UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA

FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINłE ADMINISTRATIVE

PRESCRIPłIA ACHIZITIVĂ ÎN DREPTUL

ROMÂNESC
Rezumatul tezei de doctorat

Coordonator ştiinŃific,
Prof. univ. dr. Ion Lulă

Tudoroniu (căs. Peptan) Rodica

Timişoara
2010
 PRESCRIPłIA ACHIZITIVĂ ÎN DREPTUL ROMÂNESC

Ne-am încumetat a păşi pe tărâmul acestei instituŃii juridice, cu dorinŃa de a realiza o

cercetarea aprofundată, complexă şi cât mai completă, pornind de la originile instituŃiei către
stadiile parcurse, de-a lungul timpului, în diferite reglementări care au inspirat sistemul nostru
legislativ, şi insistând pe reglementările uzucapiunii succesiv adoptate în spaŃiul balcano-
carpatic al Ńării noastre, inclusiv pe reglementarea celui mai recent act normativ adoptat –
Noul Cod civil din 26 iunie 2009.
O amplă documentare, metodele istorică, logică (exogetică şi analitico-sintetică) şi
comparativă au constituit principalele pârghii utilizate în simplificarea înŃelesului acelor
aspecte asupra cărora doctrina şi practica judiciară s-au exprimat diferit.
Metoda istorică a permis relevarea cauzelor şi împrejurărilor determinate şi
favorizante în apariŃia şi dezvoltarea acestei instituŃii cu diferenŃe specifice timpului şi locului,
cercetarea evoluŃiei în timp şi spaŃiu a instituŃiei prescripŃiei achizitive în diferite contexte
social-politice.
Metoda logică a fost utilizată în lămurirea normelor juridice incidente în materia
prescripŃiei achizitive (cu atât mai mult cu cât, spre exemplu, reglementarea prescripŃiei
achizitive în sistemul Codului civil este comună cu cea a prescripŃiei extinctive sau dacă avem
în vedere trecerea la un nou sistem de publicitate imobiliară prin Lg. nr. 7/1996, care a pierdut
din vedere interdependenŃa uzucapiunii cu sistemul de publicitate imobiliară), precum şi în
explicare diferitelor soluŃii interpretative ale doctrinei şi jurisprudenŃei.
Metoda comparativă, prin abordarea paralelă a aceloraşi aspecte (tipologie, condiŃii de
aplicare, ş.a.) existente simultan sau succesiv în aceeaşi sistem de drept sau în sisteme de
drept diferite, a facilitat relevarea celei mai adecvate tipologii a prescripŃiei achizitive în
raport de un sistem de publicitate imobiliară mai eficient, precum cel asigurat prin intabularea
fiecărui imobil în parte, ca o condiŃie a constituirii sau transmiterii dreptului în patrimoniul
titularului tabular.
Complexitatea demersului nostru ştiinŃific rezidă mai ales din dualitatea raŃionamentul
prescripŃiei achizitive, îngemănarea moralei şi dreptului din perspectiva utilitaristă şi a naturii
umane, dar şi din vastitatea scrierilor asupra nenumăratelor aspecte pe care aceasta le
presupune, din reglementarea instituŃiei juridice în Codul civil după modelul celui francez, cu
referire generică la prescripŃie (interpretul legi urmând a determina aplicarea textului
deopotrivă instituŃiei prescripŃiei achizitive şi prescripŃiei extinctive sau numai uneia dintre
acestea), şi, nu în ultimul rând, din inerentele conflicte de legi în timp, a căror soluŃionare a

2
dat naştere, cu privire la un anumit aspect sau altul, interpretărilor divergente. Schimbările
legislative cu impact direct asupra reglementării prescripŃiei achizitive, intervenite chiar la
intervale de zeci de ani (precum adoptarea Codului civil extins în regiunile istorice ale tării
aflate sub imperiul reglementărilor maghiare şi austriece, punerea în aplicare a D.L. nr.
115/1938, restricŃiile impuse circulaŃiei juridice a terenurilor prin Lg. nr 58/1974 şi Lg. nr.
59/1954, Lg. nr. 7/ 1996, Noul Cod civil) pun problema legii aplicabile ori de câte ori o
posesie prin care se tinde la uzucapiune se întinde pe două epoci legislative.
Prezentul studiu, deşi nu reprezintă una dintre primele lucrări autohtone în care se
cercetează aprofundat instituŃia prescripŃiei achizitive, are meritul de a fi un nou şi actual
instrument juridic, deosebit de util pentru practicienii şi teoreticienii dreptului, care pot găsi
aici răspunsul sau lămurirea celor mai multe dintre nenumăratele probleme pe care le-a ridicat
mult controversata instituŃie juridică, mai ales a acelora legate de relativ recenta schimbare
legislativă în materia publicităŃii imobiliare (Lg. nr. 7/1996) repercutate asupra reglementării
în vigoare a prescripŃiei achizitive. De asemenea, faptul că finalizarea lucrării a coincis cu
adoptarea Noului Cod civil prin Legea nr. 288/2009 a impus luarea în considerare a celei ce
va fi, odată cu intrarea sa în vigoare, principala lege civilă internă, şi relevarea schimbării
radicale de regim juridic în materie de uzucapiune,ca urmare a propunerilor legislative făcute
în literatura de specialitate. Uzucapiunea tabulară şi extratabulară în reglementarea Noului
Cod civil păstrează în mare parte reglementarea D.L. nr. 115/1938, în acord cu publicitatea
imobiliară prin carte funciară cu efect constitutiv readusă de Noul Cod civil.
Rezultatul cercetării, credem că s-a concretizat într-o lucrare bogată, corectă,
complexă şi, totodată, compactă, în care au fost subliniate problemele pe care această
instituŃie le-a ridicat în faŃa teoreticienilor şi practicienilor dreptului, adevărate surse de
interpretări, dispute doctrinare şi soluŃii jurisprudenŃiale neuniforme; lucrarea conŃine nu
numai o sinteză a celor mai multe dintre opiniile şi argumentele literaturii de specialitate, a
soluŃiilor de practică judiciară reprezentative, în aproape fiecare segment din materia
prescripŃiei achizitive, ci şi exprimarea propriilor puncte de vedere şi argumente în cele mai
multe dintre aspectele analizate, precum şi soluŃii de lege ferenda.
Înainte de a sintetiza cele mai semnificative aspecte abordate în fiecare titlu al lucrării,
facem precizarea că aparenta repetiŃie a unora dintre aspecte în titluri diferite ale lucrării,
numeroasele trimiteri la titluri anterioare sau ulterioare din lucrare, s-au impus, ca urmare a
existenŃei unor strânse conexiuni, spre a ilustra sau exemplifica cât mai bine subiectul abordat.

Titlul I PrescripŃia achizitivă în sistemul Codului civil. Aspecte introductive

3
 1.1. Aspectele de ordin introductiv privesc cu precădere conŃinutul conceptului juridic
de prescripŃia achizitivă, în cadrul căruia s-a insistat pe distincŃia dintre prescripŃia achizitivă
şi prescripŃia extinctivă, relevarea evoluŃiei reglementării instituŃiei juridice în raport de
contextul istoric, şi, astfel, explicarea reglementării unitare a celor două instituŃii în Codul
civil francez, conturarea teoriilor monistă şi dualistă asupra celor două concepte de prescripŃie
şi, nu în ultimul rând, funcŃiile şi controversatul fundament al uzucapiunii.
Reglementate în cadrul aceluiaşi titlu din Codul civil („Despre prescripŃie”),
conŃinând în denumirea lor noŃiunea de prescripŃie (stingere) şi, ulterior, prin Decretul nr.
167/1958, ambele presupun situaŃii de fapt (starea de pasivitate a titularului dreptului)
caracterizate, în principal, prin temporalitate, tinzând a se impune cu forŃa pe care aparenŃa şi-
a câştigat-o în sfera juridicului, ambele curg împotriva titularului „adevărat” al dreptului (per
a contrario, împlinirea termenului de prescripŃie va fi invocată, în cazul fiecăreia, de către
netitular), totuşi, cele două concepte sunt fundamental diferite prin natura lor juridică, prin
specificul raŃiunii pentru care s-au conturat ca două instituŃii juridice, prin condiŃiile necesare
eficacităŃii lor, şi mai ales prin efectul lor concret.

I.2. Fundamentul prescripŃiei achizitive

Dincolo de argumentele pentru şi contra instituŃiei juridice a uzucapiunii, am
considerat că fundamentul uzucapiunii poate fi relevat printr-o analiză sistematică a funcŃiilor
pe care aceasta le-a îndeplinit de-a lungul timpului – funcŃia economică în perioada romană
(un bun mancipii care înceta să fie exploatat de proprietar, rămânea totuşi obiect al proprietăŃii
quiritare, trecând în patrimoniul persoanei care îl exploata), funcŃia sancŃionatorie
(sancŃionarea proprietarului care s-a dezinteresat de lucru un timp suficient de lung cât
durează posesia necesară uzucapiunii), funcŃia probatorie (întemeiată pe o realitate în care nu
se poate stabili, pe tărâm probator, dreptul de proprietate al posesorului, ci numai un fapt
vecin şi conex - stăpânirea îndelungată în condiŃiile legii, sub aparenŃa unui adevărat
proprietar, al imobilului uzucapat - şi pe prezumŃia de proprietate creată în favoarea
posesorului pe durata întregii perioade a uzucapiunii, prezumŃie care se consolidează după
împlinirea termenului prescris de lege) şi funcŃia achizitivă.

I.3. Contestarea efectelor uzucapiunii la CEDO - legislaŃia britanică referitoare la

prescripŃia achizitivă încalcă art. 1 din Protocolul nr. 1 la ConvenŃia Europeană?
Dubla faŃetă a prescripŃiei achizitive (pe de o parte, privarea de proprietate, din

4
perspectiva adevăratului proprietar şi pe de altă parte, consolidarea unui drept pe care l-a ştiut
al său vreme îndelungată, din perspectiva posesorului uzucapant de bună-credinŃă, respectiv
prevalarea de efectul achizitiv, din perspectiva posesorului de rea-credinŃă, ca beneficiul al
legii) a permis interpretări diferite ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la ConvenŃia Europeană, atât
în sensul unui conflict între acest text legislativ şi efectele prescripŃiei achizitive, cât şi invers,
în sensul că aceste efecte nu constituie o ingerinŃă în dreptul de proprietate privată, câtă vreme
acesta a fost exercitat în limitele legii.
O astfel de interpretare, din unghiuri diferite, este şi cea oferită de CEDO în două
hotărâri date în aceeaşi cauză, la o distanŃă de aproximativ doi ani: spre sfârşitul anului 2005
(15 nov. 2005), prin Hotărârea CEDO, dată în cauza J. A. Pye (Oxford) contra Marii Britanii,
una din Camerele CEDO a decis că legislaŃia britanică referitoare la prescripŃia achizitivă
încalcă art. 1 din Protocolul nr. 1 la ConvenŃia Europeană; Marea Camera a CEDO, sesizată
de guvernul britanic cu reexaminarea cauzei, prin hotărârea dată la 30 august 2007 a ajuns la o
concluzie diferită, considerând că sancŃiunea omisiunii proprietarului de a-şi proteja bunul nu
este excesivă în cazul uzucapării acestuia.
Pe scurt, s-a apreciat că, dacă în cazul terenurilor neînregistrate în evidenŃele
funciare, instituŃia prescripŃiei achizitive serveşte la prevenirea insecurităŃii juridice şi la
garantarea realităŃii unei stăpâniri necontestate asupra unui teren, importanŃa unor asemenea
obiective devine discutabilă în situaŃia terenurilor cuprinse în evidenŃele funciare, care
facilitează tocmai identificarea situaŃiei juridice a terenului. Este adevărat că statele pot
determina interesul public în ceea ce priveşte pierderea dreptului de proprietate asupra
imobilului în favoarea unui terŃ, ca efect al împlinirii termenului de prescripŃie achizitivă, însă
faptul că proprietarul este lipsit de bunul său fără a primi în schimb o despăgubire reprezintă o
sarcină individuală excesivă de natură să rupă „justul echilibru” între exigenŃele interesului
public şi dreptul la respectarea bunurilor, deci o încălcare a drepturilor patrimoniale ale
omului. Camera CEDO a decis cu o majoritate infimă (patru voturi contra trei, opinia separată
divergentă fiind comună pentru toŃi cei trei judecători care au votat împotriva soluŃiei) că
există o violare a art. 1 din Protocolul nr. 1.
Spre deosebire de Cameră care a analizat situaŃia ca o privare de proprietate, Mare
Cameră a analizat-o ca pe o reglementare a folosinŃei bunurilor, situaŃie în care nu s-a mai pus
problema acordării de compensaŃii, iar în privinŃa protecŃiei procedurale a proprietarului
înscris în evidenŃele cadastrale, s-a decis că societăŃile reclamante aveau posibilitatea de a
introduce acŃiune în revendicare, întrerupând în acest fel termenul de prescripŃie.

5
 Titlul al II-lea Domeniul şi condiŃiile prescripŃiei achizitive

2.1. Obiectului prescripŃiei achizitive. Analiza obiectului prescripŃiei achizitive, atât

din perspectiva drepturilor, cât şi din perspectiva bunurilor care formează obiectul lor, a scos
în evidenŃă o serie de aspecte, precum: sub aspectul bunurilor care pot fi dobândite prin acest
mod, excluderea din domeniul prescripŃiei achizitive a bunurilor accesorii (mai ales în cazul
celei de 10 până la 20 de ani, în lipsa unei stipulaŃii contrare exprese), a bunurilor incorporale
(chiar şi atunci când acestea devin apropriabile şi formează obiectul unor drepturi patrimoniale
atipice, întru-cât presupun o stăpânire intelectuală, iar nu o stăpânire materială), a bunurilor de gen
şi universalităŃilor juridice; excluderea din domeniul prescripŃiei de scurtă durată a bunurilor
mobile; sub aspectul drepturilor prescriptibile achizitiv, analiza a condus către concluzia
prescriptibilităŃii achizitive numai a drepturilor reale principale, nu şi a drepturilor reale
accesorii, a drepturilor de creanŃă, a drepturilor de proprietate intelectuală sau a drepturilor
nepatrimoniale.
În pofida încercărilor din doctrină (inspirate din jurisprudenŃa franceză) de a acorda,
în mod excepŃional, posesiei un sens larg, cu extinderea domeniului de aplicaŃie al prescripŃiei
achizitive şi asupra drepturilor nepatrimoniale, am arătat că nu pot fi asimilate efectului
achizitiv al uzucapiunii acele efecte juridice recunoscute în favoarea unor persoane care, cu
toate că nu sunt titularii unor drepturi nepatrimoniale, creează o asemenea aparenŃă prin
activitatea lor de obiectivare a unor astfel de drepturi.
În ceea ce priveşte drepturile reale principale, chiar în absenŃa unei dispoziŃii
exprese, am admis, alături de alŃi autori, că dreptul de uzufruct, uz, abitaŃie şi superficie, pot fi
dobândite prin atât prin prescripŃia achizitivă de 10-20 de ani, cât şi prin prescripŃia achizitivă
de treizeci de ani, deşi faŃă de acesta din urmă există rezerve în ceea ce priveşte aplicabilitatea
practică, posesorul având interes să invoce dreptul de proprietate însuşi, fără a se limita doar la
un dezmembrământ al său. Cu toate acestea, în privinŃa dreptului de superficie, jurisprudenŃa
semnalează cazuri în care, fie superficialul a recunoscut dreptul de proprietate asupra
terenului în favoarea altei persoane, fie i-a fost interzisă prin lege dobândirea în proprietate a
terenului.
Dreptul de servitute. Din reglementarea coroborată a art. 623 C. civ. („servituŃile
continue şi aparente se dobândesc prin titlu sau prin posesiune de 30 ani") şi art. 624 C. civ.
(„servituŃile continue neaparente şi servituŃile necontinue şi neaparente nu se pot stabili
decât prin titluri”) s-a desprins concluzia că pot fi dobândite prin uzucapiune doar servituŃile

