Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
A. Termenul de curriculum
● Curriculum-ul ascuns sau subliminal derivă din ambianța educațională și din mediul psiho-
social și cultural al clasei/școlii/universității.
climatul academic, personalitatea profesorilor, relațiile interpersonale, sistemul de
recompensări și sancționări sunt elemente importante ale mediului instrucțional și ele
influențează imaginea de sine, atitudinile față de alții, sistemul propriu de valori etc.;
● extensie – angrenează preșcolarii, prin experiențe de învățare, în cât mai multe domenii
experiențiale (Domeniul lingvistic și literar, Domeniul științelor, Domeniul socio-uman, Domeniul
psiho-motric, Domeniul estetic și creativ), din perspectiva tuturor tipurilor semnificative de
rezultate de învățare;
2
● echilibru – asigură abordarea fiecărui domeniu experiențial atât în relație cu celelalte, cât și cu
curriculum-ul ca întreg;
● relevanță – este adecvat atât nevoilor prezente, cât și celor de perspectivă ale copiilor
preșcolari, contribuind la optimizarea înțelegerii de către aceștia a lumii în care trăiesc și a
propriei persoane, la ridicarea competenței în controlul evenimentelor și în confruntarea cu o
largă varietate de cerințe și așteptări, la echiparea lor progresivă cu concepte, cunoștințe, atitudini
și abilități necesare în viață;
E. Curriculum ascuns
Cartea lui Philip Jackson – «Life in Classrooms», publicată în 1968, abordează empiric
un teritoriu rămas, cu totul surprinzător, neexplorat: clasele de elevi. Realităţile educaționale
concrete din sălile de curs păreau o zonă lipsită de importanță și de fenomene semnificative
pentru alcătuirea și dezvoltarea curriculum-ului. Cartea lui Jackson a zdruncinat această
prejudecată. Ea constă în credința că nu există decât educația care se vede, practicată, în esență,
în școală și în familie. Jackson demonstra că, pe lângă educația vizibilă, exista și educația
invizibilă, pe care nu s-a sfiit s-o boteze «hidden curriculum», adică curriculum ascuns.
Elevii nu învață în clasă doar ceea ce le predă profesorul, ci multe altele, cu o putere
formativă mult mai mare decât se crede. Viața școlară de zi cu zi influențează formarea
personalității, nu doar prin temele predate și asimilate de elevi, ci și prin ritualurile vieții de
școlar, prin învățarea acestui mod de viață, prin relațiile interpersonale, prin învățarea din timpul
orelor de curs și din pauze o învățare vie, care include adaptarea la climat, la personalitatea
profesorului etc. Se învață copiatul, șoptitul, șicanarea profesorilor răi. Cu alte cuvinte, se pun
fundamentele școlii adevărate, care nu este cea formală, ci aceea pe care europenii o numesc
«școala vieții» şi a fost explorată de Goethe, dar și de marii prozatori americani, precum Mark
Twain, Ernest Hemingway și William Faulkner.
3
Fiecare cadru didactic se prezintă în fața copiilor/elevilor ca un subiect cu un contur
valoric particular. Experiența sa de viață, preferințele, opiniile, predispozițiile sale valorice vor
infuența actul său didactic. Chiar dacă practica didactică obligă la o anumită subiectivizare a
conținuturilor vehiculate, profesorul nu-și poate pune între paranteze dinamica și prezența sa
umană, structura intimă a personalității sale. Nu este de neglijat faptul că profesorul se poate
converti și într-un (necesar) consilier sau îndrumător al elevilor săi, acesta îndeplinind, de multe
ori și statutul de diriginte. Inflexiunile sale valorice vor fi prezente atât la nivelul comunicării
verbale (prin ceea ce spune), dar și la nivel paraverbal sau nonverbal. Acest standard
comunicațional vine să susțină, să întărească ceea ce se spune în mod explicit. Contează, deci, ca
profesorul să stăpânească aceste pârghii pentru a realiza o inter-relaţionare completă, în care
gândirea, stările, atitudinile, corpul său se pun la treabă într-un mod coerent și convergent în
beneficiul obiectivelor ce le are de realizat.
Cadrul didactic este pus în situația de a utiliza diferite surse de putere pentru a
influența comportamentul și atitudinile elevilor săi. Sursele de putere pe care se bazează și
varietatea metodelor de influențare vor defini în ce măsură procesul de schimbare la clasă este
unul birocratic, preponderent autoritar sau unul care respectă varietatea, individul și dezvoltarea
sa personală (valori care se regăsesc în democrație). Doar acesta din urmă poate asigura că elevul
va dezvolta acele abilități necesare unei societăţi democratice (de exemplu, gândire independentă
– luarea de decizii pe baza analizei proprii; activism și implicare în viața comunității; formarea și
aderarea la un sistem de valori, precum toleranța la diversitate și respectul față de individ).
3) Acordarea recompenselor/sancțiunilor
4
Partea a II-a: MEDIUL EDUCAȚIONAL
Fiecare grădiniţă trebuie să fie pentru copii un spațiu dorit, cu activități care să-i
implice, să le ofere posibilitatea de a se dezvolta global, într-o atmosferă deschisă, stimulatoare.
Organizată pe zone, centre de interes, centre de activitate sau arii de stimulare (așa
cum au fost denumite în timp și în funcție de specificul grupei) sala de grupă devine un cadru
adecvat situațiilor de învățare și obținerii experienței. Prin felul în care este amenajată, aceasta
oferă copilului ocazii să se simtă bine în intimitatea lui, stimulându-i interesul și invitându-l la
învățare prin descoperire și explorare. Sala de grupă îi vorbește copilului prin ceea ce oferă ca
posibilitate de acțiune și experiență. Aflat în fața mai multor posibilităţi, copilul este invitat să
aleagă ceea ce i se potrivește, să decidă.
Mediul educativ reprezintă un ansamblu al influențelor sociale, care se exercită asupra
instituțiilor de educație și asupra dezvoltării fiecărui membru al societății. Ambianța în care
copilul își trăiește direct experiența de viață prin situațiile prilejuite în scopul învățării se referă și
la climatul socio-afectiv.
Caracteristicile care l-ar putea convinge pe copilul care vede prima dată sala de grupă
să facă primii pași:
● spaţiu larg, luminos, aerisit, curat;
5
● culori vesele, calde, îmbinate armonios;
● spațiul delimitat, dând impresia multor universuri ce așteaptă să fie descoperite;
● mobilier dimensionat specific vârstei preșcolare, dotat cu o varietate de materiale
și jucării la îndemână;
● existenţa altor copii care interacţionează;
● o educatoare zâmbitoare, primitoare, prietenoasă;
BIBLIOGRAFIE
Negreţ-Dobridor, Ion – Teoria generală a curriculumului educațional, Iași, Editura Polirom, 2008
http://www.constantincucos.ro/2009/11/curriculum-ascuns-si-etos-relational
7
8