Morfologia Dintilor

1
CAPITOLUL I
-NOŢIUNI INTRODUCTIVE-
I.1
Aparatul dento-maxilar este un ansamblu complex de ţesuturi şi organe reprezentate de:
oasele maxilare, dinţii şi arcadele dentare, muşchii mobilizatori ai mandibulei, muşchii orofaciali,
muşchii limbii, articulaţia temporo-mandibulară şi glandele salivare.
DENTIŢIA: reprezintă totalitatea dinţilor existenţi în cavitatea bucală. În decursul vieţii umane
există două dentiţii: dentiţia temporară şi dentiţia permanentă. Unii autori mai descriu existenţa unei
dentiţii, aşa numita dentiţie mixtă .
DENTIŢIA TEMPORARĂ: se mai numeşte şi “dentiţia de lapte”. Este prezentă în cavitatea
bucală în perioada de viaţă cuprinsă între 6 luni şi 6 ani (vârsta apariţiei primului dinte permanent).
Dentiţia temporară este formată din 20 de dinţi: 8 incisivi (4 superiori şi 4 inferiori), 4 canini ( 2
superiori şi 2 inferiori), 8 molari (4 superiori şi 4 inferiori).
DENTIŢIA MIXTĂ: este prezentă în cavitatea bucală în perioada de viaţă cuprinsă între 6 ani
(vârsta apariţiei primului dinte permanent) şi 11-12 ani (perioada în care este pierdut ultimul dinte
temporar).
DENTIŢIA PERMANENTĂ: este alcatuită din 32 de dinţi repartizaţi astfel: 8 incisivi (4 superiori
şi 4 inferiori), 4 canini (2 superiori şi 2 inferiori), 8 premolari (4 superiori şi 4 inferiori), 12 molari
(6 superiori şi 6 inferiori).
I.2 GRUPURILE DINŢILOR PERMANENŢI

În numar de 32, 16 pe arcada superioră şi 16 pe arcada inferioară ( câte 8 pe fiecare
hemiarcadă) , dinţii permanenţi sunt repartizaţi în 4 grupuri:
1.Grupul incisivilor: câte 4 pe fiecare arcadă şi câte 2 pe fiecare hemiarcadă. În grupul incisivilor
sunt cuprinşi incisivii centrali superiori (în număr de 2), incisivii centrali inferiori ( în număr de 2),
incisivii laterali superiori ( în număr de 2 ) şi incisivii laterali inferiori ( în număr de 2).
2.Grupul caninilor: câte doi pe fiecare arcadă , câte unul pe o hemiarcadă.
3. Grupul premolarilor: câte patru pe fiecare arcadă ( doi pe o hemiarcadă).
4.Grupul molarilor: cîte 6 pe fiecare arcadă şi cîte 3 pe fiecare hemiarcadă.
Grupurile incisivilor şi caninilor formează împreună grupul dinţilor frontali.
Grupurile dinţilor premolari şi molari formează împreună grupul dinţilor laterali.
2
Fig.I.1 arcadele dentare permanente-
I.3 SISTEME DE NOTARE A DINŢILOR

Numărul destul de mare al dinţilor precum şi necesitatea identificării precise şi rapide a
fiecărui dinte în parte a dus la aplicarea unui număr variat de sisteme de notare a acestor dinti.
Sistemele folosite urmăresc atât facilitarea comunicării între personalul medical de specialitate cât
şi posibilitatea realizării unor fişe individuale cât mai precise şi ergonomice. De asemenea,
sistemele de notare a dinţilor permit utilizarea facilă a informaţiilor în cadrul unui sistem
informaţional computerizat.
La ora actuală există în lume mai multe sisteme de notare care se află în practica uzuală
cotidiană: anglo-saxon, francez, american, aritmetic şi internaţional. La noi în ţară se foloseşte
sistemul internaţional elaborat de F.D.I.(Federaţia Dentară Internaţională ), sistem care îl vom
prezenta şi folosi în continuare.
Acest sistem a fost acceptat şi introdus în utilizare în ţara noastră în 1971 cu ocazia sesiunii
anuale a Federaţiei Dentare Internaţionale care s-a desfăşurat la Bucureşti. Principalele elemente ale
acestui sistem sunt următoarele:
1. Există o dreaptă orizontală care face demarcaţia între arcada superioară şi cea inferioară.
2. Există o linie verticală care separă hemiarcadele drepte (superioară şi inferioară) de
hemiarcadele stângi (superioară şi inferioară). Această linie verticală va reprezenta linia
mediană lângă care sunt plasaţi cei patru incisivi centrali. Feţele laterale ale dinţilor care privesc
spre linia mediană se numesc feţe meziale iar cele opuse liniei mediene se numesc feţe distale.
Intersecţia celor două drepte formează patru cadrane care sunt numerotate în sensul acelor de
ceasornic cu 1, 2, 3, 4.
3. Hemiarcada maxilară dreaptă are numărul 1 iar cea stângă numărul 2. Hemiarcada mandibulară
stângă are numărul 3 iar cea dreaptă are numărul 4.
4. Dinţii de pe fiecare hemiarcadă vor fi numerotaţi de la 1 la 8 începând cu incisivul central şi
terminând cu molarul de minte. La fiecare dinte, în faţa numărului corespunzător se va ataşa ca
prefix numărul care indică hemiarcada, după cum urmează:
Pentru hemiarcada superioară dreaptă:
1.1-incisivul central
1.2-incisivul lateral
1.3-caninul
1.4-primul premolar
1.5-al doilea premolar
1.6-primul molar
3
1.7-molarul secund
1.8-molarul de minte
În mod similar vor fi notaţi şi dinţii de pe celelalte trei hemircade, schimbând, însă prefixul
1 cu cel corespunzător hemiarcadei pe care se află dintele în cauză. O exemplificare a sistemului de
notare internaţional se poate observa în fig.I.2
Fig.I.2 sistemul internaţional de notare a dinţilor
I.4 ELEMENTE MORFOLOGICE DE BAZĂ ALE DINŢILOR UMANI PERMANENŢI
Fiecare dinte uman se compune din două elemente morfologice de bază: coroana dentară şi
rădăcina dentară.
COROANA DENTARĂ:-este componenta dintelui vizibilă în cavitatea bucală (extraalveolară) şi
este acoperită de smalţul dentar.
RĂDĂCINA DENTARĂ:-este componenta intraalveolară a dintelui şi este acoperită de cement.
COLETUL DENTAR:- este linia de demarcaţie dintre cele două componente ale dintelui şi are un
traiect sinuos.
COROANA DENTARĂ:-are doua extremităţi:-una liberă ( margine incizală pentru dinţii frontali
sau suprafaţă ocluzală pentru dinţii laterali).
-una inferioară reprezentată de coletul dentar.
-la dintele implantat în alveolă, partea vizibilă în cavitatea bucală se
numeşte coroană clinică.
În funcţie de locul inserţiei gingivale, între coroana clinică şi coroana anatomică pot exista
trei tipuri de relaţii:
-coroana clinică=coroana anatomică--atunci cînd inserţia gingiei este la nivelul coletului.
-coroana clinică este mai mare decît coroana anatomică: atunci cînd inserţia gingivală este
retrasă spre apex
-coroana clinică este mai mică decît coroana anatomică: atunci cînd inserţia gingiei este
mai înaltă decît coletul dintelui.
Forma coroanelor dentare este asemănătoare cu cea a unor corpuri geometrice: piramide
pentru dinţii frontali şi prisme pentru dinţii laterali.
Fiecare coroană dentară prezintă mai multe feţe care sunt denumite după orientarea pe care
o au:
1.Faţa VESTIBULARĂ: -este acea faţă a dintelui care vine în contact cu buzele (caz în care mai
este denumită şi faţă labială) sau cu obrajii ( caz în care este denumită faţă jugală)
2.Faţa ORALĂ -este acea faţă a dintelui care este orientată spre interiorul cavităţii bucale.La dinţii
superiori ea este orientată spre bolta palatină, motiv pentru care este denumită şi faţă palatinală. La
dinţii inferiori este orientată spre limba, motiv pentru care este denumită şi faţă linguală.
4
3.Feţele PROXIMALE :-sunt acele feţe ale dintelui care privesc spre dinţii vecinii (sunt în număr
de două). Faţa orientată spre mezial (spre linia mediană) este denumită faţă mezială. Faţa orientată
spre înapoi (spre distal) este denumită faţă distală.
4.Faţa OCLUZALĂ:-este reprezentată de extremitatea liberă a dintelui. În cazul dinţilor frontali
există doar o muchie denumită margine incizală care are rol în tăierea alimentelor. În cazul dinţilor
laterali avem de-a face cu o suprafaţă, denumită suprafaţă ocluzală care are rol în masticaţia
alimentelor (măcinarea lor), motiv pentru care mai este denumită şi suprafaţă triturantă.
I.5 REPERE LA NIVELUL DINŢILOR
Pentru a putea localiza cât mai precis elementele morfologice ale dinţilor (pe care le vom studia în
capitolele următoare) vom diviza atât partea coronară cât şi cea radiculară după cum urmează:
1.PARTEA CORONARĂ:
a).în sens mezio-distal: coroana va fi împărţită în trei: 1/3 mezială, 1/3 mijlocie şi 1/3
distală.
b).în sens vertical (cervico-incizal): coroana va fi împărţită tot în trei: 1/3 ocluzală ( sau
incizală în cazul dinţilor frontali), 1/3 medie şi 1/3 cervicală.
2.PARTEA RADICULARĂ: va fi împărţită în sens vertical (axial) tot în trei: 1/3 cervicală, 1/3
medie şi 1/3 apicală.
I.6 ELEMENTE DE RELIEF CORONAR COMUNE DINŢILOR UMANI

PERMANENŢI
1.LOBUL DENTAR: -reprezintă unitatea embriologică din care s-a format coroana dentară. Mai
este denumit şi tubercul dentar. Dinţii frontali prezintă 3 lobi vestibulari şi 1 lob oral, mai redus ca
dimensiuni şi care este denumit cingulum. La dinţii laterali lobul dentar are o formă caracteristică,
piramidală, cu mai multe feţe (versante), creste (muchii), şanţuri şi un vârf denumit cuspid.
2.CUSPIDUL: este extremitatea liberă a unui lob dentar. Cuspizii sunt proeminenţe piramidale ce
se proiectează pe suprafeţele ocluzale ale dinţilor laterali şi pe marginea incizală a caninilor.
Numărul şi situarea cuspizilor este diferită de la un grup dentar la altul:
-dinţi monocuspidaţi -caninii
-dinţi bicuspidaţi:- premolarii
5
EXTREMITATE
A APICALĂ
F A Ţ A
MEZIALĂ
FA Ţ A
F A Ţ A
VESTIBULARĂ
DISTALĂ
FAŢA
1/3 CERVICALĂ ORALĂ
1/3 MEDIE
1/3 INCIZALĂ
E X T R E M I TAT E A
INCIZALĂ
- d i n ţ i Fig.I.3 REPERE LA NIVELUL DINŢILOR pluricuspidaţi:-

molarii.
În funcţie de poziţia lor pe suprafeţele ocluzale, cuspizii pot fi vestibulari şi orali (V si O),
meziali (M) şi distali (D). Pentru nominalizarea şi precizarea poziţiei cuspizilor este necesară
combinarea termenilor de V sau O cu M sau D. De exemplu, primul molar superior are 4 cuspizi:
doi V şi doi P care se denumesc astfel: M-V, D-V, D-P, M-P.
3.TUBERCULII DENTARI: -sunt formaţiuni mamelonate ce apar pe feţele V şi P ale molarilor
( atât temporari cât şi permanenţi). Ei reprezintă muguri dentari reduşi în cursul filogenezei, apariţia
lor având semnificaţia unor fenomene atavice. Se deosebesc de cuspizi prin formă, volum,
dimensiune. Ei nu ajung niciodată să atingă planul de ocluzie. Cei mai frevent întâlniţi tuberculi
sunt:
-tuberculul lui Carabelli: -pe faţa palatinală a primului molar superior permanent.
-tuberculul lui Bolk:-pe faţa vestibulară a celui de-al doilea molar inferior
-tuberculul lui Zuckerkandel: -pe faţa vestibulară a celui de-al doilea molar temporar.
4.CRESTELE DE SMALŢ:-sunt proeminenţe de smalţ alungite, situate pe suprafeţele ocluzale ale
dinţilor. Există mai multe tipuri de creste:
6
A.Crestele marginale: - sunt proeminenţe liniare care se pot observa pe feţele orale ale
dinţilor frontali şi la extremităţile M şi D ale suprafeţelor ocluzale ale dinţilor laterali. Ele
delimitează spre M şi D atât feţele orale ale dinţilor frontali cât şi feţele ocluzale ale dinţilor laterali.
B.Creste cuspidiene: - aparţin cuspizilor şi sunt de două tipuri:
1.creste sagitale (orientate în sens M-D): -delimitează spre V şi O suprafeţele
ocluzale. Aceste creste prezintă două pante (una M şi una D) dispuse angulat cu deschiderea spre
colet.
2.creste ocluzo-vestibulare (pentru cuspizii V) şi ocluzo-orale (pentru cuspizii orali).
Aceste creste pornesc de pe versantul ocluzal al cuspidului, intersectează creasta sagitală la
vârful cuspidului şi se termină pierdut pe versantul vestibular, respectiv oral al cuspidului. Aceste
creste sunt alcătuite din două segmente:
-unul ocluzal = creasta esenţială- care împarte versantul ocluzal al cuspidului în
două pante M şi D.
-unul vestibular ( respectiv oral).
C.Creste ocluzale: -rezultă din succesiunea segmentelor ocluzale ale crestelor ocluzo-
vestibulare cu cele ale crestelor ocluzo-orale. Aceste creste pot fi transversale sau oblice.
-crestele transversale: -sunt dispuse în sens V-O fiind perpendiculare pe crestele
sagitale. Ele se formează prin continuitatea a două creste esenţiale a doi cuspizi situaţi faţă în faţă.
-creste oblice: -unesc doi cuspizi diametrali opuşi (la dinţii superiori cuspidul M-P
cu cel D-V). Aceste creste sunt prezente pe feţele ocluzale ale primilor doi molari superiori.
-creste accesorii: sunt dispuse de o parte şi de alta a crestelor esenţiale. În general,
fiecare cuspid al dinţilor laterali are două creste accesorii.
5.ŞANŢURILE:-sunt depresiuni liniare longitudinale situate pe diferitele feţe ale coroanelor
dentare şi care separă convexităţile coronare. Şanţurile situate pe feţele axiale ale dinţilor se numesc
şanţuri de descărcare. Şanţurile situate pe feţele ocluzale pot fi principale şi secundare.
1.şanţurile principale:-se mai numesc şi intercuspidiene.
Ele pot fi
-şanţuri centrale (dacă direcţia lor principală este în sens M-D şi separă cuspizii V de cei O).
- şanţuri periferice (dacă direcţia lor principală este în sens V-O şi separă cuspizii M de cei
D).
2.şanţuri secundare: - sunt situate pe versantele ocluzale cuspidiene de o parte şi de alta a
crestelor esenţiale. Ele delimitează pe versantul ocluzal al cuspidului cei trei lobuli de creştere (unul
central şi doi laterali).
6.FISURILE: -sunt adâncituri liniare înguste, extrem de profunde situate în grosimea stratului de
smalţ care, uneori ajung până la limita smalţ-dentină. Reprezintă locul de coalescenţă a lobilor
dentari. Practic ele marchează locul de unire a doi lobi insuficient calcificaţi la marginile lor de
coalescenţă.
7.DEPRESIUNILE :-sunt foarte line şi apar mai frecvent pe feţele V ale frontalilor şi uneori a
premolarilor, marcând delimitarea lobulilor de creştere.
8.FOSELE: sunt prezente doar pe suprafeţele ocluzale ale dinţilor laterali şi sunt de două feluri :
• fose centrale : sunt acele fose care iau naştere la intersecţia a două şanţuri principale.
• fose marginale (proximale ):-sunt acele fose care se formează în locul în care un şanţ
principal M-D întâlneşte o creastă marginală.
9.FOSETELE:-sunt depresiuni mai mult sau mai puţin exprimate situate exclusiv pe feţele V şi O.
În cazul incisivilor superiori există o fosetă situată la întâlnirea cingulumului cu partea concavă a
feţei palatinale şi denumită foramen caecum.
În cazul primilor molari permanenţi superiori şi inferiori există o fosetă situată aproximativ la
jumătatea feţelor V.
7
CAPITOLUL II
-GRUPUL DINŢILOR FRONTALI-
II.1 INCISIVUL CENTRAL SUPERIOR
A. DATE GENERALE
Incisivii centrali superiori sunt situaţi în stânga şi dreapta liniei mediene a arcadei dentare
maxilare. Conform sistemului internaţional de notare, simbolurile pentru aceşti doi dinţi sunt:
• 1.1-incisivul central superior drept
• 2.1-incisivul central superior stâng.
Incisivii centrali superiori erup pe arcada dentară la vârsta de 7-8 ani dar rădăcina lor va fi
complet edificată la 10 ani.
Dimensiunile medii ale incisivilor centrali superiori sunt următoarele:
• înălţimea coronară: 10 mm
• înălţimea rădăcinii : 13 mm
• diametrul coronar M-D : 8,5-9 mm
• diametrul coronar V-O : 7 mm
Numărul lobilor de dezvoltare:-3 lobuli de creştere pe faţa vestibulară
-1 lob de creştere pe faţa palatinală care va forma cingulumul.
B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE

8
Incisivul central superior este dintele frontal cu cele mai mari dimensiuni atât în sens M-D cât şi V-
O. Coroana sa are o formă de lopată . Perimetrul său este mai apropiat de forma unui pătrat decât de
un dreptunghi. Prezintă patru feţe laterale (M, D, V, P) şi o muchie incizală.
I. FAŢA VESTIBULARĂ:-este cea mai mare faţă a incisivului central superior.
1. Dimensiuni:-diametrul maxim = 9mm este situat în zona marginii incizale
-diametrul minim = 6,5mm este situat în zona coletului
2.Perimetrul (conturul) - este format de patru laturi: mezială, incizală, distală şi cervicală.
a)marginea cervicală: are forma unui arc de cerc cu concavitatea spre
incizal. Este mai mică decît marginea incizală.
b).marginea incizală - opusă marginii cervicale. Este rectilinie. La dinţii cu
morfologie primară are un aspect uşor crenelat dat de forma celor trei lobi de creştere de pe faţa
vestibulară. Are un traiect rectiliniu uşor înclinat în sens M-D.
c)marginea mezială:- este mai mare decât marginea distală. Este convexă şi
convergentă spre colet. Formează cu marginea incizală un unghi drept (de 90grd) bine exprimat.
d).marginea distală:-este mai scurtă decât marginea mezială. Acest lucru
face ca ea să fie mai convexă şi mai convergentă spre colet decît marginea mezială. Unghiul format
de marginile distală şi incizală este mai aplatizat şi uşor rotunjit.
3.Relieful:-este plan convex
-convexitatea maximă :-în sens M-D este situată în 1/3 mezială
-în sens cervico-incizal în 1/3 cervicală.
-prezintă două şanţuri care o împart în 3 lobi : M, D, central. Lobul D este cel mai mare,
cel M este mijlociu iar cel central este cel mai mic. Cele două şanţuri sunt mai accentuate în zona
marginii incizale şi ele se pierd treptat spre jumătatea înălţimii feţei vestibulare.
II. FAŢA PALATINALĂ:

1.Dimensiuni: -sunt puţin mai reduse decât cele ale feţei vestibulare
2.Perimetrul (conturul): -este format de cele patru margini: M, D, cervicală şi incizală. Toate cele
patru margini ale feţei palatinale respectă caracteristicile marginilor feţei vestibulare cu precizarea
că sunt mai reduse ca dimensiuni decât acestea.
3.Relieful:-este concav în 1/3 incizală şi 1/3 mijlocie şi convex în 1/3 cervicală.
a)zona concavă: -este delimitată de 2 creste marginale de smalţ. Crestele sunt mai
proeminente şi mai puternice spre 1/3 cervicală a feţei palatinale unde se întâlnesc cu cingulumul.
-în zona concavă a feţei palatinale pot să mai apară două depresiuni
longitudinale mai mult sau mai puţin vizibile.
b. zona convexă:-se găseşte în 1/3 cervicală a feţei palatinale şi este reprezentată de
cingulum.
-cingulumul: -este o proeminenţă de smalţ emiseferică. El este format din cel de-al
patrulea lob de creştere a incisivului central superior. Poate avea o formă bilobată sau
trilobată
-foramen caecum (gaura oarbă):-este o fosetă situată la baza cingulumului şi care
apare ca o discontinuitate a stratului de smalţ.
III. FAŢA MEZIALĂ:-are o formă triunghiulară cu vârful spre marginea incizală.

1.Dimensiuni:- înălţimea : 9mm
-diametrul V-O : 7mm
9
-dimensiunile feţei M sunt mai mari decât cele ale feţei D.

2.Conturul:-este reprezentat de marginile: P, V, cervicală.
a)marginea cervicală: -are forma unui “V” deschis spre rădăcină şi cu vârful uşor rotunjit.
Este baza triunghiului format de laturile feţei M.
b)marginea vestibulară: -are forma unei linii curbe uşor convexe cu convexitatea maximă
situată în 1/3 cervicală.
c)marginea palatinală: -are forma unei linii curbe care este convexă în 1/3 cervicală şi
concavă în cele 2/3 incizale.
3.Relieful: -este convex în dublu sens:-în sens V-O are convexitatea maximă în 1/3 cervicală.
-în sens cervico-incizal are convexitatea maximă în 1/3
incizală unde există şi punctul de contact cu dintele vecin.
IV.FAŢA DISTALĂ:-are, de asemenea, o formă triunghiulară.

