Sunteți pe pagina 1din 5

c  


  

Un aport urias si radical asupra teriilor invatariilor a fost adus e catre psihologii
umanisti, si in general de catre a treia putere, asa cum mai este denumita psihologia
umanista. Psihologia umanista a aparut ca reacţie la psihologiile reductioniste ca
comportamentalismul sau freudismul, care de cele mai multe ori reduc fiinta umana la
nivelul unor asociatii libere sau comportamente observabile. Psihologia umanista este in
general o psihologie pozitiva, potrivit ei omul est e mai mult decit un mecanism
psihofiziologic, ci o fiinta capabila de o evolutie proprie, de realizari, de cunoastere. Omul nu
este privit ca o fiinta patologica ci ca una superioara, ce tinde spre perfectiune si
transcendizare. Pentru a explica mai detaliat teoriile aduse de umanisti pentru a explica
procesul de invatare, ma voi opri asupra la doi psihologi , Carl Rogers si Abraham Maslow, ce
au incercat sa reformeze chiar sistemele instructiv-educative existente.

Carl Rogers si a consacrat cariera sa stiintifica unor ideologii radicale care au ca baza
fundamentala, experienta. El a considerat omul ca un individ care este constient de trairile
sale si deci experientele sale sunt cele care conduc lumea s ubiectiva a omului si este lumea
asa cum este inteleasa de el. La fel si in procesul invatarii, experientele trebuie sa constituie
acele principii pe care se va fundamentaliza si care vor constitui dezvoltarea ulterioara a
omului, pentru ca doar ele vor fi acele care vor da sens invatarii, nu doar o simpla
transmitere de informatii. In scopul obtinerii acestor informatii, este esential de a i -se
permite personei o libertate de a invata si de a-i oferi conditii ce ar inlesni procesul educativ.

Privind ritmicitatea de schimbare a lumii contemporane, Rogers a concluzionat ca


educatia omului modern presupune o invatare a cum sa invatam. Dezvoltind aceasta idee,
Rogers spune ca este necesare o implicare in procesul schimbare, de aici si procesul educativ
trebuie sa dizvolte indivizi capabili de o implicare inteligent a, informata, discriminatorie,
adaptativa si efectiva intr-un proces al schimbarii.

Pentru a evidentia comportamentele profesorilor din sistemul actual educativ, Rogers


a dus o observatie in institutiile de invatamint la toate nivelurile. El a extras sase idei
dominante implicite ale educatorilor:

1. Y Nu se bazeaza pe vointa elevilor in privinta elevilor privind invatarea. Atitudinea


profesorilor fata de elevi este mai mult suspicioasa si una bazata pe neincredere,
privind aspiratiile si obiectivele lor.
2. Y Predarea presupune invatare. Aceasta presupunere este evidenta din orice
curriculum scolar in care este indicat tematicile de predare si ce tipuri de activitati
trebuie sa acopere ele.
3. Y Scopul educatiei este de a aduna, una peste una, cunostinte empirice.
4. Y Adevarul este cunoscut. In timpul activitatii didactice elevilor practic i se impune
un material care presupune pentru toata lumea un adevar absolut, incontestabil.
Elevului nu i se lasa nici o sansa de a ajunge la aceste facte, si nu i se da de inteles
ca aceasta ca ceea ce el invata este doar cea mai buna ipoteza pusa la punct.
5. Y Cetatenii constructivi si creativi se dezvolta dintr -un mod de invatare pasiv.
6. Y Evaluarea inseamna educare, iar educarea inseamna evaluare. Nu exista scopuri
de invatare intrinseci din momentul in care scopul final al invatarii este o evaluare
a cunostintilor.

Rogers privind noua sa abordare a formulat 10 principii al educatiei umaniste extrase


din experienta curenta si din cercetarea relationata.

1. Y Fiintele au un potential innascut pentru in vatare. Ele sunt curioase in legatura cu


lumea lor si sunt in egala masura doritoare de acumula tot mai experiente referitoare
la ea.
2. Y Invatarea semnificativa se realizeaza atunci cind materia respectiva este perceputa
de student ca avand o anumita relevanta pentru scopurile sale.
3. Y Invatarea care implica o schimbare in organizarea fiecaruia ʹ in perceperea sinelui ʹ
este amenintatoare si tinde sa fie respinsa.
4. Y Acele invatari care ameninta sinele sunt percepute si asimilate mult mai usor cand
amenintarile externe sunt minime.
5. Y Cand amenintarea sinelui este scazuta, experienta poate fi perceputa in mod diferit,
iar invatarea poate incepe.
6. Y O mare parte a invatarii semnificative se dobindeste prin actiune. Daca elevul se
confrunta prin traire experientiala cu probl emele de tip social, filosofic sau etic
asimilarea unor cunostinte este mult facilitata.
7. Y Invatarea este facilitata cind elevul participa efectiv la proces. Participarea poate
presupune implicarea elevului la alegerea obiectivelor educative, organizarea
planului de invatamint, stabilirea in comun a tehnicilor si metodelor de predare.
8. Y Invatarea voluntara, care implica intreaga persoana a celui care invata ʹ sentimentele
si intelectul ʹ este cea mai durabila si cuprinzatoare.
9. Y Interdependenta, creativitatea si increderea in sine sunt facilitate cand autocritica si
evaluarea primeaza, iar evalarea altora are o importanta secundara.
10. YCel mai folositor tip de invatare din punct de vedere social, in lumea moderna, il
constituie invatarea procesului de invatare, continua deschidere catre experienta si
acceptarea procesului de schimbarea a sinelui.