6
continue şi aparente.
Ca şi în dreptul român, Codul civil francez prevede că doar servituŃile continue şi
aparente se pot dobândi prin prescripŃie achizitivă. Cu toate acestea, în jurisprudenŃa franceză
întâlnim soluŃii în sensul dobândirii prin prescripŃie achizitivă a servituŃilor necontinue şi
neaparente, atunci când o astfel de servitute este accesorie unei servituŃi care a fost dobândită, la
rândul său, prin uzucapiune sau ca efect al unei „posesii imemoriale", împlinite anterior intrării
în vigoare a acestui cod.
În acelaşi sens, s-a arătat că prezumŃiile „exerciŃiului unei servituŃi necontinue se
întemeiază pe o simplă toleranŃă din partea proprietarului” şi „exerciŃiul unei servituŃi
neaparente este constituit din acte de pură facultate”, pot fi combătute prin dovada contrară,
iar soluŃia jurisprudenŃială potrivit căreia instanŃele, dacă nu pot recunoaşte uzucapiunea unei
servituŃii, pot să recunoască dobândirea de către posesor, prin uzucapiune, a proprietăŃii însăşi
asupra terenului în privinŃa căruia a exercitat o stăpânire într-o măsură suficientă, este de-a dreptul
paradoxală.
Critica argumentelor aduse în justificarea acestei selecŃii făcute de legiuitor şi
conturarea unei opinii contrare în sensul posibilităŃii prescrierii prin posesie îndelungată (nu
numai prin 30 de ani, ci , de lege lata, chiar prin 10-20 de ani), a unei servituŃii necontinue
sau neaparente ori necontinue şi neaparente, au fost avute în vedere de legiuitorul Noului Cod
civil care a consacrat posibilitatea dobândirii prin uzucapiunea tabulară a servituŃilor pozitive
fără a distinge între servituŃi aparente şi neaparente, între servituŃi continue şi necontinue.
(art. 763 N.C.civ. Dobândirea servituŃii prin uzucapiune).
Dreptul de ipotecă. Excluderea dreptului de ipotecă, ca şi cea a privilegiilor
imobiliare, din domeniul de aplicare al uzucapiunii se justifică, nu atât prin imposibilitatea
exercitării unei posesii asupra lor, cât prin finalitatea acesteia - ele se nasc pentru a fi
satisfăcute într-un anumit interval de timp, iar nu cu vocaŃie de perpetuitate, specifică
drepturilor reale. Cu toate acestea potrivit art. 1800 alin. 1 pct. 4 şi alin. 2 C. civ., uzucapiunea
prescurtată constituie o cauză de stingerea a acestor drepturi, în cazul în care posesia imobilului
în discuŃie s-a exercitat cu bună-credinŃă şi în temeiul unui titlu translativ de proprietate
transcris în registrul de publicitate imobiliară. S-a observat că stingerea dreptului de ipotecă
poate însă surveni şi în urma unei posesii prelungite exercitate timp de treizeci de ani,
uzucapiunea constituind în acest sens un mod originar de dobândire a dreptului.
Coproprietatea. FaŃă de multiplele soluŃii existente în doctrină şi practică în ceea ce
priveşte posibilitatea unui coproprietar de a prescrie singur întregul bun comun, am sintetizat
de lege lata, soluŃia considerării stăpânirii exclusive exercitate în fapt de către un coproprietar

7
ca fiind, pentru partea din dreptul comun care excede cota sa ideală, evident, nu o posesie
animus domini, deci o detenŃie precară. Acesta, datorită atât cadrului legal existent – art. 1853
C. civ. şi absenŃa viciului echivocului -, cât şi ideii de asigurare a unei protecŃii sporite
coproprietarilor împotriva eventualei uzurpări din partea coproprietarului posesor.
Intervertirea acestei detenŃii prin unul din modurile arătate în art. 1858 C. civ. poate conduce
la prescripŃia achizitivă de 10-20 de ani, şi chiar de 30 de ani, pentru cazul actelor de
rezistenŃă prin care uzucapantul neagă drepturile celorlalŃi coproprietari.
Relativ la probă, sarcina intervertirii acestei stăpâniri (care, în parte - pentru cotele
celorlalŃi coproprietari, corespunde detenŃiei precare) în posesie exclusivă, revine posesorului
în temeiul prezumŃiei stabilite de art. 1855 C. civ. („când posesorul a început a poseda pentru
altul, se presupune că a conservat aceeaşi calitate, dacă nu este probă contrarie”), dacă cel
care se îndreaptă împotriva posesorului uzucapant a făcut dovada că acesta din urmă a început
a poseda animus condomini - art. 1854 C. civ („Posesorul este presupus că posedă pentru
sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul.”
„…dovada viciului echivocului de care este atinsă o posesie presupune, de fapt, a înlătura
prezumŃia instituită prin art. 1854 din Codul civil român […] iar această sarcină revine celui
care îl invocă împotriva posesorului…”). NereŃinând soluŃia echivocului, nu mai punem
problema opozabilităŃii acestei situaŃii, numai între coproprietari sau faŃă de orice persoană,
detenŃia precară, având, în mod necontestat, un caracter absolut.
De lege ferenda, considerăm adecvate aceleaşi soluŃii, afirmând o poziŃie pozitivă
faŃă de textele Noului Cod civil, care nu prevăd, între viciile posesiei, echivocul (art. 922
alin. 2) şi care îl consideră detentor precar pe coproprietar, în proporŃie cu cotele-părŃi ce
revin celorlalŃi coproprietari (art. 676).

2.2. Posesia utilă, condiŃie esenŃială a uzucapiunii. CalităŃile şi viciile posesiei

Constituie o posesiei utilă: „…o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată,
publică şi sub nume de proprietar” (art. 1847 C. civ).
Dintre viciile posesiei, întreruperea nu a fost primită ca viciu al posesiei, întrucât
„nu se poate vorbi de posesie cât timp lipseşte elementul corpus”. JurisprudenŃa a statuat,
însă, că posesia solo animo este aptă să conducă la uzucapiune, în situaŃia în care nu se
constată din împrejurări de fapt că posesorul s-a desistat de bun.
Privită, însă, din punctul de vedere al felului în care posesorul exercită actele de
posesie, adică prin prisma intermitenŃei acestor acte, întreruperea se confundă cu
discontinuitatea, dar discontinuitatea este opera posesorului însuşi (acesta putând, prin fapta sa

8
proprie şi în detrimentul său, să facă posesia discontinuă folosind lucrul în mod neregulat), iar
întreruperea este faptul unui terŃ care duce la desfiinŃarea posesiei. Astfel, intervalele mai mult
sau mai puŃin scurte în stăpânirea imobilului duc la discontinuitate, dar posesia subzistă; în
schimb, în cazul întreruperii, posesia se pierde.
Neechivocitatea posesiei nu a fost preluată în Codul civil român din modelul său
francez în rândul celorlalte calităŃi ale posesiei, cu toate acestea, jurisprudenŃa noastră a
reŃinut acest viciu cu privire la situaŃia coproprietarilor. Sunt considerate echivoce, actele de
stăpânire şi folosinŃă care sunt susceptibile şi de altă interpretare decât a fi corespunzătoare
vreunui drept real alegat de posesor; elementul animus deşi prezumat în prezenŃa actelor
materiale de exercitare a posesiei, datorită unor circumstanŃe particulare, interpretarea acestor fapte
devine susceptibilă şi de alte explicaŃii, care exclud posesia. Echivocul este exemplificat prin
situaŃia coproprietarului care exercită o stăpânire asupra întregului bun comun, stăpânire care
poate fi interpretată a fi exercitată atât animus condomini cât şi animus domini; situaŃia
comunităŃii matrimoniale de bunuri; situaŃia bunurilor dobândite de concubini asupra bunului
proprietatea celuilalt.
Teza admiterii neechivocului între calităŃile care, împreună, fundamentează o posesie
utilă. Majoritatea autorilor, precum şi o parte a practicii judiciare, apreciază că echivocul este
un viciu de sine stătător al posesiei, care afectează îndeosebi elementul animus, în sensul că
posesorul a îndeplinit fapte materiale în baza unui alt titlu decât acela pe care îl exhibă, altfel
că nu se cunoaşte cu certitudine dacă posesia este manifestarea unui drept. Despre această
posesie se afirmă că este echivocă, actele invocate având un caracter dubios.
Teza opusă – echivocul nu este viciu al posesiei. Posesia există în măsura în care sunt
întrunite elementele animus şi corpus, în condiŃiile legii. Îndeplinirea acestor condiŃii face
nerelevantă reprezentarea corectă sau eronată pe care o au ceilalŃi asupra temeiului în care sunt
exercitate actele de stăpânire, precum şi împrejurarea dacă posesorul crede că este titularul unui
drept real sau doar îşi asumă un asemenea drept prin negarea dreptului adevăratului titular.
Am împărtăşit această din urmă concepŃie, considerând, alături de o parte a doctrinei şi
practicii judiciare, că echivocul este mai degrabă, o absenŃă a posesiei, decât o viciere a sa, cu
consecinŃa nesocotirii acestei stăpâniri în calculul termenului de prescripŃie achizitivă, dacă nu
a survenit vreun caz de intervertire a precarităŃii în posesie, iar nu prin luarea în considerare a
posesiei ulterioare prin simpla schimbare a atitudinii a atitudinii subiective a celui ce
stăpâneşte bunul, către un animus sibi habendi mai convingător.
Aşa cum am arătat mai sus, legiuitorul, prin Noul Cod civil din 26 iunie 2009 nostru
a optat încă o dată pentru excluderea viciului echivocului în aceeaşi formulă: potrivit art. 922

9
(2) N.C.civ. sunt vicii ale posesiei: discontinuitatea, violenŃa şi clandestinitatea; art. 918 alin.
1, lit. c) din N.C.civ. califică actele de stăpânire pe care le exercită un coproprietar asupra
întregului bun comun ca fiind acte de detenŃie precară; art. 675 N.C.civ. (denumit
Inadmisibilitatea partajului în cazul uzucapiunii), asemănător art. 729 din C. civ. rom. în
vigoare, prevede expres posibilitatea uzucapării de către un coproprietar a cotelor-părŃi ale
celorlalŃi coproprietari, dacă a a avut loc intervertirea precarităŃii în posesie; detenŃia precară
se poate transforma în posesie utilă numai prin unul din modurile legale de intervertire (art.
920 N.C.civ.).
În ceea ce priveşte punctul b) al art. 920, N.C.civ., ne exprimăm rezerve faŃă de
formularea „acte de rezistenŃă neechivoce în privinŃa intenŃiei sale de a începe să se comporte
ca un proprietar”, care trimite din nou la ideea echivocului în exercitarea elementului animus,
lăsând o portiŃă deschisă interpretărilor neuniforme pe această temă, cu atât mai mult cu cât
cercetarea intenŃiei este o chestiune care nu va lăsa loc certitudinii, ci arbitrariului.

2.3. Justul titlu. În temeiul calificărilor date de doctrină justului titlu, conform art.
1897 C. civ., actul juridic îndeplineşte condiŃiile unui just titlu dacă este real, translativ de
proprietate, are dată certă, este ineficace datorită lipsei calităŃii de proprietar a celui ce
transmite. Fiecare din aceste condiŃii a constituit sursa unei diversităŃi de opinii: a. în cadrul
condiŃiei existenŃei reale, discuŃiile sau purtat în jurul titlului putativ, dacă poate fi sau nu just-
titlu; b. condiŃia translativităŃii titlului – care dintre actele şi faptele juridice sunt translative de
proprietate şi pot constiui just titlu; c. condiŃia ineficacităŃii, ca urmare a provenienŃei sale de
la un non dominus – este singura dintre cauzele de ineficacitate general admisă, ca putând
fundamenta un just titlu; totuşi nu au lipsit demonstraŃiile contrare; au fost puse în discuŃie şi
celelalte cauze de ineficacitate a titlului; d. condiŃia existenŃei datei certe – admisă, în general,
de majoritatea autorilor, constituie, totuşi, un paradox între necesitatea datei certei care asigură
opozabilitatea faŃă de terŃi, pe de o parte, şi lipsa condiŃiei formalităŃii de publicitate imobiliară, pe
de altă parte.
DiscuŃiile purtate în legătură cu conferirea valorii de just titlu şi titlului provenit de
la un verus dominus au fost mai aprinse în dreptul francez, care nu a exclus, prin excepŃie,
această posibilitate în situaŃii precum: înstrăinarea aceluiaşi imobil, în mod succesiv, către două
sau mai multe persoane, când primul dobânditor este pus în posesia imobilului, iar cel de-al
doilea dobânditor îndeplineşte formalităŃile de publicitate mai întâi, acestuia din urmă îi va putea
fi opusă cu succes uzucapiunea prescurtată. În sens contrar, s-a arătat că absenŃa efectului translativ
al unui act juridic (nul sau inopozabil terŃilor pentru că nu a fost publicat) nu poate fi acoperită

10
prin efectul achizitiv al prescripŃiei scurte, în cazul achiziŃionării bunului de la adevăratul
proprietar; titlul provenit de la verus dominus nu poate fi opus, dobânditorilor care au
îndeplinit formalităŃile de publicitate imobiliară cu efect de opozabilitate faŃă de terŃi.
În ceea ce priveşte controversata problemă a publicităŃii imobiliare, ca o condiŃie a
justului titlu, am apreciat că lipsa publicităŃii nu privează titlul de valoarea sa translativă şi, pe
cale de consecinŃă, de calitatea actului de just titlu. Oricum, acest aspect şi-a pierdut din
importanŃă, odată cu trecerea la noile cărŃi funciare şi, mai ales, a unui timp destul lung de la
adoptarea Lg. nr. 7/1996, raportat la termenele prescripŃiei de scurtă durată, chiar dacă
condiŃiile prescripŃie achizitive se apreciază în raport de momentul legislativ al începerii
posesiei, iar efectele vechilor transcrieri sunt recunoscute în virtutea principiilor de aplicare a
legii în timp (reflectate în dispoziŃiile tranzitorii ale noi legi de publicitate imobiliară, care
prevăd supravieŃuirea încă un timp, nu a vechilor sisteme de publicitate imobiliară, cum s-a
afirmat, ci a unora din dispoziŃiile pe care acestea s-au bazat).
Noul sistem de publicitate imobiliară aduce cu sine o altă problemă în legătură cu
titlul pe care se fundamentează prescripŃia de scurtă durată, având în vedere principiile de
carte funciară (în special, principiul publicităŃii integrale, principiul relativităŃii şi principiul
publicităŃii materiale), pe care am analizat-o sub titlul „Incompatibilitatea prescripŃiei
achizitive cu principiile publicităŃii mobiliare în sistemul Lg. nr. 7/1996”, din Titlul al V-lea,