1.Dimensiuni: sunt mai reduse decît cele ale feţei meziale
2.Conturul: - este de formă triunghiulară format din marginile:P, V, şi cervicală.
3.Relieful: -este mai convex decît cel al feţei meziale.
V.MARGINEA INCIZALĂ: -este situată la polul opus marginii cervicale şi reprezintă

extremitatea liberă a incisivului central superior.
• are o formă rectilinie uşor oblică în sens M-D şi incizo-cervical
• la dinţii cu morfologie primară are un aspect uşor crenelat cu 3 proeminenţe pe marginea incizală
care corespund celor trei lobi de creştere vestibulari. În urma procesului de abraziune aceste
proeminenţe dispar în timp.
• Formează cu marginea mezială a feţei vestibulare un unghi drept, iar cu marginea distală un
unghi obtuz cu vîrful rotunjit
10
INCISIVUL CENTRAL SUPERIOR DREPT
A B
D C
A. Faţa vestibulară B. Faţa palatinală

C. Faţa mezială D. Faţa distală
E. Marginea incizală
11
C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE

➢ Rădăcină unică, puternică, formă cilindro-conică.
➢ Secţiunea transversală la nivelul coletului este de formă triunghiulară cu unghiurile rotunjite.
➢ Vârful rădăcinii este uşor recurbat spre distal
D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALUL RADICULAR

➢ CAMERA PULPARĂ:
❖ are un volum de 3-4 ori mai mic decât cel al coroanei
❖ forma este asemănătoare cu cea a coroanei dar turtită V-P
❖ pe peretele incizal sunt prezente 3 coarne pulpare corespunzătoare celor 3 lobi de creştere
➢ CANALUL RADICULAR
❖ Se găseşte în interiorul rădăcinii, fiind asemănător ca formă şi traiect cu aceasta.
❖ La nivel apical prezintă numeroase ramificaţii care formează “delta apicală”
A B
A:secţiune axială M-D

B: secţiune axială V-P
12
MODELAJUL DIRIJAT ÎN GIPS AL INCISIVIVULUI CENTRAL

SUPERIOR DREPT (1.1)
Modelajul în gips al incisivului central superior drept se va face la dimensiuni mai mari decît cele
naturale, la o scară aproximativă de 2,5:1. Acest lucru este valabil pentru toţi dinţii pe care îi vom
modela în cadrul acestui stagiu.
Dimensiunile care le vom folosi pentru partea coronară sunt următoarele:
Înălţimea părţii coronare: 24 mm
Diametrul M-D: 20 mm
Diametrul V-P: 20 mm
1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se va trasa o linie la 24 mm care va delimita înălţimea
viitoarei părţi coronare a incisivului central superior. După delimitarea înălţimii părţii coronare se
vor nota pe soclu feţele laterale ale blocului de gips M, D, V, P.
2. Pe viitoarea faţă incizală se va desena un pătrat cu latura de 20 mm ca în fig.1
D 20 M
20
3. Se vor prelungi laturile pătratului pe feţele laterale ale blocului de gips până la linia care
delimitează înălţimea părţii coronare.
4. Se îndepărtează surplusul de gips delimitat de liniile care le-am trasat, în aşa fel încât să obţinem
în zona părţii coronare un paralelipiped cu înălţimea de 24 mm şi baza un pătrat cu latura de 20
mm.
5. Pe faţa incizală a blocului de gips se trasează linia mediană în sens M-D şi se prelungeşte pe
feţele M şi D ale blocului de gips.
6. Pe faţa mezială a blocului de gips se aplică desenul feţei M din fig.2
7.Pe faţa distală a blocului de gips se aplică desenul feţei D din fig.3.
13
A 4 B
P V
24
8 6
2 2
20
Fig.2 desenul fetei meziale
B’ 2 A’
P
V
24
8
6
2 2
20
Fig.3 desenul fetei distale
8. Pe faţa incizală a blocului de gips se unesc punctele A cu A’ şi B cu B’,rezultând astfel, două linii
paralele. Suprafaţa cuprinsă între aceste două linii va delimita lăţimea marginii incizale a incisivului
central superior.
14
9. Pe faţa vestibulară se unesc punctele de pe marginile vestibulare ale desenelor de pe feţele

mezială şi distală. Linia rezultată prin unirea acestor puncte va delimita zona de convexitate
maximă a feţei V a incisivului central superior.
10. Pe faţa palatinală se unesc punctele de pe marginile palatinale ale desenelor de pe feţele mezială
şi distală. Linia rezultată prin unirea acestor două puncte va delimita zona de convexitate maximă a
feţei palatinale a incisivului central superior.
11. Se îndepărtează surplusul de gips care este cuprins în ariile delimitate de liniile pe care le-am
trasat la etapele anterioare.
12. Pe faţa vestibulară a blocului de gips se aplică desenul feţei vestibulare din fig.4.
13. Pe faţa palatinală a blocului de gips se aplică desenul feţei palatinale din fig.5
4
6 2
M D
24
10
4 4
20
Fig.4 desenul fetei V
2 6
10
4 4
20
Fig.5 desenul fetei P

15
14. Pe faţa distală a blocului de gips se vor uni prin două drepte paralele punctele omoloage de pe
marginile distale ale desenelor de pe feţele vestibulară şi palatinală. Linia superioră ne va ajuta la
modelarea unghiului disto-incizal mai rotunjit, în timp ce dreapta inferioară acesteia va delimita
convexitatea maximă de pe faţa distală
15. Pe faţa mezială se unesc printr-o dreaptă punctele omoloage de pe marginile meziale ale
desenelor de pe feţele palatinală şi vestibulară. Această dreaptă va delimita convexitatea maximă a
feţei meziale.
16. Pe faţa incizală se vor uni printr-o dreaptă punctele de pe marginile incizale ale desenelor feţelor
vestibulară şi palatinală. Această dreaptă va ajuta, de asemenea, la modelarea mai rotunjită a
unghiului disto-incizal.
17. Se va îndepărta surplusul de gips care este cuprins în ariile delimitate de dreptele pe care le-am
trasat anterior.
18.Pe faţa incizală a blocului de gips se va aplica desenul feţei incizale din fig.6.
V
6 4
D M
A B
20 D
4 F
20
Fig.6 desenul fetei incizale
19. Punctele care delimitează desenul feţei incizale se vor prelungi după cum urmează:
• punctele A şi B se vor prelungi pe faţa vestibulară perpendicular pe baza acesteia.
• punctul C se va prelungi pe faţa D în aşa fel încât linia trasată să fie paralelă cu marginea distală
a feţei vestibulare
• Din punctul D se va trasa pe faţa mezială o dreaptă care să fie paralelă cu marginea mezială a
feţei vestibulare.
• punctul F se va uni cu punctul care delimitează convexitatea maximă a feţei palatinale.
16
Prin trasarea acestor linii vom delimita pe faţa palatinală o suprafaţă de gips care trebuie
eliminată şi care se găseşte în zona supracingulară. Îndepărtarea ei va contribui la crearea zonei
concave de pe faţa palatinală.
Pe marginile mezială şi distală ale feţei V şi pe marginile vestibulare ale feţelor M şi D se
vor delimita două sectoare de surplus de gips prin îndepărtarea căruia vom obţine o îngustare a feţei
V spre extremităţile ei M şi D.
După îndepărtarea surplusului de gips se va trece la finisarea incisivului central superior pe
baza datelor morfologice coronare specifice acestui dinte.
NU UITA!
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A INCISIVULUI CENTRAL
SUPERIOR
1. COROANA MARE, VOLUMINOASĂ DE FORMĂ
PĂTRATĂ ( ASEMĂNĂTOARE CU O LOPATĂ)
2. UNGHIUL MEZIO –INCIZAL ESTE DE APROXIMATIV
90 DE GRADE IAR CEL DISTO-INCIZAL ESTE OBTUZ
ŞI ROTUNJIT
3. FAŢA MEZIALĂ ESTE MAI ÎNALTĂ DECÂT FAŢA
DISTALĂ
17
4. FAŢA PALTINALĂ PREZINTĂ UN RELIEF BINE

EXPRIMAT CU CINGULUM, FORAMEN CAECUM ŞI
CRESTE MARGINALE DE SMALŢ
5. RĂDĂCINA ESTE UNICĂ,VOLUMINOASĂ ŞI CU
APEXUL UŞOR RECURBATĂ SPRE DISTAL
II.2.INCISIVUL LATERAL SUPERIOR

A. DATE GENERALE:
Incisivul lateral superior este al doilea dinte al arcadei maxilare după incisivul central
superior.
Conform sistemului internaţional de notare codul său este :
1.2 pentru incisivul lateral superior drept
2.2 pentru incisivul lateral superior stâng.
Incisivii laterali superiori erup pe arcadă la vârsta de 8-9 ani iar rădăcina lor va fi complet
edificată la 11 ani.
Dimensiunile medii ale incisivilor laterali superiori sunt următoarele:
• -înălţimea totală : 21-22 mm
• -înălţimea coronară : 9 mm
• -înălţimea rădăcinii : 13 mm
• -diametrul coronar M-D: 6,5 mm
• -diametrul coronar V-P: 5 mm
Conform acestor dimensiuni incisivul lateral superior este cel mai mic dinte de pe arcada
maxilară.
Numărul lobilor de dezvoltare: -4 lobi de creştere din care 3 pe faţa vestibulară şi 1 pe faţa
palatinală din care se formează cingulumul.
B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE:

Coroana incisivului lateral superior este asemănătoare cu coroana incisivului central
superior, dar spre deosebire de acesta are dimensiuni mai mici şi o formă mai dreptunghiulară
deoarece diferenţa dintre diametrul M-D şi cel V-P este mai mare decât în cazul incisivului central
superior. Coroana prezintă aceleaşi patru feţe ca şi ceilalţi incisivi.
I.FAŢA VESTIBULARĂ :
1.Dimensiuni :-diametrul M-D:-maxim =6,4 mm în zona cervicală
-minim =4,4 mm
2.Forma :-are o formă dreptunghiulară mai alungită decât cea a incisivului central superior
datorită diferenţei mai mari între înălţime şi lăţime.
3.Contur: este format din cele 4 margini caracteristice: D, M, incizală şi cervicală.
a)marginea incizală: -este rectilinie dar mult mai oblică dinspre M spre D şi dinspre
incizal spre colet decât marginea incizală a centralului. Cu marginea M formează unghiul mezio-
incizal care este mai ascuţit decât unghiul omolog al incisivului central. Cu marginea D formează
un unghi disto-incizal mai rotunjit decât omologul centralului.
18
b).marginea de colet :-are forma unei linii curbe cu concavitatea spre incizal
c).marginea mezială: - este uşor curbată în 1/3 cervicală
d).marginea distală :-este mai scurtă şi mai convexă decât cea mezială.
4.Relieful:-este plan convex cu dublă convexitate în sens M-D şi cervico-incizal.
-convexitatea maximă este situată în 1/3 cervicală în sens cervico-incizal şi în 1/3
mezială în sens M-D. În concluzie, convexitatea maximă se găseşte la întîlnirea 1/3 meziale cu 1/3
cervicală.
-prezintă două şanţuri verticale ce delimitează trei lobi a căror ordine după
dimensiune este următoarea: D, M, central.

1.Contur:-are un contur asemănător cu cel al feţei vestibulare dar cu dimensiuni mult mai
reduse în ambele sensuri.
2.Relieful:-este concav în cele 2/3 incizale şi convex în 1/3 de colet. În zona concavă există
două creste marginale de smalţ care se unesc cu cingulumul. Cingulumul poate avea forme şi
dimensiuni variate. În general este proeminent. Supracingular se găseşte foramen caecum, ce apare
mult mai frecvent decât la incisivul central.
III. FAŢA MEZIALĂ: -are o formă triunghiulară cu vârful spre marginea incizală şi baza la
nivelul coletului. Forma marginilor este identică cu profilul FV şi FP.
IV. FAŢA DISTALĂ:
1 & 2. Dimensiuni şi Contur:- asemănător cu FM dar cu dimensiuni mai reduse în cele
două sensuri : cervico-incizal şi vestibulo- oral.
3.Relieful :-este convex mai accentuat decât al FM. Linia de colet are concavitatea spre
rădăcină , la fel ca la faţa mezială, dar mai puţin accentuată.
C. CARACTERSTICI MORFOLOGICE RADICULARE
➢ mai subţire decât a incisivului central
➢ este cea mai mică dintre rădăcinile frontalilor superiori
➢ are forma de con efilat
➢ pe secţiune orizontală are o formă ovalară aplatizată M-D
➢ prezintă patru feţe :V, P, D, M ( cea mai mare)
➢ pe feţele proximale poate prezenta un şanţ longitudinal
❖ CAMERA PULPARĂ
➢ Formă asemănătoare cu cea a coroanei dar cu un volum de 3-4 ori mai redus.
➢ Prezintă 3 coarne pulpare corespunzătoare celor 3 lobi de creştere.
❖ CANALUL RADICULAR
➢ Aceeaşi formă cu cea a rădăcinii dar mult mai îngust.
MODELAJUL DIRIJAT ÎN GIPS AL INCISIVULUI LATERAL

SUPERIOR DREPT
1.2
19
INCISIVUL LATERAL SUPERIOR DREPT
A B
D
C
A:FAŢA VESTIBULARĂ B: FAŢA PALATINALĂ

C: FAŢA MEZIALĂ D: FAŢA DISTALĂ
E: MARGINEA INCIZALĂ
Înălţimea părţii coronare: 22mm

Diametrul V-O: 18 mm
20
1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se delimitează înălţimea părţii coronare la 22 mm.
2. Se notează feţele laterale ale blocului de gips M, V, D, P.
3. Pe viitoarea faţă incizală se aplică desenul din fig.1
18
M D
18
V
Fig.1
4. Laturile pătratului care l-am desenat pe faţa incizală se vor prelungi pe feţele laterale ale blocului
de gips pînă la intersecţia cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.
5. Vom îndepărta surplusul de gips în aşa fel încît partea coronară să rămînă de forma unui
paralelipiped cu înălţimea 22 mm şi baza un pătrat cu latura de 18 mm.
6. Pe faţa incizală vom trasa linia mediană în sens M-D şi vom prelungi această linie pe feţele M şi
D ale blocului de gips.
7. Pe faţa M a blocului de gips vom aplica desenul feţei M din fig.2
8. Pe faţa D a blocului de gips vom aplica desenul feţei D din fig.3
9. Pe faţa incizală se vor uni prin două drepte paralele punctele omoloage de pe marginile incizale
ale feţelor M şi D. Aceste două drepte ne vor ajuta să delimităm grosimea viitoarei margini incizale
a incisivului lateral superior.
10. Pe faţa vestibulară se va trasa o dreaptă care să unească cele două puncte de pe marginile
vestibulare ale feţelor M şi D. Această linie va delimita zona de convexitate maximă a feţei V.
11. Pe faţa P se va trasa o dreaptă care să unească cele două puncte de pe marginile P ale feţelor M
şi D. Această linie va delimita zona de convexitate maximă a feţei P.
12. Se va îndepărta surplusul de gips care este cuprins în ariile delimitate de liniile pe care le-am
trasat.
21
4 2
V
P
22
2 4
V P
22
2 2
18
13. Pe faţa V a blocului de gips se va aplica desenul feţei V din fig.4

14. Pe faţa P a blocului de gips se va aplica desenul feţei P din fig.5
15. Pe faţa incizală vom trasa o linie care să unească cele două puncte de pe marginile incizale ale
feţelor V şi P.
16. Pe faţa D se vor trasa două linii paralele care se obţin prin unirea punctelor omoloage de pe
marginile D ale feţelor V şi P.
17. Pe faţa M se va trasa o linie care uneşte punctele de pe marginile M ale feţelor V şi P.
22
4 4
2 2
6 6
M D
8 D 8 M
22 22
4 2 4
18 2
18 P
18. Se îndepărtează surplusul

Fig.5 desenul de gips
fetei V care este cuprins în suprafeţele
Fig.5delimitate
desenuldefetei
liniile
P pe care le-
am trasat.
19. Se finisează incisivul lateral superior drept în funcţie de caracteristicile sale coronare.
23
NU UITA!
POZIŢIONARE A INCISIVULUI LATERAL
SUPERIOR
1. COROANA ESTE MAI ÎNGUSTĂ, MAI ALUNGITĂ ŞI

MAI SCURTĂ DECÂT A INCISIVULUI CENTRAL
SUPERIOR.
2. UNGHIUL MEZIO-INCIZAL ESTE ASCUŢIT IAR CEL
DISTO-INCIZAL ROTUNJIT.
3. MARGINEA INCIZALĂ ESTE MAI ACCENTUAT
OBLICĂ DINSPRE MEZIAL SPRE DISTAL DECÂT LA
INCISIVUL CENTRAL SUPERIOR
4. FAŢA PALATINALĂ ESTE MAI CONCAVĂ ÎN CELE 2/3
INCIZALE DECÂT LA INCISIVUL CENTRAL
SUPERIOR.
5. RĂDĂCINA ESTE MICĂ, EFILATĂ, APLATIZATĂ
MEZIO-DISTAL ŞI CU APEXUL RECURBAT SPRE
DISTAL.
II.3 CANINUL SUPERIOR
A. DATE GENERALE:
24
Caninii superiori sunt cei mai voluminoşi dinţi ai grupului frontal. În număr de doi, ei sunt încadraţi
pe arcadă de incisivul lateral superior (spre mezial) şi primul premolar superior (spre distal).
Conform sistemului internaţional de notare codul lor este urmatorul:
• 1.3 pentru caninul superior drept
• 2.3 pentru caninul superior stâng.
Caninii superiori erup pe arcada la vârsta de 11-12 ani iar rădăcina lor va fi complet edificată la
13-15 ani.
Dimensiunile medii ale caninilor superiori sunt următoarele:
• înălţimea coronară : 10mm
• diametrul coronar M-D: ,5 mm
• diametrul coronar V-P: 8 mm
Numărul lobilor de dezvoltare este tot de 4,repartizaţi astfel: 3 pe faţa vestibulară, din care cel
median este cel mai mare şi va forma vârful cuspidului caninului, iar cel de-al patrulea este situat
pe faţa platinală şi va forma cingulumul.
B. CARACTERSITICI MORFOLOGICE CORONARE:

Coroana caninului superior are formă caracteristică piramidală, ce poate fi asemănată cu un
vârf de lance. Are patru feţe laterale şi o margine incizală.
I.FAŢA VESTIBULARĂ:
1.Contur: -pentagonal format de marginile cervicală, mezială, distală şi incizală prin braţele
sale M şi D.
a).marginile proximale: -sunt convergente spre colet, marginea D este mai scurtă,
mai convexă şi mai convergentă decît cea M.
b).marginea cervicală: -are forma unui semicerc cu convexitatea spre apex.
c).marginea incizală: -are formă de unghi sau de “V” cu deschiderea spre cervical.
Cele două laturi ale “V”-ului sunt inegale. Latura M este mai scurtă decât cea D care este şi mai
ascendentă. Inegalitatea laturilor situează vârful cuspidului mai aproape de marginea şi de unghiul
mezio-incizal. Unghiurile care le face marginea incizală cu marginile proximale sunt obtuze.
Unghiul D este mai mare decît cel M şi situat mai sus, aproape de 1/3 mijlocie.
2.Relieful:-este dublu convex, atât în sens vertical cât şi orizontal.
-convexitatea maximă este situată M în 1/3 cervicală
-lobii de creştere sunt mai evidenţi decât cei de la incisivi, fiind separaţi de două
şanţuri. Lobul central este cel mai proeminent şi mai mare, lobul D este cel mijlociu iar cel M este
cel mai mic.
II.FAŢA PALATINALĂ
1.Contur:-este tot pentagonal ca şi la faţa vestibulară dar are dimensiuni mai reduse.
2.Relieful : - este asemănător cu relieful feţelor palatinale ale incisivilor, dar în cazul
caninilor superiori toate elementele de relief sunt mult mai accentuate.
a).cingulumul:-este foarte proeminent şi convex, având aspectul unui
rudiment de cuspid de la care pleacă două creste marginale şi o creastă mediană. Cingulumul este
situat în 1/3 cervicală a feţei palatinale.
b).crestele marginale:- pornesc de la cingulum şi ajung la unghiurile incizo-
proximale. Creasta mediană este orientată spre vârful cuspidului. Creasta mediană separă
depresiunea feţei palatinale în două compartimente: unul M şi unul D.
 
25
CANINUL SUPERIOR DREPT
A B
D C
A: Faţa vestibulară B:Faţa palatinală

C: Faţa mezială D: Faţa distală
E: Marginea incizală
III. FEŢELE PROXIMALE (MEZIALĂ şi DISTALĂ):

1.Contur:- are o formă triunghiulară (caracteristic pentru feţele proximale ale dinţilor
frontali). Triunghiul este orientat cu baza spre colet şi vârful spre marginea incizală.
26
2.Relieful :-este convex în dublu sens (cervico-incizal şi V-P). În 1/3 cervicală a feţei M
există o uşoară depresiune. Faţa D are dimensiuni mai reduse decât faţa M dar are un relief mai
accentuat. Convexităţile sunt mai pronunţate iar depresiunea din 1/3 cervicală apare mai accentuată.
Linia coletului are forma literei “C” şi este mai deschisă decât cea de la faţa mezială.
IV. MARGINEA INCIZALĂ:
-reprezintă zona de întâlnire a feţei vestibulare cu faţa palatinală şi are aspectul asemănător cu cel al
unei creste de smalţ. Forma şi caracteristicile sale sunt descrise la marginea incizală a feţei V.
➢ foarte puternică, având cele mai mari dimensiuni atât în sens axial cât şi transversal
➢ pe secţiune transversală are formă ovalară care poate fi încadrată într-un triunghi
➢ în 1/3 mijlocie a feţelor proximale este prezentă câte o depresiune longitudinală
➢ apexul este uşor curbat spre distal
❖ CAMERA PULPARĂ
➢ Foarte voluminoasă ( depăşeşte în dimensiuni celelalte camere pulpare ale dinţilor
frontali)
➢ Forma este asemănătoare cu cea a coroanei
➢ Prezintă trei coarne pulpare (cornul central este cel mai mare).
➢ Cel mai larg şi mai lung
➢ Pe secţiune orizontală are aceeaşi formă cu secţiunea rădăcinii
A
B
A: secţiune axială M-D

B: secţiune axială V-P
MODELAJUL DIRIJAT ÎN GIPS AL CANINULUI SUPERIOR

DREPT 1.3
27
ÎNĂLŢIMEA CORONARĂ : 24 mm
DIAMETRUL M-D: 20 mm
DIAMETRUL V-P: 20 mm
1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se delimitează înălţimea părţii coronare la 24 mm.
2. Se notează feţele laterale ale blocului de gips : V, M, P, D.
3. Pe faţa incizală a blocului de gips se desenează un pătrat cu latura de 20mm ca în fig.1. Laturile
pătratului se prelungesc pe feţele laterale ale blocului de gips până la întâlnirea cu linia care
delimitează înălţimea părţii coronare.
20
D M
20
Fig.1
4. Se îndepărtează surplusul de gips în aşa fel incât să obţinem pentru partea coronară un
paralelipiped cu înălţimea de 24 mm şi baza un pătrat cu latura de 20mm.
5. Pe faţa incizală se trasează linia mediană în sens M-D şi se prelungeşte pe feţele M şi D ale
blocului de gips.
6. Pe faţa M a blocului de gips se aplică desenul feţei M din fig.2
7.Pe faţa D a blocului de gips se aplică desenul feţei D din fig.3
4 4
24
24
2 2 2
20 20
Fig.2 desenul fetei M Fig.3 desenul fetei

