6 pagini Nr.

246/an XXI - DECEMBRIE 2013

0,50 lei - SERIE NOUÃ -

La ceasul binecuvântat al bucuriei celei mari Fie ca binecuvântarea Domnului nostru Iisus Hristos
pe care ne-o aduce şi în acest an Praznicul să se răsfrângă asupra tuturor locuitorilor
Naşterii Domnului, adresez tuturor municipiului Brad, să le aducă linişte în suflet,
colaboratorilor, locuitorilor municipiului Brad şi să le sporească sănătatea şi belşugul şi
satelor aparţinătoare : Valea Brad, Ruda Brad, să le împlinească gândurile şi speranţele.
Mesteacăn şi Ţărăţel, urarea mea de a petrece Crăciun sfânt în pace, cu bucurii şi un An Nou 2014
Sfintele Sărbători în pace, linişte şi sporită încărcat cu frumoase împliniri.
sănătate, iar Anul Nou 2014 să le fie unul mai Sărbători fericite şi La mulţi ani !
plin de bucurii, fericire şi bunăstare,
precum şi împlinirea tuturor dorinţelor
alături de cei dragi.
CONSILIUL
LOCAL
LA MULŢI ANI ! BRAD
FLORIN CAZACU
PRIMARUL MUNICIPIULUI BRAD

În prag de sfinte sărbători ale Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos şi înaintea
trecerii într-un Nou An, colectivul redacţional al ziarului ZARANDUL adresează
cele mai sincere urări de bine şi ani mulţi, tuturor acelora care apreciază publicaţia
brădeană, precum şi tuturor acelora care colaborează, de peste 20 de ani,
an de an, lună de lună, la apariţia sa.
Respectuoasele noastre mulţumiri Primăriei şi Consiliului local Brad,
pentru permanenta susţinere a demersului nostru jurnalistic.
Gândurile noastre bune tehnoredactorilor Codruţa Goţa şi Flaviu Avram, precum şi
Tipografiei Prod Com Târgu-Jiu, care – cu promptitudine, corectitudine şi înalt
profesionalism ne sunt alături în editarea seriei noi a ziarului nostru.
Un an mai bun tuturor !
BIANCA LEUCIAN, REDACTOR - ŞEF

ZIARUL ZARANDUL 1993-2013

20 DE ANI DE LA APARIŢIA PRIMULUI NUMĂR DIN SERIA NOUĂ
Au trecut 20 de ani de la
apariţia, în oraşul nostru, a
primului număr din seria nouă
a ziarului local Zarandul,
periodic apărut, la Brad, în anul
1933, într-un moment de mare
efervescenţă culturală. Peri-
oada apariţiei ziarului Za-
randul coincide cu înfiinţarea,
în Brad, a Editurii Pantheon,
unde sub îndrumarea şi în
traducerea inginerului literat
Gheorghe Minovici s-au tipărit,
chiar în premieră naţională,
importante opere literare :
Condiţia umană de André
Malraux, spre exemplu. Tot
atunci a început să apară o
revistă literară care încerca să
imprime o altă orientare în
literatura română, şi anume
revista abecedar, condusă de
profesorii Emil Giurgiuca şi
George Boldea şi, mai mult,
funcţiona chiar şi o tipografie.
Zarandul s-a dorit un organ
de presă independent, reuşind
acest lucru, atât în ce priveşte
seria veche, cât şi seria nouă,
apărută, iată, fără întrerupere
de 20 de ani.
Din păcate, din seria veche,
nu ne-au rămas prea multe
numere, acest lucru datorân-
du-se faptului că în multe din
articolele sale se atrăgea aten-
ţia asupra pericolului instau-
rării comunismului în ţara
noastră. Astfel, mulţi dintre
colaboratori au fost urmăriţi
de securitate, ca, de altfel, şi cei
care deţineau colecţii, ce le-au
fost confiscate sau, de teama
represaliilor, arse de ei înşişi.
Tradiţia începută în anul
1933 şi brutal întreruptă mai
apoi, era reluată în anul 1993,
an în care primar al Bradului a
fost domnul inginer Nicolae
Moga, care, în numărul 1/1993
al seriei noi, argumenta, în
articolul În loc de introducere,
această apariţie prin urmă-
toarele cuvinte: „Asigurarea
unui flux normal de informaţie
pentru cetăţenii unui oraş este
o componentă obligatorie a
stării de civilizaţie. Dacă pentru
problemele de interes naţional
acest lucru se realizează prin
cotidiene centrale sau jude-
ţene, prin radio-televiziune
sau prin alte mijloace, pentru
cele de interes local, în marea
majoritate, această problemă
nu este rezolvată.
Oraşul Brad era şi el, până la
această dată, lipsit de un mijloc
prin care locuitorii săi să fie
informaţi despre evenimentele
ce au loc în localitate, indi-
ferent dacă acestea sunt de
ordin administrativ, cultural,
sportiv, etc.
Bianca Leucian
(Continuare în pag. 2)
 2
(Urmare din pag. 1)
Apariţia periodicului de
informare locală Zarandul,
rodul unui colectiv antuziast de
amatori, vine să suplinească
acest gol şi să asigure o legătură
cu o publicaţie cu acelaşi nume,
apărută în oraşul nostru în anul
1933.
Sperăm ca în paginile lui să
se regăsească culoarea locală a
vechiului periodic şi să ofere, în
acelaşi timp, cât mai multe
informaţii care interesează
locuitorii oraşului, numărul
colaborărilor acoperind toate
domeniile vieţii citadine”.
Din colectivul redacţional al
primului număr al ziarului
Zarandul, făceau parte : Verdeş
Grigore, Jorza Ioan, Moga
Nicolae, Costina Sorin, Leucian
Z
iarul „Zarandul” din
Brad de la a cărui
naştere s-au împli-
nit, în acest an, 80 de ani
(1933), a apărut ca organ
independent, cultural, eco-
nomic şi de informaţii din
valea Crişului Alb (după cum
se intitula), apărea în fiecare
joi (zi de târg) prin strădania
meritorie a redactorului-
responsabil George E. Cam-
ber, dascăl erudit care
împreună cu soţia sa Silvia
funcţionau la şcoala din
Ţebea, sfârşind eroic pe
frontul ucrainean în noiem-
brie 1942.
Este motivul pentru care
ziarul îşi încetează acti-
vitatea dar şi din cauza
epocii socialiste care gira
doar presa judeţeană şi
Strada PĂRINTELE ARSENIE BOCA – un semn că Parintele Arsenie
Boca a trăit la Brad şi rămâne viu în comunitatea brădeană
„Dumnezeu nu uită de
om, cum uită omul de
Dumnezeu." Cuvinte alese
ale Părintelui Arsenie Boca.
Este binecunoscut faptul
că Zian Boca a urmat cursu-
rile şcolii primare şi liceul la
Brad. În 1929 a absolvit
cursurile liceale la Liceul
„Avram Iancu" din Brad şi, la
momentul absolvirii, a fost
desemnat de către directo-
rul liceului de atunci să
planteze un stejar în curtea
liceului, care astăzi poartă
denumirea de „Gorunul lui
Zian".
În anul 2003 conducerea
Colegiului Naţional „Avram
Iancu" a amenajat într-una
din sălile impresionantei
clădiri un paraclis ce poartă
numele marelui duhovnic,
„Arsenie Boca", loc în care
tinerii liceului se reculeg cu
multă pioşenie.
Având în vedere perso-
nalitatea marcantă a lui
Arsenie Boca şi legăturile
strânse cu comunitatea bră-
deană şi oamenii acestor
ZIARUL ZARANDUL 1993-2013
Bianca, Sârbu Partenie, Crepcia
Mircea, Avram Flaviu, Nistora
Dorina, Czupper Ludovic. De-a
lungul anilor, acesta s-a mai
schimbat. Ideea este, însă, că
Zarandul a continuat să apară,
lună de lună, an de an, de 20 de
ani, reuşind să dobândească un
loc aparte în inima noastră, cei
care ne ocupăm de apariţia sa.
Îmi vin din nou în minte şi
mereu îmi vor reveni, cuvintele
unuia dintre cei mai
consecvenţi colaboratori ai
noştri, regretatul inginer Petru
Olosu, care, referindu-se la
grupul de brădeni care au
înfăptuit acest act de cultură şi
cărora nu le-a fost totdeauna
uşor, vorbea despre un anume
scepticism, defetism, critici
„avant la lettre”, reticenţe
nejustificate, lipsă (la început)
LA MULŢI ANI „ZARANDUL”
naţională (fără presa locală).
După 1989, mai precis
din mai 1993, din iniţiativa
Primăriei oraşului Brad, se
reia editarea ziarului „Za-
randul” ca periodic de
informare locală cu un
conţinut complex, axat pe
centrul acestei zone,
devenind apoi „periodic de
informare al Consiliului
municipal Brad”.
Meritorie este deci relua-
rea editării lui în timpurile
noastre de către Casa de
Cultură Brad, unde se află
redacţia condusă cu
competenţă şi pasiune de d-
na prof. Bianca Leucian, care,
sub egida Primăriei munici-
piului, personal a d-lui pri-
mar ec. Florin Cazacu,
editează lunar acest ziar.
locuri, Consiliul local Brad a
hotărât prin HCL nr.
107/2012 atribuirea denumi-
rii de strada „Părintele
Arsenie Boca" unei porţiuni
din strada Ion Creangă din
municipiul Brad, aferentă
laturii estice a clădirii
Colegiului Naţional „Avram
Iancu", între strada Liceului
şi strada Traian.
În data de 28 noiembrie
2013, la comemorarea a 24
de mijloace tehnico-materiale,
indiferentism sau multele
„proptele din deal” care, totuşi,
nu au putut curma apariţia
seriei noi a acestui ziar.
Redacţia mulţumeşte tutu-
ror celor care, în calitate de
colaboratori, au asigurat Za-
randului o ţinută intelectuală şi
civică, contribuind la îmbo-
găţirea vieţii spirituale a
oraşului nostru, dar şi cititorilor
săi consecvenţi.
