Cursul I – partea 3

SPALAREA MAINILOR

Spalarea mainilor este cea mai importanta procedura pentru prevenirea infectiilor
intraspitalicesti,pentru ca mana este principala cale de transmitere.
Tipuri de spalare a mainilor:
a. spalarea igienica de baza.
b. Spalarea pentru decontaminare.
c. Spalarea chirurgicala-mai putin utilizata de asistenta.

a. Spalarea igienica de baza se face:

- incinta si dupa contactul cu un acient sau obiect cu care se ingrijeste pacientul.

- Inaintea folosirii materialului steril.
- Inaintea interventiilor asupra pacientului ( injectii,perfuzii,alimentatii)
- dupa atingerea unei parti a corpului posibil contaminate cu microbi.
- dupa manuirea secretilor si excretilor pacientului (urina,fecale,sange)
- dupa scoaterea manusilor de lucru.
- la sfarsitul programului de lucru.

Tehnica: se foloseste apa curenta,sapun,periuta;

- spalarea dureaza 2 minute,se face pe toata suprafata mainilor,inclusive pe spatiile
interdigitale;
- uscarea se face cu prosop de unica folosinta sau aer cald.

b. Spalarea pentru decontaminare se face:

- dupa ingrijirea pacientului cu boli contagioase

- dupa activitati de curatare a instrumentelor.

Tehnica: se executa spalarea de fond a mainilor cu apa,sapun,periuta si se usuca (prosop

de unica folosinta sau aer cald),dupa spalare se aplica de 2 ori cate 5 ml de solutii
dezinfectanta ( alcool),dupa care nu se mai usuca mana.
Dezinfectia trebuie facuta de personalul medical,de vizitatori si pacienti.

1
Diminuarea riscurilor prin aplicarea precauţiunilor universale

Principii de bază
- toţi pacienţii sunt potenţial infectaţi;
- sângele, alte fluide biologice şi ţesuturile sunt contaminate cu HIV, VHB, VHC sau alte
microorganisme;
- acele şi alte instrumente medicale sunt contaminate după utilizare.
Scop
- prevenirea personalului medical legat de infecţiile cu cale de transmitere sangvină, la locul de
muncă .
Precauţiunile universale sunt măsuri fundamentale şi standard care se referă la:
- folosirea barierelor adecvate de precauţie (mănuşi, şorţ, mască şi ochelari de protecţie) atunci
când este anticipat contactul cu sângele sau lichidele biologice ale pacientului;
- schimbarea mănuşilor după contactul cu fiecare pacient;
- spălarea mâinilor şi a altor suprafeţe tegumentare imediat după ce au fost aruncate mănuşile, dacă
acestea au fost contaminate cu sânge sau produse biologice;
- în resuscitări de urgenţă gură la gură se folosesc piese orofaringiene sau alte dispozitive de
ventilaţie;
- personalul medical cu leziuni exudative sau dermatite suppurate trebuie reţinut de la orice contact
direct cu pacientul şi obligat să poarte ecchipament de protecţie până când afecţiunea se rezolvă;
- atenţie sporită în cazul manipulării unor instrumente ascuţite,tăietoare;
- evacuarea deşeurilor infecţioase, a lenjeriei contaminate cu sânge în ambalaje etanşe, închise;
- niciodată nu se vor recapişona acele, nu se va desprinde acul de seringă sau de sistemele de
prelevare sub vid cu mâna;
- nu se va goli niciodată seringa după o încercare nereuşită de recoltare (se aruncă şi se utilizează
o altă seringă);
- se decontaminează imediat suprafeţele care au venit în contact cu sânge sau produse biologice.

Asepsia este o metoda profilactica de prevenire, prin care organismul este ferit de infectia
microbiana si este realizata prin curatenie si sterilizare
Antisepsia este o metoda curativa care lupta impotriva infectiilor, prin utilizare de antiseptice.

Infectiile intraspitalicesti sunt de natura infectioasa si se impart in 2 mari categorii:

A. Boli transmisibile contactate in spital si determinate de germeni patogeni

B. Infectia cu germeni conditionat patogeni, care apar la grupuri cu rezistenta scazuta la infectii
(nou nascuti, varstnici, bolnavi cronici sau cu defecte imune)

2
Pentru prevenirea infectiilor intraspitalicesti masurile care se iau, tin seama de
cauza, fracventa, gravitate si particularitati clinico-epidemiologice.
Curatenia reprezinta indepartarea totala a prafului si produselor straine de pe suprafete, obiecte
sau tegumente, odata cu indepartarea produsilor si a substantelor organice care sunt suport nutritiv
pentru microbi.
Aceasta etapa se aplica inaintea metodelor de dezinfectie si sterilizare.
Metode de curatenie