28
8. Punctele de pe marginile incizale ale fetelor M şi D se unesc prin două linii paralele pe faţa
incizală a blocului de gips. Aceste două linii paralele vor delimita grosimea marginii incizale a
caninului superior drept.
9. Punctele de pe marginile V ale feţelor M şi D se vor uni printr-o dreaptă pe faţa V a blocului de
gips. Această linie va marca zona de convexitate maximă a reliefului feţei vestibulare.
10. Punctele de pe marginile palatinale ale feţelor M şi D se vor uni printr-o dreaptă pe faţa P a
blocului de gips. Această linie va marca zona de convexitate maximă a reliefului feţei palatinale.
11. Se îndepărtează surplusul de gips care este cuprins în ariile delimitate de liniile pe care le-am
trasat.
12. Pe faţa V a blocului de gips se aplică desenul feţei V din fig.4
13. Pe faţa P a blocului de gips se aplică desenul feţei P din fig.5
8 B 12 12 B’ 8
2 2
A A’
2 2
C C’
M D D
6
24 24 M
D D’
4 4 4 4
20 20
Fig.4 desenul feţei vestibulare Fig.5 desenul feţei palatinale
14. Pe faţa incizală a caninului se va trasa o dreaptă care va uni punctele B şi B’. Această dreaptă va
marca vârful cuspidului caninului.
15. Pe faţa mezială se unesc printr-o dreaptă punctele A şi A’ iar pe faţa distală se trasează dreapta
CC’. Din punctul D de pe marginea distală a feţei V se trasează pe faţa distală o dreaptă
perpendiculară pe baza feţei distale.
16. Se îndepărtează surplusul de gips care este cuprins în ariile rezultate prin trasarea dreptelor mai
sus menţionate.
17. Pe faţa incizală vom aplica desenul feţei incizale din fig.6
18. Se vor prelungi următoarele puncte:
• Punctul A se prelungeşte pe faţa V printr-o dreaptă care este perpendiculară pe baza acestei feţe.
• Punctul E se prelungeşte pe faţa meziala printr-o dreaptă paralelă cu marginea meziala a feţei
V.
29
• Punctul B se prelungeşte pe faţa distala printr-o dreaptă paralelă cu marginea distala a feţei
vestibulare.
• Punctul C se prelungeşte până la unirea cu punctul care marcheaza convexitatea maxima a feţei
palatinale
V
12 8
D M
20 E
C
19. Se îndepărtează surplusul de gips care este cuprins în ariile pe care le-am delimitat prin liniile
trasate.
20. Se finisează modelul caninului superior în conformitate cu caracterisiticile morfologice
coronare ale acestui dinte
30
NU UITA!
POZIŢIONARE A CANINULUI SUPERIOR
1. CEA MAI VOLUMINOASĂ COROANĂ DINTRE TOŢI

DINŢII FRONTALI.
2. MARGINEA INCIZALĂ ARE FORMA DE “V”, EA
REPREZENTÂND VÂRFUL CUSPIDULUI.
3. VERSANTUL DISTAL AL “V”-ULUI INCIZAL ESTE
MAI LUNG DECÂT CEL MEZIAL.
4. FAŢA VESTIBULARĂ ESTE MAI CONVEXĂ ŞI ESTE
ÎMPĂRŢITĂ ÎN DOUĂ VERSANTE (MEZIAL ŞI
DISTAL) DE O LINIE DE SMALŢ
5. RĂDĂCINA ESTE FOARTE VOLUMINOASĂ, CU
F O R M Ă O VA L Ă S A U T R I U N G H I U L A R Ă P E
SECŢIUNE.
31
II.4. INCISIVUL CENTRAL INFERIOR

A. DATE GENERALE:
Incisivii centrali inferiori ocupă primele poziţii în stânga şi în dreapta liniei mediene pe
arcada inferioară.
În număr de doi , aceştia sunt notaţi în sistemul internaţional:
• 3.1-incisivul central inferior stâng
• 4.1-incisivul central inferior drept.
Incisivii centrali inferiori erup pe arcadă la vârsta de 6-7 ani iar rădăcina lor va fi complet
edificată la 9 ani
Dimensiunile medii ale incisivilor centrali inferiori sunt următoarele
• înălţimea coronaei : 8,5-9mm
• înălţimea rădăcinii : 12-12,5 mm
• diametrul coronar M-D: 5-5,5mm
• diametrul coronar V-L: 6 mm
Numărul lobilor de dezvoltare este tot de 4 din care 3 pe faţa vestibulară şi 1 pe faţa linguală
care formează cingulumul.
B. CARACTERISITICI MORFOLOGICE CORONARE:

Coroana are o formă de dăltiţă alungită, aplatizată în sens V-O mai puternic în cele 2/3
incizale şi în sens M-D în 1/ 3 cervicală.
I. FAŢA VESTIBULARĂ:
1.Dimensiuni:-înălţime:-8-9mm
-lăţime (diametrul M-D):-5-5,5mm
2.Contur:
-este dreptunghiular datorită diferenţei mari dintre valorile înălţimii şi lăţimii acestei feţe.
-este format din patru laturi (margini):-mezială, distală, cervicală şi incizală.
a).marginea incizală:-orizontală. Formează cu laturile M şi D unghiuri drepte.
b).marginea cervicală:-este o linie curbă cu concavitatea spre incizal, de dimensiuni
reduse.
c).marginile proximale:-sunt egale ca dimensiuni şi sunt paralele între ele pe
porţiunea celor 2/3 incizale, devenind convergente în 1/3 de colet.
3.Relief :-imediat după erupţie, pe faţa V sunt evidente cele două şanţuri care separă lobii de
creştere între ei. Cei trei lobi de creştere au dimensiuni egale.
II. FAŢA LINGUALĂ:

1.Dimensiuni:-înălţimea este egală cu cea a feţei vestibulare
-diametrul M-D este uşor mai mic decât cel al feţei vestibulare.
2.Contur:-este format de marginile M, D, cervicală şi incizală
3.Relieful:- este asemănător cu relieful feţelor palatinale de la incisivii centrali superiori.
32
- concavitatea din cele 2/3 incizale nu este aşa exprimată ca la incisivii centrali
superiori
- convexitatea din 1/3 cervicală este mult mai puţin exprimată.Acest fapt a dus la
afirmaţia că incisivii centrali inferiori nu au cingulum. Supracingular nu există
foramen caecum.
- Crestele marginale sunt foarte şterse şi foarte rar sunt decelabile de un
observator avizat.
INCISIVUL CENTRAL INFERIOR DREPT
A B
D C

33
34

1.Dimensiuni:-cele două feţe au dimensiuni aproximativ egale între ele.
2.Contur:-conturul celor două feţe este triunghiular cu baza spre colet şi vârful spre
marginea incizală. Conturul este format de marginile: cervicală, vestibulară şi linguală.
a).marginea vestibulară:-uşor convexă în zona coletului.
b). marginea linguală:-este plană în 1/3 incizală, uşor concavă în 1/3 mijlocie şi
convexă în 1/3 cervicală.
c).marginea cervicală:-are forma literei “V” cu vârful spre marginea incizală.
➢ Este foarte mult aplatizată în sens M-D
➢ Cele patru feţe ale rădăciniisunt mai evidente în 1/3 de colet, dispărând apoi
treptat spre apical pe măsură ce forma rădăcinii se rotunjeşte
➢ Feţele proximale sunt mai mari, mai plane, iar în 1/3 mijlocie prezintă un şanţ
vertical.
➢ Feţele V şi L sunt mai rotunjite şi mai reduse ca dimensiuni.
❖ CAMERA PULPARĂ: reproduce forma coroanei şi are dimensiuni foarte reduse.
❖ CANALUL RADICULAR: - continuă camera pulpară, este foarte îngust şi turtit
M-D.
A B
A. SECŢIUNE AXIALĂ M-D

B:SECŢIUNE AXIALĂ V-L
35
MODELAJUL DIRIJAT IN GIPS AL INCISIVULUI

CENTRAL INFERIOR DREPT. 4.1
ÎNĂLŢIMEA PĂRŢII CORONARE: 18 mm

DIAMETRUL M-D: 10 mm
DIAMETRUL V-L: 16mm
1. Pe blocul de gips se delimitează (pe feţele laterale) înălţimea viitoarei părţi coronare de 18 mm.
2. Vom nota pe soclu feţele laterale ale incisivului central inferior: V, L, M, D.
3. Pe faţa incizală a blocului de gips se va aplica desenul din fig.1.
16 M
10
Fig.1 fata incizala
4. Vom prelungi laturile dreptunghiului de pe faţa incizală a blocului de gips pe feţele laterale până
la intersecţia cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.
5. Vom îndepărta surplusul de gips în aşa fel încât partea coronară să rămână de forma unui
paralelipiped cu înălţimea de 18 mm şi baza un dreptunghi cu laturile de 16 x 10 mm.
6. Pe faţa incizală vom trasa linia mediană în sens M-D şi o vom prelungi pe feţele M şi D ale
blocului de gips.
7. Pe faţa M vom aplica desenul feţei din fig. 2
8. Pe faţa D vom aplica desenul feţei D din fig.3
9. Pe faţa incizală a blocului de gips vom trasa două linii paralele( AA’ şi BB’) care unesc punctele
omoloage de pe marginile incizale ale feţelor M şi D.
10. Pe faţa V vom trasa dreapta DD’ care uneşte cele două puncte de pe feţele M şi D rezultate din
intersecţia dreptelor din desenele feţelor M şiD. Vom repeta acelaşi lucru şi pe faţa L unde vom
trasa dreapta CC’.
11. Se îndepărtează surplusul de gips care este reprezentat de porţiunea din afara ariei delimiate de
liniile pe care le-am trasat.
13. Pe faţa L a blocului de gips se aplică desenul feţei L din fig5.
36
14. Pe faţa D se trasează dreapta AA’ care uneşte punctele omoloage de pe laturile D ale feţelor V
şi L.
15. Pe faţa M se trasează dreapta BB’care uneşte punctele omoloage de pe marginile M ale feţelor
V şi L.Cele două linii trasate vor marca zonele de convexitate maximă de pe feţele V şi L.
8 6 8
6
D D
A B B’ A’
2 2 2 2
10 10
Fig.4 desenul fetei vestibulare Fig.5 desenul fetei linguale
A B B’ A’
V V
L
18 18
8 D C 8 C’ D’ 8
2 2 2 2
16 16
Fig.2 desenul fetei meziale Fig.3 desenul fetei distale

16. Se îndepărtează surplusul de gips.
17. Se finisează dintele din gips în conformitate cu caracteristicile morfologice coronare ale
incisivului central inferior.
37
NU UITA!
POZIŢIONARE A INCISIVULUI CENTRAL
INFERIOR
1. DINTELE CU COROANA CEA MAI PUŢIN
VOLUMINOASĂ DINTRE DINŢII ARCADEI
INFERIOARE
2. UNGHIURILE MEZIO-INCIZAL ŞI DISTO-INCIZAL
SUNT DREPTE ŞI APROXIMATIV EGALE.
3. CELE DOUĂ FEŢE PROXIMALE SUNT EGALE ŞI
PARALELE ÎNTRE ELE.
4. RĂDĂCINA ESTE UNICĂ ŞI APLATIZATĂ MEZIO-
DISTAL
5. PE FAŢA DISTALĂ A RĂDĂCINII ESTE PREZENT UN
ŞANŢ LONGITUDINAL MULT MAI ACCENTUAT
DECÂT CEL DE PE FAŢA MEZIALĂ
II.5 INCISIVUL LATERAL INFERIOR

38
A. DATE GENERALE:
Incisivii laterali inferiori, în număr de doi (câte unul pe fiecare hemiaracadă mandibulară),
ocupă poziţia imediat următoare după incisivii centrali inferiori.
În conformitate cu sistemul internaţional ei sunt notaţi după cum urmează:
• 3.2-pentru incisivul lateral inferior stâng
• 4.2-pentru incisivul lateral inferior drept.
Incisivii laterali inferiori erup pe arcadă la vârsta de 7-8 ani iar rădăcina lor va fi complet edificată
la 10 ani.
Dimensiunile medii ale incisivilor laterali inferiori sunt următoarele:
• diametrul coronar M-D: 5,5 – 6 mm
• diametrul coronar V-L: 6,5 mm
• înălţimea coroanei : 9,5 mm
Numărul lobilor de dezvoltare: faţa vestibulară se formează prin coalescenţa a 3 lobuli de
creştere iar cel de-al patrulea va da naştere porţiunii cingulare de pe faţa linguală, dar care este
mult mai puţin evidentă.
B. CARACTERSITICI MORFOLOGICE CORONARE:
Forma coroanei incisivului lateral inferior este, de asemenea, asemănătoare cu cea a unei
dăltiţe ca şi la incisivul central inferior. Semnificativ este faptul că incisivul lateral inferior este mai
mare în dimensiuni decât incisivul central inferior.
1.Relief:- plan convex cu convexitatea maximă în 1/3 cervicală.
-în cele 2/3 cervicale pot fi observaţi cei trei lobi de creştere (mezial, central, distal)
aproximativ egali între ei.
II. FAŢA LINGUALĂ:-are un aspect dreptunghiular datorită diferenţei mari de dimensiune dintre
cele două diametre.
-crestele de smalţ şi cingulumul sunt, de asemenea, şterse dar sunt mult mai
evidente decât la incisivul central inferior.
III. FEŢELE PROXIMALE (MEZIALĂ şi DISTALĂ):-au formă triunghiulară cu baza spre

colet şi vârful spre marginea incizală.
- Faţa distală este mai puţin înaltă decât faţa mezială ceea e duce şi la o înclinare
spre distal a marginii incizale.
Relieful: acestor feţe este, în general, plan cu o uşoară convexitate spre 1/3 cervicală.
Zonele de convexitate maximă reprezintă ariile de contact cu dinţii vecini .Convexitatea maximă a
feţei distale este situată mai spre cervical decât la faţa mezială.
- Linia coletului are un aspect sinusoidal accentuat.
IV.MARGINEA INCIZALĂ: -deşi pare orizontală, această margine are, totuşi, o uşoară înclinare
descendentă spre distal.Unghiul disto-incizal este uşor rotunjit comparativ cu cel mezio-incizal.

➢ Are dimensiuni mai mari în toate sensurile decât rădăcina incisivului central inferior.
➢ Apexul este înclinat spre distal sau vestibular
39
➢ Pe feţele proximale prezintă câte un şanţ mai puţin evident decât la incisivul central
inferior. Şanţurile sunt verticale şi paralele între ele.
INCISIVUL LATERAL INFERIOR DREPT
A B
D C

40
INCISIVUL LATERAL INFERIOR DREPT.

MODELAJ DIRIJAT ÎN GIPS.
ÎNĂLŢIMEA CORONARĂ: 20 mm
DIAMETRUL M-D :12 mm
DIAMETRUL V-L:16 mm
1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se delimitează înălţimea părţii coronare de 20mm
2. Se notează feţele laterale ale blocului de gips : V, M, D, L.
3. Pe faţa incizală se aplică desenul din fig.1
L
12
D 16 M
Fig.1
4. Se prelungesc laturile dreptunghiului de pe faţa incizală pe feţele laterale ale blocului de gips
până la intersecţia cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.
5. Pe faţa incizală se trasează linia mediană în sens M-D şi se prelungeşte pe feţele M şi D ale
blocului de gips.
6. Pe faţa M a blocului de gips se aplică desenul feţei M din fig.
7. Pe faţa D a blocului de gips se aplică desenul feţei D din fig.3
22 22
L
L
20 20 V
V
8 8 8
8
2 2 2 2
16 16
M D
Fig.2 desenul fetei M Fig.3 desenul fetei D
41
8. Pe faţa incizală se unesc prin două linii paralele punctele omoloage de pe marginile incizale ale
feţelor M şi D.
9. Pe faţa V se trasează o linie care uneşte punctele de intersecţie a dreptelor de pe marginile V ale
feţelor M şi D.
10. Pe faţa L se trasează o linie care uneşte punctele de intersecţie a dreptelor de pe marginile L ale
feţelor M şi D.
13. Pe faţa L a blocului de gips se aplică desenul feţei L din fig.5
6 6
8 8
D M M D
20 20
2 2 2
12 12
V Fig.5 desenul fetei L
14. Pe faţa D se trasează o linie care uneşte punctele de pe marginile D ale feţelor V şi L.
15 .Pe faţa M se trasează o linie care uneşte punctele de pe marginile M ale feţelor V şi L.
17. Se finisează dintele în concordanţă cu caracteristicile morfologice coronare ale incisivului
lateral inferior drept.
42
NU UITA!
POZIŢIONARE A INCISIVULUI LATERAL
INFERIOR
1. DIMENSIUNILE CORONARE ŞI RADICULARE SUNT

MAI MARI DECÂT CELE ALE INCISIVULUI
CENTRAL INFERIOR.
2. UNGHIUL DISTO-INCIZAL ESTE UŞOR ROTUNJIT.
3. FAŢA MEZIALĂ ESTE MAI ÎNALTĂ DECÂT FAŢA
DISTALĂ.
4. RELIEFUL FEŢEI LINGUALE ESTE MAI ACCENTUAT
DECÂT CEL AL INCISIVULUI CENTRAL INFERIOR.
5. MARGINEA INCIZALĂ ESTE DESCENDENTĂ SPRE
DISTAL
43
II.6 CANINUL INFERIOR
A. DATE GENERALE:
Caninii inferiori ocupă poziţiile 3 pe hemiracadele mandibulare ei fiind încadraţi de incisivii
laterali inferiori spre mezial şi de primii premolari inferiori spre distal.
Conform sistemului internaţional de notare ei au următoarele coduri:
• 3.3.:-pentru caninul inferior stâng
• 4.3:-pentru caninul inferior drept
Caninii inferiori erup pe arcada dentară mandibulară la vârsta de 9-10 ani iar rădăcina lor va
fi complet edificată la 12-14 ani.
Dimensiunile medii ale caninilor inferiori sunt următoarele:
• înălţimea coronară: 10 – 11mm
• diametrul coronar M-D : 7mm
• diametrul coronar V-L: 7,5-8 mm
Numărul lobilor de dezvoltare este de 4 (3 pe faţa V şi 1 pe faţa L).

Caninii inferiori seamănă cu cei superiori dar au dimensiuni mai reduse decât aceştia şi au o
formă alungită asemănătoare cu o lance. Caninii inferiori reprezintă dinţii de tranziţie între dinţii
frontali şi cei laterali. Caninii inferiori sunt mult mai turtiţi M-D atât la nivel coronar cât şi radicular
faţă cei superiori, ceea ce le dă o formă mai zveltă.
1.Conturul:-este pentagonal format din laturile: cervicală, incizală (cu două pante: M şi D)
şi laturile proximale M şi D.
a).marginea de colet:-este o linie curbă mai accentuată decât la caninul superior cu
concavitatea orientată spre incizal
b)marginile proximale:- sunt mai puţin divergente spre incizal faţă de caninul
superior.
c)marginea incizală:-este formată din două segmente (mezial şi distal) care prin
unirea lor formează un unghi mult mai bine exprimat decât la caninul superior.
-este asimetrică deoarece latura mezială este mai scurtă şi mai
puţin înclinată decât cea distală.Vârful cuspidului este mult mai mezializat decât la caninul superior.
3.Relieful:-este convex atât în sens M-D cât şi cervico-incizal
- convexitatea maximă: -în sens cervico-incizal este situată în 1/3 cervicală
-pe faţa vestibulară sunt prezente două depresiuni care delimitează trei lobi de
creştere. În ordinea mărimii lor aceştia sunt următorii: central, distal, mezial.
II. FAŢA LINGUALĂ(ORALĂ):

1.Dimensiuni:-sunt mai reduse în toate sensurile decât la faţa vestibulară.
2.Conturul:-asemănător cu cel al feţei vestibulare
3.Relieful:-este similar cu cel al feţei palatinale a caninilor superiori cu deosebirea că aceste
elemente de relief sunt mai şterse (nu sunt aşa proeminente).
- cingulumul este prezent dar este mai şters şi fără o delimitare netă.
- Foramen caecum nu există
44
- Sunt prezente cele două creste marginale precum şi creasta centrală care unesc
cingulumul cu marginea incizală dar sunt mult mai şterse decât la caninii
superiori.
III. FEŢELE PROXIMALE:
1.Dimensiuni:-sunt mai înalte decât la caninii superiori.
-diferenţa de înălţime dintre faţa M (mai înaltă) şi faţa D (mai joasă) este mai
accentuată decât la caninul superior.
-cele două feţe proximale sunt paralele între ele.
2.Conturul:-este triunghiular alungit datorită înălţimii mai mari comparativ cu lăţimea.
3.Relieful:-prezintă o convexitate mai puţin pronunţată în sens V-O.

➢ Dimensiunile sunt mai reduse atât în sens axial cât şi transversal faţă de rădăcina
caninului superior.
➢ Dimensiunile radiculare sunt cu mult mai mari decăt ale celorlaţi dinţi frontali inferori.
➢ Formă aplatizată în sens M-D.
➢ Pe feţele proximale sunt prezente câte un şanţ longitudinal.
➢ Apexul este orientat spre distal.