Fie ca aceşti 20 de ani să fie
urmaţi de mulţi alţii, pentru ca
această foaie a Zarandului să
dăinuie în timp, iar generaţiile
care vor veni după noi să o
citească aşa cum noi, cei de azi,
citim cele câteva numere
rămase din trecut.
LA MULŢI ANI, ZARANDUL !
An de an, ziarul „Za-
randul” a înregistrat succese
editoriale. Şi-a mărit tirajul şi
numărul de pagini (învin-
gând chiar unele greutăţi din
cauza crizei economice) şi-a
îmbunătăţit grafica de la alb-
negru la color, şi-a îmbogăţit
conţinutul prin varietatea
tematică şi lărgirea ariei de
cuprindere în zona adia-
centă Bradului.
Astfel că, în prezent,
ziarul este citit nu numai în
oraş ci şi în întreg Zarandul,
în judeţ şi chiar mai departe:
Arad, Timişoara, Cluj,
Bucureşti ş.a.
Aceste calităţi publicistice
îl separă de alte publicaţii
(chiar culturale) ahtiate
după senzaţional şi divertis-
ment („de scandal”) făcând
de ani de la trecerea în
nefiinţă a lui Arsenie Boca,
s-a desfăşurat, în dreptul
plăcuţei cu numele acestei
străzi, un moment comemo-
rativ şi totodată festiv de
„botezare" a acestei străzi.
Un sobor de preoţi
alcătuit din preoţi paroh
Cor Remus şi Stan Gheor-
ghe, în frunte cu preot
protopop Jorza Ioan şi în
prezenţa unui grup de elevi
Nicolae Iorga spunea că
atâta se află în ziare din
adevărul timpului cât se gă-
seşte în râuri din aurul
adâncimilor.
Observaţia e adevărată şi
astăzi, dacă ne referim la
tabloidele centrate pe
scandaluri politice.
Un ziar ca „Zarandul” însă,
merită preţuirea noastră
pentru că aduce cu predilecţie
în faţă evenimente culturale şi
de indentitate a ţinutului care
i-a dat nume. Personal sunt
îndatorat colectivului de
redacţie, cu deosebire doam-
nei redactor şef Bianca Leu-
cian, pentru publicarea a
două ample recenzii semnate
de prof. Livia Fumurescu
despre volumele „Aşteptarea”
din „Zarandul” un ziar sobru,
select cu un pronunţat
caracter elevat, emancipat
chiar, putând rivaliza cu
orice altă publicaţie din ţară.
Sunt onorat să mă con-
sider colaborator al ziarului
nostru de căpătâi (care m-a
lansat în publicistică) con-
tribuind prin modestele
mele articole la punerea în
evidenţă, pentru cititori, a
unor aspecte ale satului meu
natal, locuri şi monumente
din legendarul nostru ţinut,
întâmplări şi evenimente din
viaţa oamenilor acestor
locuri.
Împlinirea a 20 de ani de
apariţie în serie nouă îmi
oferă ocazia să exprim din
tot sufletul profunda mea
gratitudine, consideraţie şi
ai Colegiului Naţional
„Avram Iancu", reprezen-
tanţi ai Consiliului local şi
Primăriei municipiului Brad
şi a altor cetăţeni, au
participat la acest moment
în care părintele protopop
şi primarul municipiului
Brad, domnul Florin Cazacu,
au evocat personalitatea
părintelui Arsenie Boca.
Patru dintre cei mai meri-
tuoşi elevi ai colegiului
şi „Depărtările”. Aceasta, după
ce, tot prin grija doamnei
directoare Bianca Leucian,
numitele cărţi au fost pre-
zentate cultivatului public
brădean în sala Agora a Casei
de Cultură. M-a bucurat şi
publicarea în „Zarandul” a
două recenzii datorate prof.
Nicolae Cristea despre volu-
mele „Copilăria Părintelui
Arsenie Boca” (autor Iovu
Mihuţ) şi „Monografia Comu-
nei Vaţa” (autori Aurel şi
Marina Vuzdugan), lucrări
apărute la Editura Politehnica
de care sunt răspunzător. Cu
recunoştinţă pentru Casa de
Cultură a Bradului primesc
periodicul „Zarandul”, ca un
remember, nu la parfumurile
de crini şi roze ce au stimulat
respect, cu felicitările de
rigoare Primăriei muni-
cipiului Brad, colectivului de
redacţie şi cadrelor Casei de
cultură Brad, cărora li se
potriveşte pe deplin urarea
de „La mulţi ani!” (intrând în
anul 21 de activitate, dar şi în
prag de An Nou) cu urări de
noi şi mari succese în
activitatea editorială vii-
toare, spre noi împliniri
personale şi profesionale în
nobila sarcină de îmbogăţire
a minţii şi sufletului citito-
rilor prin punerea în pagină
a ceea ce are mai valoros
această zonă cu specific
aparte pe harta patriei.
Prof. Nicolae Cristea
din Ţebea, stabilit în Arad
brădean au dezvelit plăcuţa
cu strada ce-i poartă
numele, „Părintele Arsenie
Boca".
Primarul municipiului
Brad a prezentat în alocu-
ţiunea sa un citat din „Ar-
senie Boca - Cuvinte vii": „Tu
fă bine şi aşteaptă răul.
Binele ţi-l va răsplăti Dum-
nezeu. Dacă oamenii, rudele
ţi-ar face bine, ţie ce cruce
ţi-ar mai rămâne? Deci
cândva poetul rondelurilor, ci
la salcâmii şi măceşii de pe
dealuri văţene:
Iată Văţişoara, iată
Sohodolul,
Vechiul pod de bârne este
retrecut,
Văd în vis aievea casa şi
ocolul -
Vremea ce se scurse parcă
n-a trecut.
Cu aceste gânduri urez
colectivului de redacţie al
ziarului „Zarandul” sănătate
şi noi împliniri în propăşirea
culturală a moţilor crişeni.
Prof.univ.dr.ing.
Sabin IONEL
Universitatea Politehnica
din Timişoara
DUPĂ
20 DE ANI...
S-au împlinit, anul acesta,
20 de ani de apariţie
neîntreruptă a periodicului
de informare locală „Za-
randul”. Urmaş al publicaţiei
cu acelaşi nume apărut în
oraşul nostru în anul 1933, el
s-a dorit un mijloc prin care
locuitorii urbei noastre să fie
informaţi de evenimentele
din localitate în toate
domeniile vieţii cotidiene.
Pe parcursul acestor ani,
colectivul de redacţie a reuşit
să atragă valoroşi colabo-
ratori, să îmbunătăţească
permanent conţinutul şi
forma „Zarandului”, menţi-
nând interesul cititorilor.
Doresc ca aceşti 20 de ani
să fie urmaţi de mulţi alţii în
beneficiul locuitorilor muni-
cipiului.
Ing. Nicolae Moga
roagă-te pentru cei ce te
blestemă, fă bine celor ce-ţi
fac rău; celui ce-ţi cere ne-
drept, dă-i tot ce-i trebuie
lui din lăcomie. Cu alte cu-
vinte, nu te împotrivi răului
când te asupreşte cu ne-
dreptate, ca să nu calci
legea iubirii de Dumnezeu şi
de oameni, indiferent cum
sunt ei. Tu fii cum trebuie.
Tu să ai grijă să nu zici rău
absolut nimănui, indiferent
ce nedreptate ţi-ar face,
pentru că iertându-le toate,
aşa urmezi lui Iisus, aşa ţii
împotriva firii sau, mai bine-
zis, mai presus de fire, legea
lui Dumnezeu - a iubirii. Cu
toţi sunt fiii lui Dumnezeu,
chiar dacă ei tăgăduiesc
asta, iar tu trebuie să ştii că
şi ei au un suflet de mân-
tuit." Şi, a concluzionat, la
final „Imaginaţi-vă ce fru-
moasă ar fi lumea dacă toţi
am gândi întru gândirea
Părintelui Arsenie Boca".
Festivitatea a fost încăr-
cată de emoţie şi s-a fina-
lizat cu o scurtă agapă.

1 Decembrie - Ziua Naţională a României
În existenţa fiecărei naţiuni se află câteva repere
fundamentale, unul dintre acestea fiind ziua de 1
Decembrie 1918 care semnifică încheierea procesului de
formare a României Mari. Momentul istoric ce face
obiectul articolului nostru, reprezintă un simbol al unităţii
naţionale. Românii şi-au construit propriul destin într-o
manieră democratică, demonstrând că au o vocaţie
europeană şi, dând dovadă de maturitate politică, ei au
ştiut să anuleze vicisitudinile istoriei care i-au separat în
mod artificial. Reprezentanţii puterilor învingătoare în
prima conflagraţie mondială, participante la Conferinţa
de Pace de la Paris au luat act de excepţionala solidaritate
a naţiunii române. Obiectivele politico-naţionale
formulate de elite s-au bucurat de susţinerea masivă a
poporului, organizaţii politice precum P.N.R. şi P.S.D. au
lăsat la o parte deosebirile doctrinare, iar conducătorii
Bisericii ortodoxe şi ai Bisericii greco-catolice s-au ridicat
deasupra diferenţelor instituţionale sau dogmatice,
răspunzând imperativelor epocii. Vocaţia europeană a
naţiunii române s-a manifestat şi prin maniera ei de
abordare a problemei minorităţilor naţionale, caracterul
democratic al deciziilor adoptate fiind incompatibil cu
principiul exclusivismului.