2.4. Buna credinŃă a posesorului – condiŃie a prescripŃiei achizitive de 10 până la

20 de ani. Elementul de demarcaŃie şi care situează pe poziŃii antagonice conceptele de bună
şi rea-credinŃă - morala, este inerentă aplicării principiului echităŃii. În temeiul acestui
principiu, posesorul de bună-credinŃă, acela care are convingerea legitimităŃii stăpânirii
exercitate, va fi favorizat în raport de posesorul de rea-credinŃă, putând prescrie într-un termen
mai scurt.
Convingere deplină, de neclintit, fără urmă de îndoială, a posesorului, că a dobândit
un drept de proprietate în mod valabil presupune o analiză din perspective precum:
- convingerea greşită trebuie să cadă numai asupra calităŃii de proprietar a
transmiŃătorului sau, în general, asupra valabilităŃii titlului său, indiferent de cauza care
afectează titlul translativ. În urma analizei realizate, opinia exprimată a fost în sensul că
posesorul este de rea-credinŃă indiferent că eroarea în care acesta se află priveşte viciile
titlului autorului său sau viciile propriului titlu.
- buna-credinŃă poate fi calificată drept eror in personam, eror in substantiam sau o
eroarea scuzabilă; buna-credinŃă poate consta într-o eroare de fapt sau poate fi şi o eroare

11
de drept. Întrucât legea nu distinge între buna credinŃă a uzucapantului datorată unei erori de fapt şi
cea determinată de o eroare de drept, s-a apreciat că nu există nici un motiv serios pentru a realiza o
astfel de diferenŃiere de regim juridic; instanŃele de judecată, în aprecierea suverană a existenŃei
bunei credinŃe a posesorului vor putea Ńine seama de gravitatea erorii, având posibilitatea să
excludă eroarea grosolană sau nescuzabilă.
- buna-credinŃă presupune credinŃa greşită în ceea ce priveşte inexistenŃa viciilor
titlului de dobândire al posesorul sau şi în privinŃa inexistenŃei viciilor titlului prin care cel
ce-i transmite a dobândit la rândul său acel drept. Conştientizarea de către posesor a vreunei
împrejurări de natură să-i infirme convingerea fermă că a dobândit proprietatea imobilului,
indiferent de natura viciului (nulitate absolută sau relativă, despre o cauză de resciziune ori de
rezoluŃiune) care afectează titlul proprietarului aparent, exclude buna-credinŃă a posesorului.
- buna-credinŃă este expresie a onestităŃii în actele juridice şi în exerciŃiul
drepturilor civile sau buna-credinŃă, rezultat al erorii. Convingea fermă, fără urmă de
îndoială, existentă la momentul încheierii contractului translativ de proprietate a celui ce
invocă uzucapiunea scurtă, că cel de la care a dobândit este adevăratul proprietar, iar titlul său
este unul perfect valabil, se apropie de buna-credinŃă la încheierea contactelor civile. Pe de
altă parte, aparenŃă înşelătoare trebuie să fie suficient de credibilă pentru a fi aptă să producă
efecte juridice în această materie, asemănător bunei-credinŃe – rezultat al erorii scuzabile, iar
nu o simplă ignoranŃă, suficientă, uneori, în alte materii (cazul căsătoriei putative).
Sub aspect procedural, în aprecierea existenŃei bunei-credinŃe a posesorului, instanŃele
vor putea Ńine seama de gravitatea erorii, având posibilitatea să excludă eroarea grosolană sau
nescuzabilă.
În contextul probei bunei-credinŃe în această materie, conŃinutului conceptului de
bună-credinŃă a posesorului a fost analizat în raport de existenŃa elementului psihologic -
îndoiala. FaŃă de incompatibilitatea celor două categorii psihologice, jurisprudenŃa a decis că
posesorul este de rea-credinŃă nu numai în situaŃiile în care s-a probat o îndoială efectivă din
partea acestuia la data contractării imobilului, ci şi în ipotezele în care uzucapantul putea şi chiar
trebuia să aibă asemenea îndoieli cu privire la calitatea de proprietar a înstrăinătorului.

2.5. Invocarea prescripŃiei achizitive de către cel interesat. Invocarea prescripŃiei

achizitive pe cale judiciară de către cel interesat apare în toată literatura de specialitate, ca
fiind modalitatea de producere a efectelor instituŃiei.
În ceea ce ne priveşte, din interpretarea per a contrario a art. 1841 C. civ. („În
materie civilă, judecătorii nu pot aplica prescripŃia dacă cel interesat nu va fi invocat acest

12
mijloc”), voinŃa posesorului exprimată în sens pozitiv, pentru finalizarea mecanismului
prescripŃiei achizitive, apare indubitabil ca o condiŃie a eficacităŃii acestei instituŃii juridice.
Dintr-o altă perspectivă, pornind de la natura juridică a prescripŃiei achizitive – fapt
juridic complex în a cărui structură intră atât starea de fapt a posesiei şi cea a trecerii
timpului, cât şi actul juridic al invocării efectelor prescripŃiei achizitive –, acest din urmă
element este unul esenŃial al instituŃiei, de fapt, pârghia de declanşare a efectelor sale. Aşadar,
efectele prescripŃiei achizitive nu intervin de drept, ci numai prin exprimarea intenŃiei
beneficiarului în acest sens. Această manifestare de voinŃă, care, de regulă, îmbracă forma
actului unilateral, dar nimic nu se opune la a fi prezentată sub forma unei convenŃii (renunŃare
cu titlu oneros), are în conŃinutul său dreptul de opŃiune al persoanei interesate de a invoca
uzucapiunea, şi anume forma pozitivă de exercitare a acestui drept.
Dreptul de opŃiune, analizat în doctrină ca făcând parte din categoria drepturilor
potestative, se naşte din momentul îndeplinirii celorlalte condiŃii ale prescripŃiei achizitive;
conŃinutul său se epuizează, iar dreptul de opŃiune se stinge prin exercitarea sa în sens pozitiv
sau negativ sau prin neexercitarea sa într-un termen de decădere (momentul pronunŃării
hotărârii definitive de către instanŃa de apel - art. 1842 C. civ.). Efectele stingerii acestui drept
de opŃiune sunt relative, în cazul exercitării pozitive şi decăderii din drept, adică numai în
raport de cealaltă parte din proces, în timp de în cazul exercitării negative, prin renunŃare la
uzucapiune, efectele stingerii dreptului sunt erga omnes, dacă beneficiarul dreptului nu l-a
exercitat astfel, în considerarea unei anumite persoane.
Exercitarea pozitivă se produce, de cele mai multe ori, printr-o acŃiune în
revendicare sau în constatare, dacă sunt îndeplinite condiŃiile procedurale pentru
admisibilitatea unei asemenea acŃiuni, dar şi pe cale extrajudiciară. Invocarea extrajudiciară
nu se prezintă ca o condiŃie îndeplinită în vederea producerii efectelor uzucapiunii; interesul
său practic este restrâns - se limitează în a înlătura incertitudinea privitoare la renunŃarea
titularului la acest drept. Dovada îndeplinirii cerinŃelor necesare pentru naşterea acestui drept
nu poate fi făcută decât pe cale judiciară, prin acŃiunile şi modalităŃile procesuale arătate.
În cadrul acestui titlu, am tratat pe larg exercitarea pozitivă a dreptului de opŃiune cu
privire la uzucapiune (titularii dreptului de a invoca prescripŃia achizitivă şi modalităŃi de
invocare în sens pozitiv, al producerii efectelor prescripŃiei achizitive), întru-cât aceasta face
să fie împlinită o ultimă condiŃie pentru producerea efectelor prescripŃiei achizitive, aspectul
negativ al exercitării dreptului de opŃiune al posesorului urmând a fi analizat, în maniera
complexă pe care o presupune şi în lumina multiplelor controverse pe care le-a suscitat, într-
un titlu separat relativ la efectele prescripŃiei achizitive.

13
 În ceea ce priveşte practica notariatelor de a constata dobândirea drepturilor reale
prin uzucapiune în temeiul art. 70 alin. (I) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii
notarilor publici şi a activităŃii notariale nr. 36/1995, ne-am exprimat de partea acelei opinii
potrivit căreia, dincolo de faptul că a constata existenŃa sau inexistenŃa îndeplinirii condiŃiilor
prescripŃiei achizitive în persoana posesorului este dacă nu imposibilă, cel puŃin susceptibilă de
subiectivism în cazul unei proceduri necontencioase, dispoziŃiile Regulamentului încalcă
prevederi dintr-o lege pe care ar trebui să o pună în aplicare, nu să o modifice.

Titlul al III-lea Cursul prescripŃiei achizitive

Cursul prescripŃiei achizitive a fost supus, de asemenea, unei analize complexe

începând cu terminologia, raŃiunea, reglementarea, începutul, calculul şi împlinirea
termenului, şi continuând, în capitolele următoare (II-IV), cu întreruperea, suspendarea şi
joncŃiunea posesiilor, sub toate aspectele pe care le implică studiul acestor părŃi ale cursului
prescripŃiei achizitive. În continuare ne vom opri asupra celor mai controversate aspecte
întâlnite în literatura de specialitate şi în practica judiciară, tratate în acest titlu.

3.1. Început termenului de prescripŃie achizitivă (dies a quo). În raport de regula

potrivit căreia termenul de prescripŃie achizitivă începe să curgă a doua zi după intrarea în
posesia bunului, pentru prescripŃia de treizeci de ani, şi odată cu întrunirea cumulativă a
condiŃiilor: bună-credinŃă, data certă a justului titlu şi posesia, fie şi corpore alieno -, pentru
prescripŃia achizitivă de 10-20 de ani, s-au evidenŃiat în doctrină, atât din Ńară, cât şi din
străinătate, două situaŃii controversate: a) când dreptul adevăratului proprietar asupra imobilului
aflat în posesia uzucapantului este afectat de un termen suspensiv sau de o condiŃie suspensivă;
b) când adevăratul proprietar al bunului posedat nu are asupra acestuia decât un drept eventual.
a) Concluzia desprinsă, în ciuda formulării ambigue a textului art. 1885 alin. 1 şi 2
C. civ. rom., care a dat naşte unei serii de discuŃii (atât în dreptul român, dar mai ales în
dreptul francez, de unde lipseşte alin. 2 al art. 1885 C. civ. rom din textul corespunzător - art.
2257 C. civ. fr.) este în sensul că regula începutului termenului prescripŃiei achizitive rămâne a
se aplica deopotrivă, situaŃiilor în care posesia se întemeiază pe un drept pur şi simplu şi
situaŃiilor în care posesia are la bază un drept afectat de vreo condiŃie sau termen, şi anume
din ziua când posesia utilă a început, dacă avem în vedere prescripŃia achizitivă de 30 de ani.
În ceea ce priveşte prescripŃia achizitivă de scurtă durată trebuie avută în vedere atât

14
marcarea începutului termenului prin momentul intersectării mai multor condiŃii – data certă a
justului titlu, buna-credinŃă şi posesia bunului, cât şi discuŃiile relative la posibilitatea ca un act
juridic afectat de un termen sau o condiŃie suspensivă poate sau nu constitui just titlu, care au fost
relevate cu ocazia analizei condiŃiilor de validitate ale just titlului (Titlul al II-lea, II.2. Justul titlu
- condiŃie esenŃială a uzucapiunii de zece până la douăzeci de ani; II.2.3.5. Actele afectate de
modalităŃi).
b) Strâns legată de începutul prescripŃiei achizitive este şi problema posibilităŃii
prescrierii achizitive a drepturilor eventuale. Concluzia desprinsă este în senul că titularul
unei astfel de prerogative, fără existenŃă juridică actuală, nu poate încheia nici acte de
conservare pentru a preîntâmpina pierderea lor. În aceste condiŃii, care contravin raŃiunii
uzucapiunii, termenul său nu poate curge împotriva titularului unei asemenea prerogative.

3.2. Problemă reglementării cauzelor civile ale întreruperii prescripŃiei achizitive, a

cauzelor de suspendare, precum şi a efectelor întreruperii şi efectelor generale ale
suspendării. Acestea sunt reglementate în aceeaşi secŃiune în Codul civil român, fără a
distinge între prescripŃia extinctivă şi prescripŃia achizitivă. Ulterior, intrarea în vigoare a
Decretului nr. 167/1958 a suscitat discuŃii contradictorii în literatura de specialitate. Analiza
acestor discuŃii a permis conturarea a trei opinii diferite, şi anume, într-o prezentare concisă:
marea majoritate a autorilor au considerat că dispoziŃiile C. civ. şi D. nr. 167/1958 sunt
deopotrivă aplicabile şi prescripŃiei achizitive; opinia potrivit căreia dispoziŃiile art. 1863-
1873 C. civ. au fost abrogate, în temeiul dispoziŃiilor art. 25 din D. nr. 167/1958 şi cele ale
art. 24; într-o altă opinie, opusă s-a apreciat că D. nr. 167/1958 nu se aplică prescripŃiei
achizitive, aceasta rămânând sub imperiul prevederilor Codului civil.
În ceea ce ne priveşte, recunoaştem avantajele practice necontestabile ale soluŃiei
extinderii reglementărilor Decretului nr. 167/1958, cu privire la cauzele de întrerupere civilă
şi la efectele întreruperii prescripŃiei achizitive, fără a împărtăşii, însă, argumentele invocate,
întrucât: domeniul de aplicare a unei norme juridice nu se determină în funcŃie de
„superioritatea” reglementărilor conŃinute; în schimb, reglementarea ulterioară având acelaşi
obiect are valoarea unei abrogări implicite a normei anterioare, dacă abrogarea nu este
precizată expres, fie şi atunci când norma ulterioară nu este contradictorie, ci are cel mult o
formulare îmbunătăŃită; în plus, reŃinem că, deşi Decretul nr. 167/1958 a fost denumit „pentru
reglementarea prescripŃiei extinctive”, avem de a face cu o abrogare parŃială expresă (art. 24
şi art. 25, D. nr. 167/1958 ) a dispoziŃiilor Codului civil - Titlul XX, Capitolul III, SecŃiunea I,
art. 1863-1873.

15
 Adoptarea acestei soluŃii de câteva decenii în doctrină, însuşirea ei de către
majoritatea autorilor care s-au preocupat de această problematică, precum şi existenŃa
identităŃii de raŃiune în ceea ce priveşte reglementarea cauzelor civile şi efectelor întreruperii
cursului celor două prescripŃii, au condus la aplicarea dispoziŃiilor art. 16 şi 17 din D. nr.
167/1958 nu numai prescripŃiei extinctive, dar şi prescripŃiei achizitive. Pe cale de consecinŃă,
dispoziŃiile art. 1865, 1867-1871 C. civ. trebuie considerate a fi parŃial şi implicit abrogate.
Reglementarea în mod distinct a întreruperii prescripŃiei achizitive s-ar justifica, de
lege ferenda, dacă avem în vedere o tratare unitară a prescripŃiei achizitive sub toate
aspectele. Noul Cod civil din 26 iunie 2009, deşi alocă acestei prescripŃii o secŃiune distinctă -
SecŃiunea a 2-a - Uzucapiunea imobiliară, în Capitolul III - Efectele posesiunii (din Titlul
VIII Posesia, al CărŃii a III-a Despre bunuri), nu abordează direct problema cursului
prescripŃiei achizitive, făcând trimitere la reglementarea prescripŃiei extinctive (art. 934:
„DispoziŃiile prezentei secŃiuni se completează, în mod corespunzător, cu cele privitoare la
prescripŃia extinctivă”).