❖ CAMERA PULPARĂ
➢ Dimensiuni reduse
➢ Excepţional pot fi prezente două canale radiculare (V şi L)
CANINUL INFERIOR DREPT. MODELAJ DIRIJAT ÎN

GIPS.
45
A: -secţiune axială V-L

B. –secţiune axială M-D
C: - secţiune transversală
A D la nivelul coletului
D: - secţiune transversală
la nivelul 1/3 apicale
A B
C
D

ÎNĂLŢIMEA CORONARĂ:22 mm
46
DIAMETRUL M-D:16 mm
DIAMETRUL V-L:20 mm
1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se trasează o linie la 22 mm care să delimiteze înălţimea
părţii coronare a caninului inferior drept.
2. Pe soclu se notează feţele laterale ale caninului inferior drept : V, M, D, L.
3. Pe faţa incizală a blocului de gips se aplică desenul din fig.1
16
D M
20
Fig. 1
4. Laturile dreptunghiului de pe faţa incizală se prelungesc pe feţele laterale ale blocului de gips
5. Se îndepărtează surplusul de gips în aşa fel încât partea coronară a caninului inferior drept să
rămână de forma unui paralelipiped cu înălţimea de 22 mm şi baza un dreptunghi cu laturile de 20 x
16 mm.
6. Pe faţa incizală se trasează linia mediana în sens M-D. Se prelungeşte această linie pe feţele M şi
D ale părţii coronare.
7 Pe faţa M a blocului de gips se aplică desenul feţei M din fig.2.
8. Pe faţa D a blocului de gips se aplică desenul feţei D din fig.3.
2 2 2 2
22 22
V L L V
8 8 8 8
2 2 2 2
20 20
M D
Fig.1 desenul fetei M Fig.2 desenul fetei D
9. Pe faţa incizală vom trasa două linii paralele care să unească punctele omoloage de pe marginile
incizale ale feţelor M şi D.
47
10. Pe feţele V respectiv L vom trasa câte o linie care să unească punctele rezultate din intersecţia
dreptelor din desenele feţelor M şi D.
11. Vom îndepărta surplusul de gips.
12. Pe faţa V a blocului de gips vom aplica desenul feţei V din fig.4 .
13. Pe faţa L a blocului de gips vom aplica desenul feţei L din fig.5.
10 A 6 A’ 10
4
B B’
D D’
D M
6 22 6
8 8
22 C’
C
E E’
2 2 2 2
16 16
V L
Fig.4 desenul fetei V Fig.5 desenul fetei L
14. Pe faţa incizală vom trasa o linie care să unească punctele A şi A’ de pe marginile incizale ale
feţelor V şi L. Această linie va marca vârful cuspidului caninului inferior.
15. Pe faţa M vom trasa două linii paralele BB’ şi CC’ care să unească punctele omoloage de pe
marginile M ale feţelor V şi L. Aceste două linii vor marca relieful feţei M a caninului inferior.
16. Pe faţa D vom trasa două linii paralele DD’ şi EE’ care să unească punctele omoloage de pe
marginile D ale feţelor V şi L. Aceste linii vor marca relieful feţei D a caninului inferior.
17.Vom îndepărta surplusul de gips.
48
18. Pe faţa incizală a blocului de gips vom aplica desenul feţei incizale din fig.6
19.Vom prelungi punctul A de pe marginea vestibulară perpendicular pe baza feţei V.
20. Punctele B şi C de pe marginile M şi D ale laturii V le vom prelungi pe feţele M şi D paralel cu
marginile M şi D ale feţei V.
21. Punctele B şi C de pe marginile M şi D ale laturii L le vom prelungi pe feţele M şi D până la
unirea cu punctele care marchează convexitatea maximă a feţelor proximale.
23. Se finisează modelul de gips în conformitate cu caracteristicile morfologice coronare ale
caninului inferior drept.
6 V 10
A
2
20
M B D
16
L
49
NU UITA!
POZIŢIONARE A CANINULUI INFERIOR
1. COROANA ESTE MAI ALUNGITĂ (DATORITĂ
DIFERENŢEI MARI DINTRE ÎNALŢIME ŞI LĂŢIME)
2. “V”-UL INCIZAL ESTE MULT MAI PRONUNŢAT, CU
VERSANTUL DISTAL MAI LUNG ŞI MAI ÎNCLINAT.
3. RELIEFUL FEŢEI LINGUALE ESTE MAI ŞTERS
COMPARATIV CU CEL AL CANINULUI OMOLOG.
4. FAŢA MEZIALĂ A COROANEI SE CONTINUĂ CU
FAŢA MEZIALĂ A RĂDĂCINII .
5. ÎN MOD EXCEPŢIONAL RĂDĂCINA POATE FI DUBLĂ
SAU UNICĂ DAR CU DOUĂ CANALE.
50
CAPITOLUL III
-GRUPUL DINŢILOR LATERALI-
III.1. GRUPUL PREMOLARILOR

III.1.1 PRIMUL PREMOLAR SUPERIOR
A. DATE GENERALE:
Primii premolari superiori ocupă poziţiile 4 pe cele două hemiaracade maxilare fiind vecini
cu caninii superiori spre mezial şi cu premolarii doi superiori spre distal. În conformitate cu
sistemul internaţional de notare codurile acestor dinţi sunt următoarele:
• 1.4-pentru primul premolar superior drept
• 2.4-pentru primul premolar superior stâng.
Primii premolari superiori erup pe arcada maxilară la vârsta de 10-11 ani, iar rădăcina lor va fi
complet edificată la 12 – 13 ani.
Dimensiunile medii ale primilor premolari superiori sunt următoarele:
• înălţimea coroanei : 8-8,5 mm
• înălţime rădăcinii : 14 mm
• diametrul coronar M-D: 7 mm
Numărul lobilor de dezvoltare pentru aceşti dinţi este de 2 (unul V şi unul P), fiecare din aceşti doi
lobi de creştere având la rîndul lor câte 3 lobuli de dezvoltare.

Premolarii primi superiori sunt primii dinţi din grupul dinţilor laterali şi fac parte din aşa
zisul grup al dinţilor “bicuspidaţi”(grupul premolarilor). Aceştia sunt consideraţi ca fiind dinţii de
tranziţie de la dinţii frontali la molari.
Coroana primului premolar superior are o formă paralelipipedică iar pe secţiune arată ca un
dreptunghi cu colţurile uşor rotunjite şi turtit în sens M-D. Prezintă 4 feţe laterale (V, P, M, D) şi o
faţă ocluzală.
I. FAŢA VESTIBULARĂ: -seamănă cu faţa vestibulară a caninului dar este mai mică şi mai
rotunjită.
1.Dimensiuni :-înălţime: 8-8,2 mm
-lăţime : 7 mm
-dimensiunile sunt mai reduse decât la canin în ambele sensuri (cervico-
incizal şi M-D).
2.Contur:- este format din cele două margini proximale (M şi D) , o margine cervicala şi o
margine ocluzală
a).marginile proximale (M şi D): -sunt verticale , uşor convergente spre colet.
51
b).marginea cervicală (linia coletului):-are forma unui semicerc cu concavitatea

spre ocluzal. Este mai puţin concavă decât la canin.
c)marginea ocluzală: este formată din două segmente inegale (unul mezial şi unul
distal). Segmentul mezial este mai lung decât cel distal. Împreună, cele două segmete formează un
“V” mai deschis şi mai rotunjit decât cel de la cuspidul caninului.
3.Relieful :-este convex în ambele sensuri.
-convexitatea maximă este situată în 1/3 cervicală mezial.
-în jumătatea ocluzală a feţei vestibulare sunt vizibile două şanţuri verticale care
delimitează cei 3 lobi de creştere ai lobului vestibular. Lobul central este cel mai
mare, urmează cel distal iar cel mezial este cel mai mic.

1.Dimensiuni : - sunt mai reduse decât cele ale feţei vestibulare.
-înălţimea ~7 mm
-lăţimea ~6 mm
2.Contur:-prezintă aceleaşi margini ca şi faţa vestibulară dar au dimensiuni mai reduse.
a).marginea ocluzală:-are tot formă de “V” dar este mai rotunjit decât cel de pe faţa
vestibulară.
-pe secţiune orizontală conturul acestei feţe este de semicerc.
3.Relieful:-are o dublă convexitate care atinge maximum la unirea 1/3 mijlocii cu 1/3
mezială.
-începând cu 1/3 mijlocie această faţă este înclinată oblic spre V în sens cervico-
ocluzal.
III. FEŢELE PROXIMALE (MEZIALĂ şi DISTALĂ): -datorită faptului că acest dinte este
turtit în sens M-D aceste două feţe sunt cele mai mari. Ele sunt uşor convergente spre palatinal.
A)FAŢA MEZIALĂ:
1.Dimensiuni: înălţimea 7,5 mm
lăţimea 9 mm
2.Conturul:-este format de patru margini: cervicală, ocluzală, palatinală şi
vestibulară. Aceste margini dau forma unui trapez cu baza mare la colet.
a).marginea cervicală:-reprezintă baza mare a trapezului şi are forma unei
linii curbe cu convexitatea spre ocluzal.
b).marginea ocluzală: formează baza mică a trapezului şi are forma unui
“V” larg deschis cu deschiderea spre ocluzal
c).marginea vestibulară:-linie curbă cu convexitatea maximă în 1/3 cervicală
d).marginea palatinala:-linie curba cu convexitatea maximă în 1/3 mijlocie.
Este mai scurtă decât marginea vestibulară.
3.Relieful: -în 1/3 ocluzală este convex mai accentuat în 1/3 vestibulară unde există
şi punctul de contact cu dintele vecin.
-în 1/3 cervicală este plană cu o uşoară depresiune care se adînceşte mai
mult chiar la colet şi se continuă în şanţul interradicular.
B).FAŢA DISTALĂ:
1.Dimensiuni:-mai mici decât ale feţei meziale
2.Contur:-asemănător cu cel al feţei meziale
3.Relief:-este mai convex decât cel al feţei meziale.
-aria de contact cu dintele vecin este mai spre V şi mai spre cervical decât la
faţa mezială.
52
PRIMUL PREMOLAR SUPERIOR DREPT
A B
C
D
IV. FAŢA OCLUZALĂ:

1.Dimensiuni:-diametrul maxim este în sens V-P: 9 mm

E: Faţa ocluzală
53
-diametrul minim este în sens M-D : 7 mm

2.Contur:-este format de patru margini:M, P, V şi D. Împreună formează un dreptunghi cu
unghiurile rotunjite.
a).marginea vestibulară:-are o formă convexă cu două depresiuni ce corespund
celor două şanţuri de pe faţa vestibulară care separă cei 3 lobi de creştere.
b).marginea palatinală: -formă de semicerc. Este mai mică decât marginea
vestibulară.
c).marginea mezială: are forma unei linii uşor curbate.
d). marginea distală: este mai scurtă şi mai convexă decât cea mezială.
Marginile mezială şi distală au o orientare uşor convergentă spre palatinal.
3.Relieful:-este format din următoarele elemente:2 cuspizi, 2 fosete, 1 şanţ intercuspidian, 2
creste de smalţ marginale, 2 creste de smalţ esenţiale şi 2 creste de smalţ sagitale (ale cuspizilor V şi
P).
a).cuspidul vestibular: -este mai voluminos şi mai proeminent decât cel palatinal.
Prezintă o creastă ocluzală sagitală situată la 1 mm de marginea vestibulară spre deosebire de
creasta sagitală a cuspidului palatinal care este la 1,5-2 mm de marginea palatinală.
b).crestele esentiale:- se mai numesc şi creste axiale. Au o extremitate pe vârful
cuspidului (mai evidentă ) şi una în sanţul intercuspidian (mai ştearsă). Crestele ambelor cuspizi au
aspectul unor segmente convexe mai apropiate de marginea mezială. Ele separă jumătatea ocluzală
a cuspidului în 2 versante: unul M (mai mic) şi unul D (mai mare). Paralel cu crestele esenţiale
există şi alte creste mai mici numite creste accesorii (creste de descărcare sau secundare).
c).şanţul intercuspidian:-are forma unei linii drepte cu orientare M-D. Este mai
aproape de marginea P a feţei ocluzale.
d).fosetele:-sunt situate la extremităţile şanţului intercuspidian şi au o formă
triunghiulară. Foseta mezială este mai mare decât cea distală.
e).crestele marginale (proximale): delimitează la exterior fosetele marginale. Ele se
unesc cu crestele sagitale ale celor doi cuspizi delimitând, astfel, depresiunea feţei ocluzale.
➢ pot apare mai multe variante:
1. cel mai frecvent: două rădăcini: una vestibulară (mai lungă şi mai voluminoasă)
şi una palatinală (mai redusă ca dimensiuni). Cele două rădăcini sunt separate de
la nivelul coletului iar direcţia lor poate fi paralelă sau divergentă spre apex.
2. Rădăcina bifidă: este o rădăcină unică care se separă în 1/3 apicală. Prezintă două
canale radiculare.
3. Rădăcină unică
4. Foarte rar pot apare trei rădăcini ( 2 vestibular şi una palatinal).
❖ CAMERA PULPARĂ
➢ Are dimensiuni relativ mari
➢ Prezintă două coarne pulpare corespunzătoare cuspizilor vestibular şi palatinal.
❖ CANALUL RADICULAR: continuă camera pulpară şi poate fi unic sau dublu în
funcţie de tipul rădăcinii
54
A C B D
A. –secţiune axială V-L

B: - Secţiune axială M-D
C: D- secţiuni transversale la nivelul coletului
55
PRIMUL PREMOLAR SUPERIOR DREPT. MODELAJ

DIRIJAT ÎN GIPS
Dimensiuni:-înălţimea coroanei : 20 mm
-diametrul M-D: 16 mm
-diametrul V-P: 20 mm
1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se delimitează înălţimea viitoarei coroane la 20mm
2. Pe viitoarea faţă ocluzală se desenează un dreptunghi cu laturile 16 x 20 mm.(vezi fig.1)
V
16
D M
20
P
Fig. 1
3. Se notează feţele laterale ale blocului de gips în aşa fel încât feţele V şi P să aibă lăţimea de 16
mm iar feţele M şi D de 20 mm.
4. Se prelungesc laturile dreptunghiului de pe faţa ocluzală pe feţele laterale ale blocului de gips
5. Se îndepărtează surplusul de gips de pe feţele laterale ale blocului de gips în aşa fel încât la final
să se obţină un paralelipiped cu înălţimea de 20 mm şi faţa ocluzală de 16 x 20mm.
6 Pe faţa ocluzală se trasează linia mediană în sens M-D şi se prelungeşte pe feţele M şi D ale
blocului de gips.
7. Se aplică desenul feţei M din fig.( 2 ) pe faţa M a blocului de gips.
1. Se aplică desenul feţei D din fig.( 3 ) pe faţa D a blocului de gips.
9. După ce s-au aplicat cele două desene pe feţele M şi D ale blocului de gips se vor uni pe feţele V,
P şi ocluzală următoarele puncte:
-pe faţa V şi P:-punctele care delimitează zona de convexitate maximă : D şi D’ respectiv E şi E’
-pe faţa P punctele care delimitează înălţimea cuspidului P: A cu A’
-pe faţa ocluzală punctele care delimitează înălţimea cuspidului V şi punctele care delimitează
înălţimea cuspidului P ( A cu A’ şi C cu C’).
2. După ce s-au unit aceste puncte se îndepărtează surplusul de material care este cuprins în ariile
formate prin unirea punctelor mai sus menţionate.
56
C
A
B
2
P V
20 D
2 2
F i g . 2 desenul
4 C’
A’ 2
B’
2
P
V
20
D’ E’
2 2
20

57
7 A 9
4
E
4
D C
20
M D
2 2
16
11. Se aplică desenul feţei V din fig.( 4 ) pe faţa V a blocului de gips.

12. Se aplică desenul feţei P din fig.( 5 ) pe faţa P a blocului de gips.
A’
9 7
E’
B’
D’
C’
20
D M
2
16
Fig.5 desenul fetei P
58
13. După ce s-au aplicat cele două desene, se vor uni pe feţele M şi D punctele omoloage ( BB’,
CC’, DD’, EE’ ) iar pe faţa ocluzală punctele care reprezintă vârfurile cuspizilor V şi P (AA’).
14. Se îndepărtează surplusul de material.
15. Se aplică pe faţa ocluzală desenul feţei ocluzale din fig.( 6 )
9 V B 7
2
4 C
A
20
D M
2 F D 2
2 2
P E
16
Fig.6 desenul fetei ocluzale
16. Punctele care delimitează poligonul de pe faţa ocluzală se vor prelungi astfel:
• Punctul B printr-o dreaptă perpendiculară pe marginea cervicală a feţei vestibulare.
• Punctul E printr-o dreaptă perpendiculară pe marginea cervicală a feţei palatinale.
• Punctul F printr-o dreaptă pe faţa distală, paralelă cu marginea distală a feţei palatinale
• Punctul D printr-o dreaptă pe faţa mezială paralelă cu marginea mezială a feţei
palatinale.
• Punctul A printr-o dreaptă pe faţa distală paralelă cu marginea distală a feţei vestibulare
• Punctul C printr-o dreaptă pe faţa mezială paralelă cu marginea M a feţei vestibulare.
17. Se îndepărtează surplusul de substanţă care este cuprins în ariile rezultate din prelungirea tuturor
acestor puncte.
18. Se finisează modelul conform caracteristicilor morfologice coronare ale primului premolar
superior.
59
NU UITA!
POZIŢIONARE A PRIMULUI PREMOLAR
SUPERIOR
1. FAŢA VESTIBULARĂ ESTE ASEMĂNĂTOARE CU CEA
A C A N I N U L U I ( F O R M Ă P E N TA G O N A L Ă C U
PREZENŢA “V”-ULUI INCIZAL)
2. FAŢA MEZIALĂ ESTE CEA MAI ÎNALTĂ DINTRE
FEŢELE PROXIMALE ALE DINŢILOR LATERALI.
3. FAŢA OCLUZALĂ PREZINTĂ DOI CUSPIZI (CEL
VESTIBULAR ESTE MAI MARE DECÂT CEL
PALATINAL)
4. ŞANŢUL INTERCUSPIDIAN ESTE LINIAR CU
ORIENTARE MEZIO-DISTALĂ ŞI POZIŢIONAT MAI
APROAPE DE CUSPIDUL PALATINAL.
5. CEL MAI FRECVENT PREZINTĂ DOUĂ RĂDĂCINI
( UNA VESTIBULARĂ ŞI UNA PALATINALĂ) SAU O
RĂDĂCINĂ BIFIDĂ APLATIZATĂ UŞOR MEZIO-
DISTAL. ESTE SINGURUL PREMOLAR CARE POATE
PREZENTA DOUĂ RĂDĂCINI.
III.1.2 PREMOLARUL SECUND SUPERIOR

60
A. DATE GENERALE:
Premolarii doi superiori ocupă poziţiile cu numărul 5 de pe hemiaracadele maxilare, ei fiind
vecini cu primul premolar superior spre mezial şi cu primul molar superior spre distal. Conform
sistemului internaţional de notare codurile lor sunt următoarele:
• 1.5 pentru cel de-al doilea premolar superior drept
• 2.5 pentru cel de-al doilea premolar superior stâng.
Premolarii secunzi superiori erup pe hemiarcadele maxilare la vârsta de 10-12 ani iar rădăcina
lor va fi complet edificată la 12-14 ani.
Dimensiunile medii ale acestor dinţi sunt următoarele:
• înălţimea coroanei: 7,5 – 8,5 mm
• înălţimea rădăcinii: 14 mm
• diametrul coronar M-D: 6,5-7 mm
• diametrul coronar V-P: 8,5-9mm
Numărul lobilor de dezvoltare este de 2 (câte unul V şi unul P). Fiecare din aceşti doi lobi de
dezvoltare este format din câte 3 lobuli de creştere.

Premolarul secund superior este asemănător în multe privinţe cu primul premolar superior,
deseori aceşti doi dinţi putând fi confundaţi între ei. În general, însă, cel de-al doilea premolar
superior are dimensiuni mai reduse în toate sensurile decât primul premolar. Un alt aspect
diferenţial este faptul că la primul premolar cuspizii sunt mai ascuţiţi asemănător caninilor iar la cel
de-al doilea aceştia sunt mai rotunjiţi ca la molari.
1.Dimensiuni:-înălţimea : 7,5 mm
-lăţimea : 6,5mm
2.Conturul: asemănător cu cel al feţei vestibulare de la primul premolar dar este mai mic şi
mai rotunjit.
3.Relieful: este convex în ambele sensuri dar atât cele două şanţuri cât şi cei trei lobi de
creştere pe care îi separă sunt mai şterşi.
1.Dimensiuni:- înălţimea este egală cu cea a feţei vestibulare (7,5 mm).
2.Conturul: are forma unui patrulater
3.Relieful: similar cu cel de la faţa palatinală a primului premolar superior.
1.Dimensiuni:-sunt mai mult late decât înalte
-înălţimea : 7,4 mm
-lăţimea : 9mm
2.Relieful: -este plan convex, faţa distală având o convexitate mult mai exprimată decât faţa
mezială.
IV.FAŢA OCLUZALĂ:-are un relief similar cu faţa ocluzală de la primul premolar, cu
următoarele deosebiri:
• cei doi cuspizi ( V şi P) sunt egali între ei.
• şanţul intercuspidian este situat la jumătatea feţei ocluzale.
61
PREMOLARUL SECUND SUPERIOR DREPT
A B
D C

➢ cel mai frecvent este unică dar pot exista cazuri cu două rădăcini
E: Faţa ocluzală
➢ rădăcina unică este foarte mult aplatizată în sens M-D cu câte un şanţ longitudinal pe
fiecare din cele două feţe proximale
62
❖ CAMERA PULPARĂ: -are dimensiuni destul de mari. Prezintă două coarne pulpare
corespunzătoare celor doi cuspizi
❖ CANALUL RADICULAR: -are pe secţiune forma rădăcinii. Uneori pot exista
două canale radiculare separate printr-un sept subţire.
 
B
A
C
A:- Secţiune axială V-L
B: Secţiune axială M-D
C:- secţiune transversală la nivelul coletului
63
AL DOILEA PREMOLAR SUPERIOR DREPT. MODELAJ

DIRIJAT ÎN GIPS
ÎNĂLŢIMEA PĂRŢII CORONARE : 20 mm
DIAMETRUL M-D :14 mm
DIAMETRUL V-O :20 mm
1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se trasează o linie la 20 mm de unul din capete, linie care va
separa partea coronară de soclu. Pe soclu vom nota feţele laterale ale celui de-al doilea premolar
superior drept:V, M, D, P.
2. Pe faţa ocluzală a blocului de gips vom aplica desenul din fig.1
14
D 20 M
P
Fig.1
3. Se prelungesc laturile dreptunghiului de pe faţa ocluzală pe feţele laterale ale blocului de gips
până la intersecţia lor cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.
4. Se îndepărtează surplusul de gips în aşa fel încât partea coronară să rămână de forma unui
5. Pe faţa M a părţii coronare se aplică desenul feţei M din fig.2
A 2 2 A’
2 2
B B’
P V V P
20
20
E D E’
D’
6 6 6 6
2 2 2 2
20 20

64
6. Pe faţa D a părţii coronare se aplică desenul feţei D din fig.3

7. Pe faţa ocluzală se vor trasa următoarele drepte :AA’, BB’, CC’. Dreapta AA’ va marca înălţimea
cuspidului P. Dreapta CC’ va marca înălţimea cuspidului V iar dreapta BB’ va marca şanţul
principal M-D.
6 A 8 A’
4 E’
E
B B’
D D
C C’
20 20
M D
M
2 2 2
14
Fig.5 desenul fetei palatinale
Fig.4 desenul fetei vestibulare
8. Pe faţa P se va trasa dreapta EE’ care va marca convexitatea maximă a feţei P.
9. Pe faţa V se va trasa dreapta DD’ care va marca convexitatea maximă a feţei V.
11. Pe faţa V se aplică desenul feţei V din fig.4
12. Pe faţa P se aplică desenul feţei P din fig.5
13. Pe faţa ocluzală se trasează dreapta AA’ care uneşte punctele de pe marginile ocluzale ale
feţelor V şi P.
14. Pe faţa M se trasează două drepte paralele DD’ şi EE’ care rezultă prin unirea punctelor
omoloage de pe marginile M ale feţelor V şi P. Aceste drepte vor ajuta la configurarea reliefului
feţei M.
15. Pe faţa D se vor trasa două drepte paralele BB’ şi CC’ care rezultă prin unirea punctelor
omoloage de pe marginile D ale feţelor V şi P. Aceste două drepte vor ajuta la marcharea reliefului
feţei P.
17. Pe faţa ocluzală se aplică desenul feţei ocluzale din fig.6.
18. Punctele A şi D se vor prelungi pe faţa V respectiv P prin cîte o dreaptă perpendiculară pe
marginea cervicală a feţei respective.
• Punctul F se va prelungi pe faţa M printr-o dreaptă paralelă cu marginea M a feţei V .
• Punctul B se va prelungi pe faţa D printr-o dreaptă paralelă cu marginea D a feţei
vestibulare.
• Punctul E se va prelungi:-pe faţa P printr-o dreaptă perpendiculară pe marginea cervicală
a feţei P. –pe faţa M printr-o dreaptă paralelă cu marginea M a feţei P
• Punctul C se va prelungi pe faţa P printr-o dreaptă perpendiculară pe marginea cervicală
a feţei palatinale, iar pe faţa D printr-o dreaptă paralelă cu marginea D a feţei P.
65
20.Se finisează modelul de gips în conformitate cu caracteristicile morfologice coronare ale celui
de-al doilea premolar superior.
8 A 6
2
4 B
20
E C
2 2
2 2
D
14

66
NU UITA!
POZIŢIONARE A PREMOLARULUI
SECUND SUPERIOR
1.COROANA ARE DIMENSIUNI MAI REDUSE DECÂT

CELE ALE PRIMULUI PREMOLAR SUPERIOR.
2.FAŢA OCLUZALĂ PREZINTĂ DOI CUSPIZI EGALI.
3.ŞANŢUL INTERCUSPIDIAN ESTE LINIAR ŞI SITUAT
PE MIJLOCUL FEŢEI OCLUZALE.
4.FAŢA MEZIALĂ ESTE MAI CONVEXĂ DECÂT CEA A
PRIMULUI PREMOLAR.
5.RĂDĂCINA ESTE UNICĂ, REDUSĂ CA DIMENSIUNI ŞI
FOARTE MULT TURTITĂ MEZIO-DISTAL.
III.1.3 PRIMUL PREMOLAR INFERIOR

67
A. DATE GENERALE:
Primii premolari inferiori ocupă poziţiile 4 de pe cele două hemiarcade mandibulare, fiind
încadraţi de caninii inferiori spre mezial şi de premolarii secunzi inferiori spre distal. Conform
sistemului internaţional de notare codurile lor sunt următoarele:
• 3.4-pentru primul premolar inferior stâng
• 4.4-pentru primul premolar inferior drept.
Primii premolari inferiori erup pe arcada mandibulară la vârsta de 10-12 ani, iar rădăcina lor va
fi complet edificată la 12-13 ani.
• înălţimea coroanei : 8-8,5 mm
• diametrul coronar V-L: 7,5 mm
Primii premolari inferiori prezintă 2 lobi de creştere( 1 V şi 1 L) fiecare din aceştia fiind format din
câte 3 lobuli de creştere.

