PROMOVAREA INTERCULTURALITATII

TRADITII MAGHIARE DE CRACIUN IN COMUNA SONA -JUDETUL ALBA

PROF.ALDEA ROCSANA MARIA

SCOALA GIMNAZIALA SONA

Sărbătoarea Naşterii Domnului este o sărbătoare cu puternice semnificaţii pentru toţi creştinii. În

funcţie de zonele ţării, tradiţiile şi obiceiurile acestei sărbători diferă. Mai puţin cunoscute şi
aduse în atenţia publicului sunt tradiţiile păstrate de comunitatea maghiară din comuna
Sona,judetul Alba,localitate care gazduieste o comunitate marcanta de maghiari,elevii scolii
noastre fiind implicati activ in diverse manifestari.
Pregătirile pentru sărbătorile de iarnă debutează la ungurii catolici cu Adventul, tradiţie similară
cu postul Crăciunului la ortodocşi. Din prima zi a Adventului, atât ungurii catolici, cât şi cei
calvinişti respectă datina calendarului, un obicei dulce, foarte apreciat de cei mici. Calendarul de
Advent este de fapt o cutie mare de bomboane, prevăzută cu ferăstruici, de unde cei mici scot în
fiecare zi câte o ciocolată, o bomboană fondantă sau o caramea.

Sfânta Lucia, aducătoarea de belşug

Cu câteva zile înainte de Crăciun, una dintre ele îi este dedicată Sfintei Lucia, aducătoarea de
belşug şi bunăstare. În această tradiţie rolul principal îl au gospodinele, care intră noaptea în
coteţul găinilor să le şoptească vorbe magice, pentru înmulţirea orătăniilor. O altă practică strâns
legată de Sfânta Lucia, dar care nu mai este perpetuată în prezent, se referă la cei care doresc să
descopere vrăjitoarele din sat. Aceştia făureau un scaun special.
Deconspiratorul de vrăjitoare trebuia să construiască câte o componentă a scaunului în fiecare zi.
Dar numai una, altfel scaunul nu avea puterea de a demasca vrăjitoarele din sat. În ziua de
Crăciun, părţile componente ale scaunului erau fixate în cuie, astfel încât fiecare două bucăţi să
fie prinse doar de câte un cui. Îndrăzneţul ducea scaunul la biserică, îl lăsa în pridvor şi examina
lumea care participa la slujbă.
Primiţi colindători?

Lista obiceiurilor din comunitatea maghiară este completată de tradiţia colindatului. Credincioşii

reformaţi, care s-au lepădat de multe dintre obiceiuri, datorită perceptelor religioase, ţin la mare
cinste cântările şi colindatul de Crăciun. Grupurile de colindători vestesc Naşterea Domnului în
tinda sau curtea caselor. Cei care nu primesc colindătorii au parte de o surpriză după lasarea serii
şi se pot trezi a doua zi de dimineaţă că nu mai au poartă şi vor fi nevoiţi să o caute în tot satul.

Balul de Crăciun şi obiceiul bobului de muştar

Cea mai importantă tradiţie a maghiarilor este balul de Crăciun. Acesta începe în seara primei
zile de Crăciun şi ţine vreme de trei zile. Comunitatea maghiară săbătoreşte patru zile Naşterea
Domnului. După zilele închinate celor care poartă numele de István (Ştefan - 26 decembrie) şi
János (Ioan - 27 decembrie), şi cea de-a patra zi de Crăciun, cunoscută ca sărbătoarea "sfinţilor
mărunţi" (28 decembrie). Este ziua în care bărbaţii treceau pe la casele cunoscuţilor, chemau
gospodina şi susţineau că i-a trimis nevasta după un bob de muştar, ca să li se vindece cocoşul. În
loc de bob de muştar, aceştia primeau o ciomăgeală pe cinste, cu mătura de nuiele.