Transformările anului 1918 au fost pregătite de
evenimentele dramatice ale primei conflagraţii mondiale,
când exponenţii clasei politice ai Vechiului Regat,
împărţiţi în antantofili şi germanofili, dar în egală măsură
patrioţi, au deliberat asupra drumului pe care trebuia să-
l parcurgă ţara. După doi ani de neutralitate, în dimineaţa
zilei de 4/17 august 1916, preşedintele Consiliului de
Miniştri, Ion I.C. Brătianu semnează un tratat de alianţă şi
o convenţie militară cu reprezentanţii Rusiei, Franţei,
Angliei şi Italiei, state care recunoşteau drepturile
României asupra Transilvaniei şi Bucovinei. În noaptea de
27/28 august 1916 armata noastră trecea Carpaţii,
începând operaţiunile militare împotriva Austro-
Ungariei. România devenea ţară beligerantă fără ajutorul
Antantei, pierzând după o campanie ce a durat patru luni
două treimi din teritoriul statului. Ofensiva victorioasă,
realizată în interiorul Carpaţilor este anulată de
înfrângerea suferită la Turtucaia, înaintarea
contingentelor Puterilor Centrale în Transilvania,
finalizându-se cu străpungerea trecătorilor. Generalul
Eremia Grigorescu va câştiga bătălia pentru apărarea
Moldovei. La 23 noiembrie / 6decembrie 1916 forţele
comandate de August von Mackensen ocupă Bucureştiul.
Cauzele eşecului campaniei armatei române din 1916 sunt
multiple şi constau în caracterul irealist al obiectivelor
vizate, în nerespectarea de către Antanta a
angajamentelor asumate şi, nu în ultimul rând, în dotarea
tehnică precară a armatei .
Datorită jertfei ţăranilor-soldaţi, a miilor de eroi
anonimi, care au căzut pe front, România a putut să-şi
păstreze fiinţa statală în condiţii vitrege. În ianuarie 1917,
L
a 10 ani de la înfiinţare, Clubul Empi Karate , s-a
bucurat, în acest an, de un palmares excepţional.
După mondialele de la Caorle-Italia, recent, tinerii
sportivi brădeni, împreună cu antrenorul lor, Sorin Avram,
au participat la Timişoara Open, ultima competiţie din acest
an, dar una foarte importantă, deoarece a adunat peste 300
de sportivi din 6 ţări.
Obişnuiţi, de acum, cu podiumul, cei 11 brădeni
participanţi la concurs ne-au produs, din nou, o mare
bucurie, deoarece au câştigat 19 medalii.
Dar, iată care au fost medaliaţii de la Timişoara Open:
AUR : Voina Eduard – kata
Demian Marius – kumite
linia frontului ajunge în sudul Moldovei, capitala
mutându-se temporar la Iaşi. Împrejurările excepţionale
au impus formarea guvernului de uniune naţională.
Situaţia materială a populaţiei rămâne foarte grea,
insuficienţa resurselor alimentare coroborată cu
aglomerarea demografică determinând izbucnirea
epidemiei de tifos exantematic căreia i-au căzut victimă
peste 80.000 de persoane. În pofida tarelor menţionate,
speranţele românilor au renăscut, prezenţa unor
personalităţi precum regina Maria, Nicolae Iorga şi
George Enescu amplificând sentimentele de patriotism.
Pentru a ridica moralul ostaşilor, regele Ferdinand va da
o proclamaţie la 23 martie 1917, document unde se făcea
trimitere la realizarea reformei agrare şi a celei electorale.
Până în mai 1917, armata română s-a refăcut cu sprijinul
misiunii militare franceze condusă de Henri Berthelot.
Bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, desfăşurate în
vara anului 1917 au zădărnicit planurile Puterilor Centrale
de a scoate România din război. Degringolada unităţilor
ruse pe teatrul de operaţiuni din Moldova în condiţiile
răspândirii ideologiei comuniste şi ulterior a preluării
puterii de către Lenin, care va încheia pacea separată cu
Tripla Alianţă, obligă autorităţile române reprezentate de
guvernul Alexandru Marghiloman să semneze tratatul de
la Bucureşti cu Puterile Centrale la 24 aprilie / 7 mai 1918.
Puterile Centrale ocupau Dobrogea, România având acces
la Marea Neagră doar printr-un coridor comercial până la
Constanţa. Teritoriile ocupate de Austro-Ungaria se
întindeau până la crestele Carpaţilor, întreaga economie
românească ajungând sub controlul Germaniei.
Conţinutul documentelor care au pregătit Marea Unire
demonstrează receptarea principiilor ideologice şi de
drept internaţional afirmate la sfârşitul primului război
mondia,l constând în principiul naţionalităţilor, dreptul
la autodeterminare, organizarea democratică şi pacea
universală. Dreptul la autodeterminare a fost invocat
pentru întâia oară în proclamaţia voluntarilor ardeleni de
la Darniţa din 13/26 aprilie 1917, document în care foştii
prizonieri de război aflaţi pe teritoriul Rusiei îşi exprimau
dorinţa de separare de Austro-Ungaria şi de constituire a
statului naţional. Soluţionarea problemei naţionalităţilor
din Imperiul dualist devenea posibilă doar prin aplicarea
acestui drept, având ca etape autonomia, independenţa
naţională şi unirea cu România.
Starea de anarhie şi de dezordine provocată de trupele
ruse aflate în curs de destrămare ameninţau securitatea
politică şi militară a teritoriului ţării rămas neocupat, dar
şi liniile de comunicaţii cu depozitele şi serviciile
transferate în sudul Basarabiei, La solicitarea Consiliului
de directori, organ al Sfatului Ţării, executivul român va
trimite unităţi militare pentru a menţine stabilitatea şi
ordinea internă. Ca urmare a acestui fapt, Rusia sovietică
va rupe relaţiile cu România. La 27 martie / 9 aprilie 1918,
Sfatul Ţării, organismul reprezentativ al Basarabiei,
UN AN COMPETIŢIONAL EXCEPŢIONAL
PENTRU SPORTIVII DE LA EMPI KARATE BRAD
ARGINT : Anta Adrian – kumite individual
Filip Eliza – kumite echipe mixt
Demian Marius – kumite echipe mixt
Mariş Alexandru – kumite echipe mixt
Demian Marius – kumite echipe
Mariş Alexandru – kumite echipe
Anta Andrei – kumite echipe
Krech Samuel – kumite echipe
Cioară Gabriel – kumite echipe
BRONZ : Voina Eduard – kumite
Tomesc Răzvan – kumite
Krech Samuel – kata
Fodor Emanuela – kumite
Abike Luisana – kumite
Mariş Alexandru – kumite
Anta Andrei – kumite
Filip Eliza – kumite
Iată că, după 10 ani de activitate, de
efort fizic din partea copiilor şi
financiar din partea părinţilor, bilanţul
pentru Empi este excepţional. 150 de
medalii, este un număr impresionant
pentru un club dintr-un orăşel de talia
Bradului.
Iar EMPI, prin sportivii săi, instruiţi
cu competenţă, cu seriozitate, cu
tenacitate, de Sorin Avram, va continua
3
format din delegaţi ai întregii populaţii, indiferent de
naţionalitate şi convingeri politice, a hotărât cu
majoritate de voturi unirea acestei provincii româneşti cu
Vechiul Regat.
În urma hotărârii Adunării ucrainiene de a încorpora
nordul Bucovinei, decizie aplicată la 6 noiembrie 1918, a
tulburărilor interne provocate de trupele ucrainiene şi a
propagandei bolşevice, Consiliul Naţional Român din
Bucovina a cerut guvernului român sprijinul militar.
Intervenţia Diviziei a 3-a şi tratativele purtate cu
autorităţile de la Iaşi au făcut posibilă întrunirea
Congresului General al Bucovinei care la 15/28 noiembrie
1918 a votat în unanimitate moţiunea de unire
necondiţionată cu România.
Până la Marea Unire, discursul politic al românilor din
Transilvania a constituit o negaţie, atitudine îndreptată
împotriva unei structuri politice contrară Europei
naţiunilor. Această negaţie amintea de revoluţia de la
1848, când a fost respinsă uniunea Transilvaniei cu
Ungaria. În noile împrejurări istorice unirea Transilvaniei
cu România reprezenta o afirmaţie care trebuie
interpretată ca fiind expresia voinţei naţiunii exprimată
sub forma plebiscitului spontan manifestat în adunările
de constituire a consiliilor naţionale, de alegere sau
desemnare a delegaţiilor la adunarea naţională de la Alba
Iulia şi în formula adunării naţionale, avându-şi originea
în practica soboarelor bisericeşti. Această modalitate de
acţiune nu mai făcea necesar plebiscitul organizat sub
patronajul instituţiilor internaţionale, practică politică
folosită la sfârşitul primei conflagraţii mondiale în alte
regiuni. Delegaţii circumscripţiilor electorale la adunarea
de la Alba Iulia au fost stabiliţi prin vot universal,
credenţionalele, adeziunile sau scrisorile adresate
adunării formulând obiectivul extinderii principiilor
democraţiei la nivelul statului. Prin condamnarea
dreptului istoric, discursul lui Vasile Goldiş, rostit la 1
Decembrie 1918 demonstrează filiaţia cu gândirea politică
a românilor transilvăneni din secolul al XIX-lea, ajunsă la
maturitate datorită ideologiei paşoptiste: ,, Legea tainică
a firii [...[ a ajuns la recunoaşterea necesităţii de a
sintetiza libertatea individuală şi libertatea naţională
într-o unire superioară a societăţii omeneşti [...[
Naţiunile trebuie să fie libere, ca astfel între egale drepturi
şi condiţiuni să poată încheia acea mare unire a
popoarelor care va fi chemată să reprezinte o
concepţiune superioară pe scara civilizaţiunii şi să
sporească astfel fericirea omenească pe pământ”. La fel
ca şi înaintaşii săi de la 1848, care realizau sinteza
dezideratelor naţionale cu cele sociale, fruntaşul P.N.R.
vorbea despre un nou ideal de umanitate construit pe
ideile de libertate, dreptate şi egalitate.
Prof. dr. Florin Ştefan
să crească.
Am convingerea că, în perspectiva anilor ce vor veni, ne
vom întâlni cu Empi Karate Brad pe alte meridiane, la
competiţii de cel mai înalt rang, iar rezultatele vor fi mereu
notabile.
Le dorim mult noroc, pentru că unde este seriozitate
rezultatele nu vor întârzia să apară .
LA MULŢI ANI EMPI !!!