Coroana primului premolar inferior are o formă aproape cilindrică cu patru feţe laterale şi o
faţă ocluzală.
1.Dimensiuni:-înălţimea : 8 mm
-lăţimea : 6,5-6,9mm
2.Conturul: este format din laturile proximale (mezială şi distală), cervicală şi ocluzală.
-este asemănător cu cel al caninului inferior dar are dimensiuni mai reduse iar
“V”-ul ocluzal este mult mai deschis.
a)marginile proximale:-uşor curbe şi convergente spre colet. Marginea distală este
mai scurtă şi mai convexă decât marginea mezială.
b)marginea proximală: formă de semicerc cu concavitatea spre ocluzal.
c)marginea ocluzală: este asemănătoare cu cea a caninului dar este mai mică şi cu
unghiul “V”-ului mult mai deschis.
3.Relieful: -este convex în ambele sensuri. Convexitatea în sens mezio-distal este evidentă
pe toată lungimea coroanei.
-convexitatea maximă se găseşte la unirea 1/3 meziale cu 1/3 cervicală.
-prezintă două şanţuri verticale care separă cei trei lobi de creştere. Lobul central
este cel mai proeminent.
II.FAŢA LINGUALĂ:
1.Dimensiuni: -mult mai reduse decât cele ale feţei vestibulare. De multe ori înălţimea feţei
linguale reprezintă doar 2/3 sau chiar ½ din cea a feţei vestibulare. Înălţimea feţei linguale este în
strânsă legătură cu gradul de dezvoltare a cuspidului lingual care decide înălţimea acestei feţe.
2.Relieful: -convex destul de accentuat în sens transversal şi axial. Convexitatea maximă se
găseşte în 1/3 cervicală.
III.FEŢELE PROXIMALE:
1.Contur:-are forma unui trapez cu baza mică spre colet şi baza mare spre ocluzal. Este
conturul de trecere de la canin la dinţii laterali deoarece marginea ocluzală are forma unui “V” cu
vârful spre colet.
2.Relieful: -convex în sens V-L. Cele două feţe proximale sunt convergente spre lingual.
68
IV.FAŢA OCLUZALĂ:
1.Contur:- aproximativ circular cu o uşoară turtire în sens M-D.
2.Relieful: -cuprinde: 2 cuspizi, 2 fosete, 1 şanţ intercuspidian, câteva creste de smalţ
accesorii
a)cuspizii: -cuspidul vestibular este cel mai mare, el având o dimensiune dublă faţă
de cel lingual. Această diferenţă mare între dimensiuni face ca faţa ocluzală să aibă o înclinare de
aproximativ 45 grd. spre lingual.
b).crestele de smalţ: -cele două creste esenţiale ale cuspizilor separă faţa ocluzală în
patru versante : 2 meziale şi 2 distale, câte unul pentru V şi L (M-L şi M-V , D-L şi D-V).
-creasta ocluzală a cuspidului vestibular este mai mare şi mai
pronunţată decât la cuspidul lingual.
c).şanţul intercuspidian:-uneşte fosetele mezială şi distală. Este scurt şi are o formă
concavă spre vestibular. Este situat mai aproape de marginea linguală şi are o adâncime redusă ceea
ce face ca cei doi cuspizi să pară că sunt uniţi între ei.
d).fosetele:-foseta distală este mai largă decât cea mezială.
69
PRIMUL PREMOLAR INFERIOR DREPT
A B
C
D

E: Faţa ocluzală
70

➢ are întotdeauna o singură rădăcină
➢ formă de con efilat uşor aplatizat M-D
➢ prezintă două şanţuri longitudinale pe cele două feţe proximale ( cel M este mai
accentuat)
❖ CAMERA PULPARA: are dimensiuni mai reduse; prezintă două coarne pulpare
corespunzătoare celor doi cuspizi ( cel V este mult mai mare decât cel L)
❖ CANALUL RADICULAR: are un diametru destul de mare
A:- Secţiune axială V-L

B:- Secţiune axială M-D
B
A
71
PRIMUL PREMOLAR INFERIOR DREPT. MODELAJ

DIRIJAT ÎN GIPS
ÎNĂLŢIMEA PĂRŢII CORONARE :18 mm
DIAMETRUL M-D:14 mm
DIAMETRUL V-O : 14 mm
1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se trasează o linie la 18 mm de unul din capete. Partea
blocului de gips cu înălţimea de 18 mm va reprezenta partea coronară a primului premolar inferior
drept iar cealaltă parte va fi soclul. Pe soclu se notează feţele laterale ale dintelui V, M, D, L.
2. Pe faţa ocluzală a părţii coronare se desenează un pătrat cu latura de 14 mm ca în fig.1
3 .Se prelungesc laturile pătratului pe feţele laterale ale părţii coronare până la intersecţia lor cu
linia care marchează înălţimea părţii coronare.
L
14
D 14 M
V
Fig.1
3.Pe faţa M a părţii coronare se aplică desenul feţei M din fig.2

4 A 4 4 A’ 4
6 6
B C C’ B’ 12
12
L L
18 18
V 6 6 V
E D D’ E’
6 6 6 6
2 2 2 2
14 14
Fig. 2 desenul fetei meziale Fig. 3 desenul fetei distale

72
5. Pe faţa ocluzală vom trasa dreptele AA’ şi BB’. Dreapta AA’ va marca înălţimea cuspidului V iar
dreapta BB’ va marca şanţul M-D.
6. Pe faţa V vom trasa dreapta EE’ care va marca convexitatea maximă a feţei V.
7. Pe faţa P vom trasa dreptele CC’ şi DD’ paralele între ele care vor marca relieful feţei P.
9. Pe faţa V a părţii coronare se aplică desenul feţei V din fig.4
10. Pe faţa P a părţii coronare se aplică desenul feţei P din fig.5.
8 A 6
C 6 6
B 4
6 F G
D
18 I H
M M D
D E
2 2 2 2
14 14
Fig.3 desenul fetei V Fig.4 desenul fetei L
11.După ce s-au aplicat aceste desene se vor prelungi sau uni următoarele puncte:
• Punctul A se prelungeşte perpendicular pe şanţul intercuspidian.
• Pe faţa M punctul C se prelungeşte cu o linie până la şanţul intercuspidian. Acelaşi lucru se va
face pe faţa D cu punctul B.
• Pe faţa D se unesc punctele E cu H iar pe faţa M se unesc punctele H cu E.
13. Pe faţa ocluzală se aplică desenul feţei ocluzale.
14. Se prelungesc următoarele puncte:
• Punctul A printr-o dreaptă pe faţa vestibulară perpendiculară pe marginea cervicală a feţei
vestibulare
• Punctul B se prelungeşte pe faţa distală printr-o linie paralelă cu marginea D a feţei vestibulare.
• Punctul F se prelungeşte pe faţa mezială printr-o linie paralelă cu marginea M a feţei
vestibulare.
• Punctul C se prelungeşte pe:-faţa distală printr-o linie paralelă cu marginea distală a feţei
palatinale.
73
-pe faţa palatinală printr-o linie perpendiculară pe marginea

cervicală a feţei palatinale.
• Punctul E se prelungeşte pe :-faţa mezială printr-o linie paralelă cu marginea mezială a feţei
palatinale.
-faţa palatinală printr-o linie perpendiculară pe marginea cervicală a
feţei palatinale.
• Punctul D se prelungeşte printr-o linie pe faţa palatinală, perpendiculară pe marginea cervicală a
feţei palatinale.
16. Se finisează modelul de gips în funcţie de caracteristicile morfologice coronare ale primului
premolar inferior.
V 8
6
4 4
A
D
F B
14
D
E C
2 2
D
2 4 6 2
14
L
F i g . 6 desenul fetei
74
NU UITA!
POZIŢIONARE A PRIMULUI PREMOLAR
INFERIOR
1. FAŢA VESTIBULARĂ ESTE MULT MAI ÎNALTĂ

DECÂT CEA LINGUALĂ.
2. CUSPIDUL VESTIBULAR ESTE DUBLU CA VOLUM
FAŢĂ DE CEL LINGUAL.
3. ŞANŢUL INTERCUSPIDIAN ESTE CONCAV SPRE
VESTIBULAR.
4. FOSETA DISTALĂ ESTE MAI LARGĂ DECÂT CEA
MEZIALĂ.
5. RĂDĂCINA UNICĂ, ARE FORMA DE CON UŞOR
EFILAT ŞI ESTE APLATIZATĂ UŞOR MEZIODISTAL.
75
III.1.4 PREMOLARUL SECUND INFERIOR
A. DATE GENERALE:
Premolarii secunzi inferiori ocupă poziţiile cu numărul 5 pe hemiarcadele mandibulare ei
fiind încadraţi de primii premolari inferiori spre mezial şi de primii molarii inferiori spre distal.
Conform sistemului internaţional de notare codurile lor sunt:
• 4.5-pentru premolarul secund inferior drept
• 3.5-pentru premolarul secund inferior stâng.
Premolarii secunzi inferiori erup pe arcada mandibulară la vîrsta de 11-12 ani iar rădăcina
lor va fi complet edificată la vârsta de 13-14 ani.
• înălţimea coronară : 8 mm
• înălţimea rădăcinii: 14-14,5 mm
• diametrul coronar M-D: 7-7,5 mm
• diametrul coronar V-L: 8-8,5 mm
Din punct de vedere al numărului lobilor de dezvoltare premolarii secunzi inferiori pot prezenta
două variante:
1. 2 lobi de dezvoltare (unul V şi unul L), fiecare dintre ei având la rândul lor câte 3 lobuli de
creştere.
2. 3 lobi de dezvoltare, 1 vestibular şi 2 linguali

Coroana acestui premolar are o formă cuboidală şi prezintă caractere foarte apropiate de
cele ale molarilor. Foarte frecvent acest premolar poate prezenta 3 cuspizi ( doi linguali). Este cel
mai mare premolar.
1.Dimensiuni:-înălţimea 8 mm
-diametrul M-D: 7,2-7,4 mm
2.Contur:-este format de cele patru laturi: M, D, cervicală şi ocluzală.
a).marginile proximale: au dimensiuni egale cu cele ale primului premolar inferior.
Ele converg uşor spre cervical. Marginea distală este mai scurtă şi mai convexă decât cea mezială.
b). marginile cervicală şi ocluzală: au dimensiuni mai mari decât omoloagele lor de
la primul premolar inferior. Forma marginii cervicale este de semicerc cu concavitatea spre
ocluzal.”V”-ul ocluzal este mai aplatizat decât la ceilalţi premolari. Unghiul distal este mai rotunjit
decât cel mezial.
3.Relieful: -este convex în ambele sensuri. Convexitatea maximă este situată în 1/3
cervicală.
76
-în 1/3 ocluzală sunt vizibile două şanţuri verticale care delimitează cei trei lobi
de creştere. Lobulul central este cel în care se găseşte şi vârful cuspidului vestibular şi de aceea
este mai înalt decât ceilalţi.
Faţa vestibulară este înclinată spre lingual dinspre cervical spre ocluzal.
II.FAŢA LINGUALĂ:
1.Dimensiuni:-înălţimea : 6,5 mm
-toate dimensiunile sunt mai reduse decât cele ale feţei vestibulare.
2.Conturul:-asemănător cu cel al feţei vestibulare.
a)marginea cervicală:-linie curbă cu concavitatea spre ocluzal
b). marginile proximale:-convergente spre cervical
c). marginea ocluzală:
în varianta cu doi cuspizi, marginea ocluzală are un singur vârf foarte şters
în varianta cu trei cuspizi: marginea ocluzală are forma literei “M” cu
vârfurile rotunjite. Acest aspect este dat de prezenţa micului şanţ care separă cei doi
cuspizi linguali şi care dispare în imediata vecinătate a feţei ocluzale.
3.Relieful:-are o dublă convexitate care atinge maximum în 1/3 mijlocie. Datorită faptului
că feţele vestibulară şi linguală sunt convergente spre ocluzal diametrul maxim M-D este
situat în 1/3 cervicală iar diametrul minim la nivelul marginii ocluzale.
III.FEŢELE PROXIMALE:
1.Dimensiuni: -înălţimea este mai mică decât lăţimea. Au aceeaşi formă de trapez ca şi
feţele proximale ale primilor premolari inferiori.
2.Relief: -faţa distală este mai scurtă şi mai convexă decât faţa mezială.
-zonele de contact cu dinţii vecini sunt dispuse astfel:
• în sens cervico-ocluzal: la joncţiunea 1/3 ocluzale cu 1/3 medie
• în sens V-L: la jonctiunea 1/3 medii cu 1/3 vestibulară.
1.Contur:-are forma unui patrulater cu unghiurile rotunjite, delimitată de cele patru
margini:V, L, M, D.
a).marginile vestibulară şi linguală:-marginea vestibulară este mai mare decât cea
linguală. Ambele margini sunt formate de crestele sagitale de smalţ ale cuspizilor V şi L.
b)marginile proximale: -marginea mezială este mai mare decât cea distală. Ambele
margini sunt convergente spre lingual.
2.Relief:-faţa ocluzală este înclinată spre lingual în sens ocluzo-cervical cu 15 grd (spre
deosebire de situaţia primului premolar inferior unde înclinarea era de 45 grd.).
-relieful feţei ocluzale la premolarul secund inferior poate prezenta două variante
morfologice: bicuspidat şi tricuspidat.
a).varianta bicuspidată:-este mai rară.
-cuspidul V este mai mare decât cel lingual
• şanţul intercuspidian M-D are forma unei linii curbe cu
concavitatea spre V
• fosetele marginale (mezială şi distală) sunt mai aproape
de regiunea vestibulară a coroanei. Foseta distală este mai mare decât cea mezială.
b).varianta tricuspidată: -este mai frecventă
• conturul are o formă mai pătrată cu latura linguală mai mare decât
cea vestibulară.
• Prezintă doi cuspizi linguali : M-L şi D-L.
77
• În mijlocul feţei ocluzale există o fosetă centrală din care pornesc

trei şanţuri în formă de “Y”:centro-mezial, centro-distal şi centro-
lingual.
• În această variantă pe faţa ocluzală vor exista 3 creste esenţiale.
• Cei trei cuspizi, în ordinea mărimii lor sunt :V, M-L, D-L.

➢ Unică, cu dimensiuni mai mari decât rădăcina primului premolar inferior
➢ Pe secţiune are un aspect rotunjit
➢ Apexul este recurbat spre distal
➢ Nu prezintă şanţuri longitudinale pe feţele proximale .
AL DOILEA PREMOLAR INFERIOR. MODELAJ DIRIJAT

ÎN GIPS
ÎNĂLŢIMEA CORONARĂ: 18mm

DIAMETRUL M-D: 16mm
DIAMETRUL V-L: 16 mm
78
A A: - Secţiune axială V-L B

B: - Secţiune axială M-D
D C

E: Faţa ocluzală
1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se trasează o linie la 18mm care va marca înălţimea părţii
coronare. Pe soclu se vor nota feţele laterale ale premolarului secund inferior M, V, L, D.
2. Pe faţa ocluzală a blocului de gips se desenează un pătrat cu latura de 16 mm ca în fig.1
79
M 16 D
16
Fig.1
3.Se prelungesc laturile pătratului pe feţele laterale ale blocului de gips până la intersecţia cu linia
care marchează înălţimea părţii coronare.
paralelipiped cu înălţimea de 18mm şi baza un pătrat cu latura de 16 mm.
5. Pe faţa M a părţii coronare se aplică desenul feţei M din fig.2
80
4 A 5 5 C 2 2 C’ 5 5 A’ 4
B 2 2 B’
D D’
6 6
12 12
E E’ 18
18
L L V
V
10 10
F F’
Pe faţa
6 ocluzală a modelului de gips se vor trasa următoarele linii: 6
• AA’-care marchează înălţimea cuspidului V.
• CC”- care marchează înălţimea cuspidului L.
• BB’-2care marchează poziţia şi adâncimea
2 2
şanţului intercuspidian 2
9. Pe faţa V se trasează16
linia FF’ care marchează poziţia convexităţii maxime 16 a feţei vestibulare
10.Pe faţa L se trasează liniile DD’ şi EE’ care vor marca zona de convexitate maximă a feţei L.
Fig.3
11.Se îndepărtează surplusul de gips în conformitate cu liniile desenul
pe care le-amfetei
trasat.distale
12.Pe faţa vestibulară se aplică desenul din fig.4 iar pe faţa linguală desenul din fig.5.
13.Pe faţa ocluzală punctele A şi A’ se vor prelungi până la intersecţia cu şanţul

A intercuspidian. A’
10 6 14. Pe faţa 6 10
mezială se B’
B
E vor trasa
E’
6 nişte linii
care vor uni
D
C punctele B M D
6
şi B’
18 M cu
D
18
10
extremitatea mezială
8 a şanţului
intercuspidian.
2 2 15.Pe faţa 2 2
distală 16 se vor trasa nişte linii care vor uni 16 punctele E şi
E’ cu extremitatea
distală a
şanţului
intercuspidian.
16.Punctele C şi D se prelungesc perpendicular pe faţa mezială respectiv distală.
17.Se îndepărtează surplusul de gips care este cuprins în ariile delimitate de liniile pe care le-am
trasat.
18.Pe faţa ocluzală a blocului de gips se aplică desenul feţei ocluzale din fig.6
19.După aplicarea desenului feţei ocluzale vom prelungi următoarele puncte.
81
• Punctul A -se va prelungi perpendicular pe marginea cervicală a feţei vestibulare.

• PunctulB: -se va prelungi pe faţa distală printr-o linie paralelă cu marginea distală a feţei
vestibulare
• Punctul C: -se va prelungi pe faţa distală printr-o linie paralelă cu marginea distală a feţei
linguale
• Punctele D şi E :-se vor prelungi prin două linii paralele între ele şi perpendiculare pe marginea
cervicală a feţei linguale
• Punctul F - se va prelungi pe fata mezială printr-o linie paralelă cu marginea mezială a feţei
linguale
• Punctul G se va prelungi pe faţa mezială printr-o linie paralelă cu marginea mezială a feţei
vestibulare.
20.Se îndepărtează surplusul de gips care este reprezentat de porţiunile cuprinse în ariile delimitate
de liniile pe care le-am trasat.
21.Se finisează modelul de gips în conformitate cu caracteristicile morfologice coronare ale
premolarului secund inferior.
6 10
4 A
B
G
M 16
D
F
C
D
4
16
L
POZIŢIONARE A PREMOLARULUI
SECUND INFERIOR
82
NU UITA!
1. CEA MAI VOLUMINOASĂ COROANĂ DINTRE TOŢI

PREMOLARII.
2. CEI DOI CUSPIZI SUNT EGALI ÎNTRE EI.
3. FRECVENT, CUSPIDUL LINGUAL ESTE BILOBAT.
4. CONTURUL FEŢEI OCLUZALE ESTE PĂTRAT.
5. RĂDĂCINA ESTE UNICĂ, CU APEXUL UŞOR
ROTUNJIT ŞI RECURBAT SPRE DISTAL.
III.2. GRUPUL MOLARILOR

III.2.1 PRIMUL MOLAR SUPERIOR
A. DATE GENERALE
Primii molari superiori ocupă poziţiile 6 pe arcadele dentare fiind vecini cu premolarii
secunzi superiori (spre mezial) şi cu molarii secunzi superiori (spre distal). Conform sistemului
internaţional de notare codurile lor sunt:
• 1.6-pentru molarul prim superior drept
• 2.6-pentru molarul prim superior stâng
83
Primii molari superiori erup pe arcada maxilară la vârsta de 6 ani (de aceea ei mai sunt denumiţi
şi ”molarii de 6 ani”), iar rădăcina lor va fi complet formată la vârsta de 9-10 ani.
Dimensiunile medii ale primilor molari superiori sunt următoarele:
• înălţimea coronară:-7,5 mm
• înălţimea rădăcinii palatinale: 13 mm
• lungimea totală medie : 20,5 mm
• diametrul coronar M-D: -vestibular 10 mm iar palatinal 11 mm
Numărul lobilor de dezvoltare variază între 4 şi 5 (2 V şi 2P), uneori mai existând ataşat un lob
M-P care este denumit tuberculul lui Crabelli (acesta este un mugure dentar redus în cursul
filogenezei).

