TUDOR ANNE MARIE UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

GRUPA 3 FACULTATEA DE DREPT

ROMANIA – INTEGRAREA EUROPEANA

- REFERAT-

Realizarea reformei si dezvoltarea Romaniei pe principiile

economiei de piata impun, printre altele, o larga deschidere in economia
mondiala.
Relatiile economice externe ale tarii noastre se circumscriu prioritar
in spatiul geopolitic european in care ne situam.Cea mai mare parte a
comertului exterior se realizeaza cu tari din aceasta parte a lumii, dar se
dezvolta, desigur, si relatiile economice cu celelalte state.Din multimea
a-cordurilor economice incheiate dea-lungul anilor cu diferite tari, o
impor-tanta deosebita o au : Acordul Interimar de Asociere a Romaniei
la Uniunea Europeana, Acordul de Comert Liber cu tarile Asociatiei
Econo-mice a Liberului Schimb (din Europa), Acordul cu S.U.A. ,
precum si ob-tinerea de preferinte vamale generalizate din partea S.U.A.
si a Federatiei Ruse.
Conditiile proprii Romaniei in lumea de azi o determina sa faca din
integrarea in structurile europene obiectivul fundamental al relatiilor
sale externe, intrucat aceasta este singura cale pentru a-si asigura
stabilitatea si integritatea nationala.
Structurile europene sunt formate din mai multe institutii, care s-au
constituit prin acorduri intre statele europene interesate si in care
acestea sunt reprezentate.Obiectul acestor institutii il formeaza
problemele economice, sociale, militare si politice considerate pe
ansamblul statelor participante, dezvoltarea si rezolvarea problemelor
fiecarui stat realizan-du-se in acest context.Scopul major al structurilor
europene il reprezinta dezvoltarea armonioasa, echilibrata, la un inalt
nivel, a tarilor membre, precum si crearea celor mai adecvate mijloace
pentru protejarea si apa-rarea securitatii nationale a fiecarei tari in
parte si a tuturor impreuna.
Integrarea inseamna, in primul rand, aderarea la structurile
europene, ceea ce se realizeaza prin acorduri bilaterale intre Romania si
institutiile respective reprezentand statele membre.Acestei deschideri ii
urmeaza integrarea efectiva – un proces complex, care are la baza
principiile com-patibilitatii si complementaritatii si care consta in :
  adaptarea economiei si a celorlalte domenii – social, militar si
politic, la contextul realitatilor proprii tarilor integrate deja si
impreuna cu care va evolua ulterior ;
 dezvoltarea relatiilor a cooperarii cu institutiile europene si parte-
neri din tarile membre.
Prin integrare, economiile tarilor participante devin compatibile
intre ele si, totodata complementare, conditii absolut necesare pentru
dezvolta-rea lor armonioasa.