3.3. O altă problemă este cea generată de textul art. 1864 alin 2 C. civ. care prevede
o a doua cauză de întrerupere naturală a prescripŃiei achizitive, şi anume: când lucrul este
declarat imprescriptibil ca urmare a unei transformări legale a naturii sau destinaŃiei sale.
FaŃă de formularea art. 1864 alin. 2 din C. civ. s-a spus că reprezintă o cauză asimilată
forŃat întreruperii naturale, întrucât nu se pierde stăpânirea propriu-zisă a bunului, ci doar
calitatea acesteia de a fi considerată o posesie aptă să conducă la uzucapiune; această ipoteză
se apropie mai mult decât de cauza de întrerupere naturală a prescripŃiei achizitive, de o cauză
de imprescriptibilitate achizitivă, însă, imprescriptibilitatea achizitivă este specifică dreptului
de proprietate publică.
Sensul textului art. 1864 C. civ. se referă la situaŃia regulă de declarare a
neprescriptibilităŃii - trecerea unui bun în domeniul public -, prin excepŃie, însă, este posibil ca
legiuitorul să declare că anumite bunuri, deşi sunt şi rămân în proprietate privată, nu sunt
susceptibile de dobândire prin uzucapiune, adică sunt imprescriptibile achizitiv.
Astfel de excepŃii au fost considerate Legea nr. 58/1974 şi Legea nr. 59 /1974. Efectul
întreruptiv al acestor legii nu a fost îmbrăŃişat unanim de literatura şi practica juridică. După
anul 1990, s-au conturat:

16
 I. Teza necurgerii termenului prescripŃiei achizitive pentru terenurile aflate în
posesie sub imperiul acestor legi.
Teza încadrează soluŃii diferite şi chiar pentru aceeaşi soluŃie întâlnim fundamentări
diferit. Pe scurt, s-au cristalizat soluŃii precum: dispoziŃiile Legilor nr. 58 şi 59 din 1974
constituie cauze de întrerupere a cursului prescripŃiei achizitive; ideea de echivalenŃă între
conceptul de inalienabilitate a terenurilor proprietate privată, considerate scoase din circuitul
civil general de către legile în discuŃie, pe de o parte, şi inalienabilitatea şi
imprescriptibilitatea bunurilor domeniului public, prevăzute de art. 1844 C. civ., pe de altă
parte; dispoziŃiile Legilor nr. 58 şi 59 din 1974 constituie, în raport de dispoziŃiile art. 1864,
alin. 2 C. civ., cauze speciale de întrerupere a prescripŃiei achizitive; în perioada analizată
cursul prescripŃiilor a fost suspendat, în temeiul art. 13 lit. a din D. nr. 167/1958.
II. Teza potrivit căreia Legile 58 şi 59/1974 nu au întrerupt prescripŃia achizitivă.
Posesia exercitată sub imperiul acestor legi, este aptă să conducă la uzucapiune, în
măsura în care se dovedeşte utilă (continuitatea nefiind afectată de nomele juridice
respective). SoluŃiile afirmate au fost: cele două legi nu au transformat nici natura, nici
destinaŃia terenurilor (Î.C.C.J., dec. nr. IV/16 ianuarie 2006); toate ipotezele de întrerupere
naturală a prescripŃiei achizitive au la bază ideea de deposedare, ori apariŃia Legilor 58 şi
59/1974 nu a dus la pierderea nici unui element al posesiei; posesia exercitată în timpul cât au
fost în vigoare aceste acte normative este o posesie continuă, neîntreruptă, publică şi sub
nume de proprietar, adică neviciată, deci utilă; uzucapiunea este un fapt juridic complex, care
se întinde pe perioade lungi, în care concursul unor legi în timp este inevitabil - Codul civil,
ori Decretul-Lege nr. 115/1938, apoi prevederile Legilor 58 şi 59 /1974, pentru ca ulterior,
după abrogarea acestora din urmă, să se revină la legea sub care a început posesia.
Opinia Noastră. În ceea ce ne priveşte, achiesăm opiniei potrivit căreia cursul
prescripŃiei achizitive nu a fost întrerupt prin efectul Legilor 58 şi 59/1974, posesia exercitată
în timpul cât au fost în vigoare aceste acte normative poate fi considerată o posesie continuă,
neîntreruptă, publică şi sub nume de proprietar, deci utilă.
Nu putem primi aplicarea principiului în materie de interpretare a legii specialia
generalibus derogant în privinŃa Legilor nr. 58 şi 59 /1974 cu raportare strictă la art. 1864
alin. 2 C. civ., în sensul că ar institui cauze speciale de întrerupere, ci doar cu raportare
generală la regimul circulaŃiei bunurilor proprietate privată, întrucât nu avem o referire
expresă la aceasta, ori principiul invocat nu poate fi despărŃit de exceptio est strictissime
interpretationis. Astfel, aceste acte normative, apreciate ca fiind norme speciale, rămân de
strictă interpretare, fără extinderea limitărilor aduse regulilor de drept comun, prin

17
considerarea că ar institui cauze speciale de întrerupere, în raport de cele prevăzute de art.
1864 alin 2 C. civ. Interpretarea strictă trebuie invocată şi în sensul că avem de-a face cu o
limitare a regimului circulaŃiei terenurilor în această perioadă, iar nu o „scoatere din comerŃ”,
în sensul art. 1844 C. civ., adică o expropriere, ceea ce ar atrage aplicabilitatea întreruperii
naturale prevăzute de art. 1864 alin. 2 C. civ. („…ca urmare a unei transformări legale a
naturii sau destinaŃiei sale”).
Argumentul echitabilităŃii adus şi în favoarea adevăraŃilor proprietari (cărora nu li se
poate imputa, în condiŃiile regimului comunist, pasivitatea în ocrotirea dreptului lor) nu poate
fi invocat în acele situaŃii, care constituie majoritatea, în care aceştia au înstrăinat terenul, cu
sau fără construcŃie, în schimbul unui preŃ, însă actul translativ de proprietate dintr-un motiv
sau altul nu şi-a produs efectul; dimpotrivă ar fi injust să se admită în favoarea acestora
întreruperea cursului prescripŃiei achizitive, conduita proprietarului iniŃial s-ar putea găsi chiar
sub incidenŃa principiului „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”.
În plus, potrivit art. 35 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, terenurile
atribuite în folosinŃă pe durata existenŃei construcŃiilor dobândite au trecut în proprietatea
celor care le primiseră în folosinŃă. Ori dacă s-a recunoscut unor simpli detentori precari
asupra terenurilor pe care le-au dobândit anterior anului 1989, cu atât mai mult trebuie să le
fie recunoscută posesorilor calitatea în care au deŃinut terenurile şi, implicit, dacă celelalte
condiŃii sunt îndeplinite, posibilitate de a le dobândi în proprietate .
În prezent acest ultim punct de vedere este reflectat în practica majorităŃii
covârşitoare a instanŃelor judecătoreşti, actele respective nu au determinat o întrerupere a
prescripŃiei, ci doar o restrângere severă a modalităŃilor de transmitere a proprietăŃii
imobiliare, prin interzicerea actelor juridice de înstrăinare, în timp ce uzucapiunea este un fapt
juridic.

3.4. Cauzele de suspendare a prescripŃiei achizitive. Controversata reglementare, nu

numai a cauzelor de întrerupere, ci şi a cauzelor de suspendare a prescripŃiei achizitive, a
impus conturarea unei concluzii şi în privinŃa acestora din urmă. Astfel, pe lângă cauzele de
suspendare prevăzute în art. 13 şi art. 14, D. 167/1958, care au aplicabilitate în materia
prescripŃiei achizitive în măsura în care împiedică pe titularul dreptului real principal să
introducă o acŃiune reală petitorie împotriva posesorului, a fost avută în vedere şi cauza de
suspendare prevăzută în art. 1882 alin. 2 C. civ. (prescripŃia „nu curge în contra succesiunii,
nici în privinŃa creanŃelor, nici în privinŃa drepturilor reale.”), precum şi viciile posesiei.

18
 În lumina dispoziŃiilor D. nr. 167/1958 prescripŃia este suspendată: a) cât timp cel
împotriva căruia ea curge este împiedicat de un caz de forŃă majoră să facă acte de întrerupere
- art. 13 lit. a, D. 167/1958 ; b) pe timpul cât creditorul sau debitorul face parte din forŃele armate
ale Ńării, iar acestea sunt puse pe picior de război - art. 13 lit. b al D. 167/1958; c) cursul prescripŃiei
se suspendă până la rezolvarea reclamaŃiei administrative făcută de cel îndreptăŃit... - art. 13 lit. c,
D. 167/1958 (pentru identitate de raŃiune, am reŃinut această cauză de suspendare şi pentru
prescripŃia achizitivă având în vedere prima parte a textului – până la rezolvarea reclamaŃiei
administrative făcută de cel îndreptăŃit, nu şi precizările ulterioare – cu privire la despăgubiri sau
restituiri, în temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de poştă şi telecomunicaŃii,
care, într-adevăr, fac referire exclusivă la raporturi obligaŃionale, deci la prescripŃia extinctivă); d)
între părinŃi sau tutore şi cei care se află sub ocrotirea lor, între curator şi cei pe care îi reprezintă,
precum şi între orice altă persoană care, în temeiul legii sau al hotărârii judecătoreşti, administrează
bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate, prescripŃia nu curge cât timp
socotelile nu au fost date şi aprobate - art. 14 alin. 1 al D. 167/1958; d) prescripŃia nu curge
împotriva celui lipsit de capacitate de exerciŃiu, cât timp nu are reprezentant legal şi nici împotriva
celui cu capacitate restrânsă, cât timp nu are cine să-i încuviinŃeze actele - art. 14 alin. 2 al D.
167/19582; e) prescripŃia nu curge între soŃi în timpul căsătoriei - art. 14 alin. 3 al D. 167/1958.
Din art. 1875 C. civ. rezultă că nu există alte cazuri de suspendare în afară de cele
determinate de lege, iar cele determinate de lege constituie excepŃii de la regula potrivit căreia
„prescripŃia curge în contra oricărei persoane”, care vor fi interpretate stricto sensu. Cu toate
acestea, art. 13 lit. a din D. nr. 167/1958 care prevede în mod expres forŃa majoră ca temei legal
de suspendare a cursului prescripŃiei permite, în lipsa unei definiŃii legale a forŃei majore, o
flexibilitate în aprecierea făcută de judecător asupra împrejurărilor susceptibile de a constitui
cazuri de forŃă majoră. Problema existenŃei unor cauze jurisprudenŃiale de suspendare a cursului
prescripŃiei achizitive nu se poate pune, însă, în dreptul nostru, câtă vreme aprecierea
judecătorului este cantonată în limitele de apreciere a condiŃiilor de existenŃă a forŃei majore.

3.5. Caracterul de noutate sau de continuitate al posesiei celui pentru care legea
prevede posibilitatea joncŃiunii posesiilor. Caracterul posesiei celui din urmă posesor a fost
transpus într-o regulă generală potrivit căreia ori de câte ori posesorul actual înŃelege să se
prevaleze de posesia autorului său, el este obligat să o continue cu toate viciile sau calităŃile
sale. Posesorul actual nu poate schimba, în avantajul său, natura posesiei anterioare.

19
 În privinŃa caracterului de noutate sau de continuitate al posesiei celui pentru care
se prevede posibilitatea joncŃiunii, avem o serie de interpretări în literatura de specialitate
română şi franceză, precum şi în soluŃii din practica judecătorească: în dreptul nostru se
susŃine preponderent caracterul de noutate al celei din urmă posesii, ca fiind prevăzut de lege
(art. 1859 C. civ.), indiferent de transmisiunea în baza căreia se dobândeşte posesia –
universală, cu titlu universal sau cu titlu particular; de asemenea, este relevată legătura directă
dintre caracterul de noutate al posesiei succesorului şi caracterul facultativ al joncŃiunii
posesiilor întâlnite în texte legale succesive (succesorii universali, cu titlu universal sau
particular au posibilitatea fie de a începe o posesie nouă în persoana lor, fie de a o continua
pe ce a autorului); în dreptul francez se afirmă că numai în cazul unei transmisiuni cu titlu
particular poate vorbi de o nouă posesie, în celelalte cazuri, se continuă posesia autorului cu
viciile şi calităŃile ei.
Considerăm că soluŃia afirmată de lege lata este cea adecvată – succesorul începe
întotdeauna o posesie nouă, nu are alegerea între posesia nouă şi continuarea posesiei
autorului său, iar ceea ce i se permite este opŃiunea sa de a uni sau nu cele două posesii pentru
a prescrie un drept real potrivit cu interesul său. În ceea ce priveşte soluŃia adoptată de autorii
francezi, considerăm că, deşi textul Codul civil francez nu prevede expres că „fiecare posesor
începe, în persoana sa, o nouă posesiune”, aceasta ar putea fi primită în ipoteza în care
joncŃiunea ar avea un caracter obligatoriu, iar nu facultativ („on peut joindre á sa possession
celle de son auteur”), întrucât este un nonsens între a acorda, pe de o parte, o facilitate - un
drept de opŃiune, iar pe de altă parte a interpreta, pentru transmisiunea universală şi cea cu titlu
universal, că posesia succesorului nu poate fi altfel decât cea a autorului său, indiferent cât de
dezavantajos este acest fapt.
Principiu instituit în art. 1859 C. civ. rom. este reluat în Noul Cod civil din 26 iunie
2009 în art. 933 JoncŃiunea posesiilor, alin. 1 astfel: „Fiecare posesor este considerat că începe
în persoana sa o nouă posesiune, indiferent dacă bunul a fost transmis cu titlu universal sau
particular.”, iar posibilitatea unirii posesiei sale cu cea a autorului său în vederea opunerii
prescripŃiei achizitive prevăzută de art. 1860 C. civ. rom. este reluată în alin. 2 al art. 933 N.C.
civ.: „Cu toate acestea, pentru a invoca uzucapiunea, posesorul actual poate să unească
propria posesie cu aceea a autorului său.”

20
 4. Titlul al IV-lea. Efectele prescripŃiei achizitive în sistemul Codului civil român

4.1. PrescripŃia achizitivă – fapt juridic complex şi mod originar de dobândire a

drepturilor reale. În acest prim capitol, efectele principale ale prescripŃiei achizitive – efectul
achizitiv şi efectul extinctiv – sunt abordate, pentru început, din perspectiva caracterului
absolut şi caracterului perpetuu ale dreptului de proprietate.
După o sinteză a abordărilor doctrinare cu privire la aceste caractere, efectele
prescripŃiei achizitive ne apar ca o altă limită a caracterului absolut şi a caracterului perpetuu
ale dreptului de proprietate, limită care intervine în puterea legii şi în condiŃiile determinate de
lege şi care presupune, mai mult decât o restrângere a prerogativelor titularului iniŃial, întru-
cât duce la însăşi stingerea dreptului de proprietate.
Deşi nu este supus prescripŃiei extinctive şi nu se stinge prin neuz, dreptul de
proprietate rămâne fără substanŃă în persoana titularului iniŃial, dacă, cu privire la acelaşi bun,
o altă persoană opune efectul achizitiv al uzucapiunii; altfel spus, efectul achizitiv care
priveşte patrimoniul uzucapantului atrage un alt efect important, dar opus ca şi conŃinut, care
se produce în patrimoniul titularului iniŃial, şi anume efectul extinctiv al dreptului de
proprietate, corelativ şi instantaneu efectului achizitiv.
În raport de caracterul perpetuu al dreptului de proprietate, efectul extinctiv al
prescripŃiei achizitive constituie o limită temporală excepŃională a existenŃei dreptului de
proprietate, care presupune stingerea dreptului în materialitatea sa, chiar dacă obiectul
acestuia nu a pierit sau nu a devenit inaccesibil, şi naşterea concomitentă a altui drept de
proprietate.
Stingerea dreptului de proprietate pentru titularul iniŃial şi naşterea unui nou drept
corespunzător posesiei exercitate pentru posesor explică modul originar de dobândire al
dreptului, în sens larg; se susŃine că posesorul dobândeşte prin mecanismul unei prezumŃii
absolute, ca efect al legii, şi nu de la titularul iniŃial, nefiind avândul său cauză.
În ceea ce priveşte această prezumŃie absolută, desprinsă din coroborarea textelor art.
1200 pct. 2 C civ. („legea declară că dobândirea dreptului de proprietate […] rezultă din
oarecare împrejurări determinate”) şi art. 1837 C. civ. („...mijloc de a dobândi proprietatea
[…], sub condiŃiile determinate prin această lege”), am arătat că până la constatarea judiciară
a prescripŃiei achizitive prezumŃia este relativă, astfel că orice persoană interesată poate face
dovada contrară, a neîndeplinirii vreuneia din condiŃiile prescripŃiei achizitive. Această
dovadă poate fi făcută şi după constatarea judecătorească a prescripŃiei achizitive, în cadrul

21
unui alt proces, de către persoana căreia hotărârea de constatare a uzucapiunii nu-i este
opozabilă.

