UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

DEPARTAMENTUL DREPT PROCEDURAL

RAPORT
ANALIZA HOTĂRÂRII CURȚII
EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI.
CAUZA (COLIBABA C. MOLDOVEI.)

PROFESOR
Aurel Postică
Magistru în drept
Lector
universitar

A ELABORAT
Corolenco Sergiu
Gr.1807

Chișinău 2020
 1

Cuprins.
Introducere.......................................................................................................................................2
Reprezentarea succintă a cazului.................................................................................................2
Comentarea următoarelor acțiuni premergatoare ale subiecților.....................................................3
Deciziile și Hotărârea Finală a Curții..............................................................................................4
Hotărârea finală...........................................................................................................................5
Concluzii..........................................................................................................................................6
 2

Introducere
Pornind de la ideia că în prezent avem o rată mare de condamnări contra Republicii
Moldova din partea Curții Europene a Drepturilor Omului aupra condițiilor de detenție și nu
numai, am decis să ma bazez pe un caz concret individualizând-ul sub numele ,,CAUZA
COLIBABA c. MOLDOVEI” (Cererea nr. 29089/06), HOTĂRÂRE STRASBOURG, 23
octombrie 2007.

Reprezentarea succintă a cazului

Reclamantul ne prezintă că a fost reținut ca fiind acuzat de agresarea unui
poliţist, după care menționează că a fost forțat pentru a-și recunoaște vinovăția, ceea ce
reclamantul categorig nu dorea să o facă, motivând că aceasta a dus la aplicarea violenții
din partea organelor de poliție și a altor urmări grave caracterizând în partea fiec
moment al acestei acțiuni în care spune că: ,, ...a fost torturat de poliţistul I.M. şi de alţi
doi poliţişti, cu scopul de a-l forţa să-şi recunoască vina. Potrivit reclamantului, mâinile
şi picioarele sale au fost legate împreună la spate, iar o bară de metal de la un cuier a
fost pusă sub braţele sale. Bara de metal a fost pusă pe două scaune, corpul său
rămânând suspendat mai mult de 40 de minute. Mâinile sale au fost acoperite cu cârpe,
astfel încât pe ele să nu rămână urme de la funie. Pentru ca ţipetele sale să nu fie auzite,
a fost pusă muzica la volum sporit. În timp ce era suspendat, capul său a fost acoperit cu
un palton, fiind lovit cu un scaun la ceafă. Aceste maltratări grave au fost însoţite de
agresiuni verbale şi psihice. Guvernul a contestat acuzaţiile de maltratare. În aceeaşi zi,
după ce a fost dus înapoi în celulă, reclamantul a încercat să se sinucidă, tăindu-şi
venele. Totuşi, încercarea nu i-a reuşit şi el a fost dus la spital. La 27 aprilie 2006,
reclamantului i s-a permis pentru prima dată să se întâlnească cu avocatul său, dar numai
în prezenţa poliţiştilor. Reclamantul s-a plâns avocatului său că a fost torturat. Potrivit
reclamantului, deoarece el s-a plâns avocatului său, în aceeaşi seară el a fost din nou
torturat. El a fost lovit în cap cu o sticlă de plastic de doi litri plină cu apă şi cu pumnii şi
picioarele. La 28 aprilie 2006, avocatul reclamantului a depus la Procuratura Buiucani o
plângere penală cu privire la pretinsa maltratare a reclamantului. La 29 aprilie 2006,
reclamantul a fost dus de poliţiştii care, după cum se pretindea, l-au maltratat, la Centrul
de Medicină Legală, unde a fost supus unei examinări medico-legale în prezenţa
acestora. Avocatul său nu a fost prezent şi, potrivit reclamantului, examinarea medicală
a durat doar câteva minute şi a fost superficială. În raportul de examinare medico-legală,
întocmit de Centrul de Medicină Legală, datat din 28 aprilie 2006, s-a conchis că, în
afară de leziunile cauzate prin tentativa de sinucidere, reclamantul nu avea alte semne de
violenţă pe corpul său.”
Din cele expuse mai sus evidențiem idei că prin prezența identificării unor probe
reale pentru justificare celor expuse de reclamant avem o încălcare directă al articolului
3 din Convenție, ceea ce duce la luarea unei hotărâri din partea Curții, eventualul câștig
fiind pentru reclamant. Din examinare hotărârii am mai depistat și o altă încălcare
pretinsa de reclamant care spune că: ,, ...avocatul reclamantului a cerut procurorului
sectorului Buiucani să permită ca reclamantul să fie supus inter alia examinărilor
medicale neurologice, oftalmologice, psihiatrice şi altor examinări medicale. El a cerut
ca examinările medicale să fie efectuate de medici independenţi, în prezenţa rudelor
 3

reclamantului. Această cerere a fost refuzată.” Putem identifica un dubiu constant cu

privire la legalitatea acestor acțiuni dor referindune la aceea că nu sa oferit o
concretizare de ce nu se permite efectuareea acțiunilor pretinse de reclamant, ceea ce ne
duce direct la identificarea unei bănueli rezonabile că acțiunile date sun ilegale.