-2-

In cadrul structurilor economice europene create, locul cel mai

important il are Uniunea Europena.
Uniunea Europena a fost constituita in anul 1957 prin semnarea
Tratatului de la Roma (intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958), la data
respectiva numindu-se Comunitatea Economica Europena (C.E.E., tran-
sformata recent in Uniunea Europena).Membrii fondatori au fost :
Franta, R.F a Germaniei, Belgia, Luxemburg, Italia si Olanda.In prezent,
aceasta cuprinde 15 tari, cu perspectiva ca in orizontul anilor 2000 sa
mai adere Bulgaria, Cehia, Polonia, Romania, Slovacia.
Inca de la infiintare, Uniunea Europena (fosta C.E.E.) a anuntat
intentia de a crea o piata comuna (unica) si de apropiere progresiva a
politicilor economice ale statelor membre, astfel incat sa se asigure dez-
voltarea armonioasa a activitatii economice, expansiunea continua a
acesteia, cresterea stabilitatii sale, sporirea standardului de viata,
precum si relatii mai stranse intre tarile participante.Pentru finalizarea
acestui scop s-au urmarit in mod prioritar realizarea uniunii vamale,
liberalizarea circulatiei capitalurilor si a fortei de munca, formarea
pietei comune agricole, constituirea uniunii economice si monetare.Cele
mai multe obiective au fost, pana in prezent indeplinite.
In ceea ce o priveste, Romania si-a manifestat in mod expres optiu-
nea pentru integrarea deplina in Uniunea Europena si hotararea de a-si
indeplini toate angajamentele asumate prin Acordul de asociere, semnat
in 1993 si devenit efectiv din 1995.Romania are in vedere, in prezent,
realizarea adaptarilor necesare in planul mecanismelor economice, care
sa-i permita trecerea de la statutul de asociat la cel de membru al
Uniunii Europene.
Acordul de asociere reprezinta, in acelasi timp, un instrument efectiv
de impulsionare a reformei economice din tara noastra.Prin indeplinirea
prevederilor sale, economia Romaniei va ajunge la un nivel de
dezvoltare care-i va permite sa concureze cu parteneri straini atat pe
propria piata, cat si in exterior, fara a fi supusa unor discriminari.
Uniunea Europeana este o organizaţie a ţărilor europene dedicată
creşterii integrării economice şi întărirea cooperarii între state. Uniunea
Europeana are sediul in Bruxelles, Belgia.
Uniunea Europeana a fost înfinţata oficial la 1 noiembrie 1993. Este cea
mai recenta organizaţie de cooperare europeană care a inceput cu
Comunitatea Europeană de Carbune si Oţel din 1951 care a devenit
Comunitatea Europeană in 1967. Membrii acestei organizatii au fost:
Belgia, Marea Britanie, Danemarca, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda,
Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia si Spania. In 1991 guvernele
celor 12 state membre au semnat Tratatul Uniunii Europene (care a mai
fost numit si Tratatul Maastricht). Acesta a transformat Comunitatea
Europeana in Uniunea Europeană. În 1994 Austria, Suedia şi Finlanda
au întrat si ele astfel numarul total de membrii a ajuns la 15.
Uniunea Europeana are mai multe obiective. In special ea munceşte
pentru a promova si extinde cooperarea intre membrii in unele regiuni,
inclusiv in probleme economice, sociale si legate de comerţ, politică
externă, securitate şi probleme judiciare. Alt obiectiv major a fost
implementarea Uniunii Economice si Monetare (UEM), care a stabilit o
singură moneda pentru membrii UE. In afara de UEM, progresul spre
aceste obiective e lent. Abilitatea Uniunii Europeane de asi atinge
obiectivele a fost limitata de neinţelegeri intre statele membre, probleme
economice si politice externe si presiune din partea noilor democraţii est
europene de a deveni membre.
Crearea Uniunii Europene
La sfârşitul anilor ’80, schimbările politice a facut ca Comunitatea
Europeană să crească cooperarea si integrarea. Odată cu prăbuşirea
comunismului in Europa de Est, statele ex-comuniste au cerut
Comunitaţii Europene sprijin politic si economic. CE a hotarat sa ajute
multe din aceste ţări dar sa nu le primeasca imediat ca membre. O
exceptie a constituit-o Germania de Est care a fost integrata automat o
data cu reunificarea Germaniei.
Datorita acestor schimbari rapide Germania de Vest şi Franţa au cerut o
conferinţa intraguvernamentală pentru a căuta o mai mare unitate. O
conferinţa intraguvernamentală este o întâlnire între membrii, prin care
se incepe procesul schimbării tratatelor Comunităţii Europene. O altă
astfel de şedinţă a avut loc in 1989 pentru a pregati un program şi o
structură pentru uniunea monetară, prin care membrii ar trebui să
adopte o singura moneda. Primul Ministru britanic Margaret Thatcher s-
a opus acestei unităţi, dar in 1990 John Major a devenit prim ministru si
a adoptat o pozitie mai tolerantă in legatură cu unitatea europeană.
Aceste conferinţe au inceput munca la o serie de înţelegeri care au
devenit Tratatul Uniunii Europene.
Tratatul Uniunii Europene a creat Uniunea Europeana şi a avut intenţia
de a extinde integrarea politică, economică şi socială dintre statele