Bianca Leucian
 4
SFÂNTA VARVARA ŞI PARASTASUL MINERILOR
TRECUŢI LA CELE VEŞNICE DE LA FOSTELE
MINE BARZA ŞI ŢEBEA
A devenit o tradiţie ca,
anual, în ziua de 4 decembrie –
sărbătoarea Sfintei Varvara-
protectoarea minerilor, la noua
Biserică Ortodoxă din Cartierul
Micro I, să se organizeze pa-
rastasul pentru cei trecuţi la
cele veşnice de la fostele mine
Barza şi Ţebea.
Slujba a fost oficiată de un
sobor de preoţi, format din
preot Jorza Ioan-protopopul
Zarandului, preotul paroh Stan
Gheorghe, preot Letea Ale-
xandru, preot militar Mateş
Gabriel, preot exarh Visarion şi
diaconul Nifon, de la Mănăs-
tirea Crişan.
Evenimentul, la care au
participat zeci de brădeni, între
care mulţi foşti salariaţi de la
cele două mine, demonstrează,
încă o dată, devotamentul,
spiritul de solidaritate al foş-
tilor mineri, dar şi recunoştinţa
deosebită faţă de foştii colegi
de muncă.
O atenţie specială a fost
acordată momentului în care
DĂRUIND VEI DOBÂNDI
Motto: „Câteodată se poate
să-ţi fie ruşine să fii fericit de
unul singur”
Albert Camus
„Avem nevoie de fericirea
tuturor pentru a putea fi
fericiţi”
André Malraux
Voluntar de Crăciun! Din
mai multe motive! Crăciunul
este o perioada frumoasă a
anului, o perioadă pe care o
petreci alături de prieteni şi de
familie, dar şi o perioadă a
petrecerilor şi a evenimen-
telor caritabile. Însă pentru
cei care se luptă cu boli,
lipsuri materiale sau care nu
au pe nimeni aproape şi pe
nimeni cărora să le ceară
sprijinul, perioada sărbă-
au fost pomeniţi cei circa 94 de
mineri care şi-au pierdut viaţa
în accidente de muncă la cele
două mine. Moment impre-
sionant pentru cei prezenţi,
marcat de profundul regret
pentru acei bravi lucrători în
adâncurile minelor trecuţi în
nefiinţă.
torilor de iarnă poate fi un
moment de sfârşit de an
amărât, aspru dar şi un
Crăciun singuratic.
Într-o lume din ce în ce mai
egoistă, în care sistemele de
valori se întorc pe dos, când
foarte rar relaţiile interumane
rămân nealterate de interese
financiare, am considerat, mai
mult decât onorabil, ca unele
dintre acţiunile noastre să se
îndrepte în ajutorul celor care
nu au, sau să punem umărul
acolo unde era nevoie. Şi, cum
puterea exemplului este încă
în măsură să trezească din
amorţeală chiar şi pe cei mai
încrâncenaţi în lupta cu
problemele vieţii cotidiene,
am decis să ne folosim de
capitalul nostru de imagine,
pentru a atrage alături de noi
La slujba religioasă au
participat reprezentanţii
administraţiei publice locale,
primarul municipiului Brad,
Florin Cazacu, viceprimarul
Aurel Circo, dar şi mulţi
consilieri locali. Nelipsit, ca de
fiecare dată, la parastasul
pentru mineri, primarul
oameni cu suflet mare dispuşi
să se implice în acţiuni cu scop
caritabil. Aşa am ajuns să
organizăm campanii uma-
nitare de mare anvergura,
acţiuni care, odată ajunse în
punctul final, când fiecare
dintre noi a putut să se bucure
de lumina din ochii bătrânilor
sau copiilor ce ne mulţumeau
pentru eforturile noastre, ne-
au făcut să uităm greutăţile
organizatorice şi să ne
implicăm, de fiecare dată,
acolo unde am putut şi cu cât
am putut
La Şcoala Gimnazială
,,Mircea Sântimbreanu” acţiu-
nile caritabile,în special do-
naţiile în bani pentru per-
soanele cu nevoi medicale sau
sociale speciale, nu constituie
o noutate sau un fenomen
izolat. În fiecare an, elevii si
profesorii şcolii noastre au
fost receptivi la apelurile
diverselor asociaţii umani-
tare, ale părinţilor elevilor
defavorizaţi, ale foştilor
absolvenţi cu nevoi medicale
deosebite sau, pur si simplu,
ale unor persoane din
localitate, care ne-au solicitat
ajutorul.
Încurajaţi de iniţiativa «
Crăciun pentru toţi » de anul
trecut, anul acesta ne-am
municipiului Brad, Florin
Cazacu, a evocat munca în
subteran şi riscurile pe care le-
au întâmpinat permanent
minerii, rememorând efortul
extraordinar al minerilor de la
cele 2 mine, care, în timp, au
scos la lumină impresionante
cantităţi de aur şi cărbune.
„Parastasul ridicat celor ce s-au
jertfit în lupta cu muntele
pentru a scoate la lumină aur şi
cărbune din minele Barza şi
Ţebea, este un gest firesc de
aducere-aminte a comunităţii
pentru aceşti oameni minunaţi
care au fost minerii din zona
Brad. Bunul Dumnezeu să-i
odihnească, pentru că prin
martiriul lor în adâncuri, au
ajuns în ceruri, într-o lume mai
bună."
Primăria municipiului Brad,
Fundaţia Auraria-Barza Brad,
cu sprijinul preotului Gheorghe
Stan şi a mai multor femei din
cartier, rude şi soţii ale foştilor
mineri, au oferit participanţilor
ţuică şi vin fiert, sarmale şi
produse de patiserie,
respectând obiceiul din
strămoşi în organizarea
parastaselor pentru cei trecuţi
în nefiinţă.
Un moment artistic luminos
a fost prezentat de grupul de
copii colindători de la Şcoala
Gimnazială „Mircea Sântim-
breanu” – conduşi şi instruiţi
de profesoara Irina Letea, care
au prezentat un frumos
program de colinde tradiţio-
nale.
Bianca Leucian
propus să dăm o altă
amploare acestui fenomen,
sincronizând acţiunile, pro-
iectându-le, organizându-le
,mediatizându-le,astfel încât
să implicam elevii şcolii,
profesorii, părinţii şi comu-
nitatea locală (Primăria,
Biserica, agenţii economici,
alte instituţii şi organizaţii) .
Am plecat de la premisa că
vom putea organiza un lucru
util, dar şi plăcut,încurajând şi
îndrumând elevii pentru
organizarea unui festival
caritabil de amploare, cu
momente susţinute şi pre-
zentate de elevii şcolii şi de
elevii şcolilor partenere .
Astfel am ajuns să orga-
nizăm vineri, 6 decembrie, de
sărbătoarea Sf.Ierarh Nicolae,
la Casa de Cultură a muni-
cipiului Brad, Festivalul de
colinde, obiceiuri şi Târg de
Crăciun, ediţia I, festival
încadrat în Proiectul judeţean
caritabil ,,Dăruind vei do-
bândi". Festivalul a fost iniţiat
şi organizat de către şcoala
noastră,având ca parteneri
Episcopia Devei şi Hunedoarei
,Inspectoratul Şcolar
Hunedoara, Casa Corpului
Didactic, Primăria Muni-
cipiului Brad, Casa de Cultură
a Municipiului Brad, Protopo-
INAUGURAREA CLUBULUI
PENSIONARILOR DIN
MUNICIPIUL BRAD
P
este 150 de brădeni, în
marea lor majoritate
pensionari, au par-
ticipat, în data de 30
noiembrie a.c., la inaugurarea
Clubului Pensionarilor din
municipiul Brad.
Evenimentul a fost unul
primit cu mare bucurie de zecile
de pensionari brădeni, un
segment numeros al comu-
nităţii noastre care, de mai mulţi
ani, au solicitat Primăriei şi
Consiliului local amenajarea
unui club unde să se adune spre
a se întrece în concursuri de şah,
remy, table.
Inaugurarea s-a făcut în
prezenţa domnului primar
Florin Cazacu şi a consilierilor
locali, dar şi a domnului Ioan
Nistor, preşedinte al O.P.S.D.
Hunedoara, care a adresat
mulţumiri conducerii Primăriei,
personal domnului primar
Florin Cazacu, care a fost
receptiv la solicitările şi
propunerile pensionarilor.
Spaţiul destinat pensio-
narilor a fost binecuvântat
printr-o slujbă de sfinţire
oficiată de preotul Gheorghe
Stan, împreună cu grupul de
cântăreţi de la Biserica
Ortodoxă a Parohiei Brad III.
Primarul municipiului Brad,
domnul Florin Cazacu a
piatul Ortodox Brad, Parohia
Brad I , cu concursul şcolilor
partenere şi participante de la
Brad, Ribiţa, Luncoiu de Jos,
Orăştie, Alba şi Cluj.
În faţa unui public foarte
numeros, grupurile de colin-
dători, în costume populare,
au interpretat colinde şi au
prezentat obiceiuri de Cră-
ciun, vestind Naşterea
Domnului, praznic pe care
toţi îl aşteptăm cu bucurie.
În paralel , în alte săli ale
Casei de Cultură, a fost
organizată o expoziţie cu vân-
zare de icoane, desene,
felicitări şi obiecte orna-
mentale pe care elevii şcolilor
participante le-au realizat
special pentru acest eve-
niment. Acest târg de Crăciun
a fost organizat în scop
caritabil, încasările de la
spectacol, donaţiile oame-
nilor de bine şi obiectele de
prezentat, în continuare,
regulamentul de funcţionare al
clubului, pe care, cei prezenţi, s-
au angajat că-l vor respecta,
subliniind, totodată, eforturile
salariaţilor Primăriei Brad , care
au transformat – practic – un
spaţiu nefolosit într-o încăpere
modernă, dotată cu toate
utilităţile, luminoasă, căldu-
roasă. Domnia-sa a mulţumit, de
asemenea, Fundaţiei Auraria şi
CAR Pensionari Brad, care au
contribuit la dotarea sălii cu
perdele moderne, feţe de masă,
5 jocuri de remy, 3 jocuri de table
şi 3 jocuri de şah, precum şi un
televizor color.
