Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Faptele Apostolilor este o scriere cu cuprins istoric in care se descrie
infiintarea Bisericii crestine, primele inceputuri ale crestinismului si raspandirea
sa in lume. Prezinta istoria raspandirii crestinismului prin cei mai insemnati
Apostoli ai Mantuitorului Hristos.
Ea este scrisa de Evanghelistul Luca, fiind a doua carte a sa, precum se deduce
din prologul cartii respective (Fapte 1, 1-3) si precum marturiseste traditia
bisericeasca. Titlul cartii nu este dat de autor, ci de Parintii Vechi
bisericesti gasindu-se in cei mai vechi codici cu acest titlu. Dupa autor, ea este a
doua carte adresata catre Teofil si s-ar fi putut intitula: \"A doua carte a lui Luca
catre Teofil\".
In ceea ce priveste autenticitatea scrierii, aceasta este confirmata de
numerosi Parinti bisericesti: Sfantul Irineu (+202), Clement Alexandrinul,
Tertulian si Origen. Faptele Apostolilor se afla in Lista canonica a Sfintilor
Parinti: Atanasie cel Mare, Chiril al Ierusalimului si Sfantul Grigorie de
Nazianz. Parintii apostolici folosesc Faptele Apostolilor ca o carte canonica si
inspirata; la fel Clement Romanul, Barnaba, Ignatiu de Antiohia.
Timpul scrierii - Intre Evanghelia a treia si Faptele Apostolilor este o stransa
legatura: Evanghelia a fost scrisa inaintea Faptelor Apostolilor, precum se vede
din prologul acesteia (1, 1-3). Or, cum Evanghelia a fost scrisa la anul 63,
urmeaza ca Faptele Apostolilor au fost scrise la sfarsitul anului 63. Locul de
unde a fost scrisa a fost Roma, de unde era Teofil.
Scopul scrierii nu se deosebeste prea mult de cel al Evangheliei, deoarece este
adresata aceluiasi personaj, Teofil. In Evanghelia a treia, Luca l-a intarit in
credinta despre Domnul Hristos ca Mantuitor al lumii. Aici continua a-l informa
de divinitatea invataturii crestine, dovedita prin repeziciunea raspandirii ei, cu
toate potrivniciile vremurilor.
Planul Cartea cuprinde 28 de capitole si se imparte in doua mari parti, precedate
de un prolog si introducere.
Prologul si introducerea (cap. 1, 1-11) cuprinde scopul scrierii,
aratarile Mantuitorului inviatApostolilor si inaltari la cer.
Partea I (cap: 1, 12-12) descrie inceputurile crestinismului lui in Ierusalim si
raspandirea sa in afara de Ierusalim si Iuldea
Partea a II-a (cap. 13 -28) istoriseste raspandirea crestinismului in
cuprinsul Imperiului Roman prin calatoriile misionare ale Sfantului Apostol
Pavel si captivitatile sale in Cezarea Palestinei si Roma.
Importanta scrierii. Scriere cu pronuntat caracter istoric, cartea Faptele
Apostolilor, descrie intemeierea Bisericii crestine si activitatea celor mai
importanti Ucenici ai Mantuitorului intru raspandirea crestinismului. Dar ea nu
indica numai anumite date istorice si nume geografice, ci in ea se expun o seama
de invataturi esentiale ale credintei crestine si norme de vietuire crestina.
Idei dogmatice : invierea Domnului, confirmata prin multe aratari catre ucenici
(1, 3); prin cuvantarile Sf. Petru (2, 27, 32; 3, 15; 4, 10) si prin
cuvantarile Sfantului Pavel (13, 30-37; 17, 31); inaltarea la cer a Mantuitorului
si sederea de-a dreapta Tatalui (2, 33-35; 7, 56); Domnul Hristos va judeca viii
si mortii la Parusie (10, 42); Pogorarea Duhului Sfant (2, 17-21); Sfantul Duh
consubstantial cu Tatal (5, 4); infiintarea Bisericii de Domnul Hristos (20, 28),
realizata la Cincizecime (2, 41); deosebirea dintre botezul lui Ioan si cel crestin
(19, 4); Taina Mirungerii prin punerea mainilor (8, 17; 19, 6); Taina
marturisirii (19, 18); Sfanta Euharistie (2, 42; 20, 7); preotia (14, 23); diaconia
(6, 6); episcopia (13, 2-3); cinstirea sfintilor (2, 7-8; 14, 10); venerarea relicvelor
(5, 15), serbarea Duminicilor (20, 7).
Norme de vietuire crestina: Petrecerea Apostolilor si a fratilor in rugaciune (1,
14), iar primii crestini petreceau in ascultarea invataturii Apostolilor,
impartasire, rugaciune si agape (2,42; 4, 31; 12, 12); comunitarismul crestin (2,
44-45); inutilitatea legii iudaice si desprinderea crestinismului de iudaism (7,48-
49); condamnarea cinstirii templelor: iudaice sau pagane (7,48-49; 17, 24), care
nu se impotriveste cu nimic cinstirii bisericilor ca locasuri de inchinare.