membre. După discuţii lungi a fost acceptat de către Consiliul European
la Maastricht, Olanda, in decembrie 1991. Astfel scopul principal al
Uniunii Europene va fi Uniunea Economica si Monetară (UEM). Sub
UEM membrii UE trebuie sa adopte o singură moneda până in 1999.
Tratatul Maastricht desemeana impunea nişte criterii stricte pe care
statele membre trebuiau să le îndeplinească înainte de a intra in UEM.
Deasemenea tratatul a creat noi structuri proiectate pentru a crea
politici de securitate şi straine mai integrate si pentru a încuraja o
cooperarea mai mare intre guverne în ceea ce priveşte chestiuni
judiciare si legate de poliţie. Statele membre au acordat organelor de
guvernare ale Uniunii Europene mai multa autoritate in anumite
domenii, inclusiv cele legate de mediu, sănătate, educaţie si protecţia
consumatorului.
Noul tratat a stârnit multă opoziţi si îngrijorare din partea cetăţenilor
UE. Mulţi oameni erau îngrijoraţi din pricina UEM care ar înlocui
monedele naţionale cu o singură monedă europeană. Marea Britanie a
refuzat să accepte o parte din elementele tratatului şi astfel ea nu va face
parte din UEM şi nu va participa la Capitolul Social, un articol din
Tratatul Maastricht care subliniază obiective în politica socială şi cea
legată de angajaţi. Alegatorii danezi au refuzat ratificarea printr-un
referendum, în timp ce alegatorii francezi au fost in favoarea Tratatului
printr-o mica majoritate. Germania a fost o provocare deoarece funcţia
de membru in UE încalcă Constituţia. Într-o şedinţă de urgenţă a
Consiliului European Danemarca a refuzat mai multe articole ale
Tratatului. Din pricina acestor întârzieri UE n-a fost inaugurată oficial
decât abia in noiembrie 1993.
Reacţiile populare împotriva unor aspecte si consecinţe ale Tratatului
Maastricht a dus la o altă conferinţă intraguvernamentală care a inceput
in martie 1996. Aceasta conferinţă a produs Tratatul de la Amsterdam
care revizuia Tratatul Maastricht şi alte documente de baza ale UE.
Aceste schimbări aveau rolul de a face Uniunea Europeană mai atractiva
oamenilor de rând.
Tratatul de la Amsterdam cerea membrilor să coopereze in crearea de
slujbe pe tot teritoriul Europei, protejarea mediului, imbunătăţirea
sănătaţii publice şi respectarea drepturilor consumatorilor. În plus,
Tratatul oferea îndepartarea barierelor de a călători şi imigra între
statele membre cu excepţia Marii Britanii, Irlandei si Danermarca.
Deasemenea Tratatul dădea posibilitatea admiterii statelor Est Europene
ca membre. Tratatul a fost semnat de membrii UE la 2 octombrie 1997.
Extinderea Uniunii Europene
Până in 1995 toate ţările ex-comuniste au cerut sa fie membre UE. Însă
UE era îngrijorată de stabilitatea institutilor europene în aceste ţări şi
tranziţia lor la economia de piaţă. Ţările din Europa de Est aveau
economiile mult mai puţin dezvoltate decât cele din Europa de Vest, care
fac întrarea lor în UE dificilă. Extinderea ar necesita o reevaluare a
programelor UE. Statele mai bogate se temeau că vor fi nevoite să bage
mai multi bani in fondurile UE in timp ce ţările mai sarace se temeau ca
partea lor din fondurile alocate de UE pentru agricultură si dezvoltare
regionala ar fi puternic afectate.
În ciuda acestor griji, in 1997 UE a fost de acord ca situaţia economica
şi politică din ţări ca: Cehia, Polonia, Estonia, Ungaria si Slovenia este
în aşa fel încât negocierile pentru aderare pot să înceapă iar statutul de
membru să vină după 2000. Celelalte ţări Est Europene au fost puse pe
un indefinit stand-by. Dar comertul dintre est si vest şi-a dat drumul
după 1990, ţările din vest începand să investească în acestea iar UE
dându-le ajutor. UE şi ţări individuale au format legături şi au semnat
acorduri formale pentru cooperari politice şi culturale. UE a mai fost de
acord in 1998 să înceapa negocierile pentru statutul de membru cu
Cipru; în acelaşi timp a suspendat cererea Turciei din pricina
îngrijorărilor cu privire la drepturile omului şi a opoziţiei Greciei.
Care sunt avantajele intrarii in Uniunea Europeana?
Avantajele extinderii pentru România sunt aceleasi ca pentru toate
celelalte tari candidate: crestere economica, cresterea investitiilor
straine directe, crearea unor noi structuri de productie, care sa permita
fabricarea unor produse finite, cu valoare adaugata mai mare si calitate
superioara, conform standardelor UE, protectie sporita a
consumatorilor, cresterea economiilor si investitiilor populatiei,
micsorarea fiscalitatii, prin politici de impozitare mai relaxate,
extinderea pietelor de capital (noi fluxuri de capital, diversificare a
produselor financiare), dezvoltarea afacerilor si a sectorului privat,
stimularea concurentei, acces pe piata muncii din statele UE,
îmbunatatirea substantiala a standardului de viata al populatiei.
Integrarea va avea efecte pozitive asupra evolutiei economiei românesti,
asupra societatii în ansamblu, asupra imaginii externe a tarii si în ceea
ce priveste libera circulatie a persoanelor. Aceste avantaje economice
generale trebuie sa tina, însa, seama de presiunile concurentiale ale
