Conform autorizatiei Curtii, anume in temeiul art.36 aln.3 al Conventiei si art. 44 aln.

3
lit. a) al Regulamentului Curtii, in interesul bunei administrari a justitiei, in calitate de
amicus curriae mentionam ca comunitatea internaţională, dar şi fiecare stat în parte
recunoaşte dreptul individului cît şi a grupurilor la autodeterminare religioasă, dreptul de
a crede, de a gîndi liber, cît şi dreptul de a - şi manifesta credinţa sau convingerile în mod
individual sau în comun. De exemplu in cadrul Recomandării Adunării Parlamentare a
Consiliului Europei nr. 1202 din 2 februarie 1993 privind toleranţa religioasă în
societatea democratică, la art. 3, Adunarea reiterează că religia asigură o relaţie de
îmbogăţire a individului cu el însuşi şi cu Dumnezeul în care crede, precum şi cu lumea
exterioară şi societatea în care trăieşte.
Trebuie de mentionat ca si Republica Moldova a adoptat in legislatia sa Legea nr. 125
din 11/05.2007 care reflecta un sir de obligatii din partea statului, fiind practic obligat să
asigure respectarea drepturilor persoanelor şi să contribuie la realizarea acestora, anume
statul este obligat să creeze mecanisme eficiente şi simple pentru garantarea drepturilor
fundamentale. Astfel putem conchide ca legislatia R. Moldova de jure nu contravine
articolului 9 din CEDO care mentioneza si garanteaza acest drept fundamental și art. 2
(dreptul la instruire) din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Insa cu toate ca legislatia corespunde in mare parte, observam in fapt o incalcare
evidenta a art.9 din Conventie ,,Amplasarea simbolului crucii pe intreg teritoriul liceului
chiar si în sălile de clasă, dar mai grav este obligarea fiului Emir Creanga să poarte
simbolul religios la piept, precum și indoctrinarea cu simbolul crucii afișat zilnic de
învățătoare în ochii copilului, încalcă dreptul la libertatea de gândire, constiință și
religie al persoanelor care împărtășesc alte convingeri religioase.
Mai putem adauga si incalcare a legii interne nr.125/2017, anume incalcarea art. 4
(libertatea de constiinta, de gindire si de religie) - Orice persoană are dreptul la
libertatea de gîndire, de conştiinţă şi de religie. Acest drept trebuie exercitat în spirit de
toleranţă şi de respect reciproc şi cuprinde libertatea de a aparţine sau nu unei anumite
religii, de a avea sau nu anumite convingeri, de a-şi schimba religia sau convingerile, de
a profesa religia sau convingerile în mod individual sau în comun, în public sau în
particular, prin învăţătură, practici religioase, cult şi îndeplinirea riturilor. Fiecare
persoană şi comunitate religioasă poate adera liber la orice cult religios.
     Prozelitismul abuziv este interzis.
Insa se observa si o incalcare a art.15 ( statul si cultele religioase) . Statul încurajează
şi sprijină activitatea socială, morală, culturală şi de caritate a cultelor religioase si a
partilor. Orice cerinţă de indicare în actele oficiale a apartenenţei la un cult religios este
nelegitimă.
Or. odata ce la data de 12 iulie 2017, Ministerul Educatiei a aprobat Ordinul nr.624/3
cu privire la completarea Regulamentului – tip de organizare si functionare a intitutiilor
de invatamant primar si secundar, ciclu I si II din 25 martie 2016 si cu privire la
adoptarea Intructiunii privind tinuta vestimentara in scoli si simbolurile religioase
admisibile, favorizand practic abuzul din partea Directorului Liceului Teoretic ,, Stefan
cel Mare’’ din or. Soldanesti, anume prin adoptarea unui Regulament intern nou, care
practic exclude drepturile minoritatilor si desigur pluralismul religios care este garatant
chiar si prin Constitutia Rep.Moldova.
Mai mult putem argumenta ca punerea la vedere a unei cruci sau al unui crucifix
reprezinta în mod cert o caracteristică a practicii creştine, într-o formă general
recunoscută si de aici observam abuzul din partea angajatilor liceului care incalca dreptul
minoritatilor, tot mai mult pe zi ce trece, sanctionand respectivele persoane. Practic reiese
ca am revenit in vremurile vechi unde religia și statul se contopeau si fiecare popor își
adora zeul său și fiecare zeu își guverna poporul. Religia comanda atunci în stat și îi
desemna pe conducători prin vocea sorții sau prin aceea a auspiciilor, statul la rândul său,
intervenea în domeniul conștiinței și pedepsea orice infracțiune față de riturile și față de
cultul cetății.