Faptele Apostolilor
Faptele Apostolilor este o scriere cu cuprins istoric in care se descrie
infiintarea Bisericii crestine, primele inceputuri ale crestinismului si raspandirea
sa in lume. Prezinta istoria raspandirii crestinismului prin cei mai insemnati
Apostoli ai Mantuitorului Hristos.
Ea este scrisa de Evanghelistul Luca, fiind a doua carte a sa, precum se deduce
din prologul cartii respective (Fapte 1, 1-3) si precum marturiseste traditia
bisericeasca. Titlul cartii nu este dat de autor, ci de Parintii Vechi
bisericesti gasindu-se in cei mai vechi codici cu acest titlu. Dupa autor, ea este a
doua carte adresata catre Teofil si s-ar fi putut intitula: \"A doua carte a lui Luca
catre Teofil\".
In ceea ce priveste autenticitatea scrierii, aceasta este confirmata de
numerosi Parinti bisericesti: Sfantul Irineu (+202), Clement Alexandrinul,
Tertulian si Origen. Faptele Apostolilor se afla in Lista canonica a Sfintilor
Parinti: Atanasie cel Mare, Chiril al Ierusalimului si Sfantul Grigorie de
Nazianz. Parintii apostolici folosesc Faptele Apostolilor ca o carte canonica si
inspirata; la fel Clement Romanul, Barnaba, Ignatiu de Antiohia.
Timpul scrierii - Intre Evanghelia a treia si Faptele Apostolilor este o stransa
legatura: Evanghelia a fost scrisa inaintea Faptelor Apostolilor, precum se vede
din prologul acesteia (1, 1-3). Or, cum Evanghelia a fost scrisa la anul 63,
urmeaza ca Faptele Apostolilor au fost scrise la sfarsitul anului 63. Locul de
unde a fost scrisa a fost Roma, de unde era Teofil.
Scopul scrierii nu se deosebeste prea mult de cel al Evangheliei, deoarece este
adresata aceluiasi personaj, Teofil. In Evanghelia a treia, Luca l-a intarit in
credinta despre Domnul Hristos ca Mantuitor al lumii. Aici continua a-l informa
de divinitatea invataturii crestine, dovedita prin repeziciunea raspandirii ei, cu
toate potrivniciile vremurilor.
Planul
Cartea cuprinde 28 de capitole si se imparte in doua mari parti, precedate de un
prolog si introducere.
Prologul si introducerea (cap. 1, 1-11) cuprinde scopul scrierii,
aratarile Mantuitorului inviatApostolilor si inaltari la cer.
Partea I (cap: 1, 12-12) descrie inceputurile crestinismului lui in Ierusalim si
raspandirea sa in afara de Ierusalim si Iuldea
Partea a II-a (cap. 13 -28) istoriseste raspandirea crestinismului in
cuprinsul Imperiului Roman prin calatoriile misionare ale Sfantului Apostol
Pavel si captivitatile sale in Cezarea Palestinei si Roma.
Importanta scrierii.
Scriere cu pronuntat caracter istoric, cartea Faptele Apostolilor, descrie
intemeierea Bisericii crestine si activitatea celor mai importanti Ucenici ai
Mantuitorului intru raspandirea crestinismului. Dar ea nu indica numai anumite
date istorice si nume geografice, ci in ea se expun o seama de invataturi
esentiale ale credintei crestine si norme de vietuire crestina.
Idei dogmatice: invierea Domnului, confirmata prin multe aratari catre ucenici
(1, 3); prin cuvantarile Sf. Petru (2, 27, 32; 3, 15; 4, 10) si prin
cuvantarile Sfantului Pavel (13, 30-37; 17, 31); inaltarea la cer a Mantuitorului
si sederea de-a dreapta Tatalui (2, 33-35; 7, 56); Domnul Hristos va judeca viii
si mortii la Parusie (10, 42); Pogorarea Duhului Sfant (2, 17-21); Sfantul Duh
consubstantial cu Tatal (5, 4); infiintarea Bisericii de Domnul Hristos (20, 28),
realizata la Cincizecime (2, 41); deosebirea dintre botezul lui Ioan si cel crestin
(19, 4); Taina Mirungerii prin punerea mainilor (8, 17; 19, 6); Taina
marturisirii (19, 18); Sfanta Euharistie (2, 42; 20, 7); preotia (14, 23); diaconia
(6, 6); episcopia (13, 2-3); cinstirea sfintilor (2, 7-8; 14, 10); venerarea relicvelor
(5, 15), serbarea Duminicilor (20, 7).
Norme de vietuire crestina: Petrecerea Apostolilor si a fratilor in rugaciune (1,
14), iar primii crestini petreceau in ascultarea invataturii Apostolilor,
impartasire, rugaciune si agape (2,42; 4, 31; 12, 12); comunitarismul crestin (2,
44-45); inutilitatea legii iudaice si desprinderea crestinismului de iudaism (7,48-
49); condamnarea cinstirii templelor: iudaice sau pagane (7,48-49; 17, 24), care
nu se impotriveste cu nimic cinstirii bisericilor ca locasuri de inchinare.