Clasa a X-a - Compoziți plastică și decorativă

Compoziția Decorativă
În reprezentarea decorativă compoziția reprezintă modalitatea de organizare a
elementelor de expresie specifice domeniului, într-o imagine unitară, echilibrată,
expresivă și purtând anumite semnificații simbolice. Organizarea imaginii se face
oarecum asemănător compoziției plastice, în sensul că poate fi:
 compoziție deschisa prin prezentarea formelor în imagini pe orizontală,
verticală, oblică, în creștere sau descreștere a elementelor (cazul frizelor sau
ale chenarelor);
 compoziție închisă care are un centru spre care se îndreaptă privirea, iar
imaginile nu au tendință de a ieși din cadru

STILIZAREA DECORATIVĂ

a) Regulile stilizării și interpretării decorative.

Imaginile artistice ale reprezentărilor decorative sunt simple, schematice,

păstrând în ele doar aspectele de expresie a unor forme ce se găsesc în lumea vizuală
sau abstractă. Simplitatea folosită în creația decorativă s-a produs și dezvoltat în
procesul activităților cotidiene și al vieții, că o necesitate vitală în satisfacerea
nevoilor materiale și spirituale ale omului, care și-a înfrumusețat uneltele, veșmintele,
casă, decorându-le cu ornamente inspirate din natură.
Operația de simplificare a aspectului diferitelor forme, pentru a deveni
ornamente, se numește stilizare.
Stilizarea înseamnă simplificare, esențializare, invenție și interpretare. A stiliza
înseamnă a extrage dintr-o formă detaliată caracterul sau particular, renunțând la
formele mărunte și scoțând în evidență particularitățile sale expresive.
În figura de jos se da că exemplu o frunză de iederă așa cum ar fi reprezentată
mimetic, respectiv stilizarea frunzei până la simplificarea ei geometrică, sub forme
de triunghiuri ascuțite și triunghiuri cu câte o latura curbată:

b) Continutul si destinatia formelor stilizate.

Toate formele stilizate se pretează la numeroase interpretări, în același timp ele având
un caracter simbolic. În ornamentele populare formele stilizate reprezintă viață și
lumea înconjurătoare. Florile și petalele redate pe covoarele românești sunt de o mare
sinteză, în ele concretizându-se aspirațiile pentru frumos ale poporului.
LECȚII ONLINE – PROF. LAURENTIU GHEORGHE
Motivele stilizate se grupează în trei categorii:
• motive stilizate concrete ce au un corespondent în lumea înconjurătoare;
• motive stilizate/interpretate; acestea pot fi folosite, implicate sau aplicate pe
diferite obiecte confecționate, cu condiția că între acestea să existe o relație ce
se condiționează reciproc, determinată de o anumită ambianța sau
funcționalitate;
• motive stilizate cu caracter pur abstract.

1. Modalitatile de organizare a compozitiei decorative.

Formele compoziționale decorative destinate înfrumusețării unor suprafețe sau

forme, trebuie să fie clare indiferent de formele de exprimare. Elementele
compoziționale se pot lua din natură (flora, fauna,) sau din geometrie.

Pe baza cunoașterii unor principii decorative, elementele vor fi adecvate materialului,

formei sau fondului conceput, alăturând elementele în grupe organizate, pe diferitele
suprafețe ce urmează a fi decorate.
Principiile de baza ale compoziției decorative sunt: repetiția, alternanța, conjugarea,
simetria, gradația, suprapunerea și echilibrul.

a) Repetiția. Procedeul cel mai simplu în formarea deprinderii de a repetă un

element prin succesiune, la distanțe egale și în poziții identice pe o direcție
dată, este repetiția. Se pot repetă elementele simple că: puncte, linii, pătrate,
cerculețe, frunze și flori stilizate, motive de flora, fauna sau fanteziste.

Repetiția simplă prin succesiune sau cea cu inversare se poate desfășura în linie
dreapta, oblică, verticală, radial sau semi radial. Intervalele dintre elemente fiind
uniforme, repetiția se compune din elemente, ritm și cadența.

b) Alternanța. Obținerea unor forme compoziționale variate prin îmbinarea a

două motive diferite, se numește alternanța. În artă decorativă, alternanța
este o succesiune a două forme, două culori, două poziții diferite, care revin
pe rând într-un fenomen de înșiruire. Această poate fi: de motiv; de poziție;
de culoare. În procedeul de alternanța se pot grupa două sau cel mult trei
motive decorative:

Alternanta de : motiv; de poziție; de culoare.