Are o formă cuboidală formată din patru lobi şi având patru feţe laterale şi o faţă ocluzală.
1.Dimensiuni:-înălţimea 7,5 mm
-lăţimea maximă 10 mm ( în 1/3 ocluzală)
-lăţimea minimă 7,4 mm (cervical)
2.Conturul:-are forma unui trapez cu baza mare spre ocluzal. Este format din patru margini:
M, D, cervicală şi ocluzală
a)marginea ocluzală:-are forma unei linii frânte asemănătoare literei “W”. ”V”-ul
mezial este mai mare decât cel distal. Braţele acestor “V”-uri sunt mult deschise, ele reprezentând
relieful cuspizilor M-V şi D-V.
b) marginea cervicală:-are forma unei linii foarte puţin curbate (aproape orizontală)
cu o uşoară denivelare în zona bifurcaţiei rădăcinilor vestibulare.
c).marginile proximale:-sunt uşor convexe şi puţin convergente spre colet. Marginea
distală este mai scurtă, mai convexă şi mai convergentă decît cea mezială.
3.Relieful:-este convex în ambele sensuri cu convexitatea maximă în 1/3 cervicală spre
mezial.
Prezintă un şanţ vertical care separă cei doi lobi vestibulari şi care este situat mai
spre distal (datorită faptului că lobul mezial este mai mare decât cel distal). La ½ feţei vestibulare
şanţul vertical (denumit şi şanţ de descărcare) se termină într-o fosetă.
II.FAŢA PALATINALĂ:
1.Dimensiuni:-înălţimea este mai mică decât cea a feţei vestibulare
-marginea ocluzală are lăţimea de 10,2 mm
2.Contur: -are tot forma unui trapez cu baza mare ocluzal şi baza mică cervical.
a).marginea ocluzală:-are tot forma unui “W” corespunzător celor doi lobi
palatinali.”V”-ul mezial este cu mult mai mare decât cel distal în conformitate şi cu diferenţa dintre
cuspizii M-P şi D-P.
b).marginea cervicală –are forma unei linii uşor curbe cu convexitatea spre apex.
c).marginile proximale:- sunt convergente spre cervical. Diferenţa dimensională
dintre cele două margini proximale este mult mai mare decât la faţa vestibulară.
3.Relieful:-convex în dublu sens cu convexitatea maximă în 1/3 mijlocie
-există un şanţ palatinal cu originea pe faţa ocluzală care se pierde treptat spre
marginea cervicală. Pe faţa palatinală traiectul acestui şanţ este situat mai spre distal datorită
mărimii mai mari a lobului M-P.
-în 50-60% din cazuri pe lobul M-P apare o formaţiune mamelonată denumită
tuberculul lui Carabelli. Acest tubercul are o mare variabilitate dimensională.
84
III.FAŢA MEZIALĂ:
1.Dimensiuni:-este cea mai lată dintre toate feţele proximale ale dinţilor laterali.
-diametrul V-P la nivel cervical:10 mm
-diametrul V-P în 1/3 cervicală 11,7 mm
-diametrul V-P la nivelul marginii ocluzale 11,7 mm
-înălţimea feţei meziale : 7,5 mm
2.Conturul: are forma unui trapez cu baza mare spre ocluzal.
3.Relieful: este plan în sens vertical şi convex în sen sens V-P.
convexitatea maximă este situată în apropierea marginii ocluzale
în zona cervicală există o uşoară depresiune
IV.FAŢA DISTALĂ:
1.Contur şi dimensiuni: -conturul este asemănător cu cel al feţei meziale dar este mult mai
redus .
2.relieful: - este convex în dublu sens
V.FAŢA OCLUZALĂ:
1.Contur:-are forma unui paralelogram cu diametrul maxim între cuspidul M-V şi cel D-P.
-conturul are unghiurile M-P şi D-V obtuze iar cele M-V şi D-P sunt ascuţite
a)marginea vestibulară: -are o formă bilobată, convexă, şi corespunde crestelor
sagitale ale cuspizilor vestibulari.
-şanţul interlobar o împarte în două părţi inegale( mezială mai mare decât distală)
-are o lungime de 10mm
-este convergentă spre distal faţă de marginea palatinală.
b). marginea palatinală: -este tot bilobată cu partea mezială dublă faţă de cea
distală.
• corespunde crestelor sagitale ale cuspizilor palatinali.
• este mai mare decât marginea vestibulară
c).marginea mezială: -este cea mai mare margine (11,7 mm)
-cu marginea vestibulară formează un unghi ascuţit iar cu cea
palatinală un unghi obtuz.
-este reprezentată de creasta marginală de smalţ.
d).marginea distală :-este mai mică decât cea mezială (10,5 mm).
-este convexă. Cu marginea vestibulară formează un unghi
obtuz iar cu cea palatinală un unghi ascuţit.
2.Relieful: este format din următoarele elemente: 4 cuspizi, 3 fosete, 3 şanţuri, mai multe
creste de smalţ.
a).Cuspizii: - 2 vestibulari şi 2 palatinali. În ordinea mărimii: MP, MV, DV, DP.
-între cuspizii MP şi DV există o creastă de smalţ care îi uneşte şi care se
numeşte creasta oblică de smalţ: -Are o formă angulată cu deschiderea unghiului spre mezial
-separa între ei cuspizii MV şi DP.
-crestele esenţiale de smalţ ale cuspizilor sunt uşor convexe şi mai apropiate de
marginea mezială. Acest fapt duce la existenţa unor pante meziale mai scurte şi mai abrupte
decât cele distale.
b).Şanţurile intercuspidiene: sunt în număr de 3: MC, CV şi DP
1. Şanţul intercuspidian mezio–central: -separă cuspizii MV şi MP.
Extremităţile şanţului sunt plasate în câte o fosetă (fosetă mezială şi cea
centrală).
2. Şanţul intercuspidian vestibulo-central: -separă cuspizii MV şi DV. O
extremitate se găseşte în foseta centrală iar traiectul său părăseşte faţa
85
ocluzală şi se termină în foseta de la ½ feţei vestibulare. Şanţul mezio-

central şi cel vestibulo-central formează împreună un unghi aproape
drept.
3. Şanţul intercuspidian disto-platinal:- separă cuspidul MP de creasta
oblică de smalţ şi se termină pe faţa palatinală..
c)fosetele: -2 fosete principale (una mezială şi una distală). Sunt delimtate de
crestele marginale de smalţ.
-1 foseta secundară –se găseşte la intersecţia şanţurilor vestibulo-central şi
mezio-central.
d) crestele de smalţ: -crestele marginale mezială şi distală se unesc cu crestele
sagitale şi esenţiale ale cuspizilor.
86
PRIMUL MOLAR SUPERIOR DREPT
A B
D C

➢ Are 3 rădăcini: 1 palatinală, 2 vestibulare (mezio- vestibulară şi disto-vestibulară)
➢ Rădăcina palatinală
E: Faţa ocluzală
87
➢ Este cea mai mare

➢ Este aplatizată vestibulo-palatinal
➢ Pe faţa palatinală prezintă un şanţ longitudinal
➢ Rădăcinile vestibulare
➢ Cea M-V este mai aplatizată în sens M-D decât rădăcina D-V.
➢ Rădăcina M-V prezintă câte un şanţ longitudinal pe ambele feţe
➢ Rădăcina D-V prezintă şanţ longitudinal numai pe faţa mezială
➢ Vârfurile celor două rădăcini vestibulare sunt recurbate unul spre altul cu toate că
, în general , cele două rădăcini au o direcţie divergentă.
D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALELE RADICULARE
❖ CAMERA PULPARĂ
➢ Are forma coroanei, cu 4 coarne pulpare corespunzătoare celor 4 cuspizi.
➢ Este voluminoasă
❖ CANALELE RADICULARE
➢ Canalul palatinal este cel mai larg, are o formă cilindro-conică, respectând forma
rădăcinii
➢ Cele două canale vestibulare sunt mai înguste
C D E
A:- Secţiune transversală la nivelul coletului

B:-Secţiune transversală la nivelul 1/3 mijlocii a
rădăcinilor
C: - Secţiune axială V-L
D:- Secţiune axială M-D la nivelul rădăcinii palatinale
E: - Secţiune axială M-D la nivelul rădăcinilor
88
PRIMUL MOLAR SUPERIOR DREPT. MODELAJ

DIRIJAT ÎN GIPS
ÎNĂLŢIMEA CORONARĂ:16 MM
DIAMETRUL M-D: 20mm
DIAMETRUL V-O : 20mm
1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se delimitează înălţimea părţii coronare prin trasarea pe
feţele laterale a unei linii la 16 mm de marginea ocluzală a blocului de gips. Pe soclu se notează
feţele laterale ale molarului :V, P, M, D.
2. Pe faţa ocluzală a blocului de gips se aplică desenul din fig.1
P
20
M 20 D
V
Fig. 1
3.Se prelungesc laturile pătratului de pe faţa ocluzală pe feţele laterale ale blocului de gips până la
intersecţia cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.
4.Pe faţa ocluzală se trasează linia mediană în sens M-D şi se prelungeşte această linie pe feţele M
şi D ale blocului de gips.
5.Pe faţa M a blocului de gips se aplică desenul feţei M din fig.2
A 8 8 C C’ 8 8 A’
2 V 2
B B’ 6
6
P 10 P
F F’
6 D
E 6 E’
4 4
2 2 2 2
20 20

89
7.Pe faţa ocluzală a blocului de gips se vor trasa trei drepte paralele prin unirea punctelor A cu A’, B
cu B’ şi C cu C’. Linia AA’ va reprezenta vârfurile cuspizilor P, linia BB’ va marca poziţia şanţului
principal M-D iar linia CC’ va marca vârfurile cuspizilor V.
8.Pe faţa P se vor trasa două linii paralele care rezultă prin unirea punctelor E cu E’ şi F cu
F’.Aceste două drepte paralele vor marca relieful feţei P.
9.Pe faţa V se va trasa linia DD’ care marchează convexitatea maximă a feţei V.
10.Se îndepărtează surplusul de gips.
11.Pe faţa V se aplică desenul feţei V din fig.4
12.Pe faţa P se aplică desenul feţei P din fig.5
A 8 C C’ 8 A’
E D D’ E’ M
M B B’
14 16
D D
13.Pe faţa
M se trasează o
linie care
2 uneşte 2 2 2
20 20
F i g . 4 desenul Fig.5 desenul fetei palatinale
punctele de pe marginile M ale feţelor V şi O (vom

trasa linia EE’). Această linie va marca convexitatea maximă a feţei M.
14.Pe faţa D se trasează o linie care uneşte punctele de pe marginile D ale feţelor V şi P (vom trasa
linia DD’). Această linie va marca convexitatea maximă a feţei D.
15.Pe faţa ocluzală vom prelungi următoarele puncte
• Punctele A şi A’ se vor prelungi prin câte o linie perpendiculară pe linia care marchează şanţul
intercuspidian M-D.
• Punctele C şi C’ se vor prelungi prin câte o linie perpendiculară pe linia care marchează şanţul
intercuspidian M-D.
• Punctele B şi B’ se prelungesc până pe marginile ocluzale ale feţelor vestibulară respectiv
palatinală iar de acolo se vor prelungi perpendicular pe linia care marchează şanţul
intercuspidian.
• Punctul A: se prelungeşte cu încă două linii: una care uneşte punctul A cu extremitatea M a
şanţului intercuspidian şi una care uneşte punctul A cu punctul de intersecţie a liniei care s-a dus
în prelungirea punctului B cu şanţul intercuspidian. În mod similar se va prelungi şi punctul A’.
La fel se va proceda şi cu punctele C şi C’ cu deosebirea că din cele două puncte se vor duce
liniile care le unesc cu extremitatea distală a şanţului M-D.
15.Se îndepărtează surplusul de gips.
16.Pe faţa ocluzală a blocului de gips se aplică desenul feţei ocluzale din fig.6.
90
B 4 8 D
A E
C
M
D
J F
I G
F i g . 6
desenul fetei ocluzale
17.După aplicarea desenului feţei ocluzale se vor prelungi următoarele puncte:

• Punctul A se va prelungi pe faţa distală printr-o linie paralelă cu marginea distală a feţei
vestibulare.
• Punctele B şi D se vor prelungi pe faţa vestibulară prin două linii paralele şi perpendiculare pe
marginea cervicală a feţei vestibulare.
• Punctul E se va prelungi pe faţa mezială printr-o linie paralelă cu marginea mezială a feţei
vestibulare
• Punctul F se va prelungi pe faţa mezială printr-o linie paralelă cu marginea mezială a feţei
palatinale
• Punctele G şi I se vor prelungi pe faţa palatinală prin două linii paralele perpendiculare pe
marginea cervicală a feţei palatinale.
91
• Punctul J se va prelungi pe faţa distală printr-o linie paralelă cu marginea distală a feţei
palatinale.
18. Se va îndepărta surplusul de gips reprezentat de porţiunile cuprinse în ariile delimitate de liniile
pe care le-am trasat.
19. Se va finisa modelul de gips în conformitate cu caracteristicile morfologice coronare ale
primului molar superior.
NU UITA!
POZIŢIONARE A PRIMULUI MOLAR
SUPERIOR.
1. CEA MAI VOLUMINOASĂ COROANĂ DE PE ARCADA
MAXILARĂ.
2. PE FAŢA OCLUZALĂ PREZINTĂ PATRU CUSPIZI
(CEL MEZIO-PALATINAL ESTE CEL MAI MARE).
FRECVENT PREZINTĂ TUBERCULUL LUI
CARABELLI
3. PE FAŢA OCLUZALĂ ESTE PREZENTĂ CREASTA
OBLICĂ DE SMALŢ CARE UNEŞTE CUSPIZII MEZIO-
PALATINAL CU CEL DISTO-VESTIBULAR.
92
4. PREZINTĂ TREI RĂDĂCINI ( UNA PALATINALĂ ŞI

DOUĂ VESTIBULARE)BINE DEZVOLTATE ŞI
SEPARATE ÎNTRE ELE( DIVERGENTE DIN 1/3
CERVICALĂ).
5. RĂDĂCINA MEZIO-VESTIBULARĂ ESTE
APLATIZATĂ MEZIO-DISTAL MULT MAI
ACCENTUAT DECÂT RĂDĂCINA DISTO-
VESTIBULARĂ ŞI PREZINTĂ PE AMBELE FEŢE CÂTE
UN ŞANŢ LONGITUDINAL
III.2.2.MOLARUL SECUND SUPERIOR

A. DATE GENERALE:
Molarii secunzi superiori ocupă poziţiile cu numărul 7 pe hemiarcadele maxilare şi sunt
vecini cu primii molari superiori spre mezial şi cu molarii de minte superiori spre distal.. Conform
sistemului internaţional de notare codurile lor sunt:
• 1.7- pentru molarul secund superior drept
• 2.7 – pentru molarul secund superior stâng
Aceşti molari erup pe arcada maxilară la vârsta de 12-13 ani iar rădăcina lor va fi complet
formată la vârsta de 14-16 ani.
Dimensiunile medii ale acestor molari sunt următoarele:
• înălţimea coroanei: 7mm
• înălţimea rădăcinii : 12mm
• diametrul coronar V-P: 10,5-11,5mm
Numărul lobilor de dezvoltare este de 4 (2 spre vestibular şi 2 spre palatinal). Mai rar există
varianta cu 3 lobi de dezvoltare repartizaţi 2 vestibular şi 1 palatinal.

Coroana molarului secund superior are o formă asemănătoare cu cea a primului molar dar este
mult mai aplatizată în sens M-D decât acesta, păstrându-şi , totuşi, pe secţiune forma romboidală.
Coroana molarului secund superior păstrează în general aceleaşi caracteristici cu cele ale ale
coroanei primului molar superior şi de aceea vom trece în revistă, în continuare, doar acele
caracteristici morfologice coronare care diferenţiază cei doi dinţi.
1. Are dimensiuni mai reduse în toate sensurile
2. Şanţurile interscuspidiene sunt mai superficiale
3. Uneori în locul fosetei distale (care este foarte redusă ca dimensiuni) putem găsi un simplu
şănţuleţ.
4. Faţa ocluzală are cuspizii DV şi DP mult mai mici. De multe ori cuspidul DP este foarte redus
dând senzaţia că este pe cale de dispariţie. Acest lucru face ca jumătatea distală a feţei ocluzale
să fie mult mai mică decât cea mezială
5. Creasta oblică de smalţ este foarte redusă ca dimensiuni şi de multe ori chiar lipseşte.
93
6. Nu prezintă tuberculul lui Carabelli

C. CARACTERSITICI MORFOLOGICE RADICULARE
➢ Aceleaşi trei rădăcini ca la primul molar superior, dar cu dimensiuni mai reduse
➢ Cele trei rădăcini nu mai sunt atât de divergente ca cele ale primului molar superior.
Tendinţa lor este spre o convergenţă accentuată care începe cu o fuzionare încă de la
nivelul coletului. Acest lucru este mai evident între rădăcinile palatinală şi M-V care ,
frecvent sunt unite de o lamă subţire de cement.
➢ Camera pulpară este mult aplatizată M-D, prezintă patru coarne pulpare şi se
continuă cu cele trei canale radiculare care respectă forma pe secţiune a
rădăcinilor.
AL DOILEA MOLAR SUPERIOR DREPT. MODELAJ

DIRIJAT ÎN GIPS
ÎNĂLŢIMEA CORONARĂ :16mm
DIAMETRUL M-D: 20mm
DIAMETRUL V-O : 20mm
1.Pe feţele laterale ale blocului de gips se trasează o linie la 16mm faţă de unul din capetele
blocului. Această linie va demarca partea coronară a molarului doi superior de soclu. Pe feţele
laterale ale soclului vom nota feţele laterale ale molarului doi superior: V, M, D, P.
2.Pe faţa ocluzală a blocului de gips vom aplica desenul din fig.1.
94
A B C
E D
A: -Secţiune axială V-L-

B: - Secţiune axială M-D la nivelul rădăcinii palatinale
C
C: - Secţiune axială La nivelul rădăcinilor vestibulare
D:- Secţiune transversală la nivelul coletului
E: - secţiune transversală la nivelul 1/3 mijlocii a rădăcinilor
A: Faţa vestibulară B: Faţa Palatinală

E: Faţa ocluzală
95
3.Vom prelungi laturile pătratului pe feţele laterale ale blocului de gips până la intersecţia cu linia
4. Se îndepărtează surplusul de material în aşa fel încât partea coronară să rămână de forma unui
paralelipiped cu înălţimea de 16 mm şi baza un pătrat cu latura de 20mm.
5. Pe faţa ocluzală se trasează linia mediană în sens M-D care se prelungeşte şi pe feţele M şi D ale
blocului de gips.
6. Pe faţa M a blocului de gips se aplică desenul feţei M din fig.2
7. Pe faţa D a blocului de gips se aplică desenul feţei D din fig.3
8. Pe faţa palatinală se vor trasa dreptele EE’ şi

FF’ care A 8 C vor marca C’ 8 A’
V 6
6
B B’
F V F’
16
D D’
relieful E’
P E P
feţei
8
4
palatinale.
2 2 2
9. Pe faţa vestibulară se va trasa dreapta DD’ care va 2
marca zona de
Fig.2 desenul fetei meziale convexitate Fig.3 desenul fetei distale
maximă a feţei vestibulare.
10. Pe faţa ocluzală se
vor trasa trei drepte paralele între ele: AA’, BB’ şi CC’. Dreptele AA’ şi CC’ vor marca înălţimea
cuspizilor vestibulari respectiv palatinali în timp ce dreapta BB’ va marca poziţia şanţului
intercuspidian M-D.
13. Pe faţa P a blocului de gips se aplică desenul feţei P din fig.5
A 8 C
8 G 12
2 2 2
4
B
F D D’
16 D M
16 6
12
E D E’
6
6
2 2 2 2
20 20
Fig.5 desenul fetei palatinale

Fig.4 desenul fetei vestibulare
96
14. Pe faţa mezială se va trasa linia FF’ care va marca zona de convexitate maximă a feţei meziale.
15. Pe faţa distală se vor trasa două linii paralele DD’ şi EE’ care vor marca relieful feţei distale.
16. Pe faţa ocluzală se vor trasa următoarele linii:
• Punctele A, B, C, G se vor prelungi prin linii perpendiculare pe linia care marchează şanţul
intercuspidian M-D.
• Din punctul A se va trasa o linie care să-l unească cu extremitatea mezială a şanţului
intercuspidian M-D şi o linie care să-l unească cu punctul de intersecţie dintre şanţul
intercuspidian M-D cu linia care a prelungit punctul B. În mod similar se va proceda şi cu
punctul C cu deosebirea că de la el se va trasa o linie spre extremitatea distală a şanţului
intercuspidian.
• Din punctul G se vor trasa două linii care să-l unească cu extremităţile M şi D ale şanţului
intercuspidian M-D.
17. Se îndepărtează surplusul de gips .
18. Se finisează modelul de gips în concordanţă cu caracteristicile morfologice coronare ale
molarului secund superior.
NU UITA!
POZIŢIONARE A MOLARULUI SECUND
SUPERIOR
1. VOLUMUL CORONAR MULT REDUS FAŢĂ DE CEL AL
PRIMULUI MOLAR SUPERIOR.
97
2. CREASTĂ DE SMALŢ PE FAŢA OCLUZALĂ ESTE

FOARTE REDUSĂ, CEL MAI FRECVENT LIPSEŞTE.
3. JUMĂTATEA MEZIALĂ A COROANEI ESTE MULT
MAI MARE DECÂT JUMĂTATEA DISTALĂ.
4. FOSETA DISTALĂ ESTE REDUSĂ.
5. RĂDĂCINILE SUNT MAI CONVERGENTE IAR
RĂDĂCINA PALATINALĂ ESTE UNITĂ DE CEA
MEZIO-VESTIBULARĂ PRINTR-O LAMĂ SUBŢIRE
DE CEMENT.
III.2.3. PRIMUL MOLAR INFERIOR