A fost exprimată, totodată,
convingerea că spaţiul alocat
clubului, împreună cu toate
dotările, vor fi păstrate şi
îngrijite corespunzător şi, mai
ales, că va fi armonie şi bună-
înţelegere între acei pensionari
care vor alege să petreacă
momente plăcute din viaţa lor în
acest spaţiu.
Un grup de cinci pensionari
va supraveghea buna desfă-
şurare a tuturor activităţilor
Clubului Pensionarilor.
Programul de funcţionare va
fi zilnic, între orele 10-22.
Nicolae Pantea
Preşedintele Fundaţiei
Auraria-Barza-Brad.
îmbrăcăminte şi jucării
donate de elevii şcolii, sumele
obţinute din vânzarea obiec-
telor de Crăciun confecţio-
nate de elevi, se vor direcţiona
spre elevii defavorizaţi( fără
mijloace materiale) , înspre
bunicii de la Centrul de
Îngrijire şi Asistenţă Brad şi
către Centrul Social pentru
copii ,,Sfântul Fanurie", prin
Asociaţia Părinţilor Şcoala
Gimnazială ,,Mircea Sântim-
breanu”Brad, care vor admi-
nistra aceste sume.
Prin bunăvoinţa celor care
au cumpărat obiecte sau au
făcut donaţii, sărbătorile care
se apropie vor fi puţin mai
frumoase pentru cei care vor
primi daruri, iar pentru cei
care au dăruit se împlineşte
cuvântul Mântuitorului care a
spus : ,,Mai fericit este a da
decât a lua".
Prof. Irina Letea
 5
VIAŢA CA O LACRIMĂ de Monica Duşan
Să nu te-ntorci din cale când vinovăţii. purtată în condiţii inumane de la Arieşului şi a Crişului Alb, pe un drum
Duhul Rău te minte, „Cuprinsul” romanului simplifică, închisoarea din Sighet, la epuizant, chinuit, cu teama în suflet.
Căci vei rămâne pururi în a prin esenţializare, structura Penitenciarul din Oradea, la Cluj, apoi Revine acasă, dar în scurtă vreme a
Sodomei carceri; compoziţională originală, sugerând la Mislea, unde mănăstirea fusese fost arestat, bătut, schingiuit, şantajat.
Prin fier, prin foc, prin apă, dar trei destine, ingenios împletite în transformată în închisoare pentru Condamnat pentru uneltire contra
numai înainte, traseul convulsiv al vremurilor, care „bandite, curve, puturoase”, epitete ordinii sociale, a fost închis la Gherla,
Căci drumurile-n spirit nu suferă au amprentat viaţa multor familii, care să le anuleze personalitatea şi dus în condiţii inumane la Jilava-
întoarceri! prinse în caruselul inimaginabilelor condiţia umană. Romanciera Fortul 13, unde-l întâlneşte pe
Constantin Oprişan represiuni ale regimului comunist de zugrăveşte realist detalii ale in- inginerul Valer Florea din Brad, care
la mijlocul secolului trecut. terioarelor, ale programului sau ale fusese ajutat şi încurajat de părintele
„Fata/Fiica, Mama, Tata” sunt capitole „tratamentelor” inumane aplicate Arsenie Boca. Scriitoarea descrie

N
ăscută şi crescută în
locurile de basm ale mi-
rificelor ţinuturi zărăn-
dene, renăscând afectiv şi spiritual în
circuitul anotimpurilor şi al marilor
praznice ale creştinătăţii, Doamnă a
cărţilor Bibliotecii din comuna Ribiţa,
Monica Duşan se afirmă tot mai
convingător în viaţa cultural-literară
din ultimii ani, impunându-se prin
originalitatea temelor abordate, prin
scânteierile stilului şi ale inovaţiilor
structurale, dar şi prin profunzimea şi
sensibilitatea unui suflet generos,
capabil de a dărui semenilor din prea-
plinul cunoaşterii reflexive şi a
disponibilităţilor sale literare şi
plastice.
Născută într-o familie care a
trecut prin ororile „gulagului
românesc” şi ale prigoanei comuniste,
Monica Duşan n-a putut rămâne
indiferentă auzind „poveştile triste”
ale celor din jurul ei. S-a simţit datoare
faţă de contemporani şi faţă de
urmaşi de a valorifica literar
mărturiile părinţilor ei (ale tatălui
Aurel, decedat în anul 1994, şi ale
mamei în viaţă, Pelagia), al căror
destin, frânt în anii tinereţii, s-a
împlinit ulterior prin cei doi copii,
părtaşi ai unui traseu existenţial
sinuos, care a lăsat urme ce trebuie
cunoscute, spre profunda înţelegere
a ceea ce nu trebuie uitat şi nici
repetat. Notându-şi, de-a lungul
anilor, frânturi din amintirile
părinţilor, consultând dosarele lor
din arhivele păstrate de autorităţi,
citind opere cu caracter memorialistic
şi documentar (Virgil Ierunca-
„Fenomenul Piteşti”, Editura
Humanitas, Bucureşti, 1990; Valeriu
Anania-„Memorii”, Editura Polirom,
Iaşi, 2008; Aspazia Oţel Petrescu,-
„Strigat-am către tine, Doamne”,
Editura Fundaţiei ”BunaVestire”,
Bucureşti, 2000 etc.), mezina familiei
Cleşiu a coroborat informaţia de pe
parcursul anilor, realizând o carte-
document, în care biografia părinţilor
se împleteşte cu cea a altor deţinuţi
politici, relatarea dobândind
autenticitatea realităţii cunoscute.
Amintirile autoarei, din viaţa de elev
şi de angajată la C.A.P. Ribiţa,
completează impresionant ade-
vărurile etapelor istorice trăite în
zona Ribiţa-Brad, conferind sferici-
tate acestor rememorări.
Romanul autobiografic „Viaţa ca
o lacrimă” (Editura Gligor Haşa, 2013),
lansat în luna octombrie la Salonul
Editurilor Hunedorene- Deva,
închinat părinţilor ei, „Aurel şi Pelagia,
şi tuturor celor care au suferit în
temniţele comuniste”, se înscrie în
literatura închisorilor comuniste, a
cumplitelor experienţe prin care au
trecut numeroşi deţinuţi politici,
consideraţi duşmani ai noii orânduiri.
Aşa cum afirmă editorul, romanul
scriitoarei Monica Duşan „ musteşte
de lirism, vibrează de gingăşie şi
maturitate... de un tragism mut,
concentrat într-o discretă şi amară
lacrimă”.
De altfel, chiar titlul romanului
prefigurează sensibilităţi şi profun-
zimi umane, fie ele trecute prin ororile
unui regim de teroare şi de
exterminare a omului, fie prin bucuria
contaminantă a adolescenţei şi
tinereţii trăite în mijlocul naturii
generoase, în care iubirea dobândeş-
te dimensiunile biblice ale împlinirii
pământeşti.
Motto-ul de pe prima pagină, din
poezia lui Radu Gyr, sugerează
verticalitatea celor care nu au făcut
compromisuri morale, în ciuda
presiunilor şi umilinţelor la care au
fost supuşi pentru imaginare
repetitive ale romanului autobio-
grafic al Monicăi Duşan, nominali-
zându-i, cu caracter generalizator, pe
membrii unei familii prinse în cleştele
unor conjuncturi politico-istorice
potrivnice şi absurde. Din acest punct
de vedere, volumul poate fi
considerat un roman proteic, cu o
formă flexibilă, dilatând epicul,
generând o adevărată aventură
spirituală pentru cititorul interesat de
aspectul istoric, social şi uman al
conţinutului.
Cartea Monicăi Duşan are o
structură triplană, cu unele scenarii
caleidoscopice concepute într-un
paralelism sugestiv, căci, capitolele
mai sus-amintite, scrise la persoana I,
derulează fapte, întâmplări, trăiri şi
simţiri ale triunghiului familial,
completându-se ingenios într-o
poveste literară mărturisitoare, cu
certă valoare documentară pentru
contemporani şi pentru posteritate.
Merită o menţiune specială
veridicitatea relatării la persoana I a
celor trei personaje, în care autoarea
se transpune cu o impresionantă
autenticitate, aplicând regulile
concordanţei timpurilor (perfectul
compus şi mai mult ca perfectul în
rememorări şi prezentul, imperfectul
sau perfectul simplu în acţiuni
apropiate momentului mărturisirii).
Un rol esenţial în consolidarea
epicului fracţionat îl are FATA/ FIICA,
prezentă în structura circulară a
romanului, simetric concepută de la
primul la ultimul capitol, marcând
ideea continuităţii generaţiilor, într-o
firească evoluţie, supusă legilor firii,
luminând spiralata noastră existenţă.
Secvenţele retrospective ale
protagoniştilor dilată acţiunea în timp
şi spaţiu, pe fundalul realităţilor din
ţară, din perioada interbelică, dar, mai
ales, din cea a cutremurelor social-
politice care au urmat celui de-al II-
lea Război Mondial. Bună cunoscă-
toare a vieţii satului zărăndean, dar şi
a profilului moral al oamenilor,
autoarea realizează admirabile pagini
monografice, cu certă valoare etno-
grafică (pregătirile din preajma
Crăciunului, obiceiul colindatului,
Revelionul tinerilor la Căminul
Cultural, discotecile, vizionarea unor
filme, bucuria Sărbătorilor Pascale
etc.). Pendulând între trecutul şi
prezentul unor locuri şi a unor
oameni supuşi trecerii, scriitoarea
intercalează pasaje de un emoţionant
realism, luminând neastâmpărul
vârstei, dar şi bucuriile simple ale
copiilor şi ale tinerilor de la sat,
antrenaţi în treburile gospodăreşti ale
familiei („otavă de împrăştiat şi de
adunat...prune de cules”), dar
evadând compensatoriu în veselia
colectivă a celor de aceeaşi vârstă
(îmbăiatul în vale, fredonarea
melodiilor Cenaclului Flacăra, a
cântecelor la modă, excursiile la Mare
sau la Braşov etc.). Practica agricolă a
elevilor duşi la recoltarea porumbului
sau la Fabrica de Conserve de la Haţeg
surprind absurdităţile unor măsuri
guvernamentale, dar şi atmosfera
veselă a tinerilor, eliberaţi de rigorile
disciplinei şcolare. Cu potenţialul
unui roman al copilăriei şi al
adolescenţei, capitolele „Fata”
dobândesc gravitate prin pasajele
analitice şi introspective cu virtuţi
eseistice de mare sensibilitate,
autoarea valorificând resursele lirice
ale fluxului rememorării. Absolvirea
Liceului şi sărbătoarea majoratului
are greutatea conştientizării unui
început cu responsabilităţi, învăluit în
temeri şi tristeţi acumulate în timp:
„Am optsprezece ani... Mi-e frică de
viaţă...de viitor...Suferinţele părinţilor
le port în sânge, le-am moştenit odată
cu genele...Mi-e frică de căderi.”