4.2. Efectele prescripŃiei achizitive în raport de teoriile formulate cu privire la

natura sa juridică Efectul extinctiv al prescripŃiei achizitive, premisa unei dobândiri
originare a dreptului.
Două dintre teoriile formulate cu privire la natura juridică a prescripŃiei achizitive, am
considerat că „prescripŃia achizitivă - fapt juridic complex” răspunde cel mai bine calificării
juridice a instituŃiei. Aşadar, prescripŃia achizitivă reprezintă un fapt juridic complex în a cărui
structură intră stările de fapt posesia şi trecerea timpului, cu determinările prevăzute de lege,
şi actul juridic al invocării prescripŃiei achizitive în sensul producerii efectelor sale.
4.3. În Capitolul al II-lea, Invocarea efectelor prescripŃiei achizitive, după
sublinierea rolului decisiv al voinŃei posesorului în finalizarea mecanismului prescripŃiei
achizitive, fundamentat pe art. 1841 C. civ. („În materie civilă, judecătorii nu pot invoca
prescripŃia, dacă cel interesat nu va fi invocat acest mijloc”), analiza noastră a urmărit cu
precădere exercitarea negativă a dreptului de opŃiune cu privire la uzucapiune, întru-cât
asupra exercitării sale pozitive ne-am oprit în Titlul al II-lea al lucrării, manifestarea de voinŃă
a posesorului fiind pârghia de declanşare a efectelor prescripŃiei achizitive, este şi o condiŃie
esenŃială a acesteia.

4.4. Controverse privind aplicarea art. 1843 C. civ. rom.

InsuficienŃa redactării art. 1843 C. civ., („Creditorii şi orice altă persoană interesată
pot să opună prescripŃia câştigată debitorului sau codebitorului lor, ori proprietarului, chiar
şi dacă acel debitor, codebitor sau proprietar renunŃa la dânsa”.), a dat naştere unei serii de
controverse şi interpretări. Într-o primă controversă care s-a născut în jurul posibilităŃii
creditorilor titularului dreptului de opŃiune cu privire la invocare efectelor prescripŃiei achizitive
de a ataca o eventuală renunŃare a acestuia la uzucapiunii s-a opinat, pe de o parte, că norma
juridică în discuŃie se limitează la a recunoaşte creditorilor dreptul de a invoca uzucapiunea
câştigată de debitorul lor, dar în nici un caz nu li-l conferă pe acela de a ataca o eventuală
renunŃare a acestuia la beneficiul ei, iar pe de altă parte, cei care recunosc această din urmă
prerogativă avânzilor-cauză ai uzucapantului, au arătat că, în măsura în care se admite
aptitudinea creditorilor de a nesocoti neglijenŃa debitorului lor şi de a invoca în locul său
uzucapiunea, chiar şi atunci când neglijenŃa sa nu este frauduloasă, cu atât mai mult trebuie să
se admită că ei pot nesocoti şi ataca renunŃarea frauduloasă a debitorului, mai ales că frauda

22
activă a acestuia din urmă este mai gravă decât neglijenŃa sa pasivă în a invoca beneficiul
prescripŃiei achizitive câştigate.
Altă controversă suscitată de aplicarea art. 1843 C. civ. rom. o constituie problema
probei fraudării creditorilor, în sensul că frauda se prezumă ori aceştia trebuie să o dovedească.
Sintetic, opiniile exprimate au fost fie în sensul că art. 1843 C. civ. ar institui o excepŃie de la
dispoziŃiile art. 975 C. civ. (creditorii, atunci când exercită acŃiunea pauliană, trebuie să
dovedească atât prejudiciul pe care-l pricinuieşte actul atacat, cât şi frauda debitorului), astfel
că nu ar mai trebui făcută dovada fraudei debitorului de către creditor, fie invers, dispoziŃiile
art. 1843 C. civ. nu instituie o excepŃie de la dispoziŃiile art. 975 C. civ., frauda săvârşită de
debitor trebuie să fie întotdeauna dovedită de către creditor, în raport cu persoana care, prin
încheierea actului juridic unilateral sau a actului juridic bilateral cu titlu gratuit şi-a micşorat
patrimoniu; într-o opinie din literatura franceză, în art. 2225 C. civ. fr. legiuitorul are în
vedere situaŃia prescripŃiei achizitive deja împlinite, pe care posesorul omite să o invoce în
favoarea sa şi nicidecum cazul în care, printr-un act special, acesta din urmă renunŃă la
beneficiul prescripŃiei achizitive împlinite în favoarea sa; altă parte a doctrinei consideră că
dispoziŃiile art. 2225 C. civ. fr. constituie o derogare numai de la regulile acŃiunii oblice,
venind în favoarea creditorilor uzucapantului, iar nu şi în ceea ce priveşte acŃiunea revocatorie,
fiind greu de acceptat că aceştia din urmă pot fi dispensaŃi de proba fraudei, mai ales când
debitorul a îndeplinit un act pozitiv de renunŃare, pe care creditorii trebuie în prealabil să-l
desfiinŃeze.
Ne-am pronunŃat în sensul deplinei incidenŃe în materie a regulilor generale privind
acŃiunea pauliană reglementată de art. 975 C. civ. rom., cu precizarea că dispoziŃiile art. l843
C. civ. nu au un caracter derogator, ci unul complementar, ele vin în completarea
dispoziŃiilor cu caracter general ale art. 975 C. civ., în sensul de a înlătura dubiile asupra
caracterului strict personal al dreptului de a invoca uzucapiunea, şi nu de a stabili alte condiŃii
de exercitare a acestui drept.

4.5. RenunŃarea la prescripŃia achizitivă, act de dispoziŃie, netranslativ de proprietate

Pornind de la art. 1840 C. civ., „Cel ce nu poate înstrăina nu poate renunŃa la
prescripŃie", desprindem că, în aparenŃă, acest text califică renunŃarea la uzucapiune ca fiind
un act de înstrăinare. RenunŃarea la uzucapiune nu are drept efect translaŃia proprietăŃii din
patrimoniul posesorului în patrimoniul unei alte persoane, întru-cât până la exercitarea
dreptului de opŃiune în sensul producerii efectelor prescripŃiei achizitive, dreptul de
proprietate rămâne în patrimoniul adevăratului proprietar. Exercitarea negativă a dreptului de

23
opŃiune, adică în sensul renunŃării posesorului la beneficiul prescripŃiei achizitive, stinge, aşa
cum am văzut, acest drept potestativ, astfel că posesorul nu va mai putea invoca în viitor
uzucapiunea întemeindu-se pe aceeaşi posesie.
Ne-am alăturat acelei opinii potrivit căreia, deşi actul renunŃări la prescripŃia achizitivă
nu este translativ de proprietate, este un act de dispoziŃie, a cărui încheiere valabilă presupune
voinŃa juridică a unei persoane cu capacitate, din patrimoniul căreia iese un drept, respectiv
dreptul de a invoca beneficiul uzucapiunii.

4.6. Delimitarea conceptuală între renunŃarea la invocarea efectelor

prescripŃiei, pe de o parte, şi renunŃarea la posesie anterior împlinirii termenului de
prescripŃie, recunoaşterea titlului precar sau renunŃarea la dreptul de proprietate
dobândit prin uzucapiune, pe de altă parte
a. RenunŃarea la posesie înainte de împlinirea termenului uzucapiunii nu se confundă cu
renunŃarea anticipată la uzucapiune, care, în măsura în care ar fi posibilă, şi-ar produce
efectele numai după împlinirea termenului de prescripŃie. RenunŃarea la posesia începută
produce efecte imediat, cu consecinŃa că posesorul, dacă va dori ulterior să dobândească
dreptul de proprietate prin uzucapiune, va trebui să înceapă o nouă posesie. Această soluŃie
este raŃională întrucât, dacă se poate renunŃa la un drept, cu atât mai mult se poate renunŃa la
premisa de fapt a naşterii unui drept.
b. Recunoaşterea titlului precar, distinctă de renunŃarea anticipată la uzucapiune şi de
renunŃarea la posesie, este recunoaşterea pe care o face cel ce deŃine lucrul în sensul că titlul
său este precar, de fapt, o recunoaştere implicită a dreptului real al altuia asupra bunului, ceea ce
reprezintă un caz de întrerupere civilă a cursului prescripŃiei achizitive. Posibilitatea detentorului
precar de a mai prescrie achizitiv în viitor un drept real asupra bunului aflat în stăpânirea sa este
condiŃionată, sub aspectul naturii stăpânirii pe care o exercită asupra bunului, de intervenirea unui
caz de intervertire a precarităŃii în posesie, prevăzute în art. 1858 C. civ.
c. RenunŃarea la dreptul de proprietate deja dobândit prin uzucapiune presupune
îndeplinirea în prealabil în persoana renunŃătorului a tuturor condiŃiilor uzucapiunii, inclusiv
invocarea acesteia în sens pozitiv şi constatarea judiciară a dobândirii dreptului prin acest mod.
RenunŃarea la acest drept făcută în favoarea proprietarului iniŃial este, de fapt, o ofertă de
donaŃie, care dacă este acceptată se concretizează într-un contract de donaŃie, a cărui
valabilitate este condiŃionată de toate regulile de formă şi fond prevăzute pentru acest contract,
nefiind o renunŃare pur abdicativă, ci una translativă de drepturi.

24
 Prin excepŃie (1839 alin. 2 C. civ.), forma autentică nu mai este necesară dacă bunul a
fost lăsat de uzucapantul-renunŃător în mâinile proprietarului, fără ca acesta să se
împotrivească, ceea ce are semnificaŃia juridică a delăsării în sens restrâns, acceptarea acestuia
din urmă fiind presupusă.

4.7. Efectele principale ale prescripŃiei achizitive şi corelaŃia dintre acestea

Dacă sunt întrunite condiŃiile uzucapiunii, posesia utilă, şi exercitarea pozitivă a
dreptului de opŃiune cu privire la uzucapiune, aceasta se identifică cu însăşi efectele sale:
efectul achizitiv al dreptului real principal în favoarea posesorului, care, indiferent de felul
uzucapiuni, constă în faptul că posesorul dobândeşte dreptul de proprietate sau alt drept real
asupra bunului respectiv, efect consacrat de art. 1837 Cod. civ. şi efectul extinctiv pentru
acelaşi drept, produs în defavoarea titularului iniŃial (dacă acesta este altul decât posesorul),
acelaşi drept real principal asupra unui anumit bun neputând exista, în acelaşi timp, în
patrimoniul a doua persoane.
Dacă în cazul posesiei corespunzătoare dreptului de proprietate privată, corelaŃia între
efectul achizitiv şi efectul extinctiv este evidentă, în cazul celorlalte drepturi reale s-au impus
unele precizări pentru situaŃia unor ipoteze precum: cea a posesorului care exercită o posesie
corespunzătoare unui dezmembrământ al dreptului de proprietate fără ca dreptul respectiv să
fi fost, însă, dezmembrat de titularul său – caz în care efectul achizitiv al uzucapiunii se
produce chiar împotriva proprietarului; cea în care dreptul de proprietate era deja dezmembrat
în favoarea unei persoane, alta decât cea care exercita posesia specifică dezmembrământului –
efectul achizitiv şi efectul extinctiv se produce direct împotriva titularului
dezmembrământului şi numai în mod indirect împotriva nudului proprietar (acesta nu îşi va
putea reîntregi atributele dreptului de proprietate sau, uneori, va avea o situaŃie mai
împovărătoare în raport cu durata dezmembrământului dobândit de posesor).

4.8. Retroactivitatea efectelor uzucapiunii. Efectul achizitiv şi efectul extinctiv al

uzucapiunii este declanşat la momentul exercitării pozitive a dreptului de opŃiune (invocarea beneficiului
uzucapiunii), după împlinirea termenului prescripŃiei, dacă sunt împlinite şi celelalte condiŃii, în cazul
uzucapiunii scurte, dar realizarea acestor efecte este ex tunc, de la data începerii posesiei utile.
Caracterul retroactiv al uzucapiunii este necontestat în toată literatura şi jurisprudenŃa română
sau străină, din toate timpurile, controversată rămâne problema fundamentului retroactivităŃii
efectelor uzucapiunii, care, în doctrină, a avut ca punct de pornire funcŃiile uzucapiunii – funcŃia
probatorie şi funcŃia achizitivă.

25
 De lege ferenda, am formulat necesitatea reglementării exprese la nivel de principiu a
acestei caracteristici a efectelor uzucapiunii. Nici în Noul Cod civil, în textele referitoare la
uzucapiune (art. 930-934, art. 939), nu există vreo referire la retroactivitatea efectelor
uzucapiunii în regim de carte funciară.