A. DATE GENERALE
Molarii primi inferiori ocupă poziţiile cu numărul 6 de pe hemiarcadele mandibulare fiind
învecinaţi spre mezial cu premolarii secunzi inferiori iar spre distal cu molarii secunzi inferiori.
Conform sistemului internaţional de notare codurile lor sunt următoarele:
• 3.6 pentru primul molar inferior stâng
• 4.6 pentru primul molar inferior drept
Primii molari inferiori erup pe hemiarcadele mandibulare la vârsta de 6-7 ani iar rădăcinile lor vor fi
complet edificate la vârsta de 9-10 ani.
Dimensiunile medii ale acestor molari sunt următoarele:
• înălţimea coronară: 7,5mm
• înălţimea rădăcinii:14mm
• diametrul coronar M-D:11mm
• diametrul coronar V-L:10,5 mm
Numărul lobilor de dezvoltare este de 5 din care 2L şi 3V, fiecare dintre aceştia fiind compus la
rândul lui din câte 3 lobuli de creştere.
Coroana primului molar inferior are o formă paralelipipedică dreptunghiulară cu 4 feţe laterale şi 1
faţă ocluzală.
1.Dimensiuni:-diametrul maxim 11,2 mm (la nivel ocluzal)
-diametrul minim 8,5 mm (la nivel cervical)
-înălţimea: 7,5 mm
98
2.Contur : -are forma unui trapez cu baza mare spre ocluzal şi baza mică cervical. Este
format de patru laturi: ocluzală, cervicală, mezială şi distală.
a).marginea ocluzală: -este cea mai mare. Prezintă două denivelări în dreptul celor
două şanţuri care separă cei trei cuspizi V. Are aspectul unei linii frânte formate din trei “V”-uri ,
corespunzătoare celor trei lobi de creştere. Cel mai mare “V” este cel mezial iar cel mai mic este cel
distal.
b).marginea cervicală: -reprezintă baza mică a trapezului. Are un traiect uşor
ondulat cu două mici convexităţi şi cu o prelungire corespunzătoare bifurcaţiei celor două rădăcini.
c).marginea mezială: -prezintă o uşoară convexitate ocluzală iar în porţiunea
cervicală este rectilinie. Are lungimea de 7,7 mm
d).marginea distală: -este mai scurtă şi mai convexă decât cea mezială.
3.Relieful: -este cel mai complex dintre toate feţele laterale ale molarilor.
a).şanţurile: -sunt două şi delimitează cei trei lobi de creştere. Şanţul distal este mai
scurt şi mai puţin profund decât cel mezial. Ambele şanţuri reprezintă continuarea şanţurilor de pe
faţa ocluzală.Şanţul mezial se termină în foseta de pe faţa vestibulară iar cel distal se termină
pierdut la ½ acestei feţe.
b).lobii de creştere :-în număr de trei, sunt dispuşi în ordine descrescătoare dinspre
mezial spre distal.
c).convexitatea maximă: este situată în 1/3 cervicală.
II.FAŢA LINGUALĂ:
1.Dimensiuni:-înălţimea :7mm
-diametrul maxim: 10mm (este situat ocluzal)
2.Contur:-este tot de trapez cu baza mare ocluzală şi baza mică cervical dar are dimensiuni
mai reduse decât cele ale feţei vestibulare. Este format din patru margini: cervicală, ocluzală ,
mezială şi distală.
a).marginea ocluzală: -are tot forma unei linii frânte dar este formată numai din
două “V”-uri corespunzătoare celor doi lobi de creştere linguali. Lobul mezial este mai mare decât
cel distal.
b).marginea cervicală: -are forma asemănătoare cu marginea cervicală a feţei
vestibulare dar are dimensiuni mai reduse ca aceasta.
c.marginile proximale: -sunt divergente spre ocluzal şi sunt mai mici şi mai puţin
convexe decât omoloagele lor de pe faţa vestibulară.
3.Relieful: -există un şanţ care separă cei doi lobi de creştere şi care este continuarea
şanţului de pe faţa ocluzală. Acest şanţ se pierde treptat în 1/3 ocluzală a feţei linguale.
-convexitatea maximă în sens vertical este prezentă la ½ înălţimii feţei linguale.
III.FAŢA MEZIALĂ:
1.Dimensiuni:-diametrul V-L: 10,3 mm
2.Conturul : -este dat de patru margini: ocluzală, cervicală , vestibulară şi linguală.
a).marginea ocluzală: -are forma unui “V” larg deschis corespunzător cuspizilor
MV şi ML de pe faţa ocluzală
b).marginea cervicală: -are forma unei linii curbe cu convexitatea spre ocluzal.
c).marginea vestibulară: -este plană şi înclinată spre lingual cu o convexitate în 1/3
cervicală.
d).marginea linguală: -uşor convexă cu un maxim la ½ înălţimii.
3.Relieful:-este plan convex
-convexitatea maximă este situată în 1/3 ocluzală. La nivel cervical prezintă o
uşoră escavaţie.
IV.FAŢA DISTALĂ:
99
1.Dimensiuni:-mai reduse decât cele ale feţei meziale.

2.Conturul :-este identic cu cel al feţei meziale.
3.Relieful: -convexitate accentuată atât în sens axial cât şi V-L.
V.FAŢA OCLUZALĂ:
1.Dimensiuni:-diametrul maxim:11,2 mm (vestibular)
2.Contur:-de trapez cu baza mare vestibular şi baza mică lingual.este format de patru laturi:
vestibulară, linguală, mezială şi distală.
a).marginea vestibulară:- este formată de crestele sagitale ale celor trei cuspizi
vestibulari, întrerupte de cele două şanţuri de separare.
b).marginea linguală: -este formată de crestele sagitale ale celor doi cuspizi linguali
întreruptă de şanţul de separare.Este mai mică decât marginea vestibulară.
c).marginile proximale: -uşor curbe şi convergente spre lingual. Marginea distală
este mai scurtă şi mai convexă decât marginea mezială.
3.Relieful: este format din: 5 cuspizi, 4 şanţuri intercuspidiene, 5 fosete (2 principale şi 3
secundare), 2 creste marginale de smalţ şi mai multe creste de smalţ sagitale şi esenţiale ale
cuspizilor.
a).Cuspizii: -sunt repartizaţi 3 V şi 2L. În ordinea mărimii aceştia sunt ierarhizaţi
astfel: ML, DL, MV, CV, DV. Cuspidul DV este cel mai mic fiind situat chiar în unghiul vestibulo-
distal.
b)Şanţurile:-în numar de 4 , acestea sunt: MD, CL, CVM, CVD.
1. Şanţul intercuspidian mezio-distal: -are extremităţile în fosetele M şi D.
Separă cuspizii V de cei L. Are formă de “zig-zag” cu două convexităţi.
2. Şanţul intercuspidian centro-lingual: -are o extremitate în foseta
secundară centrală (situată la 1/3 mijlocie a feţei ocluzale), iar cealaltă
extremitate se termină pierdut pe faţa linguală. Separă cuspidul ML de cel
DL.
3. Şanţul intercuspidian ocluzo-vestibular mezial: -are o extremitate pe faţa
ocluzală în foseta secundară de la 1/3 mezială a feţei ocluzale şi se
termină pe faţa vestibulară într-o fosetă secundară. Separă cuspidul M-V
de cel Centro-V.
4. Şanţul intercuspidian ocluzo-vestibular distal: -are extremitatea ocluzală
în foseta secundară situată în 1/3 distală a feţei ocluzale şi se termină
pierdut pe faţa vestibulară. Separă cuspidul CV de cel DV.
c).Fosetele: -cele principale (mezială şi distală) au o formă triunghiulară şi sunt
delimitate de crestele marginale de smalţ. Foseta mezială este mai mare decât cea
distală.
-cele secundare:-sunt în număr de 3 şi se formează la intersecţia şanţului
intercuspidian M-D cu celelalte 3 şanţuri (centro-lingual, centro-vestibular mezial şi
centro-vestibular distal).
d).Crestele de smalţ: -crestele sagitale de smalţ ale celor 5 cuspizi precum şi cele 2
creste marginale delimitează depresiunea feţei ocluzale.
-creasta sagitală a cuspizilor linguali este mai aproape de faţa
linguală decât creasta sagitală a cuspizilor vestibulari de faţa vestibulară (care este
situată la aproximativ 3 mm).
100
 
PRIMUL MOLAR INFERIOR DREPT
A B
C
D
A: Faţa vestibulară B: Faţa linguală

E: Faţa ocluzală
101
A B C

A: - Secţiune axială V- L la nivelul rădăcinii distale
B: - Secţiune axială V-L la nivelul rădăcinii meziale
C. –Secţiune axială M-D
D: -Secţiune transversală la nivelul coletului
E: - Secţiune transversală la nivelul 1/3 mijlocii a rădăcinilor
➢ Are două rădăcini: una mezială şi una distală.
➢ Sunt turtite puternic în sens M-D.
➢ Sunt curbate cu concavitatea spre distal.
➢ Diametrul V-L este triplu faţă de cel M-D.
➢ Pefeţele proximale, ambele rădăcini prezintă câte o depresiune longitudinală.
➢ Rădăcina M este mai mare decât cea D.
➢ Separarea celor două rădăcini începe cam la 4-5 mm de colet, până în acest punct ele
fiind separate prin câte un şanţ interrardicular (V şi L).
➢ Camera pulpară este mare şi prezintă cinci coarne pulpare corespunzătoare celor cinci
cuspizi ocluzali.
➢ Camera pulpară se continuă cu trei canale radiculare ( 2 în rădăcina mezială : mezio-
lingual şi mezio-vestibular; 1 canal mai mare şi mai larg în rădăcina distală).
PRIMUL MOLAR INFERIOR DREPT. MODELAJ

DIRIJAT ÎN GIPS
102
Înălţimea coronară : 16 mm
Diametrul V-O: 20 mm
1. Pe faţa laterală a blocului de gips se trasează o linie la .. mm de capătul său, pentru a delimita
partea coronară de soclu.
2. Se notează pe soclu feţele laterale : V, M, D, L.
3. Pe faţa ocluzală se aplică desenul din fig.1
M
D
24
V
Fig.1
4. Se prelungesc laturile dreptunghiului pe feţele laterale ale blocului de gips până la intersecţia cu
linia care marchează înălţimea părţii coronare.
6. Pe faţa M se aplică desenul feţei M din fig.2
7. Pe faţa D se aplică desenul feţei D din fig.3
A 6 C 4
G L
V B
6 D
F E
6
20

103
4 8 A’ 2
4 6
G’
D’ 2 M
B’
L
E’ F’
6
6
2 2
20
F i g . 3 desenul
8. Pe faţa ocluzală se vor trasa liniile AA’, BB’, CC’. AA’ şi CC’ reprezintă înălţimea cuspizilor
vestibulari, respectivi linguali iar BB’ reprezintă poziţia şanţului intercuspidian M-D.
9. Pe faţa vestibulară se trasează liniile GG’ şi FF’, paralele între ele. Aceste două linii vor marca
relieful feţei vestibulare.
10. Pe faţa linguală se vor trasa dreptele DD’ şi EE’ paralele între ele. Aceste două linii vor marca
relieful feţei linguale.
11. Se va îndepărta surplusul de gips care este cuprins în ariile delimitate de liniile pe care le-am
trasat.
12. Pe faţaV se aplică desenul feţei V din fig.4.
13. Pe faţa L se aplică desenul feţei L din fig.5
14. După ce am aplicat pe feţele vestibulară şi linguală desenele corespunzătoare , vom prelungi pe
faţa ocluzală punctele A, B, C, D, E, J, K, L în aşa fel încât să obţinem desenul din fig.6. Vom
proceda astfel:
• Din punctele A, C, E, J, L vom duce perpendiculare pe şanţul intercuspidian M-D (cu linii
punctate).
104
A C E4 J 6 10 L D
2 4
B D K
O F
I F
D 6
H N
6
6
2
24 2 2
V
L
Fig. 4desenul fetei vestibulare
• PuncteleB, D, L se vor prelungi pînă la intersecţia cu marginea ocluzală a feţei vestibulare

respectiv linguale iar de acolo se vor duce perpendiculare pe linia care marchează şanţul
intercuspidian M-D.
• Din punctul A se vor trasa liniile AP şi AQ care vor marca pantele cuspidului V-D.
• Din punctul C se vor trasa liniile CQ şi CR care vor marca pantele cuspidului centro-vestibular.
• Din punctul E se vor trasa liniile ER şi ES care vor marca pantele cuspidului mezio-vestibular
• Din punctul J se vor trasa liniile JP şi JQ care vor marca pantele cuspidului disto-lingual.
• Din punctul L se vor trasa liniile LS şi LQ care vor marca pantele cuspidului mezio-lingual.
J K L
D M
P R
S
Q
A B C D E
V
105
15. Pe faţa mezială se va trasa linia MF care marchează zona de convexitate maximă a feţei
meziale.
16. Pe faţa distală se vor trasa liniile OI şi NH paralele între ele care vor marca relieful feţei distale.
17. Se va îndepărta surplusul de gips în conformitate cu liniile pe care le-am trasat.
18. Se vor trasa următoarele linii:
• Din vârful cuspidului disto-vestibular se va duce o perpendiculară pe marginea cervicală a feţei
vestibulare iar pe faţa distală se va trasa o linie paralelă cu marginea distală a feţei vestibulare.
• Din vârful cuspidului mezio-vestibular se va duce o perpendiculară pe marginea cervicală a feţei
vestibulare , iar pe faţa mezială se va duce o linie paralelă cu marginea mezială a feţei
vestibulare.
• Din vârful cuspidului mezio-lingual se va duce o linie perpendiculară pe marginea cervicală a
feţei linguale iar pe faţa mezială se va duce o linie paralelă cu marginea mezială a feţei linguale.
• Din vârful cuspidului disto-lingual se va duce o linie perpendiculară pe marginea cervicală a
feţei linguale iar pe faţa distală se va duce o linie paralelă cu marginea distală a feţei linguale.
19. Se va îndepărta surplusul de gips care este cuprins în ariile delimitate de marginile pe care le-am
trasat.
20. Se va finisa modelul de gips în concordanţă cu caracteristicile morfologice coronare ale
primului molar inferior.
106
NU UITA!
5 CRITERII DE
IDENTIFICARE ŞI POZIŢIONARE A PRIMULUI
MOLAR INFERIOR.
1. CEA MAI VOLUMINOASĂ COROANĂ DE PE
ARCADELE DENTARE.
2. PREZINTĂ 5 CUSPIZI ( 3 VESTIBULARI ŞI 2
LINGUALI)
3. FOSETA MEZIALĂ ESTE MAI MARE DECÂT CEA
DISTALĂ.
107
4. CUSPIDUL DISTO-VESTIBULAR ESTE CEL MAI MIC

CUSPID IAR CEL MEZIO-LINGUAL ESTE CEL MAI
MARE.
5. PREZINTĂ DOUĂ RĂDĂCINI ( CEA MEZIALĂ CU
DOUĂ CANALE RADICULARE: MEZIO-LINGUAL ŞI
MEZIO-VESTIBULAR), IAR RĂDĂCINA DISTALĂ
PREZINTĂ UN SINGUR CANAL RADICULAR
VOLUMINOS. AMBELE RĂDĂCINI SUNT
APLATIZATE MEZIO-DISTAL.
III.2.4 MOLARUL SECUND INFERIOR

NOTIUNI DE MORFOLOGIE CORONARA A MOLARULUI SECUND
INFERIOR
DATE GENERALE:
Molarii secunzi inferiori ocupă poziţiile cu numărul 7 pe hemiarcadele mandibulare fiind vecini cu
primii molari inferiori spre mezial şi cu molarii de minte inferiori spre distal. Conform sistemului
internaţional de notare, codurile acestor doi dinţi sunt următoarele:
• 3.7-pentru molarul secund inferior stâng
• 4.7 pentru molarul secund inferior drept.
Molarul secund inferior erupe pe arcadă la vârsta de 11-13 ani ( se mai numeşte şi “molarul de
12 ani”) iar rădăcinile lui vor fi complet formate la vârsta de 14-15 ani.
• înălţimea coroanei :7mm
• înălţimea rădăcinii :13 mm
• diametrul coronar M-D :10,5 mm
• diametrul coronar V-L:8 mm
Numărul lobilor de dezvoltare la aceşti dinţi este de 4 repartizaţi 2V şi 2L, fiecare din aceştia având
câte 3 lobuli de creştere.
CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE
Coroana molarului secund inferior are o formă cuboidală datorită diferenţei relativ mici dintre
diametrul M-D (10,7 mm) şi cel V-L (10,1 mm).
I .FAŢA VESTIBULARĂ:
1.Dimensiuni:-înălţimea 6,9mm
-diametrul M-D:10,7 mm
2.Contur:-are forma unui trapz cu baza mare ocluzal şi baza mică cervical.
108
a).marginea ocluzală:- este formată din două “V”-uri corespunzătoare celor doi
cuspizi, din care cel mezial este mai mare.
3.Relief:-convex în ambele sensuri.Convexitatea maximă este situată în 1/3 cervicală
mezial.
-prezintă un şanţ vertical nu prea adânc care separă cei doi cuspizi vestibulari ( este
continuarea şanţului intercuspidian de pe faţa ocluzală) şi care se termină într-o fosetă situată la ½
înălţimii feţei vestibulare.
-şanţul vertical separă cei doi lobi vestibulari din care cel mezial este cel mai mare.
II. FAŢA LINGUALĂ:
1.Contur şi dimensiuni:-are un contur asemănător cu cel al feţei vestibulare dar are toate
dimensiunile mai reduse.
III. FEŢELE PROXIMALE:-sunt asemănătoare din toate punctele de vedere cu omoloagele lor
de la primul molar inferior dar au toate dimensiunile mai reduse.
1.Dimensiuni:-diametrul M-D:10,5 mm
-diametrul V-L: 10 mm
2.Contur: are o formă pătrată datorită diferenţei mici dintre cele două diametre.
3.Relieful:-este compus din următoarele elemente: 4 cuspizi, 2 şanţuri intercuspidiene, 3 fosete( 2

principale şi 1 secundară), mai multe creste de smalţ.
a).Cuspizii: în număr de 4, ei sunt repartizaţi 2 V şi 2 L. În ordinea descrescătoare a
mărimii, ei pot fi ordonaţi astfel: MV, ML, DV, DL. Când dintele este implantat pe arcada
mandibulară cuspizii linguali sunt mult mai jos decât cei vestibulari datorită axului de implantare a
dintelui în arcadă care este mult înclinat spre lingual.
b).Şanţurile intercuspidiene:-şanţul intercuspidian mezio-distal:-are extremităţile în
fosetele marginale M şi D. El separă cuspizii vestibulari de cei linguali.
-şanţul intercuspidian vestibulo-lingual:-are o extremitate în foseta secundară de pe faţa
vestibulară iar cealaltă se termină pierdut pe faţa linguală. Acest şanţ separă cuspizii M de cei D. El
este situat mai aproape de extremitatea distală a feţei ocluzale.
c).Fosetele: -2 principale, mezială şi distală de formă triunghiulară sunt delimiate de
crestele de smalţ marginale.
-foseta secundară este situată în centrul feţei ocluzale acolo unde se
intersectează şanţurile intercuspidiene.

➢ prezintă două rădăcini asemănătoare cu cele ale primului molar inferior dar de
dimensiuni mult mai reduse.
➢ Rădăcinile au aceeaşi orientare dar prezintă o tendinţă mai accentuată de a se uni în 1/3
de colet.
➢ Rădăcina mezială este mult aplatizată în sens M-D şi nu întotdeauna conţine 2 canale
radiculare.
109
MOLARUL SECUND INFERIOR DREPT
A B
C
D
➢ Camera pulpară are forma coroanei şi prezintă patru coarne pulpare.

➢ Camera pulpară se continua cu trei sau două canale radiculare.
AL DOILEA MOLAR INFERIOR DREPT.MODELAJ
DIRIJAT A: Faţa vestibulară B: Faţa linguală IN GIPS
C: Faţa mezială D: Fţa distală
E: Faţa ocluzală
Înălţimea coronară : 14
110
A B C
mm
A: Secţiune axială V-L la nivelul rădăcinii distale
B: Secţiune axială V-L la nivelul rădăcinii meziale
C: Secţiune axială M-D
D: Secţiune transversală la nivelul coletului
E: Secţiune transversală la nivelul 1/3 mijlocii a rădăcinilor
Diametrul M - D: 18 mm
Diametrul V - O: 18 mm
1.Pe feţele laterale ale blocului de gips se delimitează înălţimea părţii coronare la 14 mm. Se
notează pe soclu feţele laterale ale blocului de gips.
2.Pe faţa ocluzală a blocului de de gips se aplică desenul din fig.1
L
18
D 18 M
Fig.1
111
3.Se prelungesc laturile pătratului pe feţele laterale ale blocului de gips până la intersecţia cu linia
4.Se îndepărtează surplusul de gips în aşa fel încât partea coronară să rămână de forma unui
paralelipiped cu înălţimea de 14 mm şi baza un pătrat cu latura de 18 mm.
5.Pe faţa M a blocului de gips se aplică desenul feţei M din fig.2
7.Pe faţa ocluzală vom trasa liniile:
• AA’ care marchează înălţimea cuspizilor vestibulari
• CC’ care marchează înălţimea cuspizilor linguali
• BB’ care marchează poziţia şi adâncimea şanţului intercuspidian M-D.
8. Pe faţa vestibulară vom trasa dreptele GG’ şi FF’ paralele între ele care marchează relieful feţei
vestibulare.
9.Pe faţa linguală vom trasa liniile DD’ si EE’ care marchează relieful feţei linguale (sunt paralele
între ele.).
10.Vom îndepărta surplusul de gips în conformitate cu liniile pe care le-am trasat.
7.Pe faţa V a blocului de gips se aplică desenul feţei V din fig.4
8.Pe faţa L a blocului de gips se aplică desenul feţei L din fig.5
A 8 6 C 2 C’ 6 8 A’ 2
2
4
D D’
V B L B’
G 4 G’
14 E 14 E’
F F’
6 6
4
2 2 2 2
18 18
9.Pe faţa ocluzală a modelului de gips se vor trasa următoarele trei drepte paralele:
• AA’ care reprezintă înălţimea cuspizilor distali.
• BB’ care reprezintă poziţia şi adâncimea şanţului intercuspidian vestibulo-lingual.
• CC’ care reprezintă înălţimea cuspizilor meziali.
112
A C C’ 8 A’ 2
2 2
4
B B’ F’
F D
14 D
M M
E E’
2 2 2
18
18
10.Pe faţa distală a modelului de gips se vor trasa dreptele FF’ şi EE’ paralele între ele. Aceste două
drepte reprezintă relieful feţei distale.
11.Pe faţa mezială se va trasa linia DD’ care reprezintă zona de convexitate maximă a feţei meziale.
12.Pe faţa ocluzală a modelului de gips se va realiza desenul din fig.6 prin trasarea următoarelor
linii:
• AP şi AQ-care vor delimita pantele cuspidului DV
• CQ şi CR care vor delimita pantele cuspidului MV
• A’P şi A’Q care vor delimita pantele cuspidului DL
• C’Q şi C’R care vor marca pantele cuspidului ML
13.Se va îndepărta surplusul de gips în conformitate cu liniile pe care le-am trasat.
14.Se va finisa modelul de gips conform caracteristicilor morfologice coronare ale molarului secund
inferior.
L
A’ B’ C’
D Q R M
P
A C
V

113
NU UITA!
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI POZIŢIONARE A

MOLARULUI SECUND INFERIOR
1. DIMESIUNI MAI REDUSE ÎN TOATE SENSURILE
FAŢĂ DE PRIMUL MOLAR INFERIOR.
2. PE FAŢA OCLUZALĂ PREZINTĂ PATRU CUSPIZI
S E PA R A Ţ I Î N T R E E I P R I N D O U Ă Ş A N Ţ U R I
INTERCUSPIDIENE DISPUSE “ÎN CRUCE”
114
3. C U S P I D U L M E Z I O - V E S T I B U L A R E S T E M A I
VOLUMINOS DECÂT CEL DISTO-VESTIBULAR.
4. PE FAŢA VESTIBULARĂ PREZINTĂ UN ŞANŢ DE
DESCĂRCARE CARE SE TERMINĂ ÎNTR-O FOSETĂ
SITUATĂ LA ½ ÎNĂLŢIMII FEŢEI VESTIBULARE.
5. RĂDĂCINILE , ÎN NUMĂR DE DOUĂ ( MEZIALĂ ŞI
DISTALĂ) SUNT FUZIONATE ÎN 1/3 CERVICALĂ , AU
DIMENSIUNI MAI REDUSE ŞI SUNT MAI DREPTE
DECÂT LA PRIMUL MOLAR INFERIOR.
CAPITOLUL IV.
IDENTIFICAREA ŞI PUNEREA ÎN POZIŢIE
A DINŢILOR NATURALI
IV.1 ETAPELE GENERALE PENTRU IDENTIFICAREA ŞI

POZIŢIONAREA UNUI DINTE NATURAL
1. Identificarea dintelui ( incisiv central, incisiv, lateral, canin,

premolar, molar).
2. Stabilirea arcadei căreia îi aparţine ( superioară sau
inferioară).
3. Precizarea hemiarcadei căreia îi aparţine ( dreaptă sau
stângă).
115
În cadrul fiecărei etape se vor preciza caracteristicile

morfologice coronare şi /sau radiculare care ajută la
identificare. În exemplele care urmează nu au fost folosite
decât câteva caracteristici morfologice specifice fiecărui dinte.
În cazul în care dintele natural prezintă, abraziuni, procese
carioase, etc. care împiedică identificarea anumitor
caracteristici specifice vor trebui luate în considerare alte
elemente morfologice coronare sau radiculare specifice
acestuia.
IV.2 EXEMPLE PRACTICE DE IDENTIFICARE ŞI

POZIŢIONARE A DINŢILOR
EXERCIŢIUL NR.1
116
etapa identificarea Criterii care stau la baza identificării

1. Incisiv central Coroana în formă de lopată, rădăcina
unică puternică, forma pătrată a coroanei
2. superior Mărimea coroanei, prezenţa reliefului
bine exprimat de pe faţa palatinală,
recurbarea apexului spre distal.
3. dreapta Unghiul disto-incizal rotunjit
Unghiul mezio-incizal drept.
Faţa mezială mai înaltă decât cea distală
EXERCIŢIUL NR.2
117

1. Primul premolar Coroana bicuspidată
Cuspidul vestibular mai mare decât cel
oral
Faţa vestibulară asemănătoare cu cea a
caninului
2. Primul premolar superior Prezenţa a două rădăcini ( caracteristic
pentru primul premolar superior)
3. Primul premolar superior drept Faţa mezială mai înaltă decât cea distală
Marginea ocluzală a feţei vestibulară
formată din două segmente din care cel
mezial este mai lung
EXERCIŢIUL NR.3
118

1. Molar Forma coronară cu 4 cuspizi
Prezenţa a trei rădăcini bine exprimate
2. Primul molar superior Prezenţa crestei de smalţ care uneşte
cuspizii MP cu DV
Existenţa celor 3 rădăcini din care cea
palatinală este cea mai puternică
3. Primul molar superior drept Faţa mezială mai înaltă decât cea distală
Cuspidul MP este cel mai voluminos
Rădăcina MV prezintă câte un şanţ
longitudinal pe ambele feţe
CAPITOLUL V.
MODELAJUL DINŢILOR PRIN TEHNICA
ADIŢIEI DE CEARĂ
V.1 NOŢIUNI INTRODUCTIVE.

