
Rombul. Pentru primii agricultori, indestularea, fertilitatea solului a fost vitala. Ei au
reprezentat-o prin romb. Semnul sacru al fertilitatii solului, a stat pretutindeni in centrul de
interes al compozitiilor grafice; a fost imbogatit cu romburi concentrice, sau umplut cu diverse
hasuri cu linii oblice sau orizontale. In timp, rombului i s-au adaugat mai multe elemente,
explicatii, detalieri.
Unghiul. El este simbolul zeitatilor, semnul vietii indestulate, sensul vietii.
 Segmentele. Simbolizeaza multimea, numarul. Doua linii gemene redau puterea
perechii, dualitate. Trei linii paralele amintesc cele trei etape ale vietii: nasterea, cunoasterea
de sine, moartea
Cercul. cercul este simbolul regenerarii, al miscarii fara de inceput si sfarsit. Daca vedem
doua cercuri concentrice cu hasura intre ele, acest concept aminteste ca regenerarea este
posibila doar in prezenta apei. Cercul, impreuna cu spirala, voluta si alte linii curbe, au fost
considerate semne Ceresti, reprezentand puterea Cerului asupra vietii.
Acestea sunt simbolurile primordiale, temelia semioticii poporului roman. Le intalnim
peste tot in traditii dar si in zilele noastre, Semnele sunt un alfabet care vorbeste despre noi: ce-
am crezut, ce-am iubit; ce am fost si ce-am putea fi.
Motivele si rostul lor s-au transmis din generatie in generatie cu SFINTENIE. Eu le adun cu GRIJA
si le desenez cu ATENTIE, in speranta ca voi le veti duce mai departe cu RESPECT.
Ele apartin poporului roman, nimanui si tuturor.