1. SPALAREA – Antrenarea prin udare si indepartarea pulberilor si substantelor organice, puterea

de spalare depinzand de capacitatea de udare.
Se realizeaza prin folosirea de apa calda si substante tensioactive. Apa calda la 35-40° are o putere
de spalare superioara, iar inmuierea cu apa fierbinte la peste 55°C ingreuneaza spalarea deoarece
precipita proteinele si le fixeaza pe suportul de tratat. In functie de obiectul tratarii la apa calda se
adauga in concentratie de 1-2% carbonat de sodiu sau sapun si detergenti.
Conditii de eficacitate:
• Utilizarea de apa calda cu calitati chimice corespunzatoare si putere de udare cat mai mare,
prin adaosul in cantitati optime de agenti tensioactivi.
• Asocierea spalarii cu metode mecanice (agitare, periere, frecare)
• Respectarea timpilor de inmuiere si spalare, urmata de clatire abundenta.

2. STERGEREA UMEDA A SUPRAFETELOR – se utilizeaza pentru intretinerea curateniei

intre doua spalari.
Conditii de eficacitate:
• Utilizarea de carpe sau stergatoare umezite cu solutie sau detergent proaspat
• Schimbarea frecventa a carpelor si a apei de stergere
• Dezinfectia si uscarea carpelor si a recipientelor de curatenie
•
DEZINFECTIA

O metoda de decontaminare prin care se urmareste distrugerea in proportie de 99–99,99% in

mediul fizic inconjurator a formelor vegetative ale microorganismelor, in scopul prevenirii
infectiei si a bolilor transmisibile, fiind o punte de legatura intre asepsie si antisepsie.

Dezinfectantul – Substanta chimica care poate distruge unele microorganisme patogene.

Solutia dezinfectanta este un amestec de lichid bactericid, constituit din doua substante: una
dizolvata si una dizolvanta.
Dezinfectantul se aplica in cazurile in care curatenia nu elimina riscul de raspandire a infectiei iar
sterilizarea nu este necesara.
In orice actiune de dezinfectie trebuie sa se aplice metode de protectie a muncii, pentru a preveni
accidentele si intoxicatiile.

3
Dezinfectia se poate realiza prin metode fizice si chimice.

Regulile generale de utlizare:

• dezinfectia profilactica copleteaza curatenia dar nu o suplineste si nu poate inlocui
sterilizarea
• eficienta dezinfectiei este conditionata de o curatenie riguroasa prealabila
• dezinfectia chimica se aplica numai in cazurile in care nu se poate practica dezinfectia prin
caldura umeda
• - in dezinfectia chimica se utilizeaza un numar redus de dezinfectante cu spectru larg
bactericid si virulicid
• in preparea si utilizarea dezinfectantelor sunt necesare cunoasterea exacta a concentratiei
in substanta activa, folosirea de recipiente curate si utilizarea solutiilor in ziua respectiva
• pentru dezinfectia in focar se utilizeaza dezinfectante cu actiune asupra agentului specific
• utilizarea dezinfectantelor se face in conditii de protectie a muncii care sa previna
accidentele si intoxicatiile

Sterilizarea
Def. Procedeul prin care sunt distruse toate fenomenele de existenţă a microorganismelor de la
suprafaţa sau din profunzimea unui obiect, rezultatul acestei operaţiuni fiind starea de sterilitate.
Scop: realizarea procedeului de asepsie prin care se previne pătrunderea germenilor patogeni în
organism printr-o soluţie de continuitate.
Pregătirea instrumentelor pentru sterilizare
1. decontaminarea se realizează în 2 etape:
-faza de pretratament = imersie în detergent dezinfectant cu acţiune de detaşare a murdăriei
grosiere şi acţiune bactericidă
-curăţarea propriu-zisă = îndepărtarea murdăriei şi a materiilor organice (cu peria)
2. clătirea riguroasă sub jet de apă curentă
3. dezinfecţie prin submerjare
4. clătire
5. uscare prin tamponare sau aer comprimat
6. lubrefiere
7. verificarea integrităţii instrumentarului şi împachetarea în vederea sterilizării în cutii metalice
etanşe pt.sterilizare cu aer cald şi în cutiimetalice perforate, casolete perforate cu colier
pt.sterilizarea cu abur sub presiune (hârtie specială pt.împachetare, pungi din material plastic
special).
Metode fizice
1. Sterilizarea prin căldură uscată
a) încălzirea la roşu- se încălzeşte până la înroşire
b) flambarea

