Sunteți pe pagina 1din 9

LIMONARIU

Spunea iarăși bătrânul:


Nimic nu apropie pe monah atât de mult de
Dumnezeu ca frumoasa, cinstita și iubitoarea de
Dumnezeu curățenie, care precum a mărturisit
despre ea Sfântul Duh prin Dumnezeiescul
Pavel, oferă necontenit Domnului un trai cu
bună cuviință și fără sminteală.
Să lăsăm fiilor, căsătoriile și nașterile de
copii celor care caută la pământ, care doresc
cele prezente și nu se gândesc la cele viitoare,
nici nu se îndeletnicesc cu dobândirea celor
veșnice și nici nu pot să se desfacă de cele
vremelnice.
Să ne grăbim să ieșim din viața trupească
asemeni lui Israil din robia Egiptului.
Avem, fraților, înaintea noastră darurile
strălucitoare și dulci ale lui Dumnezeu în locul
plăcerilor vătămătoare ale lumii.
Să fugim de mama tuturor păcatelor:
iubirea de arginți.

261
LIMONARIU

CAPITOLUL 153
RĂSPUNSUL UNUI CĂLUGĂR DIN
MÂNĂSTIREA RAIT CĂTRE UN FRATE
DIN LUME

În Constantinopol erau doi frați foarte


evlavioși și mari pustnici. Unul din ei s-a dus la
Rait, a renunțat la lume și s-a făcut monah.
După o trecere de vreme a venit celălalt frate,
care rămăsese în lume, la Rait ca să vadă pe
fratele său monahul. Pe când era cu el, fratele
mirean a văzut pe fratele său monahul că
mănâncă pe la ora trei după masa. S-a supărat și
a spus:
- Când erai mirean, frate, nu mâncai înainte
de apusul soarelui.
Și a răspuns monahul:
- Cu adevărat, frate, când eram în lume, mă
hrăneam prin urechi, căci slava deșartă de la
oameni și lauda lor, mă hrăneau și-mi ușurau
greutatea ascezei.

262
LIMONARIU

CAPITOLUL 154
VIAȚA LUI TEODOR MIREANUL, OMUL
LUI DUMNEZEU

Avva Ioan păscătorul spunea:


Am plecat trei anahoreți la pârâul Vetasim,
la avva Nicolae, care trăia într-o peșteră ce se
găsește lângă biserica sfântului Eplidie și
mânăstirea numită a străinilor. Am găsit alături
de el un mirean. Pe când vorbeam noi despre
mântuirea sufletului avva Nicolae a spus
mireanului:
- Spune ceva și tu!
- Ce poate să vă spună vouă de folos un
mirean? Dacă aș putea să-mi fiu mie însumi de
folos!
- Dar trebuie să ai ceva de spus!
Și a început mireanul să grăiască:
- Timp de douăzeci de ani, în afară de
sâmbătă și duminică soarele nu m-a văzut
mâncând. Sunt tocmit la moșia unui bogat
nedrept și lacom. Muncesc la el zi și noapte, de

263
LIMONARIU

aproape cincisprezece ani si nu se indură să-mi


plătească simbria, ci dimpotrivă, în fiecare an
mă supără mult. Dar eu mi-am spus în mine:
- Teodore, dacă vei răbda pe acest om în
locul simbriei pe care are să ți-o dea, vei câștiga
Împărăția Cerurilor. Am păstrat până astăzi
curat, de femeie, și trupul meu.
La auzul acestor cuvinte ne-am minunat
mult.

CAPITOLUL 155
POVESTIREA LUI AVVA IORDAN
DESPRE TREI SARACINI (MAORI) CARE
S-AU UCIS UNUL PE ALTUL

Avva Iordan ne spunea că povestea bătrânul


Nicolae acestea:
Pe vremea domniei preacredinciosului
nostru împărat Mauriciu, pe când Names,
căpetenia saracinilor, jefuia, eu eram pe lângă
localitățile Anona și Edona. Și am văzut trei
saracini care robiseră pe un tânăr frumos la chip,

264
LIMONARIU

ca de douăzeci de ani. Tânărul când m-a văzut a


început să mi se plângă să-l iau de la saracini. Și
am început să rog pe saracini să-i dea drumul.
Unul dintre saracini mi-a răspuns în grecește:
- Nu-l slobozim!
- Luați-mă pe mine, le-am spus din nou, iar
lui dați-i drumul, că-i prea tânăr ca să poată
suporta munci prea grele!
- Nu-i dăm drumul!
- Dar pe bani nu-l sloboziți? Dați-mi-l și vă
voi da cât veți cere!
Și mi-a spus și el:
- Nu putem să ți-l dăm pentru că am
făgăduit preotului nostru: dacă vom prinde în
robie un om frumos, să i-l dăm lui ca să-l aducă
jertfă. Pleacă deci că altfel iți aruncăm capul la
pământ!
Atunci am făcut metanie lui Dumnezeu și
am zis:
- O, Mântuitorul nostru, Doamne
Dumnezeule, mântuiește pe robul tău.

265
LIMONARIU

Și îndată cei trei saracini au fost stăpâniți de


draci și-au scos săbiile și s-au omorât unul pe
altul.
Eu l-am luat pe tânăr în peștera mea. N-a
mai vrut să se despartă de mine și a renunțat la
lume. După ce a trăit ca monah șapte ani, a
murit. Era de neam din orașul Tir.

CAPITOLUL 156
RĂSPUNSUL UNUI BĂTRÂN LA DOI
FILOSOFI

Doi filosofi s-au dus la un bătrân și l-au


rugat să le spună lor un cuvânt ziditor de suflet.
Bătrânul a tăcut. Filosofii i-au spus iarăși:
- Nu ne răspunzi nimic, părinte?
Bătrânul le-a spus atunci:
- Că sunteți filosofi știu, dar nu pot să
mărturisesc că sunteți adevărați filosofi până nu
veți învăța și pe alții să vorbească, voi care
niciodată nu știți să vorbiți. Ținta filosofiei

266
LIMONARIU

voastre să fie meditarea necontenită asupra


morții și păstrați-vă pe voi înșivă în tăcere și
liniște.

CAPITOLUL 157
POVESTIREA A DOI MONAHI DIN
MÂNĂSTIREA SUVIVILOR SIRIENI
DESPRE UN CÂINE CARE A ARĂTAT
UNUI FRATE CALEA

Eu și sofistul Sofronie, ne-am dus la avva


Alexandru în lavra Palamon, alături de sfântul
râu Iordan. Alături de el, am găsit doi monahi
din mânăstirea Suviva Sirienilor. El ne-a
povestit următoarele:
Acum zece zile a venit un bătrân din altă
parte. S-a dus la mânăstirea Suviva Besilor și a
dat de pomană. A chemat pe starețul mânăstirii
și i-a spus:
- Fă bine și trimite la mânăstirea din
apropiere a Sirienilor, ca să vină să ia și ei

267
LIMONARIU

pomană. Aceia la rândul lor să trimită vorbă și


la cei din mânăstirea Horemvi ca să vină și ei.
Starețul a trimis pe un frate la starețul
mânăstirii Suviva Sirienilor. Când a ajuns acolo
fratele a spus starețului:
- Vino la mânăstirea Besilor. Vestește însă
și pe cei din mânăstirea Horemvi să vină și ei.
Și a răspuns starețul:
- Într-adevăr, frate, n-am pe cine să trimit.
Fă însă milostenie desăvârșită și du-te și
spune-le!
- N-am fost niciodată acolo, a spus fratele,
și nu știu drumul.
Bătrânul a spus atunci câinelui sau:
- Du-te cu fratele până la Horemvi ca să
ducă un răspuns până acolo.
Și a plecat câinele cu el și s-a oprit la poarta
mânăstirii.
Monahii care ne-au povestit acestea ne-au
arătat și câinele căci îl aveau cu ei.

268
LIMONARIU

CAPITOLUL 158
DESPRE ASINUL CARE SLUJEA LA
MÂNĂSTIREA MARDES

Este un munte numit Mardes lângă Marea


Moartă. În acest munte locuiesc anahoreții.
Aceștia au gradina la o depărtare de șase mile de
țărmul mării. Anahoreții au și un grădinar acolo.
La orice oră voiesc anahoreții să trimită zarzavat
pun samarul pe măgar și-i zic:
- Du-te la gradină, la grădinar și adu-ne
zarzavat.
Și el se duce numai la grădinar, se oprește
la poarta grădinii și cu capul lovește poarta.
Grădinarul îl încarcă îndată cu zarzavat și-i dă
drumul.
Și poți să vezi măgarul în fiecare zi
ducându-se la grădină. Ascultă numai de bătrân
și de nimeni altcineva.

269