Angajată la C.A.P., eroina cu-
noaşte artificiile, încurajate de
superiori, ale raportărilor rupte de
realitatea din teren, care au generat,
în timp, anomaliile social-economice
scăpate de sub control, influenţând
mentalitatea şi comportamentul
oamenilor, obligaţi să accepte soluţii
incorecte pentru a supravieţui
absurdităţilor sistemului. Doar un om
care a cunoscut din interior, precum
Monica, inepţiile şi aberaţiile
economiei socialiste, a putut furniza
detalii privind prăpastia dintre adevăr
şi dezinformarea susţinută şi
acceptată ca politică de stat.
Impresionantele descrieri de natură,
filtrate prin puritatea stărilor
sufleteşti, confirmă talentul descriptiv
al Monicări Duşan, apreciat şi în
scrierile ei anterioare, în care topeşte
impresia în cuvânt şi imagine,
scânteind luminos şi multicolor,
asemeni reportajelor şi picturilor în
care şi-a afirmat talentul.
Biografia MAMEI, se împleteşte cu
viaţa oamenilor din Maramureş, de
pe Valea Izei, pe fundalul istoriei
interbelice, când „viaţa începea să se
organizeze după alte reguli”,
înnegurată de perioada cenuşie a
cedării Ardealului şi a dominaţiei
maghiare, cu toate schimbările care
au urmat, „cu bune şi cu rele”. Al II-lea
Război Mondial, cu durerile şi
cruzimile lui, sfârteca sub roţile
dinţate rânduielile de veacuri.
Dureroasa evacuare a satelor din
calea războiului, rechiziţionarea
animalelor, vitregiile naturii ( ploi,
secetă, ger etc.) sunt relatate cu
obiectivitatea celui care le-a trăit şi
care a localizat geografic, istoric şi
etnografic zona maramureşeană din
jurul Ieudului şi Ţibleşului. Condiţiile
vitrege de viaţă ale oamenilor,
prigonirea chiaburilor, impunerea
cotelor împovărătoare, grupurile de
rezistenţă din munţi şi solidaritatea
populaţiei civile şi a şefului de post cu
partizanii, tertipurile securiştilor
deghizaţi, terorizantul proces al
colectivizării sunt surprinse cu
realismul unor experienţe trăite şi
împărtăşite urmaşilor, spre neuitare.
Arestarea şi interogatoriul
Pelagiei este clicul care declanşează
rememorarea unor aspecte din
trecut, pendulând între prezentul
dureros şi detaliile luminoase de la
Pensionul de Fete de pe lângă
Mănăstirea Notre Dame de Sion din
Bucureşti. Precizia informaţiei
dezvăluie seriozitatea documentării
asupra programului şi pregătirii
postulatelor, novicelor şi
aspirantelor, în vederea depunerii
jurământului pentru intrarea în
Ordinul călugăriţelor de Sion.
Tăvălugul istoriei a defiinţat
mănăstirea şi şcoala, care „pregătea
exemplar fetele pentru viaţă, făcând
din ele doamne desăvârşite, soţii şi
mame model”. Pelagia s-a întors
acasă, fără să fi depus jurământul. „
Noua ordine comunistă zgâlţâia din
rădăcini întreaga ţară”, desfiinţând şi
religia greco-catolică, subordonată
Vaticanului. În aceste conjuncturi
vitrege, Pelagia a fost arestată,
deţinutelor, între care se număra şi
lotul „Dabija”. Foamea, setea, frigul şi
ameninţările cu „neagra” (dulap
metalic îngust ca un cavou) se
adăugau atitudinii directoarei Diri,
prototipul comandantului duplicitar,
oscilând între interes şi înţelegere.
Deţinutele au rezistat tocmai prin
rugăciunea individuală sau în comun,
ascultând Vieţilor Sfinţilor sau
povestirea despre viziunile preves-
titoare cu Părintele Arsenie Boca,
completându-şi unele de la altele
cunoştinţele de religie, filozofie, de
limbi străine, istorie şi geografie,
departe de ochii supraveghetoarelor,
găsindu-şi echilibrul sufletesc prin
recitări de poezii şi prin cântece, sau
în munca istovitoare şi în bucuriile
simple, care le dădeau puterea de a
rezista condiţiilor cumplite,
atenuându-le chinurile sufleteşti şi
trupeşti. Eliberarea Pelagiei a adus
alte dureri, fiindcă mama ei murise
aşteptând-o, iar ea a fost obligată la
domiciliu forţat în Agăţ, pe Valea
Trotuşului, unde a lucrat, pe trei
schimburi, la Fabrica de cherestea.
Acolo l-a întâlnit pe Aurel, care a
simţit nevoia să o ocrotească,
apropiindu-se de sufletul şi de inima
ei. Începând cu capitolul al IV-lea,
este înseilată alternativ, cu a mamei şi
a fiicei, şi biografia tatălui. Copil fiind,
după terminarea Primului Război
Mondial, Aurel a aflat de la părintele
său, care fusese prizonier la ruşi, de
prigonirea multor nevinovaţi şi de
abuzurile noii orânduiri din Rusia. În
ţară, se realizase Marea Unire, iar
celor întorşi de pe front li s-a promis
pământ. Aspecte istorice din
capitolele anterioare se completează
cu noi informaţii, amintindu-se de
terorizarea populaţiei şi chiar de
omorârea oamenilor de către
bandele rebele ale soldaţilor maghiari
din nordul ţării, care luptau pentru ca
să-şi păstreze privilegiile şi averile.
Hotărâţi să-şi recâştige pământul,
care era „al românilor de drept”,
ribiţănii au năvălit în curtea lui Bakcsy
şi înarmaţi cu „sape, coase, topoare,
furci” l-au pus pe fugă pe ungur, apoi
„iureşul oamenilor a luat la rând toate
odăile” şi acareturile, luând „tot ce se
putea lua”, incendiind ce mai
rămăsese. Furia dezlănţuită a
oamenilor este surprinsă într-un
crescendo, care aminteşte de talentul
lui Rebreanu în romanul „Răscoala”.
Din negura acelor ani, personajul
Aurel-TATĂL revine în prezentul epic,
unde fuga peste graniţă a legionarilor
îl aruncase şi pe el în lagărul de la
Buchenwald. Foamea, frigul, amin-
tirile de acasă îi ajutau pe fugari să
reziste asprelor condiţii din barăci.
Scriitoarea intercalează admirabil
secvenţele retrospective şi povestirea
în povestire, înviorând naraţiunea cu
dialogul, relevând mentalităţi şi trăiri
ale vârstnicilor, gândind practic,
respectiv ale tinerilor, conduşi după
„glasul inimii”. Povestirea are toate
ingredientele senzuale şi afective,
care să trezească interesul cititorului,
făcând dovada talentului literar al
scriitoarei. Discuţiile politice ale
legionarilor din baracă vizau
rivalitatea dintre Fuhrer şi şeful
Mişcării Legionare, soarta Ardealului,
ortodoxismul etc. În ciuda situaţiei în
care se aflau, camarazii considerau că
au rămas „ nebuni ai crucii, ai onoarei
şi demnităţii”.
Un grup al supravieţuitorilor
bombardamentului din 23 august
1944 a fost paraşutat în ţară „cu
aparatură, armament, pentru a
organiza rezistenţa împotriva
sovieticilor”. Aventura reîntoarcerii
este excepţional localizată pe Valea
condiţiile cumplite ale detenţiei, dar
şi discuţiile care relevau starea de
spirit a deţinuţilor, confruntaţi cu
vitregiile istoriei. Fragmentele inter-
calate oportun dezvăluie temeinicia
cunoştinţelor de istorie, religie, artă
ale colegilor din celulă, printre care se
număra şi părintele Nifon, care „ în
mare taină oficia uneori şi Sfânta
Liturghie”. „Elitele” întreţineau
ambianţa spirituală, care le fortifica
tuturor mintea, sufletul şi trupul.
Mutat în diferite lagăre de muncă,
trudind în brigăzi disciplinare, unde se
aplicau tratamente extrem de dure,
Aurel a trecut prin infernul ororilor
inventate pentru a-i distruge pe
deţinuţii politici. În lagărul de muncă
de la Capul Midia-Năvodari, unde
descărcau vagonete pe malul Lacului
Siut-Ghiol „Totul era cumplit:
duritatea administraţiei, munca
istovitoare, mâncarea insuficientă,
lipsa de somn, igiena mai mult decât
precară, lipsa asistenţei medicale...” A
fost mutat la Poarta Albă, apoi în
brigada perforatorilor de la Kamora,
de lângă Ovidiu-Sat, din nou la Poarta
Albă, la săpat de pământ, unde
„Norma... era de domeniul
absurdului”. Din omeneasca dorinţă
de supravieţuire, s-a ajuns la mutarea
discretă a ţăruşilor, pentru a-i păcăli
pe supraveghetori cu îndeplinirea
normei. Aberaţiile rupte de realitate
au născut omul „care minte, fentează,
escrochează...”