Comentarea următoarelor acțiuni premergatoare ale subiecților

Prin acțiunile procurorului conform cauzei advocatul a fost nevoit să adereze la alte
pârghii de atac ca de exemplu cum a fost adresarea la, Amnesty International prin care s-a
organizat o acţiune în susţinerea reclamantului, prin publicarea pe pagina lor web în limba rusă a
unei descrieri a cauzei reclamantului şi printr-un apel adresat persoanelor din întreaga lume să
scrie Procurorului General al Republicii Moldova, Ministerului Afacerilor Interne al Republicii
Moldova şi Ambasadelor Republicii Moldova din ţările lor, solicitându-le să întreprindă măsuri.
În urma acestor acțiuni reclamantul a fost eliberat după care efectuând o expertiză medico-legală
la un medic legal independent s-a demonstrat că: reclamantul a suferit consecinţe ale unei traume
cranio-cerebrale, otită posttraumatică şi surditate mixtă în partea dreaptă, precum şi hipoacuzie
de percepţie (o slăbire a acuităţii auzului) în partea stângă.

Văzând rezultatele efectuate după eliberarea reclamantului identificăm ideia că aceste

rezultate diferă substanțial de rezultatele anterioare efectuate de celălalt medic legist, prin urmare
trebuie de menționat că este o mare probabilitate ca rezultatele făcute la un medic legist privat să
aibă o veridicitate mai mare la la celălalt expus mai sus. Prin aceasta reclamantul s-a adresat
procurorului cu privire la începerea unei examinări cu privire la aplicarea torturii. Spre mirarea
mea procurorul nu a admis această cerere pe motiv că expretiza anterioara arată că nu
identificăm careva vătămări, plus la aceasta tentativa de sinucidere a fost doar pentru ca acesta să
scape de răspunderea penală. După care acesta sa adresat în instanța de judecată care aceasta
neluând în calcul proba cu privire la expertiza medico-legală, a respins cererea susținând
motivele procurorului.

15. Între timp a 26 iunie 2006, Procurorul General al Republicii Moldova,

Valeriu Balaban, a scris o scrisoare Baroului Avocaţilor din Republica
Moldova, în care el a menţionat inter alia următoarele:

„În ultima perioadă, Procuratura Generală se confruntă cu fenomenul implicării de către unii avocaţi din
Republica Moldova a structurilor internaţionale specializate în apărarea drepturilor omului, în procesul
examinării de către autorităţile naţionale a cazurilor penale concrete, ca o pîrghie de influenţă în
soluţionarea intereselor personale şi eschivarea persoanelor asupra cărora planează suspiciuni că ar fi
comis infracţiuni de răspundere penală.

Exemple de acest gen pot servi cazul G., declanşat de avocatul A.U., şi cazul Vitalie Colibaba, declanşat
de avocatul R. Zadoinov, mediatizarea pe plan internaţional ale cărora au catalizat acţiuni active din
partea reprezentanţilor organizaţiei Amnesty International întru apărarea şi restabilirea presupuselor
drepturi lezate ale clienţilor acestora.

În urma examinării suficient de aprofundată a sesizărilor avocaţilor în care s-a indicat la presupusele
acţiuni de maltratare, tortură şi tratament inuman admise de către reprezentanţii Ministerului Afacerilor
Interne ... procurorii au refuzat în pornirea urmăririi penale din motivul lipsei elementelor infracţiunii. ...
 4

... În aceste împrejurări stîrneşte nedumerire şi ridică semne de întrebare atitudinea iresponsabilă şi
comportamentul de opoziţie neîntemeiat al avocaţilor A.U. şi R. Zadoinov, care cunoscînd faptul că în
privinţa clienţilor săi nu au fost aplicate acţiuni cu caracter de tortură sau tratament inuman, intenţionat au
apelat la instituţiile internaţionale făr ă a utiliza preventiv mecanismul naţional de soluţionare a unor
asemenea cazuri, creînd astfel un cadru informaţional eronat şi utilizînd metode neoneste în scopul
obţinerii unui eventual cîştig de cauză. ...