4.9. ConsecinŃe ale retroactivităŃii efectelor prescripŃiei achizitive

Din primul moment în care a intrat în stăpânirea bunului, posesorul se înfăŃişează în
faŃa terŃilor ca un veritabil proprietar. De aici şi preocuparea dreptului de a jalona cu grijă
posesia aptă să conducă la uzucapiune. Sub mantia juridicului, aparenŃa – convingerea generală
persistentă că posesorul era proprietar – s-a transformat în realitate, prin mecanismul
prescripŃiei şi retroactivitatea efectelor acesteia.
Sub acest titlu am avut în vedere aspecte precum: prescripŃia achizitivă însăşi este titlu
de dobândire a dreptului real principal; nerestituirea fructelor percepute de uzucapant în
timpul posesiei sale, chiar de rea-credinŃă, proprietarului; soarta juridică a drepturilor
instituite în favoarea terŃilor asupra bunului, pe întreaga durată a prescripŃiei achizitive;
opozabilitatea faŃă de terŃi a dreptului prescris; uzucapiunea şi coposesia.
a. PrescripŃia achizitivă – titlu de dobândire a dreptului real principal
Titlul uzucapantului, în virtutea căruia dobândeşte proprietatea asupra imobilului este
prescripŃia achizitivă însăşi - un titlu nou pentru posesor, inatacabil, indiferent că este vorba de
prescripŃia de scurtă sau de lungă durată. Totuşi nu au putut fi neglijate o serie de aspecte particulare
semnalate şi în literatura de specialitate şi practica judiciară, în ceea ce priveşte posibilitatea ca acest
titlu să nu fie chiar atât de imbatabil în toate cazurile, mai ales în ceea ce priveşte uzucapiunea de scurtă
durată.
b. Fructele percepute de uzucapant în timpul posesiei sale, chiar de rea-credinŃă nu se
restituie proprietarului
GraŃie retroactivităŃii efectelor prescripŃiei achizitive, uzucapantul are un titlu de
proprietate de la începutul posesiei sale, astfel că, în această materie, dobândirea fructelor
culese/percepute de la acest moment i se cuvin posesorului în calitate de proprietar, potrivit
regulii generale, indiferent că posesia sa a fost de bună sau de rea-credinŃă.
c. Opozabilitatea faŃă de terŃi a dreptului prescris se realizează fără îndeplinirea
condiŃiilor de publicitate imobiliară, astfel cum rezultă din dispoziŃiile art. 26 ale Lg. nr.
7/1996 republicate. Principiul publicităŃii materiale, în temeiul căruia cuprinsul cărŃii funciare
este prezumat conform cu realitatea pentru subdobânditorii de bună-credinŃă, este grav afectat

26
din moment ce titularul înscris cu bună-credinŃă în cartea funciară poate fi contestat oricând
de către posesor în temeiul hotărârii judecătoreşti de constatare a uzucapiunii de 30 de ani.
Sacrificarea drepturilor terŃilor care au contractat cu titularul iniŃial, în temeiul
înscrierilor de publicitatea imobiliară, nu este stopată nici prin intrarea în vigoare a Noului
Cod civil, care prin art. 930 (2) prevede că: „În toate cazurile [ipoteze ale uzucapiunii
extratabulare prevăzute în alin. 1 al acestui articol – n.n.], uzucapantul poate dobândi dreptul
numai dacă şi-a înregistrat cererea de înscriere în cartea funciară înainte ca o terŃă persoană
să îşi fi înregistrat propria cerere de înscriere a dreptului în folosul său, pe baza unei cauze
legitime, în cursul sau chiar după împlinirea termenului de uzucapiune.” Textul are în vedere
numai dreptul real principal propriu-zis, iar nu şi alte drepturi consimŃite de titularul dreptului
real principal în favoarea terŃilor.
d. Uzucapiunea şi coposesia
Pentru a produce efect achizitiv, alături de celelalte condiŃii ale uzucapiuni, posesia
trebuie să fie aceeaşi de-a lungul întregului termen de prescripŃie achizitivă - utilă şi
corespunzătoare aceluiaşi drept real principal, în forma sa pură şi simplă sau în forma
modalităŃilor. Schimbarea calităŃii posesiei pe parcursul termenului de prescripŃie achizitivă,
din exclusivă devine comună (coposesie), sau invers, coposesiunea se transformă în posesie
exclusivă, are drept consecinŃă începerea unui nou termen de prescripŃie achizitivă, de data
aceasta cu privire la dreptul căruia îi corespunde posesia.
Având în vedere această regulă, posibilitatea prescrierii achizitive a bunului asupra
căruia s-a exercitat o coposesie a fost avută în vedere din perspectiva retroactivităŃii efectelor
uzucapiunii, pentru ipoteze precum cea a partajului intervenit pe parcursul termenului de
uzucapiune, atunci când posesia bunului a început prin a fi animus condomini şi a sfârşit prin
animus posidendi exclusiv sau invers.
În acest context, coposesiunea bunurilor imobile comune ale soŃilor a pus în discuŃie
soarta juridică a unui imobil a cărui posesie a început în timpul căsătoriei, dar s-a împlinit
după desfacerea, încetarea sau desfiinŃarea căsătoriei, iar foştii soŃi nu şi-au împărŃit anterior
bunul respectiv ca bun comun, dar şi alte aspecte ipotetice.
Retroactivitatea partajului priveşte numai dreptul de proprietate, nu şi posesia, ca
stare de fapt; în caz contrar (retroactivitatea s-ar răsfrânge şi asupra stării posesiei) s-ar putea
lua în calcul termenul prescripŃiei achizitive invocate cu privire la dreptul de proprietate
exclusivă asupra bunului atribuit la partaj şi perioada anterioară partajului, de coposesie.
În concluzie, caracterul de bun propriu sau bun comun al imobilului uzucapat, este
determinat după cum momentul începerii posesiei este situat înainte sau după momentul

27
încheierii căsătoriei. În ceea ce ne priveşte, considerăm că în cazul uzucapiunii de scurtă durată trebuie
avut în vedere faptul că termenul acesteia începe să curgă de la momentul datei certe certă a justului titlu,
dacă la acest moment sunt întrunite celelalte condiŃii - posesia şi existenŃa bunei-credinŃe la momentul
dobândirii justului titlu.

Titlu al V-lea. PrescripŃia achizitivă în regim de carte funciară

Data fiind relaŃia indisolubilă dintre prescripŃia achizitivă şi efectele constitutive ale
înscrierii de carte funciară, Capitolului I al acestui titlu este rezervat publicităŃii imobiliare
astfel: prima parte constituie o introducere în materia publicităŃii imobiliare, cu o privire
istorică şi, totodată, comparativă asupra principalelor sisteme de publicitate imobiliară care au
stat la baza dezvoltării actualelor sisteme de publicitate, iar în a doua parte a acestui capitol
accentul analizei se mută pe evoluŃia sistemului real de publicitate imobiliară, introducerea şi
reglementarea acestui sistem în spaŃiile româneşti, în conexiune cu instituŃia prescripŃiei
achizitive.
După lămurirea aspectelor generale privind publicitatea imobiliară în sistemul real,
Capitolul al II-lea cuprinde analiza detaliată a reglementărilor prescripŃiei achizitive care s-au
succedat de-a lungul timpului pe spaŃiul istoric al Transilvaniei, Banatului şi Bucovinei.
Date fiind diferenŃele legislative, nu numai de la o perioadă la alta, ci şi de la de la o
regiune la alta, criteriile după care a fost sistematizată analiza acestor reglementări din vechile
teritorii româneşti de carte funciară sunt criteriul temporal şi cel al spaŃial.

5.1. În titlul Reglementarea uzucapiunii în regiunile cu cărŃi funciare, anterior

punerii în aplicare a Decretului Lege nr. 115/1938 s-a avut în vedere succesiunea
reglementărilor prescripŃiei achizitive pentru fiecare din aceste regiuni şi reglementarea
acestei instituŃii juridice în Codul civil austriac.
Periodizare reglementării uzucapiunii poate fi redată concis pentru fiecare regiune
istorică de carte funciară astfel:
- pentru Bucovina, de la 1 iunie 1811 până la 1 octombrie 1938 – uzucapiunea a fost
reglementată, în principal, de dispoziŃiile Codului civil austriac, întregite cu prevederile
legilor din 8 martie 1873 şi cea din 23 mai 1883; de la 1 oct. 1938 şi până la 15 oct. 1938,
momente marcate de intrarea în vigoare în acest teritoriu a D.L. nr. 478/1938 pentru
extinderea în Bucovina a legislaŃiei din Vechiul Regat, respectiv a D.L. nr. 511/1938 pentru

28
unificarea dispoziŃiilor privitoare la cărŃile funciare, prin care avea să fie pus în aplicare D.L.
nr. 115/1938 – pentru acest interval destul de mic (15 zile), avem o dispoziŃie expresă cu
caracter tranzitoriu - art. 3 al D.L. nr. 478 / 1938: „prescripŃiunile începute înainte de
punerea în aplicare a acestei legi vor fi reglementate după legile locale anterioare celei de
faŃă"; ulterior, prescripŃiile achizitive începute după punerea în aplicare a D.L. nr. 115/1938,
erau reglementate de art. 27 şi 28 ale acestei legi. Uzucapiunile începute şi neîmplinite până la
data de 15 octombrie 1938 puteau avea ca efect dobândirea dreptului de proprietate numai
dacă posesia a îndeplinit cumulativ condiŃiile prevăzute de Codul civil austriac şi Codul civil
român (art. 8 alin. 2 din D.L. nr. 511/1938), aspect analizat în Capitolul al III-lea titlul
„Conflictul de legi între Decretul-Lege nr. 511/1938 şi Codul civil român”
În Transilvania, Codul civil austriac, introdus din 29 mai 1853, a suferit modificări
după anul 1861, când în unele teritorii (fără centrul şi estul Transilvaniei) a fost reintrodusă
legislaŃia maghiară care avea la bază Proiectul de Cod civil din 1514 („Tripartitul lui
Verboczy"); art. 1468 C. civ. austr., care prevedea uzucapiunea de treizeci de ani pentru
cazurile obişnuite, a fost abrogat din 5 februarie 1870. Potrivit dreptului maghiar, termenul
cerut pentru a prescrie achizitiv era de 32 de ani în cazurile obişnuite, de 40 de ani faŃă de
biserică, iar de 100 de ani faŃă de stat.
În Transilvania, intervalul de timp între extinderea legislaŃiei Vechiului Regat şi trecerea la
cărŃile funciare prin D.L. nr. 115/1938 (deci, implicit, la reglementarea specială a uzucapiunii
prin art. 27 şi 28), a început cinci ani mai târziu, dar a durat mai mult, între 15 septembrie 1943
(D.L. nr. 389/1943 pentru extinderea legislaŃiei civile şi comerciale în România de peste
CarpaŃi) şi 12 iulie 1947 (Lg. nr. 241/1947 pentru punerea în aplicare în Transilvania a legii
pentru unificarea dispoziŃiilor privitoare la cărŃile funciare din 27 aprilie 1938 ) –
uzucapiunea începută în acest interval a fost reglementată de dispoziŃiile Codului civil român,
iar după 12 iulie 1847, a fost supusă D.L. nr. 115/1938.
În Nordul Transilvaniei, Codul civil s-a aplicat prescripŃiilor achizitive, doi ani mai
târziu decât în restul Transilvaniei, din 4 aprilie 1945 (prin Legea nr. 260 din 1945) până la 12
iulie 1947 (Legea nr. 241/ 1947).
După periodizarea reglementării uzucapiunii în sistemul cărŃii funciare din spaŃiul
românesc, aceasta este urmărită sub multiplele sale aspecte în cele patru acte normative de bază,
Codul austriac; D.L. nr. 115/1938; Lg. nr. 7/1996, dar şi în Noul Cod civil.

5.2. O bună parte dintre problemele privitoare la uzucapiune s-au născut în legătură cu
conflictele în timp dintre reglementările succesive adoptate de-a lungul termenului de

29
prescripŃie. În această direcŃie, în Capitolul III, SoluŃionarea unor conflicte de legi în timp
privitoare la problematica prescripŃiei achizitive, sunt urmărite toate dispoziŃiile tranzitorii şi
toate opiniile privind interpretarea acestora exprimate atât în literatura de specialitate, cât şi în
soluŃiile şi considerentele acestora din practica judiciară.
DispoziŃiile tranzitorii adoptate de-a lungul timpului pentru acele situaŃii în care, pe
parcursul termenului defipt de lege pentru a prescrie achizitiv, intră în vigoare o lege nouă,
care reglementează prescripŃia achizitivă, au consacrat regula potrivit căreia legea aplicabilă
în materie rămâne cea în vigoare la data începerii posesiei. Aceasta pornind de la raŃiunea că
instituŃia juridică trebuie cârmuită în întregul ei de aceeaşi lege, atât condiŃiile, cât şi efectele
pe care acesta le produce. Desigur, regula este valabilă în măsura în care legiuitorul nu prevede
expres contrariu.
Având în vedere că termenul uzucapiunii este în toate cazurile unul suficient de lung
pentru a întâmpina pe parcursul curgerii sale o schimbare legislativă, putem spune că, într-o
astfel de situaŃie, fiecare reglementare cu privire la prescripŃia achizitivă a intrat, pe rând, în
conflict cu reglementarea pe care a succedat-o.

5.3. Astfel, în conflictele dintre legile locale (austriece sau maghiare), Codul civil
român şi D.L. nr. 115/1938, ivite odată cu extinderea legislaŃiei civile în teritoriile de carte
funciară, am avut în vedere: 1. uzucapiunile începute în Bucovina şi neîmplinite înaintea
adoptării D.L. nr. 511/1938 (care pune în aplicare D.L. nr. 115/1938); 2. uzucapiunile
începute în Transilvania şi neîmplinite înainte de extinderea Codului civil român (15
septembrie 1943); 3. uzucapiunile începute în Transilvania în intervalul de la 15 septembrie
1943, respectiv 4 aprilie 1945 (pentru Transilvania de Nord) şi până la punerea în aplicare a D.L.
nr. 115/1938 (12 iulie 1947).

5.4. SituaŃia posesorului care tinde să dobândească prin prescripŃie achizitivă,

după intrarea în vigoare a Lg. nr. 7/1996
Odată cu intrarea în vigoare a Lg. nr. 7/1996, pe teritoriul întregii Ńări funcŃionează
sistemul unic de publicitate imobiliară, ultraactivitatea unora dintre prevederile sistemelor
anterioare de publicitate nu numai asupra situaŃiilor juridice epuizate prin însuşi faptul
constituirii lor (facta praeterita), ci şi asupra situaŃiilor juridice aflate în derulare (facta
pendentia) şi efectelor juridice ale unor asemenea situaŃii ce intervin sau urmează să intervină
(facta futura), facilitează aplicarea eşalonată a legii noi.
łinând seama de legătura dintre uzucapiune şi sistemul de publicitate, răspunsul la

30
întrebarea menŃinerii sau nemenŃinerii publicităŃii imobiliare prin D.L nr. 115/1938 în temeiul
art. 69 alin 1 şi 2 din Lg. nr. 7/1996 include şi problema reglementării sau nu în continuare a
uzucapiunii prin dispoziŃiile art. 27 şi 28 din D.L nr. 115/1938, cu atât mai mult cu cât legea
nouă nu face vreo referire expresă la reglementarea viitoare a uzucapiunii.
În contextul divergenŃelor de opinii din literatură şi practica judiciară cu privire la
supravieŃuirea încă un timp a sistemelor anterioare de publicitate imobiliară, intervenŃia
legislativă din anul 2005 prin care Legea nr. 7/1996 a suferit o serie de modificări şi mai ales
intervenŃia Î.C.C.J. care decide în sensul încetării aplicabilităŃii sistemele anterioare de
publicitate imobiliară după intrarea în vigoare a Lg. nr. 7/1996, nu s-au dovedit suficiente să
conducă către o viziune unitară asupra problematicii uzucapiunilor începute mai înainte, dar
neîmplinite până la intrarea în vigoare a Lg. nr. 7/1996 sau împlinite dar neinvocate pe cale
judiciară, respectiv, neînscrise cartea funciară pe numele dobânditorului, în cazul
uzucapiunilor extratabulare, până la acest moment.
În aceste condiŃii, divergenŃele asupra conflictului dintre D.L. nr. 115/1938 şi Legea
nr. 7/1996 au continuat. În încercarea de a alege soluŃia corectă în raport de cadrul juridic
existent, dar şi de a propune o serie de măsuri legislative am pornit de la analiza separată a
situaŃiei posesorului care a început posesia şi al cărui termen de prescripŃie achizitivă s-a
împlinit înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, dar care nu şi-a înscris dreptul său
în cartea funciară sau în registrele de inscripŃiuni şi transcripŃiuni, după caz, înainte de
acest moment, şi a situaŃiei posesorului care a început posesia în teritoriile de carte funciară,
înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, dar al cărei termen de prescripŃie achizitivă
nu s-a împlinit înainte de acest moment.

5.5. SituaŃia posesorului al cărui termen de uzucapiune s-a împlinit înainte de

intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, dar care nu şi-a înscris dreptul său în cartea
funciară, respectiv, în registrele de transcripŃiuni şi inscripŃiuni, înainte de acest moment
Pentru regiunile istorice de carte funciară, problema legii în temeiul căreia sunt
soluŃionate acŃiunile introduse după intrarea în vigoare a Lg. nr. 7/1996 privitoare la prescripŃia
achizitivă împlinită sub lega veche, a împărŃit în două doctrina şi practica judiciară – o parte
susŃine aplicarea Codului civil tuturor acŃiunilor privitoare la uzucapiune introduse după
intrarea în vigoare a Lg. nr. 7/1996, indiferent de momentul începerii ori împlinirii termenului
de prescripŃie achizitivă, iar pe de altă parte aplicarea D.L. nr. 115/1938.
SupravieŃuirea D.L. nr. 115/1938 în ceea ce priveşte situaŃiile care constituie facta
pendentia în raport de Lg. nr. 7/1996, este împărtăşită nu numai de o parte a doctrinei şi

31
practicii judiciare, dar şi de instanŃa supremă, care s-a pronunŃat de două ori în acest sens în
cadrului recursului în interesul legii:
- decizia din anul 2005, care, deşi face referire doar la acte juridice, a fost invocată
şi în soluŃiile judiciare ulterioare privitoare la uzucapiune, prin care Î.C.C.J. hotărăşte:
„...acŃiunile de carte funciară - în prestaŃie tabulară şi în rectificare tabulară -, având ca
obiect înscrierea în cartea funciară a unor drepturi reale imobiliare prevăzute în acte juridice
valabil încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996, sunt guvernate de dispoziŃiile
legii vechi, respectiv de cele ale Decretului-lege nr. 115/1938”.
- decizia din anul 2007, în care Î.C.C.J. decide: „...în cazul prescripŃiilor achizitive
începute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938 şi împlinite după intrarea în vigoare a
Legii nr. 7/1996, acŃiunile în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim
de carte funciară sunt guvernate de dispoziŃiile legii vechi, respectiv ale Decretului-lege nr.
115/1938”.
Numai uzucapiunea extratabulară pune problema înscrierii în cartea funciară a
dreptului dobândit prin acest mod, cererea de înscriere echivalând cu exercitarea pozitivă a
dreptului potestativ născut odată cu împlinirea termenului de 20 de ani. Dacă, acest drept
născut sub imperiul legii vechi, nu a fost transformat într-un act de voinŃă al titularului
dreptului până la intrarea în vigoare a legii noi, ne aflăm în faŃa unei vechi dispute în dreptul
civil român: fie considerarea acestei situaŃii ca facta pendentia în cadrul căreia nu s-au produs
toate condiŃiile juridice, cu consecinŃa aplicării legii noi (în temeiul principiului aplicării
imediate a legii noi situaŃiilor juridice în curs de stingere, conform doctrinei inspirate de teoria
lui Paul Roubier asupra aplicării imediate a legii noi şi situaŃiilor juridice în curs de constituire,
realizare sau stingere la data intrării ei în vigoare), fie aplicarea regulii tempus regit actum,
conform teoriei clasice, efectele uzucapiunii fiind sub incidenŃa legii sub care a început
curgerea termenului. Efectul achizitiv de proprietate se va produce în momentul înscrierii
uzucapiunii în cartea funciară, înscriere care se va realiza, însă, potrivit Lg. nr. 7/1996.
Problema conflictului de legi în timp este, în general, una nesoluŃionată definitiv, astfel
că discuŃia ar putea continua şi pe considerentul că guvernarea efectelor viitoare ale unei
situaŃii juridice de către legea sub care aceasta a luat naştere (supravieŃuirea legii vechi)
constituie o excepŃie de la principiul aplicării imediate a legii noi, operabilă numai în anumite
condiŃii: situaŃii juridice voluntare (constituite prin act juridic); dacă legea noua nu exclude, în
mod expres, ultraactivitatea legii vechi; normele legii noi îşi păstrează caracterul dispozitiv;
neagravarea situaŃiei juridice a persoanei interesate; efectele viitoare ale situaŃiilor juridice
constituite anterior nu contravin unor dispoziŃii imperative (de ordine publică) ale legii noi.

32
Dată fiind diminuarea ineteresului practic odată cu trecerea timpului, în ceea ce priveşte
situaŃia analizată, ne limităm aici la concluzie personală.
Considerăm că, în sprijinul soluŃionării acestei probleme, trebuie subliniată intenŃia
legiuitorului de a conserva principiul care rezolvă situaŃiile tranzitorii - principiul
ultraactivităŃii legii vechi, sub care a început faptul juridic - şi în ceea ce priveşte efectele
faptului juridic care se produc sub legea nouă. În acest sens reŃinem, pentru identitate de
raŃiune, prevederile art. 57, Lg. nr. 7/1996 republicată ca fiind relevante pentru situaŃia
posesorului al cărui termen pentru uzucapiunea extratabulară s-a împlinit sub D.L. nr.
115/1938, dar care nu şi-a înscris dreptul în cartea funciară înainte de intrarea în vigoare a Lg.
nr. 7/1996; referirea legiuitorului doar la actele juridice ca moduri de dobândire constituind
doar o omisiune în ceea ce priveşte dobândirea drepturilor reale şi prin fapte juridice, nefiind
cuprinsă într-un text cu caracter de excepŃie.
În prezent, după treisprezece ani de la intrarea în vigoare a legii noi, nu mai putem
vorbi de importanŃa practică a soluŃionării acestei ipoteze (în care posesorul unui imobil este
interesat să invoce uzucapiunea extratabulară, al cărei termen de douăzeci de ani s-a împlinit
înainte de 24 iunie 1996, dar nu s-a realizat formalitatea înscrierii dreptului în cartea funciară),
posesorul putând solicita constarea prescripŃiei achizitive de 30 ani, pe temeiul Codului civil.

5.6. SituaŃia posesorului din teritoriile de carte funciară al cărui termen de

uzucapiune nu s-a împlinit înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996
Fiind neîmplinite la momentul 24 iunie 1996, este evident faptul că acŃiunile în
constatarea acestor uzucapiuni sunt introduse după intrarea în vigoare a Lg. nr. 7/1996, ceea
ce explică insistenŃa pe interpretarea art. 60 din această lege (forma iniŃială).
În ceea ce ne priveşte, considerăm că unele modificări aduse Lg. nr. 7/1996 prin Lg.
nr. 499/2004 şi Lg. nr. 247/2005, cu precădere a art. 60, tranşează definitiv problema legii
aplicabile prescripŃiilor neîmplinite până pe 24 iunie 1996, în sensul că punerea în aplicare a
noii legi marchează momentul din care putem vorbi de existenŃa pe teritoriul Ńării a unui sistem
unic de publicitate imobiliară, cu excluderea celor anterioare, însă aplicarea legii noi este una
graduală, nu numai în ceea ce priveşte aspectul tehnic, legat de înfiinŃarea cărŃilor funciare, ci
şi în privinŃa situaŃiilor tranzitorii, cum este cea supusă analizei de faŃă; doar de la finalizarea
lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul
administrativ al unei unităŃi administrativ teritoriale îşi încetează aplicarea şi dispoziŃiile art.
27 şi 28 din D.L. nr. 115/1938.
Normele care reglementează publicitatea imobiliară şi prescripŃia achizitivă privesc

33
siguranŃa circuitului civil, deci interesul public, astfel că ultraactivitatea D.L. nr. 115/1938,
trebuie justificată în primul rând de prevederea ei expresă în noua lege: art. 69. alin. 2 şi 3. Cu
toate acestea, ea nu poate fi primită ca supravieŃuirea sistemului anterior de carte funciară.
Ultraactivitatea dispoziŃiilor D.L. nr. 115/1938 se limitează la: recunoaşterea în
temeiul acestei legii a efectelor acelor acte juridice constitutive / translative / extinctive de
drepturi reale, valabil încheiate anterior intrării în vigoare a noii legii; efectele acestor acte se
produc numai din momentul înscrierii lor în cartea funciară (vechea sau noua carte, potrivit
art. 58 şi 59 Lg. nr. 7/1996 republicată) potrivit legii noi (art. 56, Lg. nr. 7/1996 republicată);
fundamentarea acŃiunilor în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de
carte funciară, în cazul prescripŃiilor achizitive începute sub imperiul D.L. nr. 115/1938 şi
împlinite după intrarea în vigoare a Lg. nr. 7/1996 şi, cu atât mai mult, în cazul acelor
uzucapiuni extratabulare care s-au împlinit, dar pentru care nu s-a realizat formalitatea
înscrierii în cartea funciară înainte de intrarea în vigoare a Lg. nr. 7/1996.
În ceea ce priveşte uzucapiunea tabulară, aceasta nu mai presupune o înscriere
ulterioară, problema care se pune este numai a recunoaşterii efectelor sale în temeiul D.L. nr.
115/1938, în situaŃia în care termenul nu s-a împlinit înainte de intrarea în vigoare a Lg. nr.
7/1996. Pentru identitate de raŃiune, soluŃia este aceeaşi, ca şi pentru uzucapiunea
extratabulară - aplicarea D.L. nr. 115/1938. DiferenŃele între cele două forme speciale de
uzucapiune se manifestă în planul retroactivităŃii efectelor lor: efectele acestora retroactivează
până la momentul înscrierii cererii de intabulare, cu deosebirea că în cazul uzucapiunii tabulare,
retroactivitatea se suprapune termenului uzucapiunii şi vizează un timp cel puŃin egal cu cel al
termenului de 10 ani, iar în cazul uzucapiunii extratabulare, retroactivitatea se situează în afara
termenului de 20 de ani, mai exact de la momentul intabulării dreptului pe temeiul uzucapiunii,
pînă la data înregistrării cererii de intabulare.
Actualitatea acestei problematici tindem să credem că s-a oprit la momentul admiterii
recursului declarat de procurorul general prin decizia I.C.C.J. nr. 86/10.dec.2007, potrivit
căreia în cazul uzucapiunilor din teritoriile de carte funciară începute şi neîmplinite până la
intrarea în vigoare a Lg. nr. 7/1996, acŃiunile în constatare a acestora sunt guvernate de
dispoziŃiile D.L. nr. 115/1938.
Iată, însă, noi intervenŃii pe această problematică, de data aceasta la Curtea
ConstituŃională: 1. Dec. nr. 653/10 iun. 2008 referitoare la excepŃia de neconstituŃionalitate a
dispoziŃiilor art. 58 şi art. 69 alin. (2) pct. 3 din Lg. nr. 7/1996. Curtea ConstituŃională
respinge excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 58 şi art. 69 alin. (2) pct. 3 din
Lg. nr. 7/1996 . În esenŃă, se susŃine că prin menŃinerea în vigoare a prevederilor D.L. nr.

34
115/1938 se aduce atingere egalităŃii în drepturi, aplicându-li-se unor cetăŃeni un regim juridic
discriminatoriu faŃă de cetăŃenii care nu cad sub incidenŃa acestui act normativ; 2. Dec. nr.
401 din 19/ mar. 2009 referitoare la excepŃia de neconstituŃionalitate a prevederilor art. 27 si
art. 28 din D.L. nr. 115/1938. Curtea ConstituŃională, în baza aceloraşi considerente
prezentate la decizia anterioară, respinge excepŃia de neconstituŃionalitate a prevederilor art.
27 şi art. 28 din D.L. nr. 115/1938, fundamentată mai ales pe faptul că, prin menŃinerea în
vigoare a prevederilor D.L. nr. 115/1938, se aduce atingere egalităŃii în drepturi, aplicându-li-
se unor cetăŃeni un statut juridic discriminatoriu faŃă de cetăŃenii care nu cad sub incidenta
acestui act normativ.

5.7. Uzucapiunea după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996. Incompatibilitatea

prescripŃiei achizitive cu principiile publicităŃii imobiliare în sistemul Lg. nr. 7/1996
Intrarea în vigoare a legii în discuŃie aduce cu sine, în materia uzucapiunii, pe lângă
schimbarea de regim juridic, pentru regiuni care intrau sub incidenŃa art. 27 şi 28 din D.L. nr.
115/1938, şi o serie de necorelări legislative între dispoziŃiile sale de carte funciară şi cele ale
Codului civil privitoare la prescripŃia achizitivă, în seama căruia lasă cârmuirea acestei
instituŃii juridice.
În concret se pune problema incompatibilităŃii prescripŃiei de scurtă durată, cu
principiile sistemului de cărŃi funciare introdus Lg. nr. 7/1996 (în special cu principiul
publicităŃii integrale, principiul relativităŃii înscrierilor şi principiul publicităŃii materiale).
Astfel, ipoteza dobândirii prin titlu translativ de la înstrăinătorul care, deşi neînscris în noua
carte funciară, este adevăratul titular al dreptului real imobiliar transmis, exclude îndeplinirea
condiŃiei de existenŃă a just-titlului, care presupune dobândirea de la un non dominus; ipoteza
în care autorul dobânditorului nu este titularul dreptului transmis şi nici nu este înscris în
cartea funciară, faŃă de dispoziŃiile noii legi, condiŃia bunei-credinŃe a dobânditorului nu
poate fi îndeplinită, atâta timp cât buna-credinŃă în această materie presupune de lege lata, în
sensul art. 31 alin. 2 din Lg. nr. 7/1996 republicată, îndeplinirea prealabilă a obligaŃiei de
informare despre cuprinsul cărŃii funciare; dacă just-titlul ar proveni de la titularul de carte
funciară, înscris fără drept - în temeiul unui titlu afectat de o cauză de ineficacitate (nulitate,
anulabilitate, reziliere, rezoluŃiune, revocare, reducŃiune, caducitate) ori inopozabilitate (cum
este cazul hotărârii judecătoreşti constitutivă de drepturi obŃinută în contradictoriu cu altă
persoană decât proprietarul tabular), terŃul dobânditor de bună-credinŃă, cu titlu gratuit sau
oneros, se va putea prevala de dispoziŃiile art. 35 alin. 2, respectiv art. 36 din Lg. nr. 7/1996
republicată, după caz, pentru a paraliza efectele oricărei acŃiuni în rectificarea cuprinsului cărŃii

35
funciare, ne mai fiind necesară invocarea art. 1895 C. civ., care protejează terŃul subdobânditor
de bună-credinŃă prin termene mai scurte, decât cel de 10-20 de ani al prescripŃiei de scurtă
durată, cel puŃin în cazul subdobânditorului cu titlu oneros şi cel al subdobânditorului cu titlu
gratuit care a locuit în altă sau şi în altă circumscripŃie decât adevăratul proprietar.
Totuşi, în mod excepŃional, în cazul imobilelor înscrise pentru prima dată în cartea
funciară, în temeiul art. 59 din Lg. nr. 7/1996, în baza unui act juridic, care poate fi calificat
drept just-titlu potrivit Codului civil, cel înscris în cartea funciară va putea invoca efectele
uzucapiunii prescurtate faŃă de acŃiunea în revendicare exercitată de adevăratul proprietar, terŃ faŃă
de actul care este socotit just- titlu, întrucât regulile de carte funciară sunt în această ipoteză
inoperante.
În concluzie atragem atenŃia asupra omisiunii din Lg. nr. 7/1996 a reglementării
regimului juridic al prescripŃiei achizitive în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dar şi
a includerii uzucapiunii în rândul excepŃiilor de la principiul opozabilităŃii faŃă de terŃi a
drepturilor reale înscrise în cartea funciară, excepŃii prevăzute de art. 26, Lg. nr. 7/1996.
ExcepŃia uzucapiunii a fost justificată, din punct de vedere tehnic, „pe considerentul că
prescripŃia achizitivă ca fapt juridic, nu este susceptibilă de o publicitate imediată şi, mai
ales, instantanee, cum este cazul actelor juridice translative sau constitutive de drepturi
reale”; din punct de vedere juridic, însă, s-a apreciat că această excepŃia „este vădit şi
fundamental greşită”, principiul publicităŃii materiale, în temeiul căruia cuprinsul cărŃii
funciare este prezumat conform cu realitatea pentru subdobânditorii de bună-credinŃă, fiind
afectat din moment ce titularul înscris cu bună-credinŃă în cartea funciară poate fi contestat
oricând de către posesor în temeiul hotărârii judecătoreşti de constatare a uzucapiunii de 30
de ani.
Considerăm că pentru înlăturarea acestor anomalii, este imperios necesară
reintroducerea efectului constitutiv de drepturi reale imobiliare al înscrierii acestor drepturi,
(soluŃie, de altfel, avută în vedere în art. 885 în Noul Cod civil din 26 iunie 2009),
reglementarea prescripŃiei achizitive în strânsă corelaŃie cu publicitatea imobiliară constitutivă
de drepturilor reale imobiliare, cu excluderea ei dintre cazurile exceptate de la efectul
constitutiv al înscrierii (art. 855 N.C.civ.), precum şi reglementarea unor cazuri speciale de
uzucapiune atât pentru situaŃia în care dreptul înscris în cartea funciară ca fiind al altei
persoane, sau neînscris, să poată fi înscris pe numele posesorului uzucapant (art. 930 N.C.civ.),
cât şi pentru uzucapiunea tabulară, în consolidarea înscrierii fără cauză legitimă în cartea
funciară pe numele posesorului de bună-credinŃă (art. 931 N.C.civ.), punându-se, astfel, de
acord starea tabulară cu situaŃia reală a imobilului.

