Note de Curs+Seminar -C1-14- Reactorul CANDU si TRIGA, prof. S.

Valeca
Seminar (Instalatii si circuite care asigura functionarea reactoarelor+Anexa)
--------------------------------------------------------------
N.B. Prezentele Note de Curs si seminar sunt in baza documentatiei de proiectare pentru
reactoarele CANDU® si TRIGA®

CENTRALA NUCLEAROELECTRICA TIP CANDU 600

1. INTRODUCERE IN SISTEMUL PHWR-CANDU SI DATE
COMPARATIVE
Centrala nucleara de la Cernavoda are in componenta 4 Unitati de tip
CANDU 600, dintre care 2 in functiune si 2 in diverse stadii de executie, fiind in
analiza posibilele scheme de finantare pentru definitivare.Sistemul CANDU
(CanaDianDeuterium) este licentiat in Canada de catre firma AECL, schemele
prezentate si datele fiind conform documentatiei de licenta.
O centrală nucleară trebuie să producă energie electrică îndeplinind condiţii
legate de fiabilitate, securitate nucleară şi economice. In figura urmatoare este
reprezintat schematic un grup nuclear tip PHWR.In cazul unei centrale cu mai
multe grupuri, acestea pot să aibă părţi comune, cum ar fi de exemplu staţia
electrică. O diferenţă esenţială între o centrală nucleară şi una pe combustibili
fosili o reprezintă producerea căldurii. în reactorii tip CANDU, apa grea agent de
răcire (apa grea este un oxid de deuteriu, D20. Deuteriul este un izotop al
hidrogenului care are o concentrare naturală de aproximativ un atom de deuteriu la
7000 atomi de hidrogen, adică aproximativ 3 g la un litru), este pompată peste
combustibilul aflat la temperaturi ridicate, preluând astfel căldura produsă prin
reacţia de fisiune. După aceea, ea cedează căldura preluată de la combustibil, apei
din generatoarele de abur, care se va transforma în vapori. într-o centrală clasică se
ard combustibili fosili (cărbune, gaze naturale, păcură), pentru a produce abur în
cazanul de abur. În ambele cazuri (centrala nucleară şi clasică), aburul produs este
utilizat după aceea la punerea în mişcare a turbogeneratorului.
Partea din centrala nucleară unde se produce căldura se numeşte zona activă.
Aceasta cuprinde combustibilii, agentul de răcire şi moderatorul. în combustibil se
produce căldură numai când există moderator în jurul lui. O caracteristică a unei

1
centrale CANDU este apa grea moderator. Puterea termică a reactorului este în jur
de 3000 MWt.

2
  COMPARAŢIE ÎNTRE PRODUCEREA DE ENERGIE ÎN
CENTRALELE NUCLEARE Şl CELE CLASICE

 Factori economici.
Proiectanţii de centrale nucleare au crezut că acestea vor fi o sursă de energie
mai ieftină decât energia produsă în centralele clasice, care utilizează combustibili
fosili. Avantajul economic al energiei electrice produsă în centralele nucleare
comparativ cu cele clasice, rezidă din costul uraniului.
Pentru comparaţie, în 1990, cheltuielile cu combustibilul nuclear utilizat de
Ontario Hydro, au reprezentat aproximativ 10% din cheltuielile cu combustibilii
fosili dintr-o centrală clasică echivalentă ca mărime. O centrală clasică foloseşte
zilnic o cantitate de 20.000 de tone de cărbune. O centrală nucleară, echivalentă,
utilizează zilnic aproximativ 20 de fascicule combustibile, fiecare având în jur de
20 de kg de uraniu.
Funcţionarea continuă la putere nominală se numeşte funcţionare de bază.
Când se modifică cererea de energie, centralele clasice îşi modifică puterea
evacuată. Aceasta poartă denumirea de funcţionare la cerere. Centralele nucleare
pot de asemenea să-şi modifice puterea evacuată. Modificările frecvente de putere
sunt totuşi greu de suportat de o centrală nucleară.
Experienţa dobândită de-a lungul anilor cu reactoarele CANDU, a arătat că
energia produsă de o centrală nucleară este mai ieftină, comparativ cu una clasică,
cu condiţia ca centrală nucleară să funcţioneze cu un factor de utilizare de 80%
(Factorul de capacitate (de utilizare) este raportul dintre puterea electrică brută
actuală, raportată la 100% putere electrică brută proiectată pe un interval de timp
specificat).
Este posibil, dar deocamdată nu este economic, să se utilizeze toriu în locul
uraniului, într-un reactor CANDU.

3
  Consideraţii legate de radioprotecţie şi de deşeurile radioactive

Efectele centralelor clasice şi respectiv nucleare asupra mediului înconjurător

sunt foarte diferite. Radiaţiile se constituie într-un dezavantaj inevitabil al unei
centrale nucleare. Reacţia de fisiune nucleară, care generează căldura, produce de
asemenea şi radiaţii. Produsele de fisiune care iau naştere în combustibil emit în
continuare radiaţii, un timp îndelungat, după ce fisiunea s-a oprit. Activarea
produce unele substanţe radioactive în materialele expuse la radiaţiile care provin
din zona activă (activare este numele dat interacţiei radiaţiei cu materia care duce
la transformarea materiei în substanţă radioactivă).
Toţi aceşti factori afectează modul în care este proiectată, construită şi cum
este exploatată o centrală nucleară. Cu toate acestea, eliberările de radioactivitate
în mediul ambiant sunt foarte mici. Eliberările sunt monitorizate cu atenţie.
Limitele legale ale eliberărilor de materiale radioactive sunt mai mici decât nivelul
radiaţiei provenite de la surse din mediul înconjurător.
Eliberările de la o centrală pe combustibili fosili sunt mult mai puţin
periculoase decât cele de la o centrala nucleară. Din nefericire ele nu sunt absolut
inofensive. Un grup convenţional fără filtre produce peste 15.000 tone de C02, 200
tone de S02 şi oxizi de azot, câteva tone de suspensii şi 500 tone de cenuşă.
Filtrele nu pot să îndepărteze bioxidul de carbon. Acesta nu dăunează direct
sănătăţii, dar se adaugă la factorii nocivi globali.
Într-o centrală nucleară, combustibilul conţine materiale radioactive extrem de
periculoase. în acest scop, se iau măsuri deosebite, adică depozitarea acestuia în
locuri special amenajate. În centralele clasice, coşurile împrăştie substanţele nocive
pe o suprafaţă foarte întinsă.
O situaţie similară întâlnim în cazul combustibilului iradiat. O unitate care
produce 750 MW, utilizează în jur de 20 de fascicule combustibile pe zi, ceea ce
înseamnă mai puţin de jumătate de tonă de deşeuri radioactive. în prezent,
combustibilul iradiat este depozitat sub strat de apă, într-un bazin.
Cheltuielile cu deşeurile rezultate de la o centrala clasică se adaugă şi ele la
costul energiei produse de centrală. Cenuşa rezultată nu este nici pe departe atât de
4
toxică ca deşeurile radioactive, în schimb ea este alcalină şi conţine reziduuri
toxice.
Stocarea pe termen lung a deşeurilor nucleare constituie o altă problemă
importantă. Radioactivitatea în combustibilul iradiat este prezentă un timp
îndelungat, pe o perioadă de aproximativ 100.000 de ani sau chiar mai mult. De
remarcat faptul că minereul de uraniu este de asemenea radioactiv. Concentrarea
deşeurilor nucleare pune probleme de depozitare în condiţii de siguranţă.
Proiectarea unei modalităţi sigure de stocare a devenit dificilă. Găsirea unui loc de
depozitare este de asemenea o problema politică dificilă.

 BILANŢURI ENERGETICE

Într-o centrală clasică se produce abur supraîncălzit, de temperatură înaltă. Un

grup CANDU produce abur saturat, de temperaturi mai mici şi având un conţinut
mare de umiditate. Acest lucru implică volume specifice mari de abur (pentru a
transferă aceeaşi cantitate de energie). în consecinţă, conductele de abur şi turbina
sunt mai mari decât cele similare pentru o centrală pe combustibili fosili.
Utilizarea aburului saturat afectează randamentul termic al grupului.
Echipamentele în care are loc transformarea căldurii în lucru mecanic nu au
randament prea ridicat. De la o centrală clasică se pierde aproximativ 60% din
căldura generată prin arderea cărbunilor, iar de la o centrală nucleară se pierde
aproximativ 70%. (Automobilul personal are un randament şi mai mic).
Turbina este cea care conduce la o astfel de situaţie. Pentru a funcţiona,
turbina trebuie să aibă presiune mare la intrare şi mică la ieşire. Condensatorul
utilizează apă de răcire pentru condensarea aburului eşapat din turbină. Căldura
extrasă de apa de răcire de la condensator se pierde.
Randamentul transferului de căldură depinde aproape în totalitate de diferenţa
de temperatură dintre aburul eşapat din turbină şi apa de răcire a condensatorului.
Când aburul are o temperatură mai scăzută, se pierde o cantitate mai mare de
căldură.

5
 Aproximativ 5% din cantitatea totală de căldură provine din moderator. O
parte din căldură este cedată către protecţiile de capăt. Apoi căldura este evacuată
prin intermediul unor schimbătoare de căldură, mediului ambiant.
În turbină, aproximativ 30% din căldură este transformată în lucru mecanic.
Generatorul electric converteşte lucrul mecanic în energie electrică. O parte
din energia electrică produsă este folosită pentru alimentarea sistemelor proprii ale
centralei.
Puterea termică a reactorului reprezintă cantitatea netă de căldură transferată
din combustibil către agentul de răcire1.
De obicei, aproximativ 30% din puterea termică a reactorului este convertită
în electricitate. Puterea electrică brută este puterea electrică produsă de
generatorul electric.
Puterea electrică care serveşte la alimentarea serviciilor proprii ale centralei
poartă numele de puterea serviciilor proprii. Această putere însumează
aproximativ 5% din totalul evacuat la bornele generatorului electric. Restul este
trimis în sistem. Ca exemplu se dă:
puterea electrică brută 705 MWe (≈ 31% din 2100)
puterea serviciilor proprii 45 MWe (≈ 6% din 705)
puterea electrică netă 660 MWe

Dacă centrala funcţionează la un factor de capacitate de 80% atunci puterea

electrică netă va fi de 528 MWe.
Randamentul termic al unităţii se defineşte ca fiind raportul dintre puterea
electrică brută şi puterea termică a reactorului. În mod normal este de aproximativ
30%.

6
 2.CONSTRUCŢIA REACTOARELOR CANDU

Cele trei componente de bază ale reactoarelor CANDU sunt combustibilul -

bioxid de uraniu natural, moderatorul - apă grea şi agentul de răcire - apă grea. Cea
mai importantă concluzie care rezultă din această alegere este reducerea scăpărilor
de neutroni. Dacă combustibilul de uraniu este folosit eficient, se poate obţine un
grad de ardere ridicat, adică numărul de megawaţi-oră produşi pe kilogramul de
uraniu, va fi mai mare.

La ora actuală în lume, multe din reactoarele comerciale, inclusiv CANDU,

utilizează drept combustibil bioxidul de uraniu. Majoritatea reactoarelor utilizează
uraniu îmbogăţit cu un conţinut de U-235 între 2% şi 4%. Probabilitatea de
ciocnire între un neutron şi un atom de material fisil(termenul de material fisil se
referă la fisionarea cu neutroni termici, U-238 este şi el fisil, dar numai cu neutroni
rapizi) este mai mare în combustibilul îmbogăţit. În concluzie, mai puţini neutroni
vor fi necesari pentru susţinerea reacţiei în lanţ. Proiectanţii canadieni au luat
hotărârea de a folosi uraniu natural. Motivul alegerii a fost faptul ca uraniul
natural va duce la cheltuieli mai mici cu combustibilul.

 Agentul de răcire

În reactoarele cu apă uşoară, moderatorul (care îndeplineşte şi rol de agent

de răcire), extrage căldura din combustibil. Lichidul care vine în contact cu
7
combustibilul fierbinte, devine şi el cald. El trebuie să rămână în faza lichidă,
dealtfel îşi pierde capacitatea de a încetini neutronii. Deci, reactorul va trebui să
funcţioneze la presiune ridicată.
Această metodă nu este pe deplin aplicabilă la un reactor moderat cu apă
grea.
Pentru a încetini neutronii este nevoie de o cantitate mare de apă grea (Apa
grea absoarbe mai puţini neutroni decât cea uşoară, dar nu este tot atât de eficientă
la încetinirea neutronilor rapizi)
Aceasta conduce la un reactor de dimensiuni relativ mari. In consecinţă,
construirea unui vas de presiune mare este dificilă, iar cheltuielile ar fi mari.
Proiectanţii primului reactor CANDU nu au putut să găsească un fabricant care să
construiască un vas mare de presiune.
Soluţia care a fost preferată a constat în alegerea unui tip de reactor cu tuburi
de presiune. Această variantă de proiectare realizează o separare între moderator şi
agentul de răcire.
In figura de mai jos este prezentat ansamblul reactorului CANDU. Vasul
reactorului este străbătut pe orizontală de tuburile de presiune în care se află
combustibilul. Apa grea sub presiune curge prin tuburile de presiune, "spălând"
combustibilul.

8
9
  Moderatorul

Concentraţia de U-235 în uraniul natural este mică, astfel că numărul de

neutroni care bombardează combustibilul trebuie să fie mare. La proiectarea zonei
active a reactoarelor CANDU trebuie să se ţină cont ca pierderile de neutroni să fie
cât mai mici. Pentru a realiza acest lucru s-a ales drept moderator, apa grea. Acesta
era singurul tip de moderator care nu absoarbe un număr prea mare de neutroni.
Vasul reactorului conţine moderatorul. El poartă denumirea de vas calandria
şi are o lungime de aproximativ 6 m şi un diametru de 7 m.
Calandria nu este un vas de presiune. Moderatorul este la o temperatură
scăzută, deci el nu va fierbe şi nu va exercita o presiune prea mare asupra structurii
calandriei. Protecţia la suprapresiune a calandriei este asigurată de patru discuri de
rupere. Acestea sunt prezentate în figura 2.1.

 Structura zonei active a unui reactorCANDU

Figurile urmatoare pun în evidenţă modul în care sunt separate moderatorul

şi agentul de răcire, prin intermediul unui spaţiu inelar de gaz. Tuburile de presiune
sunt introduse în tuburile calandria. Fiecare tub de presiune conţine 12 fascicule
de combustibil. Gazul din spaţiul inelar izolează termic, moderatorul rece din
calandria de agentul de răcire fierbinte din tubul de presiune.

Pereţii tuburilor calandria şi ai tuburilor de presiune sunt dintr-un material

care prezintă absorţie scăzută la neutroni. Aceste tuburi sunt făcute din zircaloy
Ualiaj ala zirconiului), un material scump, dar care nu absoarbe decât puţini
neutroni, comparativ cu alte materiale. Deci putem spune că structura unui reactor
CANDU este aproape transparentă la neutroni. Ei "văd" combustibilul înconjurat
de apă grea. Tuburile sunt aranjate într-o reţea pătratică cu latura de 30 cm.

10
11
 Ansamblul canal combustibil

Rolul principal al ansamblului canal combustibil, (vezi figura de mai jos),

este de a conţine combustibilul şi de a dirija debitul de agent de răcire peste
combustibil, pentru a prelua căldura produsă prin fisiune.
Ansamblul este alcătuit din:
 tubul de presiune,
 doua fitinguri terminale,
 alte elemente asociate.
Ringurile terminale asigură legăturile de intrare şi ieşire pentru agentul de
răcire, realizând în acelaşi timp şi o legătură etanşă de presiune, pentru maşinile de
încărcare/descărcare, pentru a permite introducerea/extragerea şi respectiv
deplasarea combustibilului.
Un dop de protecţie din oţel inoxidabil, lung de aproximativ 1 m, asigură
protecţia la radiaţiile gama, la capetele canalelor combustibile. După oprirea
reactorului, radiaţiile gama care provin din dezintegrarea produselor de fisiune, ar
putea deveni un pericol serios, în cazul în care s-ar executa operaţii de
întreţinere/reparaţii pe feţele reactorului. Câte un dop de închidere este localizat la
ambele capete ale canalului combustibil. Dopul este fixat cu o etanşare metalică
sub presiune.
Agentul de răcire intră şi iese în/din canalul combustibil prin intermediul
fidelilor. O flanşă de conectare a fiderului pe fiecare fiting terminal, asigură fixarea
acestuia la fiting printr-o garnitură metalică.
Un aspect interesant al acestui tip de ansamblu este modul de susţinere:
tubul de presiune este fixat în fitingul terminal prin intermediul unei îmbinări
mandrinate. Fitingul la rândul lui, este susţinut de protecţia de capăt prin
intermediul unor lagăre radiale. Tubul calandria este fixat într-o placă tubulară
din oţel inox (placa tubulară interioară) tot prin mandrinare. Placa tubulară este
parte a protecţiei de capăt.

12
 Pentru a preveni contactul dintre tubul de presiune şi tubul calandria, între
aceste două tuburi sunt plasate distanţiere. Un alt aspect este acela că un capăt al
canalului combustibil este fixat rigid, iar celălalt este montat elastic.
Totodata in schita se poate observa existenţa unei etanşări flexibile, numite
burduf compensator, care se află între fitingul terminal şi faţa reactorului. Această
etanşare este flexibilă, pentru a permite dilatarea şi contracţia tubului de presiune.
De asemenea, ea preia deformările tubului de presiune datorate fenomenului de
fluaj. Bioxidul de carbon este circulat prin spaţiul inelar dintre cele două tuburi,
intrând şi ieşind prin ţevi ataşate la burdufurile compensatoare. Un sistem inelar de
gaz asigură condiţii controlabile în spaţiul dintre tuburi. Detectarea umidităţii în
gaz se constituie într-o indicaţie a defectării tubului de presiune sau a tubului
calandria.
 Apa grea agent de răcire circulă prin tuburile de presiune, peste fasciculele
de combustibil. Ea intră şi iese în/din tuburi, prin fideri cuplaţi la fitingurile
terminale.
 Tuburile calandria şi tuburile de presiune sunt confecţionate din zircaloy, un
material cu absorţie scăzută la neutroni. Conectarea acestor tuburi la
celelalte componente ale reactorului se face prin îmbinări mandrinate.

13
  Avantaje si dezavantaje
Combustibilul uraniu natural necesită apă grea pentru a îndeplini rolul de
moderator şi agent de răcire. Un reactor cu tuburi de presiune este un reactor de
dimensiuni mari. Varianta cu tuburi de presiune a fost aleasă pentru a se evita
construirea unui vas de presiune mare. Acest tip de proiect are câteva avantaje, în
plus faţă de costul scăzut al combustibilului. Aceste avantaje se referă în principiu
la următoarele:
1. Încărcarea în sarcină,
2. Flexibilitatea monitorării
3. Controlului reactorului.
-Încărcarea în sarcină

Abilitatea introducerii şi extragerii combustibilului cu reactorul la putere

conferă câteva avantaje:
a) factor de utilizare mai ridicat,
b) grad de ardere mai mare al combustibilului - cheltuieli de exploatare mai
mici,
c) combustibilul defect poate fi extras în timpul funcţionării,
d) durata de înlocuire a combustibilului nuclear este inclusă în timpul de
funcţionare al centralei în loc să fie o durată adăugată la operaţiunile de
întreţinere planificate.
-Flexibilitatea monitorării şi controlului reactorului

- Calandria conţine o serie de dispozitive de măsură şi control ale puterii

reactorului care se află introduse în moderator, deci ele nu vor funcţiona într-un
mediu de temperaturi şi presiuni ridicate. De exemplu, barele de oprire nu trebuie
introduse într-o zonă activă care se află la presiune ridicată.
- Se poate face monitorarea individuală a canalelor de combustibil pentru
măsurarea temperaturii şi a nivelului de radiaţii.

14
 Există de asemenea şi unele dezavantaje ale reactoarelor cu apă grea sub
presiune:
a) Apa grea este scumpă.
b) Zona activă este mare şi complexă.
c) Apa grea prezintă absorţie scăzută de neutroni, totuşi când îi absoarbe
această duce la formarea de tritiu. Acesta reprezintă cel mai mare pericol de
iradiere într-o centrală CANDU.

 Protectii biologice
Existenţa radiaţiilor afectează lucrul în apropierea feţelor reactorului. Unele
echipamente sunt accesibile când reactorul funcţionează. Alte echipamente nu pot
fi acţionate decât de la distanţă. Reactorul trebuie oprit înainte de începerea
lucrului la aceste din urmă echipamente.
Protecţiile la radiaţii asigură protejarea personalului de exploatare la
câmpurile intense de neutroni şi radiaţii gama.

 Protecţii de capăt

Nu se permite executarea de lucrări pe feţele reactorului când acesta este în

funcţiune. Protecţiile de capăt asigură protecţia la radiaţii numai pe perioada opririi
reactorului. Grosimea acestor protecţii este de aproximativ 1 m. Spaţiul este limitat
datorită necesităţii de a încărca reactorul. în figurile 2.1, 2.4 şi 2.5 sunt prezentate
protecţiile de capăt.
Pereţii interiori şi exteriori ai protecţiilor de capăt sunt respectiv placa
tubulară interioară şi cea exterioară. Tuburile calandria se opresc la placa tubulară
interioară. Ele se continuă cu tuburi de reţea. Tuburile de reţea sunt parte
componentă a protecţiei de capăt, aşa cum tuburile calandria sunt parte
componentă a calandriei.
Protecţiile de capăt asigură protecţia pe perioada opririi reactorului şi se
constituie într-un suport pentru tuburile de presiune. Lagărele radiale se sprijină pe
tuburile de reţea şi la rândul lor reprezintă un suport pentru fitingurile terminale.
15
Suprafaţa redusă a porţiunii de contact direct cu lagărele limitează transferul de
căldură de la fitingul terminal la protecţia de capăt.
Protecţiile sunt umplute cu bile de oţel carbon. în figura 2.1 sunt arătate
aceste bile pe care le găsim între cele două placi tubulare. Bilele sunt răcite cu apă
uşoară. Răcirea este necesară datorită încălzirii prin interacţiunea cu neutronii şi cu
radiaţiile gama precum şi transferului de căldură prin conducţie de la tuburile de
reţea. Suprafaţa mică de contact asigură transferul unei cantităţi de căldură de la
canalele combustibile fierbinţi la protecţiile de capăt.
Peste protecţiile de capăt sunt prevăzute panouri speciale care asigură o
izolaţie termică. Protecţiile de capăt nu ar putea fi utile dacă radiaţiile de la
capetele canalelor ar ieşi în exterior. Apa grea pare se află în fitingul terminal nu
poate asigura suficientă protecţie. în interiorul canalului combustibil, între dopul de
închidere şi combustibil, se afla un dop de protecţie la radiaţii. Lungimea acestuia
este aproximativ cât grosimea protecţiei de capăt.
Dopul de protecţie afectează şi el curgerea agentului de răcire. în interiorul
fitingului terminal se afla un tub de ghidaj. Curgerea agentului de răcire de }a fider
către tubul de presiune se face prin exteriorul tubului de ghidaj. în tubul de ghidaj
sunt practicate găuri care permit intrarea agentului de răcire în canalul combustibil.
Forma dopului de protecţie asigură o curgere lină a agentului de răcire.

 Chesonul calandria

Chesonul calandria asigură o închidere cu rol de protecţie la radiaţii şi suport

pentru calandria . Structura este realizată din beton şi este suficient de compactă
pentru a asigura o bună protecţie la radiaţiile gama şi neutroni, reducând nivelele
de radiaţii la valori biologice acceptabile. Betonul este căptuşit cu tablă de oţel
carbon şi umplut cu apă uşoară.

16
 Chesonul şi apa uşoară asigură protecţia biologică în funcţionare şi la oprire.
Apa uşoară are în plus şi rolul de a răci calandria şi betonul chesonului. Extensia
chesonului la partea sa superioară asigură protecţia biologică la partea de sus a
reactorului.
La fiecare capăt al reactorului se află puţurile maşinii de încărcare
descărcare (MID). Protecţia biologică pe feţele reactorului este o combinaţie între
protecţiile de capăt şi pereţii puţurilor MID.
17
 3. MODERATORUL Şl SISTEMUL PRINCIPAL MODERATOR

Moderarea sau încetinirea neutronilor este o trăsătură caracteristică a tuturor

reactoarelor cu neutroni termici.
La apariţia lor, în urma procesului de fisiune, neutronii au energii de
aproximativ 2 MeV şi viteze de aproximativ 1/20 din viteza luminii (aproximativ
10.000 krrVs). Pentru a fi utilizaţi eficient în reactoarele ce folosesc uraniu natural,
sunt necesare energii de circa 0,025 eV (energie care corespunde unei viteze de 2,2
krrVs). Cea mai mare parte din încetinire se realizează în moderator.
Moderatorul trebuie să aibă absorţie scăzută de neutroni (˂2% absorbtie din
neutronii rezultti din fisiune). Apa grea, comparativ cu alte materiale (apa uşoară,
grafit), prezintă absorţia cea mai mica.
 Izotopicul apei grele
Concentraţia apei grele (izotopicul), se define şte:
Masa de D2O
Izotopicul D2O   100
Masa de D2O  Masa de H 2O

Izotopicul apei grele moderator este în jur de 99,8%. Numarul de neutroni

absorbiţi de moderatorul D20 este foarte mult influenţat de cantitatea de H20 ca
impuritate în D20. Absorţia în nucleul de hidrogen este atât de mare (de
aproximativ 600 ori mai mare), faţă de absorţia în nucleul de deuteriu, încât o
modificare de numai 0,1% a cantităţii de H20 în D20, conduce la o modificare
importantă a absorţiei moderatorului.
Este importantă menţinerea în limite foarte restrânse a acestei purităţi
izotopice a moderatorului deoarece scăderea acesteia va implica o crestere a
cheltuielilor cu combustibilul. Aceasta se va întâmpla deoarece neutronii absorbiţi
suplimentar în H20 vor trebui înlocuiţi prin supraîncărcarea cu combustibil.
Dacă izotopicul moderatorului scade foarte mult, reactorul nu va mai putea
funcţiona şi se va opri. În acest caz este necesară reconcentrarea apei grele,
operaţie care se face într-un turn de îmbogăţire.

18
 Valoarea izotopicului apei reconcentrate este în funcţie de cantitatea de apă
grea de izotopic scăzut, care trebuie procesată şi de timpul disponibil.

 Pericole datorate radiatiilor

În timpul funcjionării reactorului, moderatorul devine radioactiv, datorită
absorţiei de neutroni în deuteriu, cu formarea de tritiu (care are un timp de
înjumătăîire de aproximativ 12 ani). Aceasta conduce la producerea de apă tritiată,
care reprezinat pericol de radiaţii.
Tritiul emite radiaţii β, care nu pot străbate conductele, astfel încât pericolul
de expunere la radiaţii apare numai dacă apă grea tritiată este eliberată în atmosferă
sau curge dintr-un sistem care o conţine. Oricum, tritiul reprezintă un pericol de
radiaţii intern. Vaporii de apă tritiată intră în organismul uman prin plămâni şi prin
piele. Apoi este dispersat în întreg corpul. Tritiul este cel mai important pericol de
iradiere contribuind cu 30% până la 50%, la doza încasată de personalul centralei.
Un alt fapt deosebit de important este acela că moderatorul devine mult mai
tritiat decât agentul de răcire. Acesta este încă un considerent pentru care
moderatorul nu trebuie să se amestece cu agentul de răcire, (pe lângă faptul că au
izotopic diferit). în cazul în care se lucrează în atmosfera tritiată se vor lua măsuri
deosebite de radioprotecţie, (costum de plastic, aparat de respirat, etc).
Moderatorul are cea mai mare concentraţie de tritiu, comparativ cu agentul
de răcire deoarece:
Apa grea moderator stă un timp mai îndelungat în zona activă fiind astfel
mai mult timp expusă fluxului de neutroni. Apa grea agent de răcire stă mai puţin
de 5% din timp, când trece prin zona activă. Concentraţia de neutroni termici în
moderator este mult mai mare comparativ cu agentul de răcire, moderatorul fiind
sursa de neutroni termici. Activitatea tritiului este independentă de funcţionarea
reactorului.
Alţi izotopi din moderator cu activitate mare sunt N-16 şi 0-19. Aceşti
izotopi sunt beta şi gama radioactivi. Ei sunt produşi numai în timpul funcţionării
reactorului.

19
 N-16 şi O-19 au timp de înjumătăţire scăzut, astfel încât, la câteva minute
după oprirea reactorului, câmpul de radiaţii (în special gama), datorat acestor
izotopi, dispare. Ca urmare, sistemul moderator nu este accesibil în timpul
funcţionării reactorului.
Pentru reducerea câmpurilor de radiaţii date de aceşti izotopi în
funcţionarea reactorului, s-au prevăzut rezervoare de întârziere, cu scopul de a
reduce activitatea datorată acestor izotopi.

a) Moderatorul are cel mai mare conţinut de tritiu. Nici un alt sistem nu
este expus unui câmp atât de intens de neutroni. Bombardarea moderatorului cu
neutroni este permanentă şi concentraţia de neutroni este mai mare decât oriunde
altundeva.

 Sistemul principal moderator

Sistemul principal moderator, care mai este denumit şi sistemul de circulaţie
al moderatorului, are un rol deosebit de important, şi anume menţinerea constantă a
temperaturii moderatorului în calandria. Temperatura moderatorului are o valoare
în jur de 70°C.
Sistemul principal moderator are o serie de sisteme auxiliare care vor fi
descrise mai jos.

 Sursele de încălzire a moderatorului

La inceput s-a menţionat faptul că un grup nuclear are un randament de
aproximativ 30%. La condensator se evacuează aproximativ 65% din căldura
produsă, iar prin schimbătoarele de căldură ale sistemului principal moderator,
aproximativ 5%. Chiar şi această cantitate de 5% reprezintă o cantitate importantă
de căldură. Dacă încetează evacuarea căldurii din moderator, atunci moderatorul
care se află în vasul calandria începe să fiarbă în câteva minute.
Cu reactorul la putere, sursele de căldură din moderator sunt:

20
 a) Radiaţia promptă provenită din fisiune, neutroni şi gama, care contribuie
cu aproximativ 70% - 80% la căldura generată în moderator. Neutronii contribuie
cu mai mult de jumătate la aceste procente.
Moderatorul absoarbe energia neutronilor în procesul de încetinire2.
Radiaţiile gama care acompaniază procesul de fisiune cedează energia apei grele
moderator şi protecţiilor. De asemenea, ele cedează energie şi materialelor
structurale ale zonei active (de exemplu tuburilor calandria).
Această sursă de căldură dispare când procesul de fisiune încetează.
b) Radiaţia beta, gama provenită din dezintegrarea produselor de fisiune şi a
produselor de activare care reprezintă 15% - 25% din totalul căldurii.
c) Transferul de căldură prin conducţie, convecţie, radiaţie şi frecare care
însumează aproximativ 3% - 5% din total, şi anume:
- conducţie, convecţie, radiaţie prin gazul inelar,
- frecare, când pompele de moderator sunt în funcţiune.

2
Fiecare neutron pierde aproximativ 2MeV, iar la fiecare fisiune se produc în medie 2,5 neutroni.
21
 Pompele de moderator aspiră apa grea de la partea inferioară a calandriei.
Apa grea este returnată în vasul calandria prin câte patru stuţuri prevăzute pe
părţile laterale ale calandriei. Schimbătoarele de căldură din circuit servesc la
răcirea apei grele moderator înainte de a se întoarce în calandria. Agentul de răcire
din aceste schimbătoare de căldură este apa uşoară demineralizată.
Prin varierea debitului de apă de răcire se controlează temperatura apei
grele. Când temperatura moderatorului este ridicată, armăturile de control ale
temperaturii de pe partea de apă uşoară se vor deschide mai mult. Aceasta va duce
la creşterea debitului de agent de răcire în schimbătoare. Pe măsură ce temperatura
scade, aceste armături se vor închide, reducând transferul de căldură.
Pompele de moderator aspiră dintr-un colector comun, colectorul de
aspiraţie. Un colector de egalizare, conectează refulările celor două pompe.
Aceste colectoare asigură condiţii similare la aspiraţia şi refularea celor două
pompe, ajutând la egalizarea debitului către cele două schimbătoare de căldură.
22
 Exploatarea în siguranţă a centralei necesită ca extragerea căldurii din
moderator să se facă permanent. Analizând sursele de căldură din moderator, se
poate observa că există o cantitate semnificativă de căldură chiar şi când reactorul
este oprit.
În acest scop, se prevăd echipamente auxiliare de extragere a căldurii.
Pompele de moderator prezintă un motor auxiliar (pony motor).
Schimbătoarele de căldură şi pompele sunt prevăzute cu armături de drenare
în vederea întreţinerii.

4. SISTEME AUXILIARE ALE MODERATORULUI

Moderatorul are rolul de a încetini neutronii rapizii, nu de a-i absorbi.

Sistemul gazului de acoperire, descris în acest capitol protejează calandria la
suprapresiune.
Neutronii rapizi, prin interacţiunea cu moleculele de apă grea pot să ducă la
descompunerea apei grele moderator. Radiaţia gama poate de asemenea să
descompună apa grea. Sistemul gazului de acoperire preia D2 şi 02 care se
formează şi le recombină cu formarea de apă grea. Dacă nu s-ar face acest lucru,
atunci gazele pot să atingă concentraţiile de explozie.
In sistemul gazului de acoperire presiunea este ceva mai mare decât cea
atmosferică, în scopul prevenirii înfiltrărilor de aer în sistem, aer care ar putea după
aceea să devină radioactiv. Sistemul de purificare a moderatorului extrage
impurităţile solubile şi insolubile din apa grea moderator. Deoarece presiunea în
sistem este peste cea atmosferică, apa grea poate să iasă în exterior. Sistemul de
colectare apă grea moderator colectează şi returnează apa grea provenită din
scurgeri de la echipamentele moderatorului.
Sistemul de adiţie otravă lichidă introduce substanţe puternic absorbante de
neutroni pentru reglarea reactorului iar sistemul de purificare le extrage.
În figura sunt puse în evidenţă conexiunile dintre sistemele auxiliare şi
sistemul principal moderator. De remarcat modul în care pompele de moderator

23
asigură debitul prin sistemul de purificare. Sistemul de purificare este conectat la
refularea pompelor de moderator.

 Sistemul gazului de acoperire

24
 Acest sistem îndeplineşte câteva funcţii importante:
1. Controlează presiunea în calandria. Aceasta permite expansiunea şi
contracţia apei grele moderator. De asemenea, permite preluarea tranzienţilor de
presiune cauzaţi de injecţia de otravă lichidă (altul decat SOR 2 care este un sistem
de oprire automat). Discurile de rupere protejează calandria la suprapresiune (sunt
arătate în figura 4.1).
2. Gazul de acoperire asigură o atmosferă neconozivă, neradioctivă în acele
părţi ale sistemului care nu sunt umplute cu apă grea. Gazul de acoperire este heliu.
El este inert din punct de vedere chimic, nu se descompune sub influenţa radiaţiilor
şi nu se activează. Heliul are de asemenea şi conductivitate termică bună, (pentru
un gaz), astfel că el răceşte acele componente care nu sunt răcite de apa grea
moderator.
3. Sistemul gazului de acoperire permite extragerea D2 şi 02.
Radiaţiile gama şi neutronii de energii mari produc descompunerea
moleculelor de apă grea, fenomen numit radioliză.
2D2O→2D2+O2
Pe măsură ce aceste gaze se adună în perna de gaz ele prezintă pericol de
explozie. Pe de alta parte, oxigenul este coroziv.
Descrierea sistemului
Compresoarele de heliu menţin presiunea în spaţiul de gaz de deasupra
moderatorului la o valoare în jur de 110 kPa. Această valoare a presiunii este
suficientă ca să prevină infiltraţiile de aer, în punctele cu presiunea cea mai mică
din sistem, (aspiraţia compresoarelor). De asemenea, aceste compresoare circulă
gazul prin unităţile de recombinare.
In funcţionarea normală vor exista scurgeri de heliu. Pentru a compensa
aceste pierderi sunt prevăzuţi cilindri ce conţin heliu sub presiune. Adaosul se face
prin intermediul unei linii conectate la rezervorul tampon de moderator.
In unităţile de recombinare are loc recombinarea produşilor de radioliză,
rezultând apa grea. Recombinatoarele utilizează un catalizator, care asigură o
reacţie chimică controlată, la concentraţii scăzute ale reactanţilor. Aceasta

25
contribuie la menţinerea la valori suficient de scăzute, ale concentraţiilor de
deuteriu şi oxigen, astfel încât să nu se atingă nivelele de explozie.
Reacţia dintre deuteriu şi oxigen produce o cantitate importantă de căldură.
Aceasta menţine catalizatorul cald şi uscat. Gazul este trecut apoi printr-un răcitor.
Se ştie că oxigenul este coroziv şi poate reacţiona cu alte elemente. Se poate
întâmpla la un moment dat, să nu fie suficient oxigen în gazul de acoperire care să
se recombine cu deuteriul. De aceea, sunt prevăzute linii de adiţie oxigen, care-l
introduc în unităţile de recombinare, când este necesar.
Concentraţiile de D2, 02 şi N (azotul ne furnizează informaţi asupra
infiltraţiilor de aer în sistem), sunt analizate de către sistemul de gaz cromatograf.
Dacă concentraţia de deuteriu depăşeşte o anumită valoare, atunci reactorul trebuie
oprit.
 Sistemul de colectare apa grea moderator
Acest sistem colectează apa grea moderator dintr-o serie de puncte care sunt
cunoscute. Aceste puncte includ etanşarile pompelor, presetupe, etanşările de la
armături, etc.
Drenajele de la aerisiri şi liniile de drenaj de la schimbătoarele de căldură şi
de la pompe sunt de asemenea colectate de acest sistem. Pompele şi schimbătoarele
de căldură trebuie întotdeuna drenate înainte de a intra în reparaţie.
Sistemul este alcătuit din conducte care fac legătura dintre punctele de
colectare şi un rezervor de colectare. Debitul de scurgeri este pus în evidenţă cu
ajutorul unor indicatoare de scurgeri. Pentru a analiza izotopicul apei colectate se
prelevează probe prin intermediul unei staţii de prelevare. Apa de izotopic ridicat
este retumată cu ajutorul unei pompe în sistemul principal moderator. Apa cu
izotopic scăzut sau cu impurităţi este trimisă la reconcentrare sau epurare.

 Sistemul de aditie otrava lichida

Borul şi gadoliniul sunt substanţe puternic absorbante de neutroni, utilizate
pentru reglarea reactorului. Sistemul de aditie otravă lichidă introduce aceste
otrăvuri în apa grea moderator. Exista două rezervoare, unul pentru bor şi celalalt

26
pentru gadoliniu. Otrava este adăugată gravitaţional. Armăturile de aditiile sunt
acţionate din camera de comandă principală.

5. SISTEMUL PRIMAR DE TRANSPORT AL CĂLDURII (SPTC)

Apa grea agent de răcire extrage căldura din combustibil şi o transferă la

generatoarele de abur. în consecinţă acest sistem are două scopuri principale:
a) Apa grea agent de răcire extrage căldura din combustibil.
Acest rol este extrem de important, chiar dacă reactorul funcţionează la putere sau
nu. Fără o răcire adecvată, combustibilul se va defecta eliberând materiale
radioactive.
b) Apa grea agent de răcire transferă căldura preluată din combustibil la
generatoarele de abur. Aceasta faza conduce la producerea de abur utilizat la
generarea de energie electrică.
Pericolele radiologice aferente sistemului primar de transport al căldurii sunt
asemănătoare cu cele descrise pentru moderator. Când reactorul funcţionează,
27
datorită interacţiunii oxigenului cu neutronii se formează izotopii de N-16 şi 0-19.
Radiaţia gama care provine de la aceşti izotopi împiedică accesul la echipamentele
care conţin apă grea când reactorul este la putere. Ei dispar la scurt timp după
oprire. Tritiul este prezent în permanenţă în agentul de răcire. Eliberările de tritiu
sunt mult mai probabile din agentul de răcire, comparativ cu moderatorul, deoarece
acesta este fierbinte şi sub presiune. Un sistem deschis pentru întreţinere reprezintă
de asemenea, un pericol radiologie din punct de vedere al tritiului.
Din combustibil se eliberează în agentul de răcire o serie de materiale radioactive.
Unele, de exemplu cum este iodul 131 sunt volatile, creând un pericol radiologie în
jurul echipamentelor. Câmpurile de radiaţii gama persistă şi când reactorul este
oprit. Sistemul primar de transport al căldurii prezintă două pericole convenţionale
pe care nu le întâlnim la sistemul moderator. Acestea sunt presiunea şi temperatura
ridicată.
In cadrul SPTC, pompele primare iau apă grea din generatoarele de abur şi o trimit
în colectorii de intrare. Colectorii distribuie agentul de răcire prin intermediul
fiderilor, în canalele combustibile.

28
 Agentul de răcire, după ce a preluat căldura din combustibil, iese prin fiderii
de ieşire. Colectorii de ieşire preiau apa grea care vine de la fideri, apoi agentul de
răcire intră în generatoarele de abur. Aici, apa grea cedează căldura preluată din
combustibil, apei uşoare din generatoare.
In continuare, agentul de răcire iese din generator şi este preluat de către cea de a
doua pompă. Agentul de răcire va fi trimis la primul generator de abur prin
intermediul celui de al doilea colector de intrare, a fiderilor de intrare conectaţi la
el şi a canalelor combustibile. Intregul arcuit se aseamănă cu o figură în formă de
opt.

Intrările şi ieşirile din zona activă se află la fiecare capăt al reactorului. Agentul de
răcire curge în direcţii opuse prin canale adiacente. Curgerea bidirecţională reduce
diferenţele de temperatură dintre feţele reactorului.
Aceasta contribuie la scăderea eforturilor termice între protecţiile de capăt,
calandria şi tuburile calandria.
Dacă ieşirea din zona activă s-ar face numai pe o singură faţă a reactorului, atunci
ea ar fi cu aproximativ 40°C mai caldă decât faţă opusă, care ar avea numai
colectori de intrare.

29
 In generatorul de abur se produce abur la temperatura de aproximativ 260°C,
care apoi este trimis la turbină. Apa grea agent de răcire intră in generator la o
temperatură de aproximativ 300°C.
Amplasarea pompelor primare este în punctul cel mai rece din sistem,
respectiv la ieşirea din generatoarele de abur. Aceasta asigură cea mai mică
probabilitate de apariţie a cavitaţiei.. Cavitaţia, (vaporizanea locală în punctele cu
presiunea cea mai scăzută), reduce debitul de agent de răcire şi poate cauza
deteriorarea componentelor datorită vibraţiilor. Dacă aceste condiţii se înrăutăţesc,
pompele se pot umple cu vapori, anulând răcirea combustibilului.
Pentru a preveni fierberea apei grele la temperatura de 300 °C, presiunea trebuie să
fie în jur de 10 MPa. Pompele primare nu produc presiune, asigurând de fapt un
debit de circulaţie. Ele produc suficientă presiune pentru a compensa pierderile
prin frecare în canalele combustibile şi în ţevile generatoarelor de abur (cca 1,5
MPa).
Sistemul primar de transport al căldurii presupune existenţa a două bucle,
identice, fiecare alimentând jumătate din zona activă. Pe fiecare buclă sunt două
generatoare de abur şi două pompe primare. Dacă o pompă se defectează este
posibilă funcţionarea cu reactorul la un nivel mai scăzut de putere, cu o singură
pompă pe buclă.

30
 Răcirea combustibilului trebuie făcută în permanenţă, chiar cu reactorul
oprit. Fără răcire, căldura produsă prin dezintegrarea produselor de fisiune poate să
ducă la defectarea combustibilului, eliberând produse de fisiune.
Sistemul de răcire la oprire are rolul de a răci combustibilul când pompele
primare sau generatoarele de abur sunt indisponibile sau nu sunt necesare. Pompele
sistemului de răcire la oprire (SRO) si schimbatorele de caldura aferente sunt
suficiente ca să asigure extragerea corespunzătoare a căldurii.

 Termosifonarea
O altă caracteristică a reactoarelor CANDU este amplasarea colectorilor şi
generatoarelor de abur deasupra reactorului. Aceasta permite răcirea
combustibilului prin convecţie naturală în cazul în care atât pompele primare cât şi
cele ale sistemului de răcire la oprire sunt indisponibile. Convecţia naturală, care
mai poartă denumirea şi de termosifonare, nu produce un debit prea mare.
31
Termosifonarea nu poate să extragă întreaga căldură produsă la putere nominală,
dar este suficientă să extragă căldura produsă de dezintegrarea produşilor de
fisiune.
Convecţia naturală se produce când apa grea rece din tuburile generatoarelor de
abur, cade gravitaţional în zona activă. La rândul ei aceasta va lua locul apei grele
fierbinţi, de densitate mai mică, care înconjoară combustibilul. Apa grea fierbinte
se va ridica la generatoarele de abur unde va fi răcită, iar circuitul va continua.
Termosifonarea va continua atâta timp cât generatoarele de abur vor extrage
căldură.
6. SISTEME AUXILIARE ALE SISTEMULUI PRIMAR DE
TRANSPORT AL CĂLDURII

Agentul de răcire reprezintă principala verigă în extragerea căldurii din

combustibil. El protejează combustibilul răcindu-l şi transferând căldura produsă
în combustibil, la generatoarele de abur. In acest capitol vor fi prezentate câteva
din sistemele auxiliare ale sistemului primar de transport al căldurii.
Valoarea ridicată a presiunii din circuitul primar ajută la menţinerea în fază lichidă
a agentului de răcire. Sistemul de control al presiunii şi inventarului de apă grea
produce şi controlează presiunea în sistemul primar. Variaţiile în puterea
reactorului duc la expansiunea termică sau la contracţia agentului de răcire (swell,
shrink). Pentru a controla presiunea, sistemul de control al presiunii trebuie să
compenseze aceste modificări de volum.

 Controlul presiunii
Presurizorul este un rezervor vertical sub presiune, umplut parţial cu apă grea şi
parţial cu vapori de apă grea. Scopul lui este de a menţine presiunea în sistemul
primar de transport al căldurii egală cu o valoare prestabilită (setpoint). O conductă
de diametru mare conectează partea inferioara a presurizorului cu colectorii de
ieşire aflaţi la un capăt al reactorului. Spaţiul de vapori comprimaţi de deasupra
lichidului din presurizor, menţine valoarea presiunii la valoarea de referinţă
(setpoint).
32
 Când agentul de răcire se încălzeşte şi se dilată, acest lucru va determina
creşterea nivelului apei din presurizor, comprimând vaporii de apă grea. Aburul din
presurizor, care se află la saturaţie (lichidul care este saturat se află la temperatura
de vaporizare corespunzătoare unei presiuni anumite. El se află la echilibru cu
vaporii saturaţi) , acţionează ca o "pernă" de vapori, absorbind o parte din creşterea
de presiune. Aburul, datorită creşterii presiunii, va începe să condenseze.
Armăturile de descărcare a aburului din presurizor se vor deschide pe măsură ce
presiunea creşte, ducând în final la scăderea presiunii în presurizor până la valoarea
de referinţă. Descărcarea surplusului de vapori se face în degazorul-condensator
(care are şi funcţie de degazare a agentului de răcire) Când agentul primar se
răceşte şi se contractă, vaporii de apă grea din presurizor vor expanda. Aceasta va
duce la intrarea de lichid din presurizor în circuitul primar, limitând scăderea
presiunii.
Lichidul din presurizor, aflat la saturaţie, va începe să vaporizeze pe măsură ce
presiunea scade. Incălzitoarele aflate la partea de jos a presurizorului vor fi
conectate, ducând la vaporizarea mai intensă a apei grele din presurizor şi crescând
presiunea la valoarea de referinţă.
Controlul presiunii cu ajutorul presurizorului are avantajul că este mai rapid. Prin
expansiunea şi contracţia spaţiului de vapori, se corectează eroarea de presiune.
După aceasta, se conectează încălzitoarele sau se deschid armăturile de descărcare
a aburului din presurizor.

33
 Spaţiul de vapori de la partea superioară a presurizorului menţine presiunea
în circuitul primar. El expandează pentru a corecta presiunea scăzută din circuitul
primar când agentul de răcire se contractă, iar când acesta se dilată, el preia
creşterea de presiune comprimându-se.
Controlul presiunii se face fie prin cuplarea încălzitoarelor electrice, fie prin
deschiderea armăturilor de descărcare a aburului din presurizor. Pe măsură ce
presiunea în circuitul primar creşte, armăturile de descărcare a aburului din
presurizor se deschid. Pe măsură ce presiunea scade, vor fi cuplate încălzitoarele
electrice.

34
 7. COMBUSTIBILUL NUCLEAR

Exploatarea într-un mod cât mai economic a combustibilului nuclear

presupune ca un fascicul să genereze căldură continuu, pentru o perioadă
îndelungată de timp. O bună proiectare a combustibilului permite producerea de
energie fără eliberări de radioactivitate în mediul ambiant. Funcţionarea
economică necesită exploatarea în siguranţă a reactorului.

Există cazuri în care un fascicul de combustibil se defectează în funcţionarea

normală a reactorului. Combustibilul defect este acel combustibil care eliberează
produse de fisiune printr-un defect de teacă, în apa grea agent de răcire. Defectele
variază ca dimensiuni, de la mici pori într-un fascicul defectuos fabricat, la fisuri
de dimensiuni mari.
Până în prezent, nici un accident nuclear de amploare, nu a solicitat
combustibilul CANDU la eforturi extreme. Testele şi analizele au sugerat că el este

35
capabil să reţină cej mai bine majoritatea produselor de fisiune eliberate în aceste
condiţii. Fasciculul de combustibil, compus din:
- elemente combustibile cu teacă din zircaloy (Zircaloy-4 este 98% zirconiu şi
1,7% cositor).Fiecare element combustibil este un tub subţire de zircaloy ce contin
-pastile de combustibil
- între pastilă şi teacă există un strat subţire de graft. Combustibilul cu strat de
grafit este denumit şi combustibil CANLUB
-fiecare capăt al unui element combustibil este etanşat prin sudare cu dopuri de
capat .
-elementele combustibile sunt menţinute într-o anume configuraţie cu ajutorul unor
plăci de capăt denumite grile.
-în exteriorul tecilor sunt plasaţi distanţjeri, care menţin o distanţă corespunzătoare
între elemente.
-patinele care se află pe tecile elementelor exterioare menţin fasciculul de
combustibil centrat în interiorul canalului combustibil.

 Incărcarea cu combustibil
Reactorul CANDU 600 este singurul reactor de putere care se
incarca/descarca combustibil nuclear in timpul functionarii.
Intr-un reactor CANDU, încărcarea este o operaţie de rutină. O pereche de
maşini de încărcare-descărcare (MID), acţionate de la distanţă, introduc
combustibilul proaspăt şi-l extrag pe cel iradiat, cu reactorul în funcţiune. Aceste
masini functioneaza in tandem.

36
 Cele două maşini acţionează pe cele două feţe, opuse ale reactorului,
cuplându-se la fitingurile terminale. Când s-a realizat o cuplare etanşă, presiunea în
capetele MID creşte până la valoarea presiunii din circuitul primar.
MID-ul are în componenţa sa o magazie rotativă, asemănătoare cu butoiaşul
unui revolver. Un dispozitiv special, ansamblul ram, extrage dopul de închidere şi
cel de protecţie, înainte ca să înceapă încărcarea-descărcarea. Cele două dopuri
sunt stocate în magazia MID-ul ui. Câteva din locaşurile magaziei MID conţin
fasciculele de combustibil, câte două într-un locaş. Locaşurile corespondente din
cea de a doua maşină sunt goale. Ansamblul ram introduce câte două fascicule
odată, înlocuind pe cele iradiate, care vor fi preluate de locaşurile goale din cea de
a doua maşină.
După încărcare, ansamblul ram(un subansamblu MID de cilindri telescopici)
introduce dopurile de protecţie şi de închidere. Oricare din cele două maşini poate
să încarce sau respectiv să descarce. Combustibilul este introdus în reactor în
sensul curgerii agentului de răcire. Două canale adiacente vor fi încărcate în
sensuri opuse. La o operaţiune, un canal este încărcat cu opt fascicule. Incărcarea
37
unui canal durează în jur de două până la trei ore. Funcţionarea staţionară la putere
necesită aproximativ 100 până la 140 fascicule pe săptămână.
Manipularea combustibilului iradiat
Dezintegrarea produselor de fisiune generează căldură în combustibilul
iradiat. Această cantitate de căldură este relativ mare, în momentul extragerii din
zona activă. Răcirea combustibilului se continuă în permanenţă şi după extragere.
Chiar şi câteva minute de expunere la aer poate fi suficientă să cauzeze defecte în
combustibil.
Combustibilul iradiat este foarte radioactiv. El este descărcat într-un bazin
de descărcare, iar apoi este transferat într-un bazin de stocare, plin cu apă
demineralizată, care este răcită în permanenţă.
Combustibilul defect ar trebui extras din reactor, imediat ce este detectat cu
ajutorul Sistemului de Localizare Combustibil Defect. Majoritatea defectelor se pot
înrăutăţi în cazul în care combustibilul este lăsat în reactor. Produsele de fisiune
eliberate în agentul de răcire cresc expunerea personalului centralei. De asemenea,
ele contribuie la creşterea riscului de expunere a populaţiei.
Odată extras, combustibilul defect este introdus în containere speciale, umplute cu
apă. După aceea el este depozitat, asemeni combustibilului iradiat, într-un bazin de
stocare combustibil defect.

38
 8. MECANISME DE REACTIVITATE

Combustibilul se defectează dacă nu este răcit corespunzător. De asemenea

el se poate defecta dacă generează prea multă putere. In continuare sunt descrise
mecanismele de reactivitate şi modalitatea lor de funcţionare. Aceste mecanisme
sunt cele care controlează puterea reactorului. Ele introduc o cantitate de
reactivitate negativă. Modificând reactivitatea din zona activă se poate controla
puterea reactorului.
Prin producerea de energie, atomii de material fisil se vor consuma. Aceasta
va duce la scăderea reactivităţii zonei active. Inlocuirea combustibilului uzat cu
combustibil proaspăt, se constituie într-o modalitate de reglare pe termen lung a
reactivităţii.

39
Controlul reactivităţii este necesar din două motive:
a) Reglarea puterii reactorului,
b) Protecţia reactorului.
Mecanismele care realizează funcţia de protecţie, denumite sisteme de oprire, au
rolul de a opri reactorul rapid, în cazul unor situaţii de funcţionare anormală.
Mecanismele care au ca scop reglarea puterii reactorului, ajustează reactivitatea
pentru a menţine constantă puterea reactorului, conform cerinţelor. Ele acţionează
de asemenea în situaţiile în care se impune modificarea puterii reactorului. De
exemplu, aceasta ar putea avea loc datorită variaţiei cererii de energie electrică, sau
datorită defectării unui sistem care avea rol în evacuarea căldurii produse de
reactor.

 Mecanisme de rectivitate

 Controlul fin al puterii reactorului

Sistemul de control zonal cu lichid asigură un control fin al reactivităţii din
zona activă. Acest sistem menţine puterea reactorului la valoarea de referinţă, sau o
modifică într-un mod controlat. El este utilizat pentru a limita oscilaţiile de flux.
Un reactor CANDU are 14 compartimente de control zonal cu lichid. în
figura urmatoare este prezentat modul în care acest sistem reglează reactivitatea.
Nivelul apei uşoare din compartimente poate fi variat. Semnalele care se primesc
de la calculatorul de proces ajustează debitul de apă către zone. Aceasta duce la
creşterea sau scăderea nivelului apei, comparativ cu o valoare nominală ( 50% din
capacitatea compartimentului). Apa uşoară absoarbe neutronii; astfel că dacă
nivelul apei va creşte, aceasta va duce la scăderea reactivităţii. Dacă nivelul scade,
atunci reactivitatea va creşte.

40
Puterea globală a reactorului poate fi reglată prin varierea simultană a tuturor
nivelelor în cele 14 zone. Ajustarea locală se face prin varierea individuală a
nivelului în zone. Aceasta din urmă este necesară pentru a compensa oscilaţiile de
flux din zona activă.

 Sisteme privind controlul brut al puterii reactorului

Sistemul de control zonal cu lichid realizează în permanenţă ajustări ale puterii
reactorului. El nu poate să compenseze variaţiile mari şi rapide ale reactivităţii.
Exista două tipuri de mecanisme care pot să compenseze variaţiile mari de
reactivitate.
a) Barele absorbante de control
Acestea sunt bare din cadmiu întecuit în oţel inox. Poziţia lor normală este în afara
zonei active. Prin introducerea lor în zona activă, reactivitatea acesteia scade.
Barele se află introduse în tuburi de zircaloy, numite tuburi de ghidaj. Ele sunt
deplasate cu ajutorul unui mecanism de acţionare, prevăzut cu un motoraş care este
ataşat de un cablu, de care este suspendată bara.
Aceste bare scad reactivitatea în scopul controlării puterii la valoarea de referinţă,
atunci când zonele nu mai pot să facă acest lucru. Ele pot de asemenea, să reducă

41
puterea gradat, până la un nivel predeterminat, mai mic de putere. în anumite
situaţii, aceste bare cad rapid în zona activă, în scopul reducerii puterii.

b) Barele ajustoare

Ajustoarele sunt bare absorbante de neutroni, asemănătoare cu barele absorbante

de control. Ele sunt confecţionate din oţel inox. Poziţia lor normală este în zona
activă. Barele ajustoare uniformizează fluxul de neutroni, absorbind neutronii în
zona centrală a reactorului.
O altă funcţie a ajustoarelor este de a introduce, prin extragerea lor, reactivitate
pozitivă. Aceasta poate avea loc după o scădere a puterii reactorului, care
determină creşterea cantităţii de xenon din combustibil. Aceste regimuri tranzitorii
sunt descrise în cursul de Teorie Nucleară. Adăugarea de reactivitate pozitivă
pentru compensarea reactivităţii negative introduse de xenon, se numeşte evitarea
otrăvirii cu xenon.
Ajustări manuale şi automate ale reactivităţii
Poziţiile mecanismelor de reactivitate, în funcţionarea normală a reactorului sunt:
ajustoarele introduse în zona activă, barele absorbante în afara zonei active.
42
Sistemul de reglare a reactorului cere ca aceste mecanisme de reglare brută a
puterii să intervină când nivelele în compartimentele de control zonal cu lichid sunt
prea mari sau prea mici. In mod normal, ele răspund automat.
Operatorii pot să prevină acţionarea acestor mecanisme, care nu este totdeauna
necesară. Ei modifică indirect nivelul în zone, prin adiţia (extragerea), manuală a
substanţelor absorbante de neutroni din moderator. Când sistemul de adiţie otravă
lichidă introduce otravă în moderator, sistemul de reglare a reactorului menţine
constantă puterea reactorului, scăzând nivelul în zone.
Realizarea unei combinaţii între ajustarea concentraţiei de otravă din moderator şi
încărcarea regulată cu reactorul la putere, menţine nivelele în zone, în domeniul
normal de funcţionare.

 Sistemele de oprire
Puterea reactorului, presiunea şi debitul de agent de răcire sunt monitorate
permanent. Orice măsurătoare care sugerează că ar exista riscul unei posibile
defectări a combustibilului, va atrage după sine oprirea reactorului. Oprirea
reactorului cu ajutorul unui sistem de oprire se numeşte declanşare. O declanşare
are loc automat, oricând un parametru de declanşare (dat de măsurători), depăşeşte
valoarea de declanşare. Reactorul poate fi declanşat şi manual de către operator.
Sistemele de oprire au toate componentele complet separate de sistemele utilizate
pentru reglare. Sunt două sisteme de oprire: unul cu bare de oprire, celalalt cu
injecţie de otravă lichidă.

43
a) Barele de oprire
Barele aferente Sistemului de Oprire Rapidă nr.1 - SOR 1, sunt aproape identice
cu barele absorbante de control. O cuplă electromagnetică le ţine în poziţia lor
normală, în aşteptare, în afara zonei active. Semnalul de declanşare va întrerupe
alimentarea cu energie electrică a cuplelor. în consecinţă, bara va cădea în zona
activă, în aproximativ două secunde. Barele au la partea superioară un arc
pretensionat, ce măreşte viteza cu care ele sunt introduse în zona activă.
b) Sistemul de injecţie otravă lichidă (aferent Sistemului de Oprire Rapidă
nr.2 - SOR 2). Acest sistem cu rol de protecţie, nu trebuie confundat cu sistemul
de adiţie otravă lichidă în moderator. Ambele sisteme introduc substanţe
absorbante de neutroni în moderator.
Operatorul adaugă manual mici cantităţi de otravă, pentru reglare, utilizând
sistemul de adiţie otravă lichidă. SOR - 2 este diferit deoarece injectează automat o
mare cantitate de otravă în moderator, în interval de câteva secunde.
La primirea semnalului de declanşare a reactorului, se vor deschide
armăturile de deschidere rapidă. Nitratul de gadoliniu din rezervoarele de otravă va
fi injectat sub presiune de heliu. Otrava este injectată prin intermediul unor tuburi
orizontale, numite unităţi de injecţie. Otrava este injectată cu ajutorul unor găuri,
practicate pe lungimea tuburilor de injecţie.

44
Principii de funcţionare a mecanismelor de reactivitate
Principiul de funcţionare Mecanismele de reactivitate
Modificarea cantităţii de încărcarea cu combustibil
material fisil din zona activă
Ajustarea absorţiei de Compartimentele de control
neutroni zonal cu lichid
Barele absorbante de control
Barele ajustoare
Adiţia de otravă lichidă
SOR1
SOR2

9. SISTEMUL DE RĂCIRE LA AVARIE A ZONEI ACTIVE Şl ANVELOPA

Orice grup CANDU are patru sisteme de securitate. Pana acum au fost
prezentate două dintre ele, şi anume cele două sisteme de oprire, SOR 1 şi SOR 2.
In continuare sunt prezentate sistemul de răcire la avarie a zonei active şi
sistemul de anvelopare. Proiectul centralei include aceste patru sisteme de
securitate în scopul protecţiei publicului contra efectelor dăunătoare ale radiaţiilor.
Totodată in funcţionarea normală, există cinci bariere care se interpun între
sursele de iradiere şi populaţie.
Cele 5 bariere si cele 4 sisteme de oprire rapida reprezinta principiul de aparare in
adancime la reactorul tip CANDU.
Pastilele de combustibil pot să reţină aproximativ 95% din produsele de
fisiune. Teaca elementelor combustibile conţine inventarul de produse de fisiune
eliberate din combustibil. Sistemul primar de transport al căldurii conţine la rândul
său produsele de fisiune eliberate din combustibilul defect.
Sistemul de anvelopare este cea de a patra barieră în calea eliberării de produse de
fisiune. Scopul lui este de a realiza un înveliş care să reţină materialele radioactive.
Aceasta limitează expunerea populaţiei când se defectează primele trei bariere.

45
Bariera finală o reprezintă zona de excludere, de 1,6 km în jurul reactorului.
Această zonă permite o diluare a substanţelor radioactive care ar ieşi din anvelopă.
Primele cinci bariere protejează publicul dacă puterea reactorului este controlată,
combustibilul este răcit şi radiaţiile sunt reţinute.
Sistemele de oprire rapidă protejează primele trei bariere (pastila, teaca şi
circuitul primar). In majoritatea situaţiilor anormale, o reducere rapidă de putere
poate să realizeze o corespondenţă rapidă între cantitatea de căldură produsă în
combustibil şi capacitatea surselor de răcire de a evacua căldura. In cazul
accidentelor cu eliberări de radioactivitate, oprirea rapidă a reactorului limitează
defectele din combustibil şi eliberarea de substanţe radioactive. Aceasta permite
celor două bariere finale să-şi. îndeplinească funcţiile lor.
 SRAZA
Sistemul de răcire la avarie a zonei active (SRAZA), protejează primele trei
bariere, în condiţiile în care modalitatea de răcire normală a zonei active nu mai
este disponibilă. Scopul acestui sistem este de a reumple sistemul primar de
transport al căldurii şi de a-l menţine plin, după ce s-a produs un accident de
pierdere a răcirii (Loss of Cooling Accident - LOCA). Se stabileşte în acest fel o
cale alternativă de evacuare a căldurii de dezintegrare.
Atât sistemul de răcire la avarie a zonei active cât şi sistemul de anvelopare,
trebuie să funcţioneze în condiţiile care apar datorită unui accident de pierdere a
răcirii.
Agentul de răcire iese din conductele sistemului primar de transport al căldurii
dacă acestea se rup, sau dacă etanşările pompelor primare se defectează. în cazul
unei mici spărturi, sistemul de control al presiunii şi inventarului de apă grea este
capabil să menţină presiunea pe circuitul primar. Aceasta poartă denumirea de
scurgere. în cazul unui accident de pierdere a răcirii, presiunea în circuitul primar
va scade de la sine.
De exemplu, pe data de 1 August 1983, tubul de presiune G 16, de la unitatea 2 de
la Pickering A, s-a fisurat brusc. Presiunea care s-a creat în spaţiul inelar de gaz a
dus la ruperea unui burduf compensator.

46
La o oră şi jumătate de la fisurarea tubului, operatorii reuşiseră să răcească
sistemul primar şi să-i reducă presiunea. In tot acest interval de timp, controlul
presiunii a fost menţinut. Dacă se lăsa presiunea să scadă singură, ea ar fi scăzut
gradat. Acest tip de LOCA se poate plasa la graniţa dintre LOCA şi o scurgere de
agent de răcire.
In timpul unui LOCA valoarea scăzută a presiunii determină vaporizarea agentului
primar. In cazul în care se păstrează un timp mai îndelungat o presiune mai mică,
combustibilul se va defecta şi produsele de fisiune gazoase vor fi eliberate prin
spărtură.
Prin injecţia de apă uşoară din SRAZA se limitează eliberările de substante
radioactive, ajutând la menţinerea eficacităţii celor două bariere finale:
• Scopul sistemului de răcire la avarie a zonei active (SRAZA), este de a
reumple sistemul primar după un LOCA şi de a-l menţine plin. Astfel se realizeză
o cale alternativă de evacuare a căldurii de dezintegrare.
• Scopul sistemului de anvelopare este de a realiza un înveliş care să limiteze
eliberările de radioactivitate către mediul înconjurător.
In cazul unui LOCA, condiţiile din zona activă sau din sistemul primar de transport
al căldurii, vor duce la declanşarea reactorului.
• Sistemul de răcire la avarie a zonei active va îndepărta căldura de dezintegrare
(nu cea de fisiune). Dacă reactorul nu ar fi declanşat, presiunea ridicată din
sistemul primar ar împiedica injectia apei din SRAZA Extragerea căldurii nu s-ar
face corespunzător, ducând la defectarea combustibilului.

47
 Apa uşoară din acumulatoare este împinsă sub presiune de aer, în reactor.
Injecţia SRAZA este determinată de scăderea presiunii în arcuitul primar sub o
anumită valoare. Semnalul de la SRAZA deschide armăturile de izolare, permiţând
injecţia apei în colectorii reactorului. Aceste armături separă partea din SRAZA
umplută cu apă uşoară de cea cu apă grea. Injecţia va începe când presiunea în
SPTC este mai mică decât presiunea de injecţie a SRAZA
Sistemul de răcire la avarie prezintă trei faze de funcţionare:
-faza de înaltă presiune, în care apa din acumulatoare este injectată în colectorii
circuitului primar,
-faza de medie presiune, în care este preluată apă din rezervorul de stropire aflat în
cupola anvelopei şi apoi este injectată în sistemul primar,
-faza de joasă presiune, în care apa colectată în başe, este preluată cu pompele
SRAZA, trecută printr-un schimbător de căldură şi introdusă în zona activă.

48
  Anvelopa
In cazul unui LOCA, condiţiile impun funcţionarea sistemului de anvelopare. De
obicei, semnalele LOCA care sunt trimise sistemului de anvelopare includ un
semnal de presiune ridicată sau nivel ridicat de radiaţii (în sistemul de ventilaţie
clădire reactor sau în sistemul de recuperare vapori).
Sistemul de anvelopare este de fapt un grup de sisteme. In primul rând este
sistemul anvelopei. Aceasta conţine toate sistemele nucleare care ar putea să
elibereze substanţe radioactive. La apariţia unui semnal LOCA, anvelopa va fi
izolată prin sistemul de izolare a anvelopei. Aceasta înseamnă că toate penetraţiile
anvelopei se vor închide pentru a prevenii eliberările de radioactivitate. Sistemul
de stropire va condensa aburul rezultat din vaporizarea apei care iese prin spărtură.
Răcitoarele de aer vor extrage căldura din anvelopă. Un sistem de evacuare aer
curat va permite eliberarea suprapresiunii din clădirea reactorului.
Clădirea reactorului are pereţii din beton precomprimat, acoperiţi cu un strat de
răşină epoxidică. Rata de scurgeri din anvelopă este mică, dacă presiunea în
interior nu creşte prea mult.
Rezervorul de stropire se află în cupola anvelopei. La primirea unui semnal LOCA
structura anvelopei va fi izolată, iar armăturile de stropire se vor deschide.
Stropirea extrage căldura şi condenseză aburul, ajutând la menţinerea unei rate
scăzute de scăpări din anvelopă.

49
 Sistemul de anvelopare este de fapt un grup de sisteme, care include
anvelopa, sistemul de izolare a anvelopei, sistemul de stropire în anvelopă,
răcitoarele locale de aer şi sistemul de descărcare aer curat.
Anvelopa protejează publicul împotriva eliberărilor de radioactivitate.
Clădirea reactorului este o structură de beton precomprimat, căptuşită la interior cu
un strat de răşină epoxidică. Dacă presiunea creşte în anvelopă, rata de scurgeri va
creşte.
Semnalul LOCA va determina izolarea anvelopei şi va deschide armăturile de
stropire. Stropirea ajută la menţinerea unei rate scăzute a scurgerilor.
50
 REACTORUL TRIGA-ICN Pitesti

Cercetarile din ultimii ani dovedesc ca sursele conventionale de energie

trebuie inlocuite, iar energia nucleara se va constitui intr-o optiune clara pentru
majoritatea tarilor dezvoltate sau in curs de dezvoltare. Dupa cum se stie, puterea
economica a unui stat depinde in primul rind de independenta energetica.
In acest context a fost lansat in anul 1970 primul program nuclear strategic
de dezvoltare a energiei nucleare in Romania.
Institutul de Cercetari Nucleare este cel care a initiat si a dezvoltat suportul
tehnic si stiintific pentru promovarea energeticii nucleare si formarea unui mare
numar de specialisti necesari fabricarii combustibilului nuclear necesar centralei
nucleare de la Cernavoda.
In atingerea Programului Nuclear Energetic, rolul cel mai important il are
reactorul TRIGA care face posibila efectuarea testelor de iradiere pe diverse
componente, simulandu-se astfel functionarea centralei nucleare in diverse
conditii, pe de o parte si in cresterea gradului de securitate, pe de alta parte.
La sfarsitul anului 1979 – luna noiembrie – a fost pus in functiune reactorul
TRIGA SSR, reactor de testare a combustibilului nuclear si incercari de materiale
de structura.
In fapt, “reactorul TRIGA” consta in doua zone active complet independente
care impart aceeasi piscina, practic doua reactoare distincte:
- unul stationar (SSR) cu o putere de 14 MW, cu posibilitati de crestere a
puterii pana la 21 MW;
- unul pulsat (ACPR), care poate lucra in regim stationar pana la 500 KW
si in pulsuri de putere pana la 20.000 MW.

51
  REACTORUL TRIGA STATIONAR

Zona activa stationara TRIGA este instalata intr-o configuratie aproximativ patrata
11 pe 12 pozitii pe grila suport. Principalele caracteristici ale zonei active staionare
sunt cuprinse in Tabelul 1.1:

Tabel 1.1. Pricipalele caracteristici ale reactorului stationar de incercari de

materiale TRIGA
Tip Reactor TRIGA-SSR (Steady State Reactor)
4,5 m (latime), 9 m (lungime), 10 m (adancime),
Vas Reactor
piscina deschisa
Combustibil
Uraniu slab imbogatit (LEU) 10% greutate U235 23% imbogatire U235
Er-U-Zr1,6 aliaj eutectic combustibil moderator
Compozitie
Er 2,8% greutate
Material teaca Aliaj otel inox Incoloy 800
Diametru pastila 1,27 cm
Diametru teaca 1,372 cm
Lungime combustibil 56 cm
Lungime totala 76 cm
Greutate totala 0,438 kg
Numar casete 29
Numar elemente
combustibile intr-o caseta 25

Casetele de reflector
Tip Beriliu cu si fara gaura pentru experimente
Numar 20 cu gaura centrala si 20 fara gaura centrala
Sectiune patrata identica cu caseta de
Dimensiuni
combustibil

52
 Bare de control
Numar 8
Tip Carbura de bor sinterizata
Tip absorbant B4C natural
Sistem de prindere electromagnetic cu pinion si
Mecanism de actionare
cremaliera
Performante reactor
Putere maxima 14 MW
Flux maxim in canalul cel
2,9 X 10 14 n/cm2 – sec
mai solicitat
Temperatura maxima centrala
7500C
combustibil
Timp de viata zona activa 7500 MW-zile

 Descrierea echipamentelor reactorului TRIGA Stationar

In piscina comuna sunt amplasate in cele doua extremitati reactorul stationar

TRIGA si reactorul pulsat ACPR ca in figura 1.1.
In piscina comuna sunt amplasate in cele doua extremitati reactorul stationar
TRIGA si reactorul pulsat ACPR ca in figura 1.1.

53
 NEUTRONOGRAFIE
SUBACVATICA
REACTOR SSR
14MW
BARE
CONTROL COMBUSTIBIL
REACTOR ACPR (8)
ZONA
EXPERIMENTE
CAVITATEA
USCATA
REFLECTOR
BERILIU

DOP

SILICON DOPING POZITII

TUB COLOANA TERMICA
CAVITIES EXPERIMENTE
INCARCARE
IN REFLECTOR

CANAL
RADIAL
TANC REACTOR

CANAL
TANGENTIAL SCUT REACTOR

CANAL
CANAL RADIAL
TANGENTIAL

INSTALATIE
PGNAA
NEUTRONOGRAFIE DIFRACTOMETRU
USCATA DE NEUTRONI

Fig. 1.1. Amplasarea reactorilor TRIGA in piscina

o Protectia la radiatii a reactorului

Piscina reactorului este inconjurata de o structura de protectie din beton. Acest strat
din beton porneste de la cota –9,75 m si se ridica pana la cota 0,0 m care este
podeau halei reactorului.Structura este din beton normal de 2,35 g/cm3.
Aceasta structura din beton are o graosime variabila pe inaltime si este astfel
dimensionata ca debitul de radiatii sa fie sub 10 μSievert/ora atunci cand reactorul
functioneaza la nivelul de 28MW deci care permite ridicarea puterii reactorului de
la nivelul actual de 14 MW.
o Camera tintelor
Camera tintelor este situata adiacent de protectia de beton la cota –9,75 m.
Protectia de beton este strabatuta de doua canale de de neutroni: unul radial si unul
tangential, la cota –8,67 m. Canalele sunt dispuse pe centrul vertical al zonei
active. Aceasta camera a fost proiectata special pentru a compensa posibila rupere
a etanseitatii canalelor. Daca s-ar produce aceasta rupere apa din piscina s-a

54
revarsa incat nivelul apei din piscina sa ramana cu aproximativ 1 m deasupra zonei
active. Din acest motiv camera are doua nivele de lucru.
o Tancul piscina al reactorului
Tancul in care sunt plasate cele doua zone active este alcatuit dintr-un vas sudat
din placi de aluminiu. Acest vas este inglobat in structura de protectie din beton.
Pentru a evita reactia chimica dintre beton si aluminiu vasul din aluminiu a fost
captusit in exterior de doua straturi de pasla imbibata in bitum.
o Canalul de transfer
Canalul de transfer face legatura piscina reactorului cu piscina de stocaj siyuata in
zona celulelor postiradiere. Canalul este din aluminiu si are cota fundului la –5,5
m. Canalul de transfer este separata de piscina de stocaj printr-o poarta estansa.
Poarta din otel inox este etansata cu o garnitura umflata cu aer comprimat. Prin
canalul de transfer pe fundul careia este asezat un carucior pe sine cu care se
transporta sectiunile de testare din reactor in care se afla elementele combustibile si
materialele supuse testelor din reactor pentru a fi dezasamblate si testate in
celulele postiradiere.
o Podul reactorului
In hala reactorului desupra zonei active este construit un pod din otel in consola.
Acest pod are scopul de a sustine motoarele si sistemele cu pinion si cremaliera ale
barelor de control si sa permita accesul personalului la zona activa. De asemenea
de pod sunt prinse instrumentatia aferenta controlului zonei active, camerele de
fisiune si electronica asociata acestor echipamente. Pentru a facilita accessul podul
este construit pe doua nivele cu scara de acces la sistemul de actionare al barelor de
control.
o Zona activa
Zona activa este prinsa cu o flansa de forma aproximativ patrata, din aluminiu de
montaj pe fundul piscinei. De falans se prinde grila de aluminiu cu sectiuni
demontabile in care se introduc componentele reactorului: casete de combustibil,
reflectoare, barele de control.
Grila este din aluminiu turnat cu o inaltime de 16,2 cm. Fitingul terminal al casetei
de elemente combustibile se inseraza in grila pe o adancime de 12,7 cm. Grila este

55
prinsa prin suruburi de structura suport. Aceasta flansa suport reprezinta colectorul
de iesire din zona activa. Suportul zonei active este plasat exact desaupra conductei
de iesire a circuitului primar de racire.
Grile suport contine 92 de poziti cu sectiune patrata (7,3 cm X 7,3 cm) care permit
introducerea unor componente cu sectiunea patrata de 8,89 cm: casete de
combustibil, reflector, bare de control si dispozitive experimentale.
Aranjamentul zonei active
Aranjamentul de referinta al zonei active contine 29 casete de combustibil, 8 bare
de control, 44 reflectori de beriliu, din care 20 au o gaura centrala experimentala.
Zona activa de referinta mai contine 3 sectiuni experimentale de marimea unei
casete si o sectiune experimentala de marimea a 4 casete. Aceste sectiuni
experimentale au fost umplute cu experimente standard din creioane combustibile
tip CANDU. Restul grilei este inchis de dopuri din aluminiu.
Exista de asemenea sectiuni demontabile de grila care pot fi indepartate pentru
diverse scopuri experimentale.
Aranjamentul initial a fost modificat datorita ratiunilor experimentale, si a
miscarilor de casete combustibile, pentru zona mixta HEU – LEU.
 Casetele de elemente combustibile
O caseta de elemente combustibile are o sectiune patrata continand 25 de creioane
combustibile. Aceste elemente sunt continute intr-o manta de sectiune patrata din
aluminiu. Mantaua are urmatoarele scopuri:
-fixeaza creioanele combustibili prin trei randuri de distantieri si locasuri de fixare
pe fundul casetei a creioanelor combustibile si asigura un mijloc convenabil de
manipulare a casetei fara a afecta creioanele combustibile.
-alcatuieste protectia de structura a ansamblului.
-converge agentul de racire pentru reteaua de elemente combustibile pe un canal
fix de racire.
-mantaua este din aluminiu turnat cu un fiting terminal care se poate infige in grila.
Fitingul superior are doua urechi pentru a facilita manipularea sub apa a casetei.

56
 Fig. 1.2. Caseta

 Creioanele combustibile
Creioanele combustibile au un diametru exterior de 1,38 cm si o lungime de 76,2
cm, cu o portiune combustibila de 56 cm. Fiecare creion combustibil are o teaca de
Incoloy 800. Creionul are un fiting terminal superior in lungime de 10 cm. Aceasta
lungime permite stabilizarea curgerii si dilatarea diferentiala a elementului
combustibil. Fitingul terminal superior este prevazut cu un cui pentru a putea fi
manipulat de scula de manipulare creioane combustibile. Fitingul terminal inferior
este proiectat sa poata sa se infiga in fundul casetei combustibile.

Fig. 1.3. Creion combustibil reactor TRIGA SSR

57
Fig. 1.4. Creion combustibil reactor ACPR

 Pastile combustibile
In interiorul tecii se afla 5 pastile combustibile de lungime egala de combustibil.
Greutatea totala a combustibilului este de 438 g. Lungimea activa este de 56 cm si
are un diametru de 1,29 cm. combustibilul este un aliaj solid de erbiu-uraniu-
hidrura de zirconiu.
Exista mai multe creioane combustibile instrumentate cu trei termocuple care
masoara temperatura centrala a elementului combustibil. Zona activa are 6
elemente combustbile instrumentate pentru a masura temperatura in punctele calde.
Combustibilul TRIGA U-ZrH are proprietăţi intrinsece care nu permit accidentele
nucleare in cazul unor erori umane sau de proces. Combustibilul are un coeficient
prompt negativ de temperatura care controleaza efactivv acidentele de reactivitate.
Astfel la cresterea instantanee a reactivitatii are loc cresterea puterii care incalzeste
rapid materialul combustibil-moderator. Acesta determina descrestera numarului
de fisiuni din cauza ca spectrul de energii al neutronilor se schimba in reactor.
Neutronii emisi prin fisiune se modereaza prin ciocnirea cu hidrogenul din
structura de ZrH. Atomii de hidrogen incep sa vibreze din cauza ridicarii de
temperatura din combustibil, astfel ca in procesul de moderare, scadere a energiei
neutronilor prin ciocnirea cu atomii de hidrogen duce la un moment dat la aport de
energie pentru neutroni care ajung in zona epitermica unde energia lor nu le mai

58
permite sa provoace fisiunea. Acest fenomen duce la incetarea reactiei de fisiune,
fiind un mecanism de autoreglare extrem de eficace. Ratiunea acestui compus de
ZrH este dat de reactivitatea scazuta a acestuia in contact cu apa.
o Detectorii de neutroni
Patru camere de fisiune sunt pozitionate in jurul zonei active pentru a furniza
informatii asupra fluxului neutronic pe toate domeniile de putere ale reactorului.
Fiecare camera este protejate de un container cilindric etans de aluminiu, pentru a
proteja la radiatii parazite. Cablurile sunt continute in tuburi de aluminiu care sunt
prinse de podul reactorului. Pozitia lor verticala poate fi ajustata functie de
aranjamentul zonei active.
o Barele de control si mecanismele de actionare
Reactorul este controlat cu ajutorul a 8 bare de control. Aceste bare au rol de
control al puterii si de bare de oprire.
Barele de control sunt conectate de sistemul de actionare printru-un sistem de
prindere electromagnetic. La semnalul de oprire se taie automat curntul
electromagnetilor si barele revin in zona datorita gravitatiei.
Bara de control are o forma hidrodinamica pentru atenuarea caderii gravitationale.
Partea superioara a mecanismului de actionare are un sistem de tip piston cu aer,
pentru a atenua de asemenea caderea barei de control.
Otrava barei de control este compusa din carbura de bor cu teaca de aluminiu.
Borul continut are izotopul B10.
Lungimea activa a barei de control are o lungime activa de 58,4 cm cu absorbant,
cu sectiune patrata concentrica, cu canal central de de racire cu apa din reactor.

 REACTORUL ACPR

Reactorul TRIGA ACPR (Annular Core Pulse Reactor) – Reactor pulsat cu zona
activa inelara. Reactorul ACPR pe langa carcteristicile de reactor de cercetare in
conditii stationare, are datorita barelor speciale de control, posibilitatea de a
funcţiona cu pulsuri de putere, pe perioade foarte scurte. Datorita acestei trasaturi
speciale se pot realiza experimente de incercare a elementelor combustile in

59
condiţii speciale de accident. Caracteristicile reactorului TRIGA ACPR sunt
prezentate in Tabelul 1.2.

Tabelul 1.2. Principalele caracteristici ale reactorului TRIGA ACPR

Tip de reactor reactor pulsat cu zona activa inelara
Vas reactor tip piscina deschisa 9 m lungime, 9 m
latime,10 m adâncime
Combustibil aliaj metalic 12% greutate U-ZrH
Îmbogaţire 20% greutate U235
Material teacă oţel inox cu adâncituri
Diametru pastila 3.56 cm
Diametru teacă 3.76 diametru exterior
Lungime secţiune activă 38 cm
combustibilă
Număr elemente combustibile 146+6 urmăritori combustibili
Bare de control
Număr 8
Tip cu porţiune activă şi urmăritor combustibil
Material otravă B4C natural
Tip de acţionare cu pinion şi cremalieră
Bare de control tranziente
Număr 2 bare tranziente cu cursa fixă şi o bară
tranzientă ajustabilă
Tip de acţionare Barele cu cursă fixă - pneumatice
Tip cu urmăritor cu aer comprimat
Material otravă B4C îmbogăţit 92%
Acţionare bara ajustabilă Acţionare cu pinion şi cremalieră şi
pneumatică
Tip de actionare barele cu cursă Pneumatică
fixă

60
 Performanţe reactor
Funcţionare în stare staţionară 500 Kw putere maximă
Functionare in stare pulsată Putere maxima puls 20000 MW

 INSTALAŢII ŞI CIRCUITE CARE ASIGURĂ FUNCŢIONAREA

REACTOARELOR
 CIRCUITUL PRIMAR DE RĂCIRE
Rolurile circuitului primar al reactorului TRIGA SCN Pitesti sunt:
-Preluarea caldurii generate de reactor si de a o transporta la schimbatorii de
caldura unde este transferata apei din circuitul secundar;
-Asigurarea protectiei biologice impotriva radiatiilor.
Circuitul primar al reactorului umplut cu apa total demineralizata este un circuit
inchis care comunica cu atmosfera din hala reactorului prin suprafata apei din
piscina reactorului. Acesta are in componenta urmatoarele elemente:
-Tancul reactorului sau piscina, este confecţionat din tablă de aluminiu cu
grosimile de 10 şi 15 mm, forma sa fiind cea a unei elipse turtite cu dimensiunile
de gabarit de 9x4x10,25 m. Volumul de apă în piscina este de 310 m3. Tancul
reactorului este înconjurat lateral şi în partea de jos de pereţii de beton ai piscinei.
în tancul reactorului se află cele 2 zone active SSR şi ACPR.
Pe fundul piscinei sunt prevăzute orificii pentru conductele de intrare şi ieşire ale
circuitului primar.
Tancul reactorului conţine de asemenea bucla de răcire de avarie, vanele sistemului
antisifon si circuitul pompei de difuzie.
-Tancul de întârziere are forma unui rezervor cilindric orizontal cu diametrul de
3,4m şi lungimea de 11m şi este amplasat la cota –12,20 m. Volumul de apă este
de 105m3, materialul în contact cu apa fiind oţel inoxidabil.
Tancul de întârziere conţine nişte şicane, pentru a mări timpul de parcurgere al apei
prin el, în scopul reducerii activităţii N16 conţinut în agentul primar de răcire.
-4 pompe de circulaţie care sunt de tip centrifugal, cu o singură treaptă şi cu
corpul turnat din oţel inoxidabil. Aceste pompe sunt montate la cota –18 m şi
61
asigură debitul de agent de răcire al zonei active SSR în toate regimurile de
funcţionare cu circulaţie forţata. Aceste pompe au caracteristica plată, pentru a
avea variaţii de debit cât mai mici.
-3 schimbători de căldură, care sunt de tip vertical, cu ţevi în forma de U,
realizate din oţel inoxidabil, prin care circulă agentul primar. Suprafaţa de transfer
de căldură este de 910 m2.
-Conductele şi armăturile sistemului primar asigură legătura intre componentele
prezentate mai sus. Volumul total de apă din sistemul de conducte şi armături ale
circuitului primar este de cca.200 m3.
-Circuitul de avarie este un circuit racordat în by-pass la zona activa a SSR. Este
în întregime submersat în piscina reactorului şi funcţionează prin pompa de avarie
înseriată pe traseul său. Funcţia sa de securitate constă în asigurarea răcirii zonei
active a SSR în cazul căderii tuturor pompelor principale de circulaţie. în acest
scop, alimentarea cu energie a pompei se face în sistem redondant automat.
-Sistemul antisifon format din doua bucle aflate pe conductele de intrare şi
respectiv, ieşire din piscină, care conţin fiecare vane cu flotor normal închise.
Acest sistem va funcţiona în cazul pierderii apei din piscină prin deschiderea
vanelor (datorită scăderii nivelului apei) şi introducerea aerului în conductele
circuitului primar, rupând astfel sifonul şi împiedicând scăderea apei sub un anumit
nivel (cca. 1,5 m deasupra zonei active).
-Pompa de difuzie care este o pompa cu roti dintate, amplasata in hala reactorului
langa piscina reactorului. Aceasta pompa aspira apa de la partea superioara a
piscinei si o refuleaza prin 3 duze deasupra zonei active ACPR, pentru a difuza
azotul N-16 radioactiv si a intarzia ajungerea lui la suprafata apei.
Parametrii de funcţionare ai circuitului
Volumul total de apă, inclusiv piscina şi tancul de întârziere, m3 687
Puterea nominala a zonei active, MW 14
Debitul de agent de răcire al zonei active, l/sec 504
Temperatura maximă a apei la intrarea în zona activă, 0C 37
Temperatura maximă a apei la ieşirea din zona activă, 0C 43,5

62
Implicaţii în securitatea nucleară
Circuitul primar de răcire al reactorului are o capacitate de transfer de căldură
suficientă, pentru a îndepărta căldura produsă în zona activă în timpul funcţionării
la puterea nominală precum şi când reactorul este subcritic sau în timpul opririi,
asigurând astfel menţinerea integrităţii şi limitele de temperatură corespunzătoare
pentru tecile elementelor de combustibil.
Circuitul de avarie asigură răcirea zonei active a reactorului SSR, în cazul opririi
accidentale a tuturor pompelor principale de circulaţie.
Sistemul antisifon previne scăderea nivelului apei din piscina reactorului sub cota -
7,10 m, în caz de fisură în conductă.
Tancul reactorului asigură volumul de apă necesar protecţiei biologice pentru cele
două zone active (SSR şi ACPR)
Tancul de întârziere îndeplineşte funcţia de protecţie biologică prin mărirea
timpului de parcurgere a apei cu ajutorul şicanelor, în scopul atingerii nivelului de
activitate cerut.
Pompele de circulaţie asigură debitul de răcire necesar evacuării căldurii generate
în zona activă.
Pompa de difuzie impiedica ajungerea azotului radioactiv N-16 in hala reactorului
atunci cand reactorul ACPR functioneaza in regim stationar la putere mai mare de
100 KW.
Conductele sistemului primar servesc la menţinerea presiunii şi temperaturii de
funcţionare normală şi la prevenirea sau limitarea scăpărilor de agent şi implicit de
radioactivitate.

 4CIRCUITUL SECUNDAR
Rolul circuitului secundar este de a transporta caldura preluata din circuitul primar
de racire prin intermediul suprafetelor de transfer ale schimbatorilor de caldura
spre turnurile de racire unde este disipata in atmosfera cu ajutorul apei industriale
cu care este umplut acest circuit.
Amplasarea turnurilor de racire s-a facut in exteriorul cladirii reactorului la
cca. 50m.
63
Componentele circuitului secundar de răcire
-3 schimbători de căldură care reprezintă interfaţa dintre circuitul primar şi
circuitul secundar. Prin intermediul lor se transferă căldura din circuitul primar în
circuitul secundar. Construcţia schimbătorilor de căldură este de tip vertical cu ţevi
în formă de U, realizate din oţel inoxidabil, prin care circulă agentul primar. Peste
ţevi, care se află intr-o manta din oţel carbon, circulă agentul secundar. Suprafaţa
de schimb de căldură este de 910 m2.
-3 pompe de circulaţie care au rolul de a vehicula apa in circuitul secundar.
-6 turnuri de răcire care au rolul de a transfera căldura de la apa circuitului
secundar la aerul din atmosfera. Apa caldă din circuit este adusă de către pompele
de circulaţie la sistemul de stropire din fiecare turn de răcire la partea superioara a
acestuia. Sistemul de stropire este alcătuit din dispersoare de stropire şi sub ele se
găseşte schimbatorul de caldura apa-aer care este format dintr-o umplutura din foi
termoformate din PVC. Apa cade în bazin sub forma de picături care se răcesc în
contactul cu aerul care circulă de jos în sus, în tiraj natural sau forţat, cu ajutorul
unui ventilator montat în partea de sus a turnului de răcire. În partea de jos există 6
bazine din beton, care comunica intre ele astfel: (2 cu 3) si ( 4 cu 5, 6, 7). în aceste
bazine se colectează apa răcită. Din bazinele 2, 4 şi 6 se aspiră apa cu ajutorul
pompelor de circulaţie.

Implicaţii în securitatea nucleară

Circuitul secundar de răcire are o capacitate de transfer de căldură din circuitul
primar corespunzătoare răcirii zonei active, pentru puteri ale reactorului mai mari
de 500 KW.
Presiunea din circuitul secundar iesire schimbator caldura este mai mare decât
presiunea din circuitul primar intrare schimbator de caldura, pentru eliminarea
posibilităţii de contaminare a apei din circuitul secundar, în cazul fisurării unei ţevi
a schimbătorilor de căldură.

64
  SISTEMUL DE PURIFICARE

Rolul sistemului de purificare este de a mentine indicii chimici ai apei din circuitul
primar intre limitele normale de functionare, precum si nivelul normal al apei in
piscina reactorului.

Funcţionarea sistemului de purificare

Conform schemei, cu ajutorul uneia din cele 3 pompe din circuit, se aspiră apa din
piscina reactorului prin mai multe puncte şi anume: de la suprafaţă prin cele două
Skimmere şi de la fundul piscinei prin două conducte de aspiraţie.
Apa este trimisă la unul din filtrele mecanice care are proprietatea de a reţine
particulele cu dimensiuni de ordinul a 5 microni (corespunzătoare stărilor
coloidale) provenite din procesele de coroziune şi eroziune. Este necesară reţinerea
acestor particule pentru a nu colmata masa ionică, blocând astfel funcţionarea
acesteia.
Dată fiind existenţa a două filtre mecanice şi a două filtre ionice s-a stabilit de
regulă ca un filtru mecanic să funcţioneze cu un filtru ionic formând o linie, astfel

 CIRCUITELE DE COLECTARE A DEŞEURILOR RADIOACTIVE ŞI

INDUSTRIALE

Surse de deşeuri radioactive

În funcţionarea reactorului atât normală cât şi în situaţii de accident se formează
deşeuri radioactive în toate cele trei stări de agregare: solidă, lichidă şi gazoasă.
Caracteristic reactorului TRIGA- ICN Piteşti este faptul că se realizează numai
colectarea şi depozitarea temporară a deşeurilor lichide şi solide, tratarea acestora
făcându-se la Staţia de Tratare Deşeuri Radioactive din cadrul ICN Piteşti.
În privinţa deşeurilor radioactive gazoase, cantităţile şi tipurile de radionuclizi
formaţi în cursul exploatării reactorului nu necesită mijloace speciale de depozitare
temporară, ele fiind evacuate prin sistemele de ventilaţie la coşul de ventilaţie (la
65 m inaltime).
65
Deşeurile lichide radioactive apar ca urmare a funcţionării reactorului SSR şi
ACPR şi a celorlalte sisteme nucleare aferente acestor reactori.
Principala sursă de deşeuri lichide radioactive, in functionare normala, o constituie
deşeurile de la regenerarea filtrului cu pat mixt.
Deşeurile solide radioactive se produc în timpul funcţionării şi întreţinerii
reactorului şi a instalaţiilor auxiliare. Acestea sunt:
-materialul filtrant şi cărbunele activ degradat de la instalaţiile de ventilaţie
(deşeuri slab active);
-cartuşele interşanjabile uzate de la filtrele mecanice aferente circuitului de
purificare (deşeuri mediu active);
-răşinile ionice degradate (deşeuri mediu active);
-materialele rezultate din activităţile curente de exploatare şi întreţinere: cârpe,
hârtie, materiale plastice, resturi de lemn, materiale izolante, echipament de lucru
şi de protecţie ieşit din uz nedecontaminabil, aparatură contaminată, fier vechi,
sticlă, cauciuc, bitum (deşeuri slab active).

 SISTEMUL DE MONITORIZARE A EMISIILOR RADIOACTIVE

GAZOASE DE LA REACTORUL TRIGA

 Sistem de monitorare efluenti gazosi - circuit prelevare

Functia principala pe care acest sistem o indeplineşte este monitorarea continua a
contaminarii aerului pentru a asigura ca limitele de evacuare permise pentru gaze
nobile, aerosoli si iod radioactiv nu sunt depasite.

Din aceasta functie principala decurg urmatoarele functii specifice:

 Monitorarea continua a radioactivitatii (gaze nobile, aerosoli si iod
radioactiv) in incinta principalei surse potentiala de contaminare a aerului
(Hala Reactor); aceasta functie se va realiza prin masurarea radioactivitatii
aerului total evacuat din incinta, imediat dupa punctul unic de evacuare.

66
  Monitorarea continua a radioactivitatii totale (gaze nobile, aerosoli si iod
radioactiv) evacuate cit mai aproape de interfata cu mediul exterior (Turnul
de Evacuare).
 In timpul operarii de rutina a instalatiilor nucleare, declansarea de alarme
(locale si la distanta) la depasirea unor praguri prestabilite sau in cazul de
defecte de echipament.

 SISTEMUL DE CONTROL-COMANDA TRIGA-SSR

Consola SSR-14 MW

Fig. Consola SSR-14 MW

 Sistemul de protecţie al reactorului (RPS)
Sistemul de protecţie al reactorului are rolul de a detecta deviaţiile de la condiţiile
normale de funcţionare ale instalaţiei şi de a iniţia acţiuni pentru menţinerea
securităţii nucleare.
De asemenea, sistemul este responsabil pentru iniţierea semnalelor care
declanşează acţiunea de scram in cazul apariţiei unor evenimente de operare
anticipate, a unor condiţii sau a accidentelor de bază de proiect.
Sistemul de protecţie conţine toate echipamentele electrice redundante şi circuitele
implicate în generarea semnalelor de iniţiere a funcţiei de protecţie.

67
Funcţia de protecţie iniţiată de sistemul de protecţie este acţiunea de scram
(căderea barelor de control).
De asemenea, sistemul de protecţie administrează interblocările şi configuraţiile de
sistem necesare operării reactorului în diferite regimuri. Interblocările apar în:
 Modurile de operare a reactorului
 Domeniul de lucru al canalelor nucleare
 Activarea semnalului de perioadă de creştere a fluxului de neutroni
 Managementul sistemului de control al reactivităţii
Sistemul de protecţie este compus din:
 senzori,
 transmittere,
 bistabli de tripare,
 module de votare şi protecţie (V&PL)

 LIMITE SI CONDITII TEHNICE ALE REACTORILOR NUCLEARI

Exploatarea zonei stationare de 14 MWt a reactorului

 LIMITA DE SECURITATE - TEMPERATURA COMBUSTIBILULUI
Temperatura maxima in combustibilul LEU nu va depasi 11500C.

 PRAGURILE LIMITA PENTRU SECURITATEA SISTEMULUI

Temperatura combustibilului
Racirea in circulatie fortata.
a. Pragul limita de operare sigura pentru temperatura combustibilului nu va fi mai
mare de 4650C in elementul combustibil cu un grad de ardere mai mic de 20 MWz
b. Pragul limita de declansare a protectiei pentru temperatura combustibilului, asa
cum este masurata de termocuplu standard in bara de combustibil a zonei active ce
se asteapta a fi cea mai solicitata nu va fi mai mare de 4500C.
o Racirea in circulatie naturala.
Pragul maxim de declansare a protectiei pentru temperatura combustibilului, asa
cum este masurata de termocuplul standard in bara de combustibil a zonei active ce
68
se asteapta a fi cea mai solicitata, nu va fi mai mare de 200oC. Acest prag va fi
fixat numai in cazul in care reactorul este utilizat in regim de convectie naturala
mai mult de 8 ore.
Puterea reactorului.
o Racirea in circulatie fortata.
Pragul de declansare a protectiei de avarie pentru puterea maxima a reactorului nu
va fi mai mare de:
a) 10,5 MW (75% din puterea initiala) in domeniul de putere mare (HP);
b) 7,35 MW (52,5% din puterea initiala) in domeniul de putere mica (LP).
o Racirea in circulatie naturala.
Pragul de declansare a protectiei pentru puterea maxima a reactorului nu va fi mai
mare de 525 kW (3,75% din puterea initiala).

Debitul de agent de racire.

Pentru functionarea in circulatie fortata, debitul de agent de racire nu va fi mai mic
de 473 l/s in domeniul de putere mare (7-14 MW) si mai mic de 236 l/s in
domeniul de putere mica (0-7 MW).
Temperatura apei la iesirea din reactor.
Pentru regimul de circulatie fortata, temperatura apei la iesirea din zona activa
nu va fi mai mare de 47 oC. Pragul de semnalizare va fi de 45 oC, iar pragul de
declansare de 47 oC.

Diferenta de temperatura (DT)

Pentru regimul de circulatie fortata, diferenta de temperatura intre temperatura apei
la iesirea din zona activa si temperatura masei de apa din piscina reactorului nu va
fi mai mare de 10 ºC. Diferenta DT de proiect este 7 oC. Pragul de semnalizare va
fi fixat la 8 oC, iar pragul de declansare va fi fixat la 10 oC.

Temperatura masei de apa din piscina reactorului

Temperatura masei de apa din piscina reactorului nu va depasi 37oC. Pragul de
semnalizare va fi fixat la 35oC, iar pragul de declansare va fixat la 37oC .

69
Nivelul apei in piscina reactorului
Reactorul nu va fi exploatat daca nivelul apei in piscina este mai mic cu 0,5 m
decit nivelul normal. Nivelul normal al piscinei este de 7,61 m apa deasupra
capetelor superioare ale barelor de combustibil. Pragul de semnalizare al nivelului
in piscina va fi fixat la 0,2 m sub nivelul normal si la 0,15 m peste nivelul normal.
Pragul de declansare va fi fixat la 0,5 m sub nivelul normal.

 Limite si conditii pentru zona pulsata a reactorului

 LIMITA DE SECURITATE - TEMPERATURA COMBUSTIBILULUI
Temperatura maxima a combustibilului, ca limita de securitate, este de 1150 oC,
atit pentru functionarea la putere stationara, cit si in regim de pulsare.

 PRAGURILE LIMITA PENTRU SECURITATEA SISTEMULUI

Temperatura combustibilului.
o Exploatarea la putere stationara.
La o putere stationara de 500 kW, temperatura maxima a combustibilului, asa cum
este masurata de termocuplul standard in bara de combustibil a zonei active ce se
asteapta a fi cea mai solicitata, nu va fi mai mare de 640 oC, daca temperatura pe
teaca elementului combustibil nu este mai mare de 127 oC.
o Exploatarea in regim pulsat.
Temperatura maxima a combustibilului in orice regim pulsat nu va fi mai mare de
1000 oC, in bara de combustibil ce se asteapta a fi cea mai solicitata.
Temperatua maxima a combustibilului, la un puls, poate sa apara la periferia
elementului combustibil. Deoarece termocuplele sunt amplasate in interiorul
combustibilului, temperatura maxima masurata in bara de combustibil ce se
asteapta a fi cea mai solicitata nu va depasi 775oC.

Puterea reactorului.

70
Puterea reactorului nu va fi mai mare de 525 kW (105 % din puterea nominala) in
exploatarea la putere stationara si de 20.000 MW in regim pulsat.

Temperatura masei de apa din piscina reactorului.

Temperatura masei de apa din piscina reactorului nu va depasi 37 oC.

Nivelul apei in piscina reactorului.

Reactorul nu va fi exploatat cand nivelul apei in piscina este mai mic cu 0,5 m
decit nivelul normal. Nivelul normal al piscinei este de 7,61 m apa deasupra
capetelor superioare ale barelor de combustibil. Pragul de semnalizare al nivelului
in piscina va fi fixat la 0,2 m sub nivelul normal si la 0,15 m peste nivelul normal.
Pragul de declansare va fi fixat la 0,5 m sub nivelul normal.

71
--------------------------------------------------------------------------------------------------
ANEXA SEMINAR

2. INSTALAŢII AFERENTE CELOR DOUĂ REACTOARE PENTRU

CERCETARE DEZVOLTARE

INSTALAŢII DE IRADIERE

2.1. BUCLA A

Bucla A este conceputa si executata pentru testarea la iradiere de combustibili

nucleari si materiale de structura pentru reactori din filiera PHWR.
Dispozitivul a fost proiectat si executat pentru a raspunde urmatoarelor cerinte:
-Putere maxim evacuabila: 100KW
-Debitul agentului de racire: 3-7m3/h
-Fluid vehiculat: apa demineralizata si degazata
-Presiunea maxima admisibila in circuitul primar: 135b
-Temperatura maxima in circuitul buclei: 3100C
-Diferenta maxima de temperatura intre intarea si iesirea din zona sub flux: 250C
-Diametrul interior al sectiunii de testare: 54mm

Circuitul principal (primar)

Circuitul primar constituie o “bucla” inchisa mentinuta la o presiune superioara
temperaturii de saturatie a agentului primar vehiculat cu ajutorul unui presurizor cu
dubla faza.Acest circuit este constituit din urmatoarele elemente (enumerate in
sensul de curgere a agentului de racire):
a) Sectiunea de testare cu rolul de a primi portesantionul echipat cu elementele
combustibile sau epruvetele supuse iradierii.
b) Ciclonul decantor cu rolul de a retine suspensiile solide care sint vehiculate de
apa de racire

72
c) Bacul de dezactivare care permite limitarea activitatii in vecinatatea
componentelor din aval.
d) Tubul Venturi-destinat masurarii debitului agentului de racire.
e) Bucla de masura a activitatii agentului de racire care permite detectarea unei
eventuale rupturi de teaca (DRG) a combustibilului testat.
f) Pompele de circulatie. 3 electropompe asigura circulatia apei in bucla.
g)Ventile de reglare care servesc la reglarea debitului pentru conditiile dorite.
h) Schimbatorul de caldura principal, destinat extragerii celei mai mari parti din
puterea degajata de combustibil in sectiunea de testare (restul fiind evacuat in
piscina sau pe traseu).
i) Preincalzitorul care permite:
-in timpul functionarii instalatiei mentinerea temparaturii apei circuitului primar la
valoarea recomandata experimentelor
-in timpul pornirii si opririi buclei, aducerea apei circuitului primar la conditiile
nomonale de functionare, fara degajare de caldura la nivelul barelor combustibile
testate
-in timpul incidentelor de functionare,mentinerea prin actiuni automate si
manuale,a conditiilor nominale de functionare
j) Presurizorul cu rolul de a mentine presiunea in circuitul primar la valorile
nominale compensind variatiile de volum ale apei din circuit.
Presurizorul este prevazut cu un sistem de dusuri care permit scaderea presiunii
prin injectare de apa.
k) Pujari si aerisiri pentru purjarea aerului din circuit in timpul umplerii buclei si
pentru golirea buclei

Circuite auxiliare
1. Circuitul de gaz este un circuit de azot de joasa presiune format din 2 parti
distincte: lamele de gaz si liniile de masura
2. Circuitul de purificare este un circuit de inalta presiune conectat in derivatie cu
circuitul primar.

73
Apa este preluata de la refularea pompelor de circulatie trece prin doua filtre
schimbatoare de ioni cu pat mixt si se intoarce in circuitului primar in aspiratia
pompele de circulatie.
3. Circuitul de reinjectie care permite cmpletarea pirderilor compensabile. Este
constituit din:
4. Bacurile de degazare. Apa este degazata la presiunea atmosferica si la o
temperatura de cca 960C prin incalzire electrica.
b) Rezervorul de aditivi chimici, utilizat pentru introducerea in circuitul primar
lithinei, destinate modificarii caracteristicilor chimice ale agentului primar.
c) Circuitele de inalta presiune
Apa provenind de la bacurile de degazare este reluata de pompa de reinjectie
(pomapa de piston cu debit reglabil 0-120 l/h ) care permite:
1. umplerea circuitului primar in timpul pornirii buclei si adaousul de apa in timpul
functionarii normale
2. o accelerare a operatiilor de oprire-normala a buclei (dus rece )
3. injectarea apei direct in sectiunea de testare in cazul unui accident
In cazul unei ruperi de conducta sau unei pierderi necompensabile de pompa
pentru a asigura racire de avarie a barelor testate refularea pompei de reinjectie
este dirijata spre sectiunea de testare.
4. Circuitul de efluenti
O retea de conducte si armaturi colecteaza efluentii urmatoarelor de la:
-circuitul primar (purjari si aerisiri )
-esaparea supapelor presurizorului
-circuitele de gaz (esaparea supapelor lamelor de gaz)
-circuitul de reinjectie
-laboratorul de chimie
Toate scurgerile sint colectate in condesatorul de efluenti si de aici sint evacuate in
mod controlat la gospodaria de deseuri radioactive a reactorului.

74
Sistemul de control-comanda
Ansamblul de control-comanda al buclei-A este destinat sa asigure pornirea,
conducerea (exploatarea) si securitatea dispozitivului asigurind urmatoarele functii:
-alimentarea sistemelor cu energie electrica
-alimentarea traductorilor
-masurarea,tratarea si repartizarea informatiilor de la traductori
-inregistrarea si afisarea informatiilor
-elaborarea pragurilor
-realizarea combinatiilor logice in acord cu diagrama de securitate
-generarea alarmelor si actiunilor de securitate
-reglarea unor parametri in functie de marimile de intrare

75
2.2. CAPSULELE C1 SI C2

Măsurarea presiunii produşilor de fisiune

Specificaţie Tehnică Unităţi de măsură
Evacuarea căldurii prin convecţie naturală cu 2
unităţi: de testare şi schimbător de căldură, canal
experimental echivalent a două casete de combustibil
Presiune de funcţionare 7.3 to 10.7 MPa
Presiune de testare 13.5 Mpa
Temperatură de funcţionare 2650C
Temperatură teacă 3240C
Fluid de lucru Apă demineralizată
1 element combustibil
Elongaţie
Capacităţi de iradiere Presiune gaze de
fisiune
Rampă de putere

Instalatia sub presiune capsula C2 este o instalatie experimentala destinata incercarii

la iradiere a elementelor combustibile in scopul calificarii acestora pentru utilizarea in
exploatarea reactorului energetic de tip CANDU.
Dispozitivul a fost proiectat si executat pentru a raspunde urmatoarelor cerinte:
- presiunea maxima de proiect in incinta de inalta presiune: 150 bari;
- presiunea maxima in incinta de medie presiune: 10 bari;
- presiunea maxima in incinta de joasa presiune: 4 bari;
- temperatura maxima pe teaca elementului combustibil: 330 oC;
- puterea maxima evacuabila: 30 KW;
76
 - fluidul de lucru: apa demineralizata si degazata;
- debitul termosifonului: 250-300 l/h;
- debitul de regenerare: 2,5 l/h;
- debitul de racire: 4 m3/h;
- diametrul interior al tubului de presiune in regiunea sub flux: 29,5 mm;
- diametrul maxim al elementului combustibil de iradiat: 15 mm.
Din punct de vedere constructiv capsula C2 este constituita in principal din doua parti
componente:
-partea din piscina reactorului;
-partea din afara piscinei rectorului.
Cele doua parti sunt cuplate intre ele prin intermediul unor legaturi hidraulice.
Partea din piscina este reprezentata de sectiunea de testare care la randul ei este
alcatuita din doua parti principale:
-partea inferioara (tubul de forta) care contine portesantionul cu elementul
combustibil;
-partea superioara care are rol de suport al conductelor tur – retur, al
conductelor de presurizare a dublelor incinte de joasa si medie presiune.
Partea superioara contine si traductorii de inalta, joasa si medie presiune precum si
conectorii prin intermediul carora se realizeaza legaturile electrice cu partea din afara
piscinei reactorului.
Sectiunea de testare este constituita din doua tuburi paralele, tubul ascendent denumit
coloana calda si tubul descendent denumit coloana rece, care comunica intre ele la
capete.
Coloana calda este plasata in fata si contine portesantionul purtator al elementului
combustibil supus testului de iradiere iar fluidul de racire circula in ea de jos in sus.
Partea inferioara a acestei coloane formeaza sectiunea sub flux.
La partea mediana a coloanei calde este amplasat un incalzitor electric cu o putere
totala de 9 KW care ajuta la amorsarea si apoi intretinerea debitului de termosifon la o

77
valoare optima, acest debit fiind necesar racirii elementului combustibil supus testului
de iradiere.
Partea superioara a coloanei calde cuprinde sistemul de racordare la circuitele
exterioare si la coloana rece.
Coloana rece, plasata in spate, prin care apa circula de sus in jos, este destinata
evacuarii caldurii totale produsa atat de elementul combustibil cat si de incalzitoarele
coloanei calde spre apa din piscina reactorului.
Pe partea superioara a acestei coloane este dispus un racitor ce reprezinta o zona de
mare conductibilitate termica si unde are loc un schimb de caldura permanent cu apa
din piscina reactorului, unde se evacueaza o parte din caldura generata in sectiunea de
testare.
Conductibilitatea este asigurata printr-o depunera de cupru pe o lungime de 1790 mm.
Partea inferioara a coloanei reci este alcatuita din acelasi tub dar fara zona de
depunere de cupru.
Coloana calda si coloana rece constituie tubul de presiune al sectiunii de testare.
Tubul de presiune este inconjurat de o anvelopa, spatiul dintre el si aceasta formand o
dubla incinta de securitate impartita in:
-dubla incinta sub flux presurizata la 3 bari;
-dubla incinta generala presurizata la 1,5 bari.
Dubla incinta are rol de a controla presiunea din exteriorul tubului de presiune in
cazul spargerii acestuia.
Partea din afara piscinei este alcatuita din urmatoarele parti componente:
-panoul protejat biologic;
-panoul neprotejat biologic;
-doua dulapuri de control comanda.
Panoul protejat biologic contine:
-schimbatori de inalta si joasa presiune;
-filtru cu elemente filtrante;

78
 -filtru cu cartus filtrant;
-detendor;
-cuva cu nivel constant;
-rezervor de 25 litri;
-conducte de legatura.
Panoul neprotejat biologic contine:
-presurizorul termic;
-supapa de siguranta;
-capacitate de descarcare;
-rezervor de 40 litri;
-pompa dozatoare;
-filtru cu cartus filtrant;
-deversor de securitate;
-sondele de analiza chimica;
-conducte de legatura
Cele doua dulapuri de control – comanda contin:
-sertarul de securitate;
-2 inregistratoare MECI;
-5 surse CADY:
-3 surse pentru alimentarea celor trei elemente incalzitoare din sectiunea de testare;
-2 surse pentru alimentare elementelor incalzitoare tip colier si bujie aferente
presurizorului.

79
2.3. CAPSULA C5

La ICN Pitesti s-a proiectat si realizat dispozitivul de iradiere capsula C5, care este
o instalatie destinata efectuarii testelor de iradiere in mediu inert (heliu) a
materialelor de structura.
Componentele principale ale capsulei C5 sunt urmatoarele:
 caseta;
 sectiunea din reactor (sectiunea de testare);
 sistemul de sustinere si manipulare;
 panoul de alimentare cu heliu;
 capsula martor;
 dulapul de control-comanda;
Caseta are rolul de a asigura pozitionarea tubului de forta in interiorul zonei active
a reactorului.
Sectiunea de testare este formata din tubul de forta, portesantionul si suportul
sectiunii de testare.
Tubul de forta este destinat mentinerii unei atmosfere controlate de gaz inert
(heliu) in jurul probelor supuse iradierii, necesara prevenirii coroziunii acestora.
Portesantionul are rolul mentinerii suportilor cu probe in zona de flux maxim a
reactorului.
Suportii de probe se introduc in partea inferioara a portesantionului pe o lungime
de 350 mm si sunt conceputi din bara de aluminiu pentru a imbunatati transferul de
caldura catre exteriorul capsulei. Fiecare suport de probe formeaza cate un etaj de
probe. In fiecare piesa a etajului sunt prevazute canale radiale in care se introduc
probele. Etajul inferior nu contine probe, fiind un etaj fals de probe, care face
schimbul de caldura prin contact direct cu partea inferioara a tubului de forta. Dupa
fiecare campanie de iradiere, suportii de probe devin piese radioactive si se
considera deseu. Incarcarea cu probe noi se executa in afara celulelor fierbinti, in
suporti de probe noi, modificati dimensional in functie de geometria probelor.
80
Suportii de probe se fixeaza pe un tub central din otel inoxidabil, prin care este
trecuta instrumentatia capsulei (sase termocuple si doua colectroane). Etajele de
probe se centreaza unul fata de altul prin doi tiranti din teava de aluminiu.
Tubul central (impreuna cu suportii de probe) este introdus intr-o teava din otel
inoxidabil, pe care sunt amplasate doua elemente incalzitoare.
Portesantionul se continua apoi cu teava de inox, care inglobeaza pana la partea de
legatura cu tubul de forta si o protectie biologica alcatuiuta din trei elemente
distincte din plumb antimonios. Elementele din plumb antimonios sunt prevazute
cu canale elicoidale cu pas mare prin care sun trecute conexiunile la termocuple
incalzitoare, colectroane.
Suportul sectiunii de testare este realizat dintr-un tub ce cuprinde in interiorul lui
cablurile electrice si conductele de gaz. Suportul sectiunii de testare are ca scop
mentinerea unitara a legaturii sectiunii de testare cu circuitele exterioare si permite
efectuarea manevrelor de introducere si extragere a sectiunii de testare din zona
activa a reactorului.
Sistemul de manipulare si sustinere este alcatuit din doua componente principale:
dispozitivul de manipulare si sustinere si calea de rulare. Dispozitivul de
manipulare si sustinere are rolul de a sustine sectiunea din reactor in canalul de
iradiere permitand coborarea si ridicarea pe verticala a acesteia in momentul
introducerii sau extragerii din reactor. Deplasarea pe orizontala a intregului
ansamblu se realizeaza cu ajutorul a doua role care culiseaza in calea de rulare.
Panoul de alimentare cu heliu are rolul de a asigura atat alimentarea cu heliu a
sectiunii de testare cat si aerisirea si depresurizarea acesteia.
Capsula martor este destinata mentinerii unui numar aproximativ egal de probe din
materialul investigat in aceleasi conditii de mediu si presiune ca si cele din capsula
din reactor. In experimentul care se desfasoara in prezent in capsula C5 nu se
foloseste capsula martor, neexistand probe martor.
Dulapul de control comanda reprezinta un complex de automatizare ce asigura
monitorarea, controlul si reglarea unor parametri din capsula. De asemenea, acest

81
sistem indeplineste si functia de avertizare si alarmare in cazul depasirii pragurilor
minime sau maxime ale valorilor parametrilor.
In vederea achizitionarii datelor obtinute in timpul iradierii, semnalele obtinute de
la instrumentatia de masura a capsulei sunt transmise la calculatorul de proces al
sectiei a II-a, pentru achizitia datelor.
Instrumentatia cu care este dotata capsula C5 permite monitorarea urmatorilor
parametri:
-temperatura;
-flux;
-presiune.
Principalele caracteristici ale capsulei C5 sunt:
-Mediu de lucru:
 in interior: heliu
 in exterior: apa demineralizata
-Presiunea maxima admisibila de lucru:
 interiora: 6 bari
 exterioara: hidrostatica (max. 0,1 Mpa)
-Temperatura maxima admisibila de lucru:
 a fluidului: 300oC
 a peretelui tubului: 100oC
-Temperatura minima de lucru: 15oC
-Fluxul de neutroni: max. 1013 n·cm-2·s-1.

82
 VENTILATIE
V4

Tc 13
Tc 6.1
C5 SECTIUNEA DE TESTARE

Tc 6.2
Tc 5.1
Tc 5.2
Tc 4.1
Tc 4.2
Tc 3.1 Pres P
Tc 3.2
Tc 2.1
Tc 2.2
Tc 1.1 V3
Tc 1.2
CT 01
CT 02

V2
P1

V1

Fig. Schema termomecanica Capsula C5

2.4. CAPSULA C6

Descrierea capsulei C6 si a instrumentaţiei aferente

Capsula C6 prezentata in figura 1 este compusa din sectiunea de testare, sistemul
de prindere de lestul de plumb, stanga de manipulare si sistemele de masura ale
parametrilor capsulei.

Secţiunea de testare a capsulei C6

Secţiunea de testare este din oţel inox cu diametru de 120 mm si cu o grosime a
peretelui de 12 mm, dimensionate sa suporte o presiune maxima de 120 bar.
Volumul total al capsulei este de 7,51 din care 7,11 se umple cu apa la presiuna si
presiune ambientala. Lungimea totala incluzand dopul de inchidere este de 990
mm. Dopul de inchidere are practicate 2 treceri: una care acomodeaza prinderea
traductorului de presiune interna si trecerea speciala pentru a instrumentatia

83
elementului combustibil, traductorul de presiune interna al elementului
combustibil, si termocuplele de masurarea temperaturii tecii.
De dopul de inchidere se prinde cu suruburi ansamblul portesantionului din oţel
inox. De portesantion se fixeaza termocuplele si acesta permite dilatarea libera in
jos a elementului combustibil.
Portesantionul a indeplinit sarcinile pentru care a fost proiectat in decursul
testelor. Acesta devine slab radioactiv gamma. Din motive de economie si conform
cu normele de protectie impotriva radiaţiilor, portesantioanele au fost reutilizate.

Sistemul de prindere de lestul de plumb

Sectiunea de testare este prevazuta cu un sistem special de prindere de lestul de
plumb. Placa de prindere pe lestul de plumb se insurubeaza de lestul de plumb prin
intermediul stangii de manipulare. Acest sistem a fost prevazut pentru prevenirea
saltului capsulei in timpul testarii. Acest sistem are si rolul de a inlocui ţi
refiectorul inferior. Practica exploatarii capsulei C6 a aratat ca in timpul testelor
capsula nu prezinta salturi ale secţiunii de testare. Din acest motiv s-a renunţat la
fixarea de lestul de plumb pastrandu-se sistemul de prindere fixat de lestul de
plumb. Alt motiv este manevrarea greoaie si complicata a capsulei - ansamblul
capsulei se roteste cu un arc de cerc pentru prindere in sistem tip baioneta.
Decluparea capsulei creaza probleme si poate duce la scoaterea capsulei cu lestul
de plumb.

Instrumentaţia capsulei C6
Capsula C6 este instrumentata cu mai mulţi traductori ce au ca scop masurarea
parametrilor agentului de racire si a elementului combustibil supus testarii. In
tabelul 2 sunt prezentaţi parametrii masurau si tipul de traductori folositi.

Tabelul 2.1. Caracteristicile traductorilor folosiţi pentru masurarea parametrilor

termohidraulici

84
 Domeniu
Parametru Tip traductor Observatii
masura
Temperatura 25-1300
Cr-Al sudat pe teaca in puncte
suprafeţei tecii 0
C
montat pe dopul de
Presiunea interna a
802 R 3,5 seria inchidere cu sistem de
elementului 0-25 bar
321 umplere cu heliu a
combustibil
intestitiului comustibil teaca
montat pe dopul de
inchidere cu posibilitatea
Presiunea agentului 802 R 3,5 seria
0-3,5 bar realizarii unei perne de
de racire 202
heliu in spaţiul liber al
secţiunii de testare

In cursul testelor s-a constatat ca problemele cele mai delicate privind

instrumentaţia s-au dovedit a fi termocuplele. Fiecare element combustibil a fost
instrumentat cu 3 termocuple:
-median,
-in partea inferioara
-in partea superioara
Nu mai o parte din termocuple au masurat temperatura tecii.
Semnalele transmise de instrumentatie au fost preluate de un sistem de
inregistrare al semnalelor pe hartie fotosensibila de tipul Honeywell Visicorder
seria 1508A/1508C cu sistem de amplificare al semnalelorin prima perioada dupa
care s-atrecut la un sistem digital de achizitionare al datelor de pulsar care va fi
prezentat mai jos.

Elementele combustibile supuse testarii

85
Elementele combustibile supuse testarii sunt dimensional elemente combustibile
tip CANDU. Teaca elementelor testate este standard CANDU. Pastilele sunt tip
CANDU dimensional si din punct de vedere al tehnologiei de fabricaţie.
Deosebirea este ca imbogatirea este de 10% U235, pentru a se putea atinge energia
care sa permita defectarea probei in timpul testarii. Lungimea este de 132 mm
pentru a avea o distribuţie axiala constanta de flux pentru zona activa ACPR de
380 mm. Caracteristicile elementelor combustibile supuse testarii sunt prezentate
in tabelul urmator:

Caracteristicile elementelor combustibite testate

Material combustibil U02 sinterizat

Diametru element combustibil 12. 5 mm
Imbogatire 10% U235
Material teaca Zircaloy 4
Lungime coloana pastile 132 mm

86
2.5. CAPSULA C9

Dispozitivul de iradiere Capsula C9 este o instalatie destinata efectuarii testelor de

ciclaj de putere a combustibilului nuclear.
Testele de iradiere in conditii de ciclaj de putere sunt destinate confirmarii
experimentale a capacitatii combustibilului nuclear, dintr-un lot de fabricatie, de a
suporta o gama larga de ciclaje ale puterii ce se produc in timpul exploatarii
normale a reactorilor nucleari tip CANDU, in regim de urmarire a sarcinii de retea.

Specificaţie Tehnică Unităţi de măsură

Evacuarea căldurii prin convecţie naturală cu 2
unităţi: de testare şi schimbător de căldură,
canal experimental echivalent a două casete de
combustibil
Presiune de funcţionare 10.7MPa
Presiune de testare 13.5 MPa
Temperatură de funcţionare 2650C
Temperatură teacă 3240C
Fluid de lucru Apă demineralizată
Capacităţi de iradiere 1 element combustibil în ciclaj de
putere

87
Caracteristicile tehnice principale ale circuitelor:

Nr. crt Circuit de: Parametrii si caracteristici constructive

circuite
Fluid: apa demineralizata
1 Inalta presiune Pmax lucru =120 bari; tmaxlucru =250o C
Teava  6× 4 mm inox
Fluid: apa demineralizata
2 Joasa presiune Pmax lucru = 8 bari; tmaxlucru = 25oC
Teava  6× 4 mm inox
Aer comprimat: Plucru = 7 bari;
3 Gaz N2; Pmax = 7 bari ;
Teava  6× 4 mm inox
Apa industriala: Pmax = 6 bari; tmax = 25o C
4 Apa de racire
Teava  6× 4 mm inox si aluminiu

88
89