Decalogul rogersian a fost urmat si de o serie de implicatii practice numeroase, printre


care in linii generale voi enumera unele mai jos. In sistemul educativ vazut de Rogers nu are
profesori autoritari care indica elevului ce sa invete si ce sa faca, el ii numeste facilitatori si
printre atribuutile lor in acest sistem de invatamint se numara:

1. Y Facilitatorul are mult de-a face cu stabilirea dispozitiei sau climatului de


experimentare a clasei.
2. Y Facilitatorul va ajuta la extragerea si clarificarea scopurilor individului din clasa, ca si a
scopurilor mai generale ale grupului.
3. Y Facilitatorul se sprijina pe dorinta fiecarui elev de a indeplini acele scopuri care
conteaza pentru el, precum forta motivationala ce se afla in spatele invatarii
semnificative.
4. Y Facilitatorul trebuie sa organizeze si sa faca usor accesibila o categorie cat de larga
posibil de resurse pentru invatare.
5. Y Facilitatorul trebuie sa se considere o resursa flexibila ce poate fi utilizata de grup.
6. Y Raspunzand cererilor clasei, facilitatorul trebuie sa accepte atat forma intelectuala,
cat si atitudinile afective, incercand sa acorde fiecarui aspect gradul aproximativ de
importanta, corespunzator fiecarui individ sa u grupului.
7. Y Pe masura ce se stabileste climatul acceptat de clasa, facilitatorul trebuie sa fie
capabil in aceeasi masura sa invete participativ, ca membru al grupului, exprimandu -
si parerile proprii.
8. Y Facilitatorul trebuie sa ia initiativa de a impartasi cu grupul atat sentimentele, cat si
gandurile, in moduri in care nu cer si nu impun, ci reprezinta un simplu act de
impartasire pe care elevii il pot lua in calcul sau nu.
9. Y Prin experienta clasei, facilitatorul trebuie sa ramana mereu atent la expresiile ce
indica sentimente puternice.
10. YIn functia sa de facilitator al invatarii, conducatorul trebuie sa incerce sa -si
recunoasca si sa-si accepte limitele.

In anii 50 Maslow considera aparitia unei noi psihologii, cea umanista, si o vede clar
evidentiata de cea psinalista si behaviorista. In cadrul acestui nou curent psihologic
Maslow anunta o noua teorie a invatarii in care predomina scopul uman, unde acest scop
presupune actualizarea de sine a persoanei, devenirea completa umana, dezvoltarea la
cotele cele mai mari pe care omenirea le poate atinge sau la care poate ajunge un
individ. La fel ca si Rogers, considera fundamentale in procesul educativ a experientelor
de invatare, care prin diversitatea lor favorizeaza tendinta omului spre autodezvoltare si
implinire. Doar ca Maslow vedea aceste experiente diferit de Rogers, el presupunand
prin experiente evenimente diverse ce poarta in sine o incarcatura emotionala mare si
care au o semnificatie importanta pentru tot restul vietii. Astfel de experiente pot fi
casatoria, nasterea sau moartea cuiva.

In teoriile sale Maslow presupune existenta unor nevoi superioare, la care omul
tinde. Aceste nevoi sunt intrinseci si se referea la bine, adevar, frumusete, perfectiune,
justitie, si ordine. Exista si conceptia unor necesita ti elementare, dar aceste necesitati
sunt secundare fata de nevoile de dominate de actualizare si dezvoltare. In acest proces
de indeplinire a necesitatilor, Maslow observa un paradox al eului. Acest paradox
presupune o descoperire a propriilor idiosincras ii, a felului in care cineva este vazut
diferit de toti ceilalti din intreaga lume. Pe de alta parte, totul pomeneste despre
descoperirea propriei legaturi cu specia, despre propria umanitate. Devenind pe de -a-
ntregul uman inseamna ambele actiuni realizate in mod simultan. Inveti ceea ce esti in
mod particular, cum esti, care iti sunt posibilitatile, care iti este stilul, acre iti este ritmul,
care-ti sunt gusturile, valorile, in ce directie merge trupul tau, unde te poarta propria ta
biologie, in ce mod esti diferit de altii. In acelasi timp inseamna a fi un om, un animal
uman, ca alte animale umane si cum sa te asemeni cu ceilalti.

Ambii umanisti au incercat intr-o mare masura sa aduca omul in planul sa de realizari,
in care fiecare obiectiv a unei persone este o alegere individaula iar actiunile reprezinta
pasii vazuti pentru a atinge aceste obiective. Psihologia umanista in general vede fiint a
umana plina de un potential realizatoric, capabila si tenditioanara pentru a utilizarea lui.
Universitatea ͞Lucian Blaga͟, Sibiu

CATEDRA DE PSIHOLOGIE

Anul I, studii de licenta, Gusan Eduard

Domeniul de studiu : Psihologia invatarii

Teoriile umaniste ale invatarii