,,Modalități de stimulare a interesului pentru lectură la elevii din gimnaziu"

,,Cea mai cu folos zăbavă e cititul cărţilor."

MIRON COSTIN

Ca profesor şi modelator  de caractere susţin ideea că, pentru fiecare

educator, sădirea respectului şi dragostei pentru cuvântul tipărit constituie garanţia
faptului că munca sa va da roadele aşteptate. Dezvoltarea personalităţii copilului şi
evoluţia ulterioara a lui este puternic influenţată de interesul pentru cunoaştere.

Spre deosebire de mijloacele mass-media care ne bombardează într-un ritm

alert cu informaţii şi cