Luând exemplul ţărilor dezvoltate dar şi a celor ȋn curs de dezvoltare ȋn ceea ce

priveşte ansamblul sectorului terţiar şi componentele acestuia se poate observa cu uşurinţă

necesitatea includerii serviciilor ȋn strategiile şi programele de dezvoltare. Se impune
deasemenea reconsiderarea poziţiei pe care o ocupă sectorul serviciilor ȋn strategia de
dezvoltare a României, ţinând cont de starea de subdezvoltare pe care acesta o prezintă
comparativ cu alte ţări.
Există numeroase elemente care atrag atenţia asupra importanţei dezvoltării sectorului
terţiar ȋn vederea croirii drumului României către economia de piaţă şi integrarea acesteia ȋn
structurile economice europene şi mondiale. Ȋntre acestea se numără legătura dintre
dezvoltarea serviciilor şi procesul de funcţionare a pieţei, precum şi dintre servicii şi
dezvoltarea economiei şi a industriei, dar şi oportunităţile de dezvoltare şi creştere ce apar
odată cu extinderea sferei de tranzacţionare internaţională cu servicii1.
Economia de piaţă poate funcţiona mult mai bine dacă se reuşeşte o integrare
corespunzătoare a serviciilor ȋn procesul de dezvoltare. Integrarea funcţiilor serviciilor ȋn
toate celelalte ramuri (industrie, agricultură, construcţii) duce la dezvoltarea acestora şi la
creşterea competitivităţii din cadrul lor pentru o mai bună satisfacere a cerinţelor pieţei.
Ȋn plus, implicarea României ȋn tranzacţiile internaţionale cu servicii ar duce la
micşorarea deficitului balanţei de plăţi şi la obţinerea de fonduri pentru dezvoltarea
infrastructurii, modernizarea tehnologiilor şi ȋmbunătăţirea, ȋn cele din urmă, a nivelului de
trai al populaţiei.
Domeniile asupra cărora trebuie să se insiste ȋn primă fază pentru a fi incluse ȋn
strategiile de dezvoltare sunt acelea care dispun de potenţial insuficient valorificat2. Acestea
sunt industria de software (tehnologia informaţiei - IT), transporturile şi serviciile pentru
producţie (afacerile), serviciile de consum (pentru populaţie), servicii destinate dezvoltării
resurselor umane, creşterii gradului de ocupare şi combaterii excluderii sociale, servicii
destinate protecţiei mediului, servicii de administraţie publică.
Având ȋn vedere obiectivul de reducere a decalajelor de dezvoltare ȋntre România şi celelalte
ţări membre ale Uniunii Europene, au fost stabilite şase priorităţi naţionale de dezvoltare
incluse ȋn Planul Naţional de Dezvoltare pentru 2007-20133:

• Creşterea competitivităţii economice şi dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere

• Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport

• Protecţia şi ȋmbunătăţirea calităţii mediului

• Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării şi incluziunii sociale şi ȋntărirea

capacităţii administrative

• Dezvoltarea economiei rurale şi creşterea productivităţii ȋn sectorul agricol

• Diminuarea disparităţilor de dezvoltare ȋntre regiunile ţării

Ȋn urma aderării la Uniunea Europeană România urmăreşte realizarea convergenţei cu
celelalte state, iar secretul este reprezentat de ritmuri de creştere economică ridicate. Ȋnsă pe o
1
Maria Ioncică, Strategii de dezvoltare a sectorului terţiar, Ed. Urnaus, Bucureşti, p.61
2
idem
3
Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013
piaţă marcată de puternice forţe concurenţiale pentru rezultate bune este nevoie de creşterea
competitivităţii economice. Dezvoltarea serviciilor pentru producţie (afaceri) reprezintă o
prioritate deoarece ele pot contribui la creşterea competitivităţii sectorului productiv al
economiei româneşti. Această creştere a competitivăţii economice nu trebuie privită ca un
scop pe termen scurt ci trebuie susţinută prin investiţii de capital şi proiecte de cercetare-
dezvoltare - inovare.
S-a constatat că domeniul tehonlogiei informaţiei şi comunicaţiei contribuie seminficativ la
creşterea competitivităţii economice, atât prin industria conexă cât şi prin alte ramuri care
utilizează această tehnologie. Dezvoltarea sectorului IT reprezintă o prioritate ȋn vederea
dezvoltării serviciilor. Asociate sectorului IT sunt serviciile software de consultanţă,
mentenanţă, audit, procesare, call-center. Deasemenea, pentru creşterea competitivităţii
economice trebuie avut ȋn vedere şi consumul eficient de energie şi resurse energetice.
Creşterea competitivăţii economice depinde atât de activităţile economice desfăşurate cât şi de
amplasarea acestora din punct de vedere teritorial, de forţa de muncă aferentă, de dotări şi de
pieţele de desfacere.
Pentru a putea fi ȋnregistrată o creştere a competitivităţii economice şi o dezvoltare a
economei bazate pe cunoaştere trebuiesc urmărite anumite direcţii printre care se numără
ȋnlesnirea accesului pe piaţă a ȋntreprinderilor, ȋn special a celor mici şi mijlocii, dezvoltarea
economiei bazate pe cunoaştere prin promovarea cercetării şi inovării, ȋmbunătăţirea
eficienţei energetice şi valorificarea resurselor regenerabile de energie.
Ȋn ceea ce priveşte al doilea punct ce trebuie luat ȋn calcul pentru dezvoltarea sectorului terţiar
ȋn ţara noastră, şi anume dezvoltarea infrastructurii de transport, este foarte important de
menţionat că o infrastructură de transport eficientă, conectată la reţeaua europeană de
transport ar contribui cu succes la creşterea competitivităţii şi ȋn plus ar permite dezvoltarea
de noi activităţii pe piaţa internă.

Este foarte important să se pună mare accent pe dezvoltarea infrastructurii cu atât mai mult cu
cât aceasta influenţează şi dezvoltarea multor altor ramuri. O infrastructură dezvoltată
contribuie la creşterea mobilităţii persoanelor şi mărfurilor, la combaterea izolării zonelor
subdezvoltate dar şi la integrarea ȋn reţeaua trans-europeană de transport. Dezvoltarea
infrastructurii de transport va juca un rol important în integrarea pieţei interne şi va sprijini
punerea în valoare a poziţiei geografice a României ca zonă de tranzit. România trebuie să
profite de poziţionarea sa geografică prin atragerea de investiţii în infrastructură şi în servicii
din domeniul transporturilor. Dezvoltarea infrastructurii de transport va spori accesibilitatea
regiunilor mai puţin dezvoltate, atât la zone situate în interiorul, cât şi în afara graniţelor ţării,
îmbunătăţind astfel flexibilitatea pieţei forţei de muncă şi competitivitatea economică a
regiunilor ce beneficiază de proiecte de dezvoltare.
Atingerea acestui obiectiv va contribui în mod direct la creşterea gradului de accesibilitate a
României, îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei serviciilor, diminuarea impactului transportului
asupra mediului, asigurarea dezvoltării durabile a sectorului transporturi, integrarea superioară
a economiei româneşti în economia mondială şi stimularea creşterii fluxurilor transfrontaliere
de persoane şi bunuri.
Transporturile vor trebui să facă faţă provocării rezultate din viitoarea dezvoltare economică
şi implicit creşterii traficului fără degradarea calităţii serviciilor de transport şi ţinând seama
de protejarea mediului ȋnconjurător.
Mediul natural din România a fost foarte afectat ȋnainte de 1990 din cauza puternicii
industrializări ce avea loc, astfel că deşi s-a putut observa o redresare ȋn acest domeniu,
aderare ȋn uniunea europeana a găsit-o cu numeroase deficienţe ȋn ceea ce priveşte protecţia
mediului. Domeniile care necesită cele mai mari eforturi pentru a putea ȋndeplini ȋn totalitate
cerinţele Uniunii europene sunt furnizarea de apă potabilă, construirea/reabilitarea de staţii de
euprare a apelor uzate, ȋnchiderea depozitelor neconforme, managementul deşeurilor din
ambalaje şi a ambalajelor, precum şi controlul poluării industriale.
Accesul populaţiei la utilităţile publice este foarte limitat ȋn România situându- se cu mult sub
nivelul Uniunii Europene. Principalele ramuri unde este nevoie de ȋmbunătăţiri ȋn ceea ce
priveşte utilităţile publice sunt serviciile publice ȋn sectorul de apă şi sectorul deşeurilor.
Principalele obiective ȋn ceea ce priveşte protecţia apelor ȋn România, ȋn conformitate cu
cerinţele UE, includ următoarele aspecte: ȋmbunătăţirea stării resurselor de apă şi a
ecosistemelor acvatice, protecţia apei potabile, ȋncurajarea utilizării durabile a aper, reducerea
efectelor adverse ale inundaţiilor şi secetei.
Ȋn perspectiva alinierii la UE serviciile publice de interes general din România joacă un rol
capital pentru ȋmbunătăţirea calităţii vieţii tuturor cetăţenilor şi pentru lupa ȋmpotriva
excluderii sociale şi izolării. Ţinând cont de importanţa lor pentru economie şi pentru
producerea de bunuri şi alte servicii, eficienţa şi calitatea lor constituie un factor de
competitivitate şi de coeziune maximă, ȋn special datorită faptului că permite atragerea
invetiţiilor ȋn regiuni mai puţin favorizate. Furnizarea de servicii publice de interes general
ȋntr-o manieră performantă şi nediscriminatorie constituie, la rândul său, o condiţie pentru
buna funcţionare a pieţei unice şi pentru o mai bună integrare ȋn Uniunea Europeană. O
privire de ansamblu asupra situaţiei serviciilor publice de interes general din România,
evidenţiază rămâneri ȋn urmă notabile, determinate ȋn primu rând de stadiul actual al
dezvoltării economice a ţării noastre. Aceste realităţi trebuie să constituie baza fundamentării
strategiilor, programelor şi a măsurilor proprii pentru dezvoltarea pe termen mediu şi lung a
serviciilor de interes public general4.
Ȋn forma sa actuală, sistemul formal de educaţie şi formare iniţială nu este ȋncă pregătit pentru
a face faţă cerinţlor specifice ale societăţii bazate pe cunoaştere şi ale unei pieţe europene a
muncii. Asigurarea unui stoc de capital uman educat şi competitiv pe piaţa europeană a
muncii presupune asigurarea accesului egal la educaţie şi formarea iniţială , dar mai ales
continuă de calitate. Pentru dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării şi
incluziunii sociale şi ȋntărirea capacităţii administrative trebuie urmărite patru puncte şi
anume: dezvoltarea capitalului uman, care are ca scop crearea şi dezvoltarea oportunităţilor de
ȋnvăţare pe tot parcursul vieţii ȋn vederea formării unui stoc de capital uman competitiv şi a
unei mai bune valorificări a acestuia pe piaţa muncii. Principalele măsuri avute în vedere
vizează: creşterea adaptabilităţii forţei de muncă şi a întreprinderilor; dezvoltarea iniţiativelor
pentru partenerii sociali; îmbunătăţirea tranziţiei de la şcoală la locul de muncă şi promovarea
culturii antreprenoriale în educaţie şi formare, identificarea şi valorificarea tuturor
oportunităţilor de integrare pe piaţa muncii, promovarea incluziunii sociale, cu referire ȋn
primul rând la grupurile vulnerabile şi expuse riscului de excluziune socială, pentru creşterea
şanselor de ocupare. Vor fi vizate ȋn principal combaterea excluziunii şi marginalizării
sociale, pentru facilitarea accesului la educaţie atât pentru copii şi tineri dar şi pentru adulţii
confruntaţii cu riscul excluziunii sociale.

4
Dezvoltarea durabilă a serviciilor publice de interes general, Economie şi administraţie locală,
nr.2, februarie 2004, p14
Posibilitatea de ocupare a sectorului de servicii este amplificată de caracterul schimbărilor
tehnologice actuale. Factorul tehnic şi tehnologic joacă un rol seminificativ ȋn creşterea
populaţiei ocupate ȋn servcii. Fabricarea şi apoi utilizarea de noi produse care presupun un
consum ȋnsemnat de cunoştiinţe ştiinţifice nu se poate face fără existenţa unei largi reţele de
servicii specializate. Ȋn consecinţă iau naştere noi relaţii ȋntre sectorul industrial şi cel al
serviciilor, se dezvoltă activităţi care preiau câte ceva din caracteristicile ambelor sectoare5.
Obiectivele strategice de dezvoltare vizează şi ȋmbunătăţirea serviciilor de consum (pentru
populaţie) – respectiv turism precum şi alte servicii legate de petrecerea timpului liber. Pe
lângă importanţa pe piaţa internă, serviciile de consum prezintă un foarte bun potenţial de
export, profitând de accesul facil al consumatorilor din Europa Occidentală la furnizorii de
servicii din Europa Centrală şi de Est, de existenţa unei cereri notabile pentru acest gen de
servicii şi de nivelul inferior al salariilor şi costului vieţii comparativ cu ţările Europei
Occidentale6. Pentru dezvoltarea acestui tip de servicii este necesar un cadru legal mai bun, o
strategie de informare şi promovare turistică mai bună, valorificarea potenţialului pentru
deschiderea afacerilor turistice mici şi mijlocii de tip familial, precum şi dezvoltarea
serviciilor de cazare şi masă.
Serviciile sunt foarte importante pentru că nevoile oamenilor s-au diversificat foarte mult ȋn
ultimii ani şi societatea este ȋn continuă schimbare, doar cei mai puternici putând supravieţui.
Sectorul terţiar reprezintă un sector important al activităţii economice, dezvoltarea şi
diversificarea lui având consecinţe asupra dezvoltării ȋn continuare a ȋntregii economii
naţionale, ȋntr-un cuvânt asupra ridicării nivelului de trai al populaţiei7. Dezvoltarea sectorului
de servicii a fost prezentată ca o soluţie – miracol pentru rezolvarea nu numai a problemelor
legate de utilizarea forţei de muncă dar şi ca un element dinamizator al activităţii economice.
Cum ȋnsă ȋn cadrul fiecărui complex economic naţional, modul de combinare a factorilor de
producţie, ca şi nivelul rezultatelor obţinute prezintă caracteristici proprii, analiza comparativă
a tendinţelor manifestate pe plan internaţional şi a situaţiei din România ȋn domeniul
serviciilor poate duce la găsirea unor modalităţi de acţiune apte să amortizeze o parte din
problemele care vor apărea ȋn domeniu.
Şi serviciile industriale ar trebui incluse ȋn strategiile de dezvoltare. Procesul de restructurare
industrială iniţiat are o componentă importantă de externalizare a activităţilor indirect legate
de procesul de fabricaţie, cum sunt transportul, paza, aprovizionarea, întreţinerea sistemelor
informatice, etc. Dezvoltarea serviciilor industriale de calitate în scopul creşterii
competitivităţii produselor este un proces deosebit de necesar la nivel naţional, atât prin aceea
că poate genera cunoştinţe în zona analizei stadiului calitativ al proceselor de fabricaţie şi al
produselor comparativ cu nivelul internaţional, cât şi prin stimularea aplicării celor mai bune
practici în toate domeniile industriale.
Importanţa serviciilor pentru strategia de dezvoltare a României este una destul de mare având
ȋn vedere că funcţionarea economiei de piaţă nu este posibilă fără dezvoltarea serviciilor.
Integrarea funcţiilor de servicii ȋn sectoarele de producţie materială permite acestora să
adauge un spor de valoare produselor lor, sporindu-le competitivitatea şi capacitatea de a
răspunde cerinţelor pieţei. Astfel se ajunge la bunuri şi servicii de calitate, care satisfac cu
succes dorinţele clienţilor, care mulţumiţi consumă mai mult, ramurile se dezvoltă şi se ajunge
treptat la o creştere a calităţii vieţii şi a nivelului de trai.

5
Barbu Gh. Petrescu, Rolul serviciilor ȋn ocuparea forţei de muncă, Raporturi de muncă, nr 6, iunie 2007, p
24
6
Maria Ioncică, Strategii de dezvoltare a sectorului terţiar, Ed. Urnaus, Bucureşti, p. 63
7
Tribuna economică, Nr. 28, 11 iulie 2007, p 59
Bibiografie

1. Maria Ioncică, Delia Popescu, Eva-Cristina Petrescu – Strategii de dezvoltare a

sectorului terţiar, Ed. Uranus, Bucureşti

2. Barbu Gh. Petrescu - Rolul serviciilor ȋn ocuparea forţei de muncă, Raporturi de

muncă, nr 6, iunie 2007

3. Dezvoltarea durabilă a serviciilor publice de interes general – Economie şi

administraţie locală, Nr.2, februarie 2004

4. Tribuna economică, Nr. 28, 11 iulie 2007

5. Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013