În prima parte a acestui manual ne-am ocupat de caracteristicile morfologice coronare şi
radiculare ale fiecărui dinte în mod individual. Dinţii nu sunt nişte entităţi de sine stătătoare, ci fac
parte dintr-un sistem (sistemul stomatognat) deosebit de complex atât ca organizare cât şi ca
funcţionare. Pentru a putea înţelege cât mai bine rolul dinţilor şi a caracteristicilor lor anatomice
individuale în cadrul acestui sistem este timpul să ne mutăm cu studiul nostru la nivelul arcadelor
dentare. Dacă până acum exerciţiul nostru a constat în modelarea izolată a fiecărui dinte în parte, în
această nouă etapă vom trece la modelajul dinţilor la nivelul arcadelor dentare. În acest fel vom
putea să înţelegem care sunt rapoartele fiecărui dinte cu vecinii săi atât în sens sagital cât şi vertical
( anatagoniştii). Acesta este primul pas spre înţelegerea noţiunilor de ocluzologie care sunt vitale
pentru înţelegerea funcţiilor şi disfuncţiilor aparatului dento-maxilar.
Tehnica adiţiei de ceară este o metodă de construire a dinţilor pas cu pas prin adăugarea de
mici picături de ceară pe baza unor reguli foarte stricte. Scopul acestei tehnici este acela de a
permite reconstituirea unuia sau mai multor dinţi în mărime naturală, imitând secvenţele
organogenezei dinţilor umani.
Tehnica adiţiei de ceară are două avantaje majore:
119
1. Permite învăţarea morfologiei funcţionale a dinţilor şi arcadelor dentare, a ocluzologiei

şi gnatologiei.
2. Pregăteşte studenţii pentru disciplina de “Tehnologia protezelor dentare” din semestrele
următoare în care vor trebui să modeleze machetele microprotezelor şi punţilor dentare
respectând morfologia individuală funcţională a fiecărui caz în parte.
V.2. MATERIALE NECESARE

1. Modele de lucru.
2. Instrumentarul de modelaj din trusa “P.K.T.”
3. Un set multicolor de ceară de modelat.
4. Pensulă
5. Creioane colorate
6. O spirtieră.
1. Modelele de lucru sunt reprezentate de modelele în gips dur ale celor două arcade antagoniste.
Sunt modele la scara 1,5 ( utilizate şi în cadrul Facultăţii de stomatologie din Nantes). Ele
permit reconstituirea feţelor ocluzale (după radierea lor prealabilă).
2. Instrumentarul de modelaj. Vom folosi trusa de adiţie de ceară a lui P.K. Thomas (una din
cele mai cunoscute la ora actuală). Este compusă din 5 instrumente din care primele două sunt
destinate adiţiei propriu zise a cerii (pot fi introduse în flacără). Celelalte trei instrumente sunt
instrumente accesorii destinate modelării reliefului ocluzal ( nu vor fi introduse în flacără).
Instrumentul nr.1: o sondă foarte groasă cu vârful curbat. Ea va fi folosită succesiv pentru:
a. plasarea conurilor
b. în elaborarea metodică a versantelor cuspidiene,
c. în realizarea crestelor marginale.
Fig.V.1 isntrumentul nr.1
Instrumentul nr.2: este o sondă dublă cu ambele capete recurbate şi mai fină decât nr.1. Serveşte la
a. o primă ajustare a şanţurilor şi a crestelor de smalţ
b. adăugarea ulterioară a unei cantităţi infime de ceară pentru căutarea punctelor de contact
atunci când arcadele sunt în ocluzie.
Fig.V.2 instrumentul nr.2
Instrumentul nr.3: instrument activ la ambele capete. Părţile active au formă conică de grosimi
diferite.
Are o dublă utilizare:
a. desenarea şanţurilor secundare
120
b. desenarea şanţurilor principale.

c. Realizarea ambrazurilor vestibulare, orale şi ocluzale.
FigV..3 instrumentul 3
Instrumentul nr.4: este o lamă tranşantă dublă cu două angulaţii. O lamă este activă doar în axul
instrumentului iar cealaltă este activă şi perpendicular pe axul instrumentului având o formă curbă
care permite realizarea convexităţilor şi concavităţilor.
Serveşte la sculptura succesivă a :
a. ambrazurilor.
b. rebordurilor marginale.
c. conturul vestibular şi lingual.
d. liniilor de tranziţie.
e. foselor şi depresiunilor
Instrumentul nr. 5: este un bisturiu dublu.

Este folosit pentru modelajul:
a. versantelor orale cuspidiene
b. crestele triunghiulare şi oblice
c. tuberculilor dentari.
În cazul lipsei trusei lui P.K. Thomas , se poate utiliza provizoriu:

a. o sondă nr.23 modificată cu ajutorul unui disc de carborund prin tocirea vârfului şi realizarea a
patru feţe laterale.
b. O sondă foarte fină nemodificată.
c. Un bizotator de smalţ care poate fi transformat în instrumentul nr.5
d. Un instrument de finisat conic din care se poate realiza instrumentul nr.3
e. O spatulă Lang din care se poate realiza instrumentul nr.4
121
fig. V.6 ajustarea instrumentelor cu ajutorul discului de carborund
3. set multicolor de ceară de modelat . există pe piaţă mai multe tipuri de seturi de ceară de
modelat: Whip Mix, Almore, Plastodent set ( Degussa). În general este o ceară de modelat inlay
de tip regular. Culorile diferite sunt necesare pentru a putea modela fiecare element de relief
coronar într-o culoare diferită. În acest fel cele mai fine detalii de morfologie coronară vor putea
fi puse în evidenţă. Există un cod al culorilor propus în 1987 de Romerowski şi Bresson.
122
Codul culorilor recomandat de Romerowski şi Bresson(1987)
Elementul de relief coronar incisivi canini Dinţi cuspidaţi

Suprafaţa de contact albastru albastru Albastru
Faţa proximală - - Galben
Creasta marginală - - Violet
Unghiuri incizale Portocaliu Portocaliu -
Marginea incizală Verde verde -
Con Primar - roşu Roşu
cuspidian
secundar - - Albastru
Versant cuspidian (mezial, - verde Verde
distal)
Versant cuspidian ocluzal - - Portocaliu
(central)
Maxim de Vestibular Portocaliu Portocaliu portocaliu
convexitate
oral portocaliu Portocaliu portocaliu
Creste vestibulare violet Violet Violet
Creste orale şi cingulum violet Violet Violet
muchii alb Alb -
Linii de tranziţie portocaliu portocaliu Portocaliu
finisări alb alb alb
4. Pensulele: pot fi sintetice (pentru curăţirea suprafeţelor coronare) sau din păr natural pentru
manipularea pudrei de talc ( utilizată la depistarea contactelor cu dinţii vecini şi antagonişti).
5. Creioane colorate : vor fi folosite pentru marcarea pe modelul de lucru a zonelor în care vor fi
realizate diferitele elemente de relief coronar.
6. Spirtiera : este sursa de căldură care permite încălzirea instrumentelor.
V.3. TEHNICA DE LUCRU

1. MANIPULAREA CERII
Pentru a putea trece la modelarea unei coroane dentare din ceară va trebui întâi să învăţăm
să utilizăm instrumentele, ceară şi flacăra în aşa fel încât să putem manipula ceara picătură cu
picătură.
123
Pentru aceasta va trebui întâi să ne poziţionăm corect la masa de lucru în aşa fel încât sa se
formeze un triunghi între noi, flacără şi trusa de ceară. De asemenea, coatele trebuie să se sprijine
pe masa de lucru şi se vor mişca doar în plan orizontal după axul de rotaţie al cotului.
Fig.V.7 Poziţia corectă la postul de lucru
2.ERORI DE EVITAT.
a. Înainte de a lua ceară vom încălzi în flacără unul din vârfurile instrumentelor 1 sau 2.
După ce pe vârful instrumentului am luat o picătură de ceară , reîncălzirea se va face
prin reintroducerea în flacără a porţiunii mijlocii a instrumentului. Trebuie să evităm
reîncălzirea vârfului sondei deoarece ceara va avea tendinţa de a se acumula pe partea
intermediară a instrumentului şi nu vom mai putea manipula.
Fig.V.8 încălzirea vârfului instrumentului în flacără fig.V.9 prelevarea unei picături de ceară din trusă
124
Fig.V.10 reîncălzirea corectă a instrumentului Fig.V.11 reâncălzirea incorectă a instrumentului
b. Trebuie avut grijă să nu încălzim excesiv ceara deoarece se poate evapora sau îşi poate
pierde prin supraîncălzire parametrii fizico-chimici. Deci, nu se va lăsa sonda prea mult
timp în flacără şi se va trece rapid de la flacără la ceară sau de la flacără la model.
c. Nu se vor utiliza cantităţi mari de ceară. Această eroare comisă cu scopul de a lucra mai
rapid face ca executantul să se piardă rapid într-o masă de ceară fără formă şi volum
precis. Va pierde astfel, timp preţios pentru a reda coroanei o morfologie naturală.
V.4 APLICAŢII PRACTICE

1. REALIZAREA CONURILOR DE CEARA
Prima etapă pentru realizarea unui cuspid consistă în depunerea unui con de ceară galbenă
pe suprafaţa redusă a modelului de gips. Acest con de ceară constituie suportul destinat recepţionării
următoarelor mici picături de ceară colorată diferit care vor forma volumul cuspidului. Plasarea
conului trebuie realizată cu mare precizie , lungimea sa fiind în concordanţă cu reguli specifice
pentru fiecare cuspid în parte.
Pentru obţinerea experienţei în lucrul cu instrumentele şi ceara se vor realiza o serie de 20
de conuri pe o foaie de hârtie de matematică. Exerciţiul constă în depunerea cu mare precizie a unei
picături de ceară şi de a-I da forma dorită.
Vom utiliza instrumentul de ceară nr.1 pentru formarea conurilor de ceară. Atât acest
instrument cât şi celelalte din trusă sunt realizate în aşa fel încât să se încălzească şi să se răcească
foarte rapid.
Se va trece instrumentul prin flacără încercând să concentrăm temperatura maximă pe
extremitatea sa pe o lungime de aproximativ 1 cm.
După ce au fost realizate cele 20 de conuri, le vom transforma în 20 piramide. În jurul
fiecărui con vom depune picături de ceară ( roşie, verde, albastră) pentru a realiza trei feţe de culori
diferite.
125
Fig.V.13 depunerea conurilor de ceară şi realizarea piramidelor cu feţe diferit colorate
2. REALIZAREA CUSPIZILOR DE CEARA

a. În momentul depunerii la locul dorit a picăturii de ceară trebuie să facem o răcire lejeră înainte
de a retrage instrumentul. În acest fel vom evita ca ceara să rămână lipită de instrument.
FIG.V.14 sonda nu se retrage decât după o uşoară răcire punerea în poziţie a primelor picături de ceară
b. Nu trebuie să revenim cu ceară imediat în acelaşi loc. Prima picătură de ceară dacă nu s-a răcit
şi solidificat destul picătura următoare se va aplatiza în loc să-şi păstreze forma sa rotundă.
Trebuie, deci să plasăm o serie de picături care vor reprezenta baza viitoarelor conuri înainte
de a reveni la prima.
Fig.15 Faza1=2 picături suprapuse faza2 =3 picături suprapuse faza3= realizarea versanţilor cuspidieni
c. Pentru transformarea imediată a unei picături în con este suficient să o depunem pe model şi să
suflăm lejer în acelaşi timp cu ridicarea sondei pentru a întinde ceară în înălţime.
126
fig.V.16 întinderea cerii pentru realizarea conului unui cuspid. Executantul suflă uşor în timp ce retrage sonda.
3.TEHNICA ADITEI DE CEARA: REALIZAREA FETEI OCLUZALE A MOLARULUI 1.6

PE MODELELE PEDAGOGICE.
a.Prepararea modelului superior înainte de modelarea cerii.
Marcarea reperelor:
1. cu un creion cu mină de grafit vom marca creasta sagitală a cuspizilor vestibulari. Creionul este
menţinut perpendicular pe vârfurile cuspidiene şi vom trasa o linie de la primul primul premolar
superior până la al doilea molar superior. De aceeaşi manieră vom marca şi cuspizii platinali.
2. Vom prelungi liniile trasate pe feţele vestibulare respectiv palatinale , prelungind vârfurile
cuspidiene până la rebordul gingival.
127
3. La 4 mm de vârfurile cuspidiene se va trasa o linie orizontală care va servi drept drept linie
ghid după care se reduce faţa ocluzală.
4. Se va reteza faţa ocluzală a 1.6 până la linia orizontală.

5. Vom determina aproximativ amplasarea cuspizilor originali pe suprafaţa obţinută prin
prelungirea reperelor vestibulare şi palatinale.
6. Apoi vom trasa liniile cuspidiene vestibulare şi palatinale pe suprafaţa retezată.
7. Intersecţia acestor repere va defini amplasarea bazelor conurilor cuspidiene.
128
b.Realizarea feţei ocluzale a molarului 1.6 în poziţia de intercuspidare maximă.

Se va face în cocncordanţă cu caracteristicile morfollgice individuale ale molarului 1.6 dar şi cu
respectarea contactelor ocluzale cu dinţii antagonişti.
A. vom trasa reperele pe faţa ocluzală retezată.
B. – vom poziţiona conurile de ceară galbenă.
♦ Cuspidul DV va depăşi cuspizii vestibulari mandibulari până la şanţul disto-vestibular al 4.6

♦ Cuspidul MP va fi îndreptat până la fundul fosei centrale a 4.6
♦ Cuspidul DP va fi dirijat până la contactul cu creasta marginală distală a 4.6
♦ Cuspidul MV va fi dirijat să depăşească şanţul MV al 4.6; nu va veni în contact cu cuspidul
MV al 4.6
C. realizarea crestelor marginale cu ceară albastră
D. realizarea stratului de smalţ şi restul feţei ocluzale cu ceară albă.
4.REALIZAREA FETEI OCLUZALE A 4.5, 4.6 PE MODELELE

PEDAGOGICE.
Desenaţi:
1. Pe faţa V şi L axele cuspidiene a fiecărui cuspid, prelungindu-le până la colet.
2. Retezaţi faţa ocluzală a 4.5 până la 1mm sub punctele de contact proximale. Trasarea reperelor
pe platou, a liniilor vârfurilor cuspidiene vestibulare şi linguale până la şanţul principal.
3. Pe platoul lui 4.5 vom proiecta vârfurile axelor cuspizilor V şi L aceste axe vor intersecta liniile
cuspidiene. Vom obţine, astfel, punctele care definesc poziţia bazelor conurilor cuspidiene.
4. Construirea conurilor cu ceară galbenă.
a. Conul vestibular va intra în uşor contact cu crestele marginale ale 1.4 şi 1.5 între cele
două puncte de contact.
b. Conul lingual se va situa între 1.4 şi 1.5 dar fără să realizeze contact.
129
c. Se vor realiza crestele marginale cu ceară albastră.

d. Se va realiza restul feţei ocluzale cu ceară albă.
5. REALIZAREA FETEI OCLUZALE A PRIMULUI MOLAR

MANDIBULAR.
Material şi metodă : la fel ca şi înainte,
Construirea conurilor:
a. Conurile linguale: Conul M este situat între 1.5 şi 1.6 fără să atingă aceşti dinţi.
Conul D se va poziţiona între cei doi cuspizi palatinali ai 1.6
b. Conurile vestibulare : Conul D intră în contact uşor cu foseta distală a 1.6 .
Conul M ajunge la acelaşi nivel cu fosa centrală a 1.6. Conul M în uşor contact
cu crestele marginale ale 1.5 şi 1.6
c. Realizarea crestelor marginale cu ceară albastră.
d. Realizarea restului feţei ocluzale cu ceară albă.
Fig. V.17 Schema şanţurilor şi fosetelor schema simplificată a cuspizilor

Morfologia Dintilor

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Morfologia Dintilor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

I.2 GRUPURILE DINŢILOR PERMANENŢI

Fig.I.1 arcadele dentare permanente-

I.3 SISTEME DE NOTARE A DINŢILOR

Fig.I.2 sistemul internaţional de notare a dinţilor

I.4 ELEMENTE MORFOLOGICE DE BAZĂ ALE DINŢILOR UMANI PERMANENŢI

I.5 REPERE LA NIVELUL DINŢILOR

I.6 ELEMENTE DE RELIEF CORONAR COMUNE DINŢILOR UMANI

- d i n ţ i Fig.I.3 REPERE LA NIVELUL DINŢILOR pluricuspidaţi:-

B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE

II. FAŢA PALATINALĂ:

III. FAŢA MEZIALĂ:-are o formă triunghiulară cu vârful spre marginea incizală.

-dimensiunile feţei M sunt mai mari decât cele ale feţei D.

IV.FAŢA DISTALĂ:-are, de asemenea, o formă triunghiulară.

V.MARGINEA INCIZALĂ: -este situată la polul opus marginii cervicale şi reprezintă

INCISIVUL CENTRAL SUPERIOR DREPT

A. Faţa vestibulară B. Faţa palatinală

C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE

D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALUL RADICULAR

A:secţiune axială M-D

MODELAJUL DIRIJAT ÎN GIPS AL INCISIVIVULUI CENTRAL

Fig.2 desenul fetei meziale

Fig.3 desenul fetei distale

9. Pe faţa vestibulară se unesc punctele de pe marginile vestibulare ale desenelor de pe feţele

Fig.4 desenul fetei V

Fig.5 desenul fetei P

Fig.6 desenul fetei incizale

4. FAŢA PALTINALĂ PREZINTĂ UN RELIEF BINE

II.2.INCISIVUL LATERAL SUPERIOR

B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE:

II. FAŢA PALATINALĂ:

MODELAJUL DIRIJAT ÎN GIPS AL INCISIVULUI LATERAL

INCISIVUL LATERAL SUPERIOR DREPT

A:FAŢA VESTIBULARĂ B: FAŢA PALATINALĂ

Înălţimea părţii coronare: 22mm

Fig.3 desenul fetei distale

13. Pe faţa V a blocului de gips se va aplica desenul feţei V din fig.4

18. Se îndepărtează surplusul

1. COROANA ESTE MAI ÎNGUSTĂ, MAI ALUNGITĂ ŞI

II.3 CANINUL SUPERIOR

B. CARACTERSITICI MORFOLOGICE CORONARE:

CANINUL SUPERIOR DREPT

A: Faţa vestibulară B:Faţa palatinală

III. FEŢELE PROXIMALE (MEZIALĂ şi DISTALĂ):

A: secţiune axială M-D

MODELAJUL DIRIJAT ÎN GIPS AL CANINULUI SUPERIOR

Fig.2 desenul fetei M Fig.3 desenul fetei

Fig.4 desenul feţei vestibulare Fig.5 desenul feţei palatinale

Fig.6 desenul fetei incizale

1. CEA MAI VOLUMINOASĂ COROANĂ DINTRE TOŢI

II.4. INCISIVUL CENTRAL INFERIOR

B. CARACTERISITICI MORFOLOGICE CORONARE:

II. FAŢA LINGUALĂ:

INCISIVUL CENTRAL INFERIOR DREPT

A: Faţa vestibulară B:Faţa palatinală

III. FEŢELE PROXIMALE (MEZIALĂ şi DISTALĂ):

A. SECŢIUNE AXIALĂ M-D

MODELAJUL DIRIJAT IN GIPS AL INCISIVULUI

ÎNĂLŢIMEA PĂRŢII CORONARE: 18 mm

Fig.1 fata incizala

Fig.4 desenul fetei vestibulare Fig.5 desenul fetei linguale

Fig.2 desenul fetei meziale Fig.3 desenul fetei distale

II.5 INCISIVUL LATERAL INFERIOR

III. FEŢELE PROXIMALE (MEZIALĂ şi DISTALĂ):-au formă triunghiulară cu baza spre