Reflecţiile asupra realităţii şi ale
reacţiei personajelor, formulările
gnomice presărate pe parcurs,
monologurile interioare sunt inte-
grate într-un context social şi istoric,
făcând dovada scriitorului implicat,
care, pe lângă conţinutul informativ,
insistă pe latura moralizatoare a
scrierii.
Transferat la atelierul de tâm-
plărie, Aurel a beneficiat oarecum de
protecţia brigadierului Bogariu
Avram din Brad. Numele personaje-
lor, ca şi condiţiile cumplite din lagă-
rele de muncă sunt reale, ficţiunea
introducând unele secvenţe descrip-
tive sau dialogate, care să extindă
sfera demascărilor, contribuind la
redarea realistă şi autentică a
aparatului de represiune. Enigma
studenţilor care la Poarta Albă lucrau
în deplină muţenie „ca apucaţii, ca
nişte maşini puse în priză şi date la
turaţie maximă” dezvăluie ororile
„Fenomenului Piteşti”, prin care se
verificase distrugerea rezistenţei
morale, prin depăşirea unor limite ale
suferinţei care anulau psihicul şi
raţiunea omului. După lagărul de la
Coasta Galeş, unde lucraseră uzi,
înfometaţi, însetaţi, vlăguiţi şi
îngheţaţi, „modelul sovietic” a adus
schimbări, urmând morţii lui Stalin,
iar Aurel a fost eliberat, dar cu
domiciliu obligatoriu în localitatea
Agăş, pentru încă 18 luni.
Aici, drumurile celor doi, MAMA şi
TATA, s-au întâlnit. Căsătoria lor,
stabilirea la Ribiţa, nu şi-au urmat însă
cursul firesc, fiindcă după şapte luni,
Aurel a fost din nou arestat, iar
Pelagia, în absenţa lui, l-a născut pe
Adrian. Pentru cei doi soţi a urmat o
altă perioadă cumplită, în care Pelagia
îndură privaţiuni, foame şi frig,
crescându-şi copilul cu gândul la
Aurel, de care nu mai ştia nimic. În sat,
începuse campania colectivizării, cu
cumplitele abuzuri şi urmări pentru
oamenii deposedaţi de animale şi
atelaje. Ca fiică a satului, scriitoarea
formulează reflecţii dureroase, căci
„...blestemul ce stă de milenii asupra
ţăranului român şi-a făcut din nou
efectul...ori de câte ori românul
nostru de la ţară a prins puţin cheag,
... îndată au venit urgiile istoriei şi i-au
spulberat totul din bătătură. Şi el a
luat-o de fiecare dată de la capăt, cu
răbdare, umilinţă şi încrâncenare”. În
acest timp, Aurel, înfrigurat, însetat şi
înfometat în Zarca Aiudului, a fost
supus unui tratament bestial, pentru
vina de a fi ajuns clandestin în ţară,
paraşutat cu scopul de a lupta
împotriva comunismului. Cu lanţuri
grele la mâini şi la picioare, arestatul
a fost azvârlit în celula de tranzit de la
Aiud, unde, pentru a rezista, şi-a
impus un program de rugăciune,
gimnastică, plimbare între geam şi
uşă, reamintindu-şi poezii de Radu
Gyr şi Nichifor Crainic etc.
Rememorează momente ale întâlnirii
cu Pelagia, ale obiceiurilor şi
credinţelor din lumea satului, dar şi
ale crezului patriotic năruit de
înţelegerea Marilor Puteri, care ne-au
trădat aşteptările. Scrisoarea de la
Ribiţa, în care era incriminat de către
cunoscuţi, dezvăluie nimicnicia
oamenilor care îşi trădau semenii
din interes personal. Primirea
pachetului cu hrană, în care era
ascunsă şi fotografia fiului său Adrian,
îi dă putere, fiindcă avea pentru cine
rezista. În plină iarnă, deţinuţii au fost
duşi în Deltă, la „tăiat de stuf”, pândiţi
de alunecarea sub gheaţă, cazaţi în
condiţii cumplite, iar primăvara,
readuşi în lagăr, au lucrat la irigaţii.
Scrisorile de la Periprava i-au readus
familiei speranţa şi, după opt ani de
despărţire, pe Aurel.
Ultimul capitol ”FATA” închide
circuitul narativ, intercalând trăiri
umane şi versuri care topesc bucurii
ale tinereţii, iar descrierile
poematice de natură dezvăluie
sensibilităţi sufleteşti moştenite şi
dobândite în procesul tonic al
transferului de energie pozitivă în
mijlocul frumuseţilor cu care am fost
binecuvântaţi. Unitatea structurală a
romanului nu este afectată, ci
consolidată pe parcursul capitolelor
prin fragmentele hazlii, înfăţişând
glume şi năzbâtii specifice vârstelor,
care contrabalansează asprimea şi
duritatea relatărilor social-politice.
Cunoscând graiul din Maramureş
şi din Zarand, scriitoarea introduce
pasaje dialogate sau narate în graiul
locului, imprimând „culoarea locală”,
explicând termenii respectivi în
„Dicţionarul de arhaisme şi
regionalisme” de la sfârşitul cărţii.
Autenticitatea relatărilor
autobiografice este întărită prin
anexarea „Albumului” cu fotografii
din arhiva familiei, în care îi regăsim
pe cei trecuţi prin convulsiile social-
istorice care le-au marcat vieţile.
Romanul memorialistic al
Monicăi Duşan dezvăluie adevăruri
care trebuie cunoscute şi pe care nu
avem dreptul să le uităm. Prin acest
volum, scriitoarea împlineşte
convingerile celor care au suferit
pentru un ideal, în repetabilele trăiri
ale continuităţii generaţiilor, admi-
rabil surprinse în poezia lui Radu Gyr:
„ Ne vom întoarce într-o zi,
Ne vom întoarce neapărat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost când am plecat.
..................................................
Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
În toate dragostele noi
Şi-n cântecul pe care şi-l
Vor spune alţii, după noi.
..................................................
Şi-n lacrimi ori în mângâieri,
Tot noi vom curge zi de zi,
În tot ce mâine, ca şi ieri,
Va sângera sau va iubi...”
Livia Fumurescu
6
AGENDA CONSILIULUI LOCAL Centenar Vlaicu Bârna
NOIEMBRIE 2013
Ca fiu de ţăran crescut pe presărat cu regionalisme şi smulgeam cu greu tălpile / din
dealuri, prin văi şi păduri, frate arhaisme din belşug, toate lava fierbinte a visului /
În cadrul şedinţei de Consiliu Local din luna bun cu iarba, florile, norii şi acestea aducând poeziilor o dimineaţa îşi scotea capul dintre
noiembrie, au fost adoptate următoarele hotărâri : ploaia, vecin cu sălbăticiunile notă de inedit: „Oamenii priveau munţi / pe gâtul lung al zilei de
Hotărârea nr.118/2013 - privind rectificarea bugetului din ascunzişuri de pădure, spre zări/ Strângeau pumnii în iunie.”
Municipiului Brad pe anul 2013 poetul va trăi întreaga viaţă cu poşnări:/ -Nu-l cunoaştem, n- După ce umbrele nopţii erau
Hotărârea nr.119/2013 - privind trecerea unui imobil nostalgia locurilor natale. avem ştire / - Apăi, domnule, o alungate de razele zglobii, în vârf
din proprietatea publică a Statului Român în domeniul În tonuri lirice inconfun- fire/ Zise un moşneag cu plete/ de munte rămânea doar
public al Municipiului Brad şi administrarea Consiliului dabile, în ritmuri de elegie, doină Meşter de făcut la spete/ Dară „floarea din pisc” în „cămaşă de
Local al Municipiului Brad, judeţul Hunedoara Într-un sat din Zarand cu şi baladă, poetul transpune în noi ce putem spune?/ Câţi rouă”, floarea ca simbol al
Hotărârea nr.120/2013 - privind rectificarea bugetului istorie zbuciumată, sub o coastă opera sa întreaga natură şi Crişeni nu sunt pe lume?” sensibilităţii, al purităţii, dar şi al
Municipiului Brad pe anul 2013 de deal împânzită de pruni şi atmosferă a satului zărăndean. În volumul de poezii Cântec unui ideal urmărit de-a lungul
meri, pe pârâul Bârnesc, se Munţii, coastele dealurilor, pentru ţară , apărut în anul 1987, întregii vieţi, mereu dorit, greu
Hotărârea nr.121/2013 - privind achiziţionarea prin năştea la 4 decembrie 1913, Virgil- izvoarele, văile, pădurea, păşu- poetul parcurge în versuri de atins.