4
 c) Poupinel – etuvă cu aer cald – serveşte la sterilizarea obiectelor de metal şi sticlă, însă nu
este corespunzător pt.instrumentele combinate, cum sunt endoscopele, întrucât se topeşte
aliajul de asamblare a metalului cu sticla.
Obiectele de sterilizat vor fi spălate, bine uscate(mai ales cele de sticlă care crapă dacă sunt ude)
şi apoi împachetate în cutii metalice sau pungi speciale.
Pe cutii se aplică banderole ce indică data şi ora sterilizării, conţinutul trusei, numele persoanei
care a efectuat sterilizarea .
Sterilizarea se face la 180ºC timp de 60-80 min.
Instrumentele sunt sterile 24 ore dacă cutiile n-au fost deschise.
2. Sterilizarea prin căldură umedă
a) Prin fierbere - se face numai atunci când nu există nici un alt mijloc mai bun de sterilizare;
nu e o metodă sigură,instrumentele de metal se degradează , iar capacul fierbătorului este
considerat nesteril. Instrumentele sterilizate prin această metodă sunt sterile numai 2 ore.
b) În autoclav - Pregătirea materialelor:
- seringile , acele se introduc în cutii metalice individuale cu capacul deschis
- mănuşile se introduc în casolete speciale pt.mănuşi
- sondele , tuburile de dren din cauciuc sau material plastic se introduc în cutii metalice pe
strat de tifon
- materialul moale va fi pus în casolete diferite (halate, bonete, măşti) destinate echipajului
care participă la intervenţia chirurgicală; câmpuri operatorii, materiale pt.sutură şi
pansamente
- se aplică banderolele de control pe casolete şi cutiile metalice ce se scot imediat pe o masă
în apropierea autoclavului închizându-le orificiile şi capacele
Parametrii procesului de sterilizare în funcţie de tipul materialului:
-instrumentar metalic şi textile , la 2 atm, 134ºC, 30min
-material plastic la 1,2 atm , 123ºC, 30min
-sticlăria şi cauciucul, 1,3 atm, 125ºC, 30min
Sterilizarea este valabilă 24 ore dacă cutiile nu au fost deschise.
Controlul sterilizării
1. metode chimice : în poupinel sau autoclav se introduc fiole care conţin substanţe
chimice ale căror se modifică la o temperatură de peste 110ºC:
- fluorura de S devine verde la 121ºC
- glucoza de citrat de Na devine galben-brună la 123ºC
2. metode fizice : manometre şi termometre arată presiunea şi temperatura din interiorul
aparatului
3. metode biologice – se introduc eprubete cu germeni rezistenţi la temperaturi înalte :
- bacilul tetanic până la 110ºC
- bacilul subtilis până la 120ºC
- bacilul stearotest până la 120ºC rămâne incolor

5
 4. controlul umidităţii se face cu teste din tifon amplasate în casolete care nu trebuie să
aibă umiditatea peste 5%
Metode chimice
Substanţele chimice utilizate până în prezent pt.distrugerea microbilor nu dau o sterilitate
perfectă. Majoritatea lor au mai degrabă o acţiune dezinfectantă.
Instrumentele complexe cu sisteme optice fragile nu suportă sterilizarea prin căldură şi
tb.sterilizate , sau măcar decontaminate prin mijloace chimice, eventual combinate cu mijloace
mecanice.
Formolul (sterilizarea cu trioxi-metilen) se foloseşte pt.sterilizarea unor aparate , instrumente
sau materiale care nu suportă căldura , ca : endoscoapele, cateterele semidure etc. Sterilizarea
se efectuează în etuve metalice Janett sau –la nevoie- în cristalizoare de sticlă care se închid
ermetic.
Instrumentele curăţite şi spălate se introduc în cutiile metalice Janett care, după aşezarea
tabletelor de formol, se închid etanş şi se introduc într-o etuvă pe o perioadă de 3,5 ore,
pt.menţinerea temp.constante de 65-80ºC.
Oxidul de etilen este un lichid care fierbe la 10,8 ºC ; acţionează prin distrugerea nucleului
celular; în contact cu aerul explodează deaceea se foloseşte în amestec cu gaze inerte .
Sterilizarea se face în aparate asemănătoare cu autoclavele obişnuite în care se introduc
obiectele de sterilizat, se realizează, prin eliminarea forţată a aerului, un vid avansat, după care
se introduce amestecul de gaze în aparat. Sterilizarea se face la 55ºC timp de 6ore.
Pentru sterilizare chimică se utilizează şi Glutaraldehida 2%, Peroxidul de oxigen stabilizat
6% şi acidul peracetic în diferite concentraţii.