Evoluţia în dinamică a unei astfel de practici va impune necesitatea iniţierii a controalelor pentru stabilirea
prezenţei sau absenţei în acţiunile avocaţilor a elementelor infracţiunii prevăzute de articolul 335 § 2 din
Codul penal, deoarece răspîndirea pe larg comunităţii internaţionale a unor informaţii despre presupusele
încălcări grave ale drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor în Republica Moldova, generează prejudicii grave
imaginii ţării noastre.

În temeiul celor expuse, urmează să luaţi atitudine de faptele expuse, cu aducerea la cunoştinţa avocaţilor
baroului a situaţiei create şi preîntîmpinarea, în măsura posibilităţilor, a prejudicierii autorităţii statului
Republica Moldova.”

Reclamantul între timp s-a adresat la Curtea Europenană a Drepturilor Omului cu

următoarele cerințe:

 Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 34 al Convenţiei, că scrisoarea

Procurorului General din 26 iunie 2006 a avut drept scop intimidarea avocatului său şi că,
prin urmare, a constituit o încălcare a dreptului său de a sesiza Curtea. Partea relevantă a
articolului 34 este următoarea:

„... Înaltele Părţi Contractante se angajează să nu împiedice prin nicio

măsură exerciţiul eficace al acestui drept.”

 Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 3 al Convenţiei, că a fost

maltratat de poliţie în timpul detenţiei sale şi că, între 25 şi 27 aprilie 2006, lui
nu i s-a dat hrană şi apă. De asemenea, el s-a plâns de omisiunea autorităţilor
naţionale de a investiga în mod corespunzător acuzaţiile lui cu privire la
maltratare. Articolul 3 al Convenţiei prevede următoarele:

„Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor

inumane ori degradante.”

 Reclamantul a susţinut că el nu a avut un recurs efectiv în faţa unei

autorităţi naţionale în ceea ce priveşte încălcările articolului 3 şi a pretins în
această privinţă o violare a articolului 13, care prevede următoarele:

„Orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta

Convenţie au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe
naţionale ... .”

Deciziile și Hotărârea Finală a Curții

Curtea decide de a accepta parțial pretențiile invocate de reclamant.
1. Ea dispune că după examinarea scrisorii Procurorului General,
 5

Curtea tinde să fie de acord cu reclamantul că ea nu pare să fie doar un îndemn adresat
avocaţilor de a respecta etica lor profesională, după cum a sugerat Guvernul. Limbajul
folosit de Procurorul General, faptul că el, în mod expres, l-a numit pe avocatul
reclamantului în contextul acestei cauze şi avertizarea că ar putea fi iniţiată o urmărire
penală, ca rezultat al pretinsei plângeri necorespunzătoare a ultimului adresată
organizaţiilor internaţionale, ar putea fi, în opinia Curţii, percepută uşor ca fiind o
presiune asupra avocatului reclamantului şi asupra tuturor avocaţilor în general. Într-
adevăr, se pare că aceasta a fost percepţia tuturor avocaţilor din Republica Moldova şi a
Amnesty International.
2. În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că statul pârât nu s-a
conformat obligaţiilor sale impuse de articolul 34 al Convenţiei.
3. Având în vedere violările constatate mai sus şi gravitatea acestora,
Curtea consideră că acordarea compensaţiilor cu titlu de prejudiciu moral este justificată
în această cauză. Făcând o evaluare în bază echitabilă, Curtea acordă reclamantului
EUR 14,000.
4. Potrivit jurisprudenţei Curţii, un reclamant are dreptul la rambursarea
costurilor şi cheltuielilor sale doar dacă s-a dovedit că acestea au fost realmente
angajate, necesare şi rezonabile ca mărime. În această cauză, având în vedere informaţ ia
de care dispune şi criteriile de mai sus, Curtea consideră rezonabil de a acorda
reclamantului suma de EUR 2,500 cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Hotărârea finală
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,
1. Declară pretenţia formulată în temeiul articolului 3 al Convenţiei cu privire
la condiţiile de detenţie a reclamantului inadmisibilă, iar restul cererii
admisibil;
2. Hotărăşte că a avut loc o violare a articolului 3 al Convenţiei în ceea ce
priveşte maltratarea reclamantului în detenţie;
3. Hotărăşte că a avut loc o violare a articolului 3 al Convenţiei în ceea ce
priveşte omisiunea de a efectua o investigaţie efectivă a plângerilor
reclamantului cu privire la maltratarea în detenţie;
4. Hotărăşte că nu este necesar de a examina separat pretenţia formulată în
temeiul articolului 13 al Convenţiei;