negociere directă, fără publicarea unui anunţ prealabil, Victor, cel de-al treilea copil nile, bureţii, stejarii, fagii, alunii, măiestrit lucrate, întreaga istorie O grădină cu aer idilic şi
a unei cantităţi de păcură de la Administraţia Naţională dintre cei opt ai soţilor Maria şi cornii, ienuperii, brazii, fenome- a acestei ţări, de la Dacia Felix la paradisiac totodată, o grădină
a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale Ioan Bârna, ţărani înstăriţi din nele naturii (ploaia, ninsoarea, romanizare şi apoi la cnezate, de zărăndeană într-o noapte de
Hotărârea nr.122/2013 - privind stabilirea impozitelor satul Vaca. norii, bruma), sau animalele la Mihai Viteazul la Horia şi vară, ne descrie poetul în
şi taxelor locale pentru anul 2014 Poate că la naşterea poetului pădurii (cerbii, căprioarele, Bălcescu, de la 1907 la Marea „Umbrele păşteau”, utilizând
Hotărârea nr.123/2013 - privind aprobarea unor taxe ningea cu fulgi mari şi pufoşi, dar mistreţii, veveriţele, găinuşele) Unire: „Mă mai gândesc la Regele uimitoare asocieri de cuvinte,
speciale pentru folosirea sălii de mese a Cantinei de cu siguranţă începuseră în sat tuturor acestora, poetul le Opincă / înfăşurat într-un cojoc personificări, comparaţii. Astfel,
ajutor social din subordinea Consiliului Local al pregătirile pentru întâmpinarea dedică poezii întregi sau versuri de urs, /ce-a scris a slobozeniei în această grădină ”Umbrele
Municipiului Brad în scopul organizării de mese festive, Naşterii Domnului: prin case de o mare sensibilitate lirică: ” lozincă /şi moartea o primi cu păşteau pe lângă cai /şi luna le
pentru anul 2014 răsunau colindele strămoşeşti, Val fumuriu în ape cereşti / Spre fruntea sus.” turna ulei pe crupe.” Apoi,
iar purceii erau numai buni de maluri de azur te-nalţi, te- Poetul nu se dezminte, ca „trifoiul până la genunchi” era
Hotărârea nr.124/2013 - privind aprobarea unor taxe
tăiat. ntuneci, creşti / Te poartă vântul orice bun ardelean el poartă „mare de rouă”. În această
speciale pentru folosirea căminelor culturale din satele Primii ani ai poetului au fost – steag peste adâncuri, / Te- istoria acestei ţări în suflet, grădină magică „mirosea a
aparţinătoare Municipiului Brad, în scopul desfăşurării ca ai tuturor copiilor de la ţară. mprăştie seninul mereu, în câte pentru că aici, la Ribiţa şi Crişan, cântec de greieri / şi a spice de
unor activităţi, pentru anul 2014 Vara, copilul Virgil de atunci, rânduri! Eşti mare necuprinsă şi în 1784 dar şi în anul 1848 a curs cânepă crudă”, realizându-se o
Hotărârea nr.125/2013 - privind aprobarea taxei mergea la scăldat în valea Vacii, val uşor te pierzi…/ Ogorul sânge, mult sânge. A fost durere uimitoare comuniune între cer şi
pentru utilizarea domeniului public şi privat de către cu fraţii săi şi copiii din vecini, trudei noastre cu stropii îl multă, jertfă, dar şi dârzenie şi pământ, o întrepătrundere
transportatorii autorizaţi pentru transportul de iarna la săniuş pe dealurile din desmierzi.” (Norul) încrâncenare. Zărăndenii au firească prin acorduri fine între
persoane în regim de taxi în Municipiul Brad, pentru jur, la colindat în ceata O altă temă majoră din opera luptat cu coasa şi cu furca pentru material şi spiritual, între planul
anul 2014 „pizărăilor” sau a „steuaşilor”, poetului Vlaicu Bârna este drepturile lor. Aceste lupte şi terestru şi cel celest: „ostreţele
Hotărârea nr.126/2013 - privind aprobarea preţului dar şi la păşune cu vitele, la plopilor spânzurau din cer” iar
local pentru producerea, transportul şi distribuţia strânsul fânului, la sapă, la „măselele cailor ronţăiau
energiei termice livrată de către S.C. TERMICA BRAD S.A. seceră, la pădure după vreascuri, /stelele din boabele de rouă”.
bureţi sau fragi. Criticii literari spun despre
Hotărârea nr.127/2013 - privind aprobarea înfiinţării
Anii aceştia ai copilăriei poet că este un „tradiţionalist
unui Club al Pensionarilor din Municipiul Brad
petrecuţi într-o gospodărie care a ştiut să asimileze sugestiile
Hotărârea nr.128/2013 - privind modificarea prosperă, bine rânduită de tatăl celor mai importante direcţii
Structurii organizatorice a Spitalului Municipal Brad său, într-o familie armonioasă, poetice contemporane.” Poeziile
Hotărârea nr.129/2013 - privind aprobarea cu mulţi copii, într-un sat cu sale sunt marcate de „ecouri din
Organigramei şi a Statului de funcţii pentru Spitalul tradiţii şi obiceiuri străvechi ermetismul şi cromatismul
Municipal Brad ţinute cu mare cinste de lo- barbian, precum şi de topica şi
Hotărârea nr.130/2013 - privind aprobarea cuitorii săi, au lăsat o amprentă cadenţele blagiene.” De
documentaţiei urbanistice faza Plan Urbanistic Zonal puternică în sufletul copilului, asemenea, Vlaicu Bârna a impus
pentru ,,Schimbare destinaţie mansardă în spaţiu marcând personalitatea viito- poezia „brumei” în lirica
comercial" în Brad, str. Luncii, nr. 26, judeţul Hunedoara rului poet. Niciodată locurile românească.( M. Petroveanu)
natale, oamenii satului, istoria Ultima apariţie editorială a
Hotărârea nr.131/2013 - pentru modificarea Hotărârii
zbuciumată a zonei nu i-au ieşit istoria acestei ţări, o istorie scrisă frământări scriitorul le-a relatat autorului a fost volumul de
Consiliului Local nr.171/2011 privind înregistrarea din minte, figurând de altfel mai mereu cu sânge, lacrimi şi în cele două romane istorice ale memorii intitulat „Între Capşa şi
Municipiului Brad în Sistemul Naţional Electronic de printre temele majore ale operei jertfe fără număr, mai cu seamă sale: Când era Horia împărat şi Corso”, volum valoros din punct
Plată online a taxelor şi impozitelor utilizând cardul sale. în Ardeal. Suferinţa străbunilor a Romanul Ecaterinei Varga. de vedere al informaţiilor
bancar Primii ani de şcoală i-a făcut fost mereu vie în sufletul În volumele de poezie Minerii preţioase despre personalităţile
Hotărârea nr.132/2013 - privind rectificarea bugetului în satul natal şi peste deal, în poetului, de aceea ea trebuia din satul Crişan, Tulnice în munţi literare şi climatul literar
de venituri şi cheltuieli pe anul 2013 al SPITALULUI localitatea Valea Bradului. A „cântată”, spusă, amintită tutu- şi Cerbul roşu, prin intermediul interbelic, dar şi prin evocările
MUNICIPAL BRAD urmat apoi cursurile Liceului ror, spre a nu fi uitată, dar şi ca o reportajului versificat poetul de o deosebită calitate literară,
Hotărârea nr.133/2013 - privind aprobarea numărului „Avram Iancu” din Brad, iar în terapie pentru vindecarea unor prezintă locurile copilăriei sale, pentru anecdotele şi mărturiile
burselor şcolare ce se vor acorda elevilor din anul 1932 devine student al dureri şi răni vechi de secole. satul cu oamenii săi, ţărani uimitoare.
învăţământul preuniversitar de stat din Municipiul Brad Facultăţii de Litere şi Filozofie, Astfel, în volumul „Tulnice în harnici şi mineri, datinile şi Despre acest volum autorul
în semestrul I al anului şcolar 2013-2014 secţia filologie modernă, a munţi”, de-a lungul a zece capitol sărbătorile ce i-au bucurat primii mărturiseşte: ”În paginile acestei
Universităţii din Bucureşti. în versuri, poetul descrie ani ai vieţii. cărţi defilează oameni celebri şi
Hotărârea nr.134/2013 - privind aprobarea decontării
În anii care au urmat Răscoala lui Horia, Cloşca şi Poeziile sale sunt încărcate fapte memorabile din anii
cheltuielilor de transport pentru cadrele didactice frecventează grupările de literaţi Crişan, cel din urmă dintre de lirism şi sensibilitate, purtând deceniului patru şi de mai târziu,
Hotărârea nr.135/2013 - pentru numirea unui din preajma revistei „Litere”, conducători fiind născut şi el în o tonalitate elegiacă funda- ca expresie de vârf a României
consilier local în Comisia de atestare, respectiv în „Viaţa literară” şi „Azi”, reviste în satul Vaca, satul poetului. mentală. Predominante sunt interbelice până la surparea ei
Comisia de contestaţii conform Regulamentului privind care publică primele sale Volumul continuă cu alte poezii stările de reverie, de melancolie, sub dictatură şi sub ocupaţia
procedura de atestare a persoanelor fizice care doresc încercări literare. Participă de cu aceeaşi temă: Inscripţie, Horia de nostalgie revelate sub formă catrastrofică a comunismului”
să obţină calitatea de ,,administrator imobile", aprobat asemenea la întrunirile cena- bea, Cei şapte iuzi, în cea de pe de cântec, baladă sau pastel. Prin întreaga sa activitate
prin HCL nr. 98/2013 clului lovinescian „Sburătorul”, urmă fiind surprinsă înnăbu- Munţii, dealurile, înălţimile, literară Vlaicu Bârna şi-a câştigat
Hotărârea nr.136/2013 - privind aprobarea preţului citindu-şi aici poeziile. şirea răscoalei, trădarea şi piscurile revin obsedant în un loc în istoria literaturii
local de facturare al energiei termice livrată populaţiei Debutează în anul 1936 cu supliciul celor trei conducători: opera poetului, ca nişte zei române, fiind aşa cum îl
Municipiului Brad, prin sistem centralizat, în scopul volumul de poezii „Cabane albe”, „Horia bea, dar bea şi ţara,/ tutelari care i-au vegheat numeşte Emil Giurgiuca „cel
încălzirii, pentru sezonul rece 2013-2014 fiind primit de critica literară cu Sânge roşu cum e para / -Hei copilăria. În Floarea din pisc dintâi poet moţ”, iar Ion Dodu
apelativul de „primul poet moţ” crâşmare, câtu-i plata?/ -A plătit poetul mărturiseşte că odată cu Bălan îl defineşte ca poet
Hotărârea nr.137/2013 - privind organizarea unor
(Emil Giurgiuca). De-a lungul Horia cu roata!” revenirea din visurile nopţii, „cotruşian” alături de : Mihai
acţiuni care se vor desfăşura în luna decembrie 2013 cu timpului îi vor apărea încă 16 Limbajul acestor poezii este prima imagine este aceea a Beniuc, V. Copilu Cheatră şi Ion
prilejul sărbătoririi Crăciunului şi a Revelionului volume de poezie, două romane ca un fagure de miere îmbibat de munţilor asaltaţi de razele Th. Ilea.
istorice şi un volum de memorii. dulceaţa graiului ardelean, soarelui în zori de zi: „Când îmi Monica Duşan

Tipar: S.C. TIPOGRAFIA PROD COM S.R.L. Tg. Jiu

E-MAIL: culturabrad@yahoo.com