Mama este centrul universului copilăriei

Mama este acea ființă pe care o vedem de îndată ce prima dată deschidem ochii și care va rămîne cu noi
pe tot parcursul vieții. Mama va ține de partea ta chiar dacă știe că nu este corect ceia ce faci, doar ia te
va iubi indiferent de circumstanțe și indiferent de faptele tale. Știi precis că oricînd vei avea nevoie poți
conta pe ia chiar dacă nu ai ce oferi în schimb.

Ion Crenga în opera ‘’Amintiri din copilărie” prezintă mama că o ființă plină de duioșie chiar dacă uneori
este pedepsit de ia. În timp ce am citit despre aventurile lui Nica am obesrav că mama întotdeauna este
prezentată cel puțin ca personaj de fundal. Fiind o femeie harnică ia toată ziua avea grijă de copii în
același timp muncia din greu că orice gospodină din Humulești. De multe ori,seară, când Ștefan a Petrei
venea de la pădure "înghețat de frig și plin de  promoroaca",  mama îi povestea, toate năzdrăvăniile
copiilor. Chiar dacă provocau multe necazuri în vorbele ei se simțea dragostea pentru peripețiile lor
chiar dacă acestea "ridicau casă în slavă"  de mai multe ori pe zi. Pe Nica, Smaranda îl iubește cu
deosebire, fiind primul ei născut și discuta mult cu tatăl privind viitorul copilului.

Ambițioasă și capabilă pentru a-și vedea băiatul preot, mama este cea care-i făurește destinul lui Nica. Ia
niciodată nu avea ca scop doar creșterea copiilor, ca orice mama ia dorea ca copii să aibă un viitor cît
mai bun și să obțină o viață mai bună decît are ia. Cu toaote că muncea zile în șir găsea timp pentru Nica
pentru că să-i fie sprijin la învățătură, bucuran-du-se când vedea că îl trage inima la carte.

Atitudinea personajului principal pentru mama o putem înțelege din faptul că este caracterizată uneori
prin atribuirea unor calități miraculoase “alungă nourii cei negri de pe deasupra satului și abătea
grindină în alte părți”. Ia știa cînd trebuie să fie aspră cu copii și cînd trbuie săi pedepsească. Dar ia nui
pedepsea deoarece se înfuria pe ei, doar pentru ai învață cum trebuie să se comporte.

Dar totuși chiar dacă era des pedepsit autorul își amintește de mama cu o mare duioșie și acum înțelege
că totul ce făcea mama era doar pentru binele lui chiar dacă el nu dorea. Acum simte o mare dragoste
pentru ia și pentru copilăria frumoasă pe carea ia daruito împreună cu aceste amintiri pe care le putem
citi astăzi.