5. Hotărăşte că statul pârât nu s-a conformat obligaţiilor sale impuse de

articolul 34 al Convenţiei;
6. Hotărăşte

(a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni

de la data la care această hotărâre devine definitivă în conformitate cu
articolul 44 § 2 al Convenţiei, EUR 14,000 (paisprezece mii euro) cu titlu de
prejudiciu moral şi EUR 2,500 (două mii cinci sute euro) cu titlu de costuri
şi cheltuieli, care să fie convertite în valuta naţională a statului pârât
conform ratei aplicabile la data executării hotărârii, plus orice taxă care
poate fi percepută;
 6

(b) că, de la expirarea celor trei luni menţionate mai sus până la executarea
hotărârii, urmează să fie plătită o dobândă la sumele de mai sus egală cu rata
minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca
Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente;

7. Respinge restul pretenţiilor reclamantului cu privire la satisfacţia echitabilă.

Concluzii
În cele din urmă identificăm mai multe idei,concluzii, prerogative pe care și le stabilete
atât legislația cât și organele împuternicide de a aplica normele în folosul societății. Conform
cazului am depistat că există anumite lacune nu doar în formarea legislație dar și însăși în
organele împuternicite să aplice aceste acte normative. Făcând trimitere la cazul curent
identificăm o mare încălcare produsă din partea organelor statale, de mirare e faptul că oricum
statul are de suferit în urma aparenței acestor ilegalități.

Vorbind despre cazul prezentat supra este nevoie de menționat că prin aplicarea nu doar a
torturii sau violenței față de persoanele reținute, față de persoanele care urmează a fi reținuta și
îndeosebi în desfășurarea activității de depistare a infractorului trebuie de dat dovadă de etică, de
morală, de cultură, de profisionalim etc. Fiindcă odată ce mereu vom aplica anumite metode de
investigare sau reținere ce nu vor confirma normelor legale ne vom duce la apariția unui haus. Ba
mai mult spus ne ducem la aceea că se încalcă scopul principal al pedepsei, care ține de
reintegrarea vinovatului în societate.

Da sunt decaord că uneori este nevoie de aplicat violența fizica ca excepție ca de exeplu
în cazul reținerii unor infractori periculoși, dar nu mereu aceasta trebuie să stea la baza activității
profisionale, nu trebuie să mizăm pe faptul ca dacă sunt reprezentan al poliției mi se pote sa fac
ceea ce doresc. Uneori sau chiar mai des aceste acțiuni violente care se aplică asupra tuturor
persoanelor care sunt reținute sau urmează a fi reținute duce la periclitarea imaginii organeor de
drept, la scăderea încrederii asupra calității unor astfel de servicii prestate de stat care ar trebui să
asigure ordinea publică în stat.

Revenind la cazul Colibaba contra Moldovei identificăm că Curtea Europeană a

Drepturilor a identificat că organele judiciare abilitatea de a efectua judecarea cauzelor nu sau
descurcat pe deplin cu sarcina propusă identificând anumite erori în desfășurarea activităților
acesteia ceea ce a dus la prejudicierea statului cu 16 500 EUR doar de la un singur caz. De la
aceasa trebuie să conchidem că de cate ori organele statului nu vor respecat sau vor aplica legea
eronat statul va avea de suferit, din nou și din nou până când nu se va asigura o bună funcționară
a organelor în strictă conformitate cu legea.

Ca concluzie generală trebuie dedus faptul că importanța aceste-i analize nu ne duce doar
la aceea că Statu a fost impus să achite o anumită sumă ca prejudiciu material și moral, dar și
chestia că nu îndeplinim scopul pedepselor penal. Pe lângă prezența scopului penal se mai
încalcă și drepturile fundamentale ale omului, ceea ce duce la scăderea încrederii din parea
societății asupra importanții respectării normelor juridice care de jure sunt formate pentru
protejare drepturilor și intereselor legitime a fiecărui subiect în totalitatea raporturilor juridice.
 7

Ideia principală ne duce la aceea că nu doar lacunele din drept prejudiciază aplicarea
normelor legale, dar și faptul că o mare parte din organele de drept aplică legea nu corespunzător
destinației. O mare parte a acestora produc ilegalități în domeniul practic, după care subiecții
raportului juridic ( persoană fizică și juridică) au de suferit în urma acestor acțiuni ilegale, ca
urmare creându-se practica judiciara emisă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului contra
Republicii Moldova.