pietei unice, de competitia acerba cu firmele din statele membre
dezvoltate, de necesitatea transformarilor tehnologice- care pot duce, pe
termen scurt, si la cresterea somajului, odata cu restructurarea
întreprinderilor si a unor întregi sectoare industriale.
În domeniul agriculturii, avantajele sunt mai reduse, în primii ani de
aderare, dar, pe termen mediu si lung, integrarea agriculturii românesti
va duce la: cresterea productivitatii agricole (prin adoptarea acquis-ului
si, mai ales, prin accesul la fondurile UE pentru agricultura si la
tehnologie performanta), stimularea dezvoltarii exploatatiilor agricole
mijlocii (pâna la 50 ha) si mari (peste 100 ha), îmbunatatirea accesului
pe piata UE si disparitia tuturor barierelor comerciale, încetinirea
migrarii fortei de munca din agricultura spre sectorul industrial
Accesul la fondurile structurale comunitare, ca viitor stat membru, va da
posibilitatea României sa asigure o dezvoltare echilibrata a regiunilor,
precum si o dezvoltare rurala sustinuta, sa modernizeze infrastructura de
transporturi si de mediu, sa creeze noi oportunitati de ocupare a fortei de
munca, mai ales în mediul rural, sa promoveze politici sociale care sa
duca la standarde de viata de o calitat
Ce avantaje vor avea copiii/tinerii dupa integrarea in Uniunea
Europeana?
În ceea ce priveste aderarea României la UE, efectele pentru tineri, se
vor face simtite atât înainte de aderare, în cadrul procesului de
pregatire, cât si dupa ce România va deveni membru al Uniunii
Europene.
Dintre aceste efecte, putem mentiona în primul rând facilitarea studiilor
în strainatate, prin introducerea principiului echivalarii diplomei în
functie de curricula de pregatire. Exceptie face programul ERASMUS, în
cadrul caruia perioada de studii urmata de studenti în UE este automat
recunoscuta de catre universitatea din tara de origine, prin intermediul
sistemului european de transfer de credite.
În al doilea rând, tinerii vor beneficia, ca întreaga populatie, de
posibilitatea exercitarii unei profesii într-unul dintre statele membre.
Conform acquis-ului comunitar, o persoana care este calificata sa
practice o profesie în tara sa, va putea, de asemenea, sa practice acea
profesie si în alt stat membru al UE, în aceleasi conditii cu cetatenii
statului respectiv. De aceea, va urma o procedura de recunoastere a
calificarii. Daca ceea ce studiaza nu este identic cu ceea ce prevede
acquis-ul comunitar pentru anumite profesii specifice, persoana
respectiva fie sustine teste de aptitudini, fie da examene de diferenta.
Tendinta în Uniunea Europeana este de armonizare a programelor de
învatamânt universitare si post-universitare.
Tinerii, ca de altfel toti cetatenii români, vor avea în mod automat drept
de rezidenta în alt stat membru al UE. Ei vor beneficia de acelasi
tratament ca cetatenii acelui stat membru al UE în care se deplaseaza, în
ceea ce priveste sistemul de asigurari sociale si de sanatate. Accesul pe
piata europeana va reprezenta pentru tineri accesul la o piata a muncii
mult mai vasta, unde sansele de a gasi un loc de munca vor creste, ca si
numarul de profesii în general, întrucât vor aparea noi tipuri de meserii.
În cautarea unui loc de munca, un ajutor substantial va fi oferit de
reteaua de cooperare europeana EURES, care ofera informatii despre
oportunitatile de angajare si despre conditiile de munca din UE.
Viitorul Uniunii Europene
UE a parcurs un drum lung din 1951. Numarul tarilor membre a crescut
la 15 si poate creste pana la 21 pana in 2010. A creat un corp comun de
legi, practici si politici si un nivel de cooperarea intre membrii foarte
mare. Progresul sau insa n-a fost constant, periode de activitate au fost
despartite de multi ani de somnolenta. Acest lucru de datoreaza in
special din pricina a doua debateri care au fost aduse mai aproape odata
cu propunerea integrarii tarilor din Europa de Est. Prima este de a da
prioritate “adancirii” sau “largirii” uniunii, adica de a se concentra
asupra integrarii actualilor membrii mai mult sau de a integrarii altor
noi. A doua chestiune este supranationalismul impotriva
interguvernalismului. Cu toate ca supranationalismul a fost acceptat
guvernele nationle n-au vrut sa cedeze controlul organelor UE asupra
unor domenii politice sensibile cum ar fi politica externa si sistemul
judiciar.
Cea mai imediata provocare pe care UE trebuie sa o infrunte este
succesul monedei unice, dar in mare parte viitorul euro-ului depinde in
cat de acceptabil se dovedeste a fi institutiilor financiare si pietelor
lumii. Pe termen lung extinderea in est ar trebui sa imbunatateasca
viitorul monedei prin extinderea pietei unice si prin stimularea cresterii
economiei si a comertului.

Parcurgerea perioadei de tranzitie, in concordanta cu

angajamentele asumate prin Acordul de asociere, precum si eventuala
accelerare a dinamicii acestui proces vor avea un rol hotarator in
pregatirea corespun-zatoare a Romaniei pentru atingerea obiectivului
final – aderarea la Uniunea Europena.