LECȚII ONLINE – PROF. LAURENTIU GHEORGHE

 c) Simetria a fost și este folosită în arhitectură și în artele plastice și decorative.
Ea este un criteriu estetic, un canon al frumosului. Noțiunea de simetrie are
două sensuri:
o simetrie prin care se înțelege ceva bine proporționat și echilibrat, o
concordanță a mai multor părți care, la un loc, se înglobează într-un
tot armonios;
o simetrie bilaterală, simetrie între drept și stâng (simetrie geometrică),
evidență la animale, la corpul omenesc, aripile zburătoarelor, unele
plante, etc.

d) Gradația este o altă modalitate de realizare a formelor compoziționale. Acest

procedeu presupune o trecere lentă de la o mărime la altă, de la o culoare mai
intensă la una mai puțin intensă, sau de la o tentă de gri neutru până la cele mai
deschise sau închise tonalități. Gradația este un fenomen al naturii unde
elementele se grupează după reguli precise. De exemplu, semințele de floarea
soarelui, cele de porumb pe știulete, aripioarele conului de brad, boabele într-
o păstaie, frunzele de ferigă, etc. Gradația poate fi de motiv, de culoare, sau că
rezultat al funcționalității
e) Suprapunerea. Două motive decorative de același fel sau diferite se pot
așeza suprapuse, acoperindu-se parțial, având poziție spre stânga sau spre
dreapta, mai sus sau mai jos; Aranjamentul se poate face prin repetare,
repetare cu inversare, sau prin alternanța, când elementele sunt diferite că
formă și culoare.
f) Echilibrul este un principiu al organizării compoziționale de o foarte mare
importantă. Între diversele elemente sau forme care alcătuiesc o imagine
unitară trebuie să existe raporturi compatibile cu imaginea întregului.
g) Echilibrul se obține prin proporționarea judicioasă a diverselor forme, balansul
între diferitele registre, forme, mișcări, culori, contraste, densități sau
dinamică. o proporționare judicioasă se realizează printr-un acordaj fin, o
potrivire optică și uneori chiar o asimetrie (dacă raportul de ponderi o cere).

2. Forme compoziționale.
Ținând seama de construcția, gruparea și organizarea elementelor decorative
pe un anumit spațiu, cele mai obișnuite forme compoziționale sunt: motivul tip,
motivul unic (suprafețe închise), chenarul, jocurile de fond și compoziția semiotică
(serială).
Pentru organizarea unei forme compoziționale se va ține seama de armonia de
culoare, de interdependență dintre formele componente, etc.
a) Motivul decorativ (tip și unic).
o Motivul decorativ este alcătuit din diferite elemente ce urmează să
acopere o suprafață. Unele se vor desfășura
prin repetiție, alternanța, simetrie și se
numesc motive tip.

LECȚII ONLINE – PROF. LAURENTIU GHEORGHE

 o altele vor suferi transformări exterioare și interioare, ocupând singure o
suprafață determinată, purtând denumirea de motive unice.

Pentru realizarea motivului unic, din punct de vedere

compozițional se vor respectă anumite reguli: compunerea unui
element, așezarea acestuia potrivit principiilor decorative
(repetiție, alternanța, simetrie, gradație, etc, stabilirea unor forme
de echilibru care să susțină întreagă compoziție.

Pentru compunerea motivelor decorative se folosesc mult formele geometrice.

Motivele pot fi create dintr-o pată decorativă (masa decoratiă), înscrise inițial într-o
forma geometrică care, prin diferite modificări contribuie la definirea acestora.

b) Chenarul decorativ este format dintr-o margine de o anumita culoare sau un

desen deosebit aplicat la unele confecții, stofe, rame, cadre, etc.

- Chenarul liniar este format de o linie de o

anumită grosime sau de o anumită culoare,
alcătuită prin deplasarea unui element simplu de-
a lungul unui ax, care împrejmuiește total sau
parțial o suprafață. Poate fi trasat dintr-o linie
continuă sau cu întreruperi, o linie mai groasa
alături de una mai subțire, sau amândouă de aceeași grosime.
LECȚII ONLINE – PROF. LAURENTIU GHEORGHE
 - Chenarul plan se obține din doua linii paralele,
așezate la o distanță nu prea mare, care formează intre
ele o suprafață mai îngusta sau mai lata. Aceasta
suprafață poate fi decorata cu diferite motive, potrivit
principiilor decorative:
Pentru compunerea unui chenar plan sunt necesare următoarele elemente:
o două drepte care limitează suprafață chenarului;
o o linie directoare, care, în practică artei decorative susține sau separă
grupul elementelor; această poate avea direcție centrală (în acest caz
servește și că ax a de simetrie), pe margine, cu formă ondulată, în zigzag,
de bucle, sinuoasă, meandrică, etc.;
o motivele componente și axele acestora care pot fi verticale, oblice sau
orizontale.

c) Fonduri decorative.
Compozițiile decorative construite pe suprafețe mai mari în care motivele decorative
se împânzesc în toate direcțiile, poartă denumirea de fonduri decorative sau jocuri
de fond.

LECȚII ONLINE – PROF. LAURENTIU GHEORGHE