36
 5.8. Uzucapiunea în Noul Cod civil din 26 iunie 2009

1. Felurile uzucapiunii şi domeniul general de aplicaŃie al uzucapiunii

În Noul Cod civil (N.C.civ.) legiuitorul a dat curs propunerilor de lege ferenda, în
sensul separării reglementării prescripŃiei achizitive de cea prescripŃiei extinctive şi
reglementării unor cazuri de uzucapiune (în art. 930-934) compatibile cu sistemul de
publicitate imobiliară, aşa încât, pe lângă un sistem de publicitate imobiliară prin cărŃi
funciare cu efect constitutiv de drepturi, reglementează două forme de uzucapiune imobiliară,
asemănătoare uzucapiunii tabulare (art. 931) şi uzucapiunii extratabulare (în art. 930)
din Decretul-lege nr 115/1938, cu o deosebire majoră, însă, în ceea ce priveşte
termenele, care sunt micşorate la jumătate (cinci ani pentru uzucapiunea tabulară şi zece
ani pentru uzucapiunea extratabulară).
O altă noutate a Legii o constituie reglementarea expresă a uzucapiunii mobiliare a
(art. 939), redactorii N.C.civ. împărtăşind, pe bună dreptate, concepŃia potrivit căreia pot
fi uzucapate şi bunurile mobile în măsura în care ele nu sunt dobândite ca efect imediat al
posesiei de bună-credinŃă (art. 936, alin. 1) sau ca efect al posesiei de bună-credinŃă şi al
expirării termenului de trei ani (art. 936, alin. 2 şi 3).

2. Uzucapiunea extratabulară.
A. Domeniul de aplicaŃie al uzucapiunii extratabulare
Spre deosebire de reglementarea D.L. nr. 115/1938, N.C.civ. are în vedere, între
cele trei cazuri de aplicare a uzucapiunii extratabulare şi imobilele neînscrise în cartea
funciară, precum şi dezmembrămintele dreptului de proprietate privată. Trebuie menŃionat
însă că pentru ipotezele de la a-b ale art. 930 N.C.civ., uzufructul, uzul şi abitaŃia se sting
prin decesul titularului tabular, cu consecinŃa reîntregirii dreptului de proprietate în persona
nudului proprietar, ca şi în cazul renunŃării la aceste drepturi, iar dreptul de superficie ar putea
intra în domeniul de aplicare al uzucapiunii extratabulare, în măsura în care el include deja în
conŃinutul său juridic şi dreptul de proprietate asupra construcŃiei sau plantaŃiei, iar în actul
de constituire nu s-a prevăzut că, în cazul decesului superficiarului sau în cazul renunŃării la
dreptul de superficie, acest drept va profita în totalitate nudului proprietar.
B. În cadrul analizei uneia dintre condiŃiile uzucapiunii extratabulare în reglementarea
N.C.civ., şi anume condiŃia ca nici o altă persoană să nu fi înregistrat cererea de înscriere în
cartea funciară a dreptul de proprietate în folosul său înaintea înregistrării cererii

37
posesorului de intabulare în temeiul uzucapiunii am arătat că primii interesaŃi să îşi
înscrie dreptul de proprietate în cartea funciară sunt, pentru ipoteza decesului titularului
înscris în cartea funciară, moştenitorii persoanei decedate, respectiv succesorii în drepturi ai
persoanei juridice a cărei existenŃă a încetat.
În cazul în care nici un moştenitor nu este cunoscut, comuna, oraşul sau
municipiul, în temeiul dreptului de a culege o succesiune vacantă prevăzut de art. 1138
N.C.civ., dobândeşte dreptul de proprietate fără înscriere în carte funciară, potrivit art. 887
alin. 1 N.C.civ. şi art. 553 alin. 2 N.C.civ. (Proprietatea privată), şi intră în stăpânirea de
fapt a moştenirii, potrivit art. 1139 alin. 1 N.C.civ., „de îndată ce toŃi succesibilii cunoscuŃi
au renunŃat la moştenire ori, la împlinirea termenului prevăzut la art. 1137, dacă nici un
moştenitor nu este cunoscut”.
În aceste condiŃii, deşi comuna, oraşul sau municipiul dobândeşte moştenirea
vacantă retroactiv, de la momentul deschiderii moştenirii, fără înscriere în cartea funciară
(art. 553 alin. 2 N.C.civ.), considerăm că până la momentul autentificării declaraŃiei de
renunŃare a ultimului moştenitor („de îndată ce toŃi succesibilii cunoscuŃi au renunŃat la
moştenire” - art. 1139 alin. 1 N.C.civ.), respectiv până la eliberarea certificatului de
vacanŃă succesorală, pentru ipoteza moştenitorilor necunoscuŃi, înregistrarea cererii
posesorului de înscriere în cartea funciară, în folosul său, a dreptului real imobiliar inclus
în moştenirea vacantă, face ca dreptul să rămână dobândit pe temeiul uzucapiunii
extratabulare.
Pentru ipoteza renunŃării titularului tabular la dreptul său de proprietate asupra
imobilului, în condiŃiile art. 889, alin. 1 N.C.civ., interesată să-şi înscrie dreptul său în cartea
funciară este comuna, oraşul sau municipiul, anterioritatea înregistrării cererii sale de
înscriere faŃă de înregistrarea cererii posesorului bunului imobil, împiedică dobândirea pe
calea uzucapiunii extratabulare a dreptului în temeiul căruia bunul a fost stăpânit.
Tot astfel, fără înscriere în cartea funciară, este, pe temeiul art. 553 alin. 2
N.C.civ., şi dobândirea de către comună, oraş sau municipiu a dreptului de proprietate
asupra imobilului la care titularul tabular „a renunŃat [...] conform art. 562 alin. (2)”, cu
deosebirea că, de data aceasta, legea prevede posibilitatea împiedicării unei astfel de
dobândiri printr-o uzucapiune, care nu poate fi decât extratabulară, dacă o altă persoană a
solicitat înscrierea în temeiul uzucapiunii.
Considerăm că formularea art. 889, alin. 2 N.C.civ. („...comuna, oraşul sau
municipiul, după caz, poate cere înscrierea dreptului de proprietate în folosul său, în baza
hotărârii consiliului local, cu respectarea dispoziŃiilor legale privind transferul drepturilor

38
reale imobiliare, dacă o altă persoană nu a solicitat înscrierea în temeiul uzucapiunii.”) lasă să
se înŃeleagă că dobândirea dreptului de către comună se face, potrivit regulii generale a
dobândirii proprietăŃii imobilelor, prin înscriere în cartea funciară, ceea ce ar contraveni
dispoziŃiilor art. 553 alin. 2 N.C.civ., care prevede expres dobândirea imobilului
renunŃătorului de către unitatea administrativ-teritorială, fără înscriere în cartea funciară.
SusŃinem evazivitatea acestui text al art. 889 alin. 2 N.C.civ., intitulat „RenunŃarea
la dreptul de proprietate”, cu atât mai mult cu cât este tratat în cadrul Capitolul II Înscrierea
drepturilor tabulare, după art. 887 N.C.civ. Dobândirea unor drepturi reale fără înscriere,
care, deşi nu include în rândul excepŃiilor de dobândire fără înscriere şi cazul dobândirii
directe de către unitatea administrativ-teritorială, prin efectul înscrierii declaraŃiei de
renunŃare, totuşi în enumerarea de la alin. 1 lasă loc şi altor situaŃii expres prevăzute de lege
(cum ar fi cea în discuŃie, dar conŃinută de art. 553 alin. 2 N.C.civ.)
Propunem, aşadar, punerea în concordanŃă a art. 889, alin. 2 N.C.civ. şi art. 553
alin. 2 N.C.civ., fie în sensul dobândirii dreptului de proprietatea al renunŃătorului asupra
imobilului fără înscriere în cartea funciară, fie numai prin înscriere în cartea funciară.
Tindem către această din urmă soluŃie, care ar simplifica soluŃionarea anulării actului de
renunŃare de către persoanele interesate, anterior înscrierii dreptului de către comună, oraş sau
municipiu, fără a fi în opoziŃie cu vreuna din aceste persoane juridice, în calitate de proprietari
ai dreptului renunŃătorului, fără înscriere în cartea funciară.
C. Câteva aspecte relative la utilitatea posesiei.
a) Dacă actualul Cod civil nu conŃine dispoziŃii referitoare la condiŃiile dobândirii
posesiei, nici o reglementare expresă nici cu privire la pierderea acesteia, ori la modalităŃile de
conservare a ei, rolul clarificării acestor aspecte revenind doctrinei, în noua reglementare a
Codului civil, cu excepŃia reglementării cazurilor de încetare a posesiei (art. 921 Lg.C.civ), situaŃia
rămâne aceeaşi.
b) Aptitudinea coposesiei de a fundamenta o uzucapiune.
Un alt aspect discutabil de lege lata (tratat pe larg la punctul I.3.6. Coproprietatea din
Titlul I şi reluat succint aici) este cel al calificării actelor de stăpânire pe care le exercită un
coproprietar asupra întregului bun comun, care în concepŃia legiuitorului actualului Cod civil
(art. 1835) sunt asimilate detenŃiei precare, deşi s-a relevat în literatura de specialitate o
contradicŃie logică între dispoziŃia art. 1853 C. civ., teza ultimă, şi ideea de precaritate:
coproprietatea nu va putea constitui pentru vreunul din coproprietari temei pentru stăpânirea
cotelor celorlalŃi coproprietari, dar nici izvor al obligaŃiei acestuia de restituire a bunului, aşa
cum se întâmplă în situaŃia detentorului precar; coproprietarul ar putea fi considerat detentor

39
precar, numai dacă folosirea bunului comun s-ar întemeia pe un contract de închiriere încheiat
cu ceilalŃi copărtaşi.
Cu toate acestea, legiuitor nostru a optat încă o dată, prin art. 918 alin. 1, lit. c) din
N.C.civ. pentru calificare actelor de stăpânire pe care le exercită un coproprietar asupra
întregului bun comun ca fiind acte de detenŃie precară, în detrimentul recunoaşterii viciului
echivocului, alegere fericită, însă, dacă avem în vedere că detenŃia precară asigură celorlalŃi
coproprietari o protecŃie mai mare împotriva actelor de „uzurpare” săvârşite de unul dintre ei:
viciul echivocului poate fi înlăturat prin atitudinea coproprietarului, din care trebuie să rezulte
intenŃia de stăpâni ca proprietar exclusiv, astfel, posesia viciată se transformă într-o posesie
utilă printr-un fapt care Ńine de voinŃa posesorului; detenŃia precară se poate transforma în
posesie utilă numai prin unul din modurile legale de intervertire (art. 920, N.C.civ.). Pentru
ceilalŃi coproprietari este mai periculos a considera stăpânirea bunului comun de către un
coproprietar, în privinŃa părŃii din dreptul de proprietate care excede cota sa ideală, ca fiind o
posesie echivocă, decât o detenŃie precară. În plus, art. 675 N.C.civ. denumit Inadmisibilitatea
partajului în cazul uzucapiunii, asemănător art. 729 din C. civ. rom. în vigoare, prevede
expres posibilitatea uzucapării de către un copărtaş a cotelor-părŃi ale celorlalŃi copărtaşi, dacă
a avut loc intervertirea precarităŃii în posesie.
c) N.C.civ. ca şi actualul Cod civil, nu include între viciile posesiei controversatul
viciu al echivocului, despre care s-a spus că nu poate fi considerat un viciu special şi distinct,
întru-cât presupune, de fapt, o existenŃă echivocă, îndoielnică, dubioasă, a vreuneia dintre
calităŃile posesiei, deci s-ar confunda cu însăşi viciul respectiv.
Totuşi, în ceea ce priveşte punctul b) al art. 920, N.C.civ. care prevede modurile
legale de intervertire a precarităŃii, ne exprimăm rezerve faŃă de formularea „acte de
rezistenŃă neechivoce în privinŃa intenŃiei sale de a începe să se comporte ca un proprietar”,
care trimite din nou la ideea echivocului în exercitarea elementului animus, lăsând o portiŃă
deschisă interpretărilor neuniforme pe această temă, cu atât mai mult cu cât cercetarea
intenŃiei este o chestiune care nu va lăsa loc certitudinii, ci arbitrariului.

3. Uzucapiunea tabulară. Titlul în temeiul căruia s-a făcut înscrierea este unul „fără
cauză legitimă” - cea dintâi condiŃie a uzucapiunii tabulare în reglementarea art. 931 N.C.civ., pune
în discuŃie sintagma fără cauză legitimă (în opoziŃie cu principiul legitimităŃii înscrierii,
desemnează un titlu de dobândire nevalabil) şi cauzele de nelegitimitate a înscrierii,
pentru care orice persoană interesată poate cere rectificarea intabulării sau înscrierii
provizorii

40
 Deşi textul legii, “Drepturile celui care a fost înscris, fără cauză legitimă…” (art.
931 alin. 1 din N.C.civ.) sugerează o lipsă de legitimitate la momentul înscrierii dreptului în
cartea funciară, nu putem admite, că în situaŃia în care înscrierea s-a făcut în temeiul unui titlu
valabil (deci a unei cauze legitime), dar care ulterior fie a fost desfiinŃat (astfel că dreptul
transmis nu mai întruneşte condiŃiile necesare pentru existenŃă), fie încetează să mai producă
efecte juridice, titularul tabular nu ar putea invoca uzucapiunea tabulară pentru lipsa condiŃiei
de cauză nelegitimă la momentul înscrierii. Dimpotrivă, această condiŃie a uzucapiunii
tabulare se impune a fi considerată îndeplinită şi în această ipoteză, nu numai eadem ratio, dar
şi a fortiori, justificarea instituŃiei uzucapiunii tabulare regăsindu-se cu atât mai mult în cazul
celui care şi-a înscris dreptul în baza unui titlu valabil, devenit ulterior ineficace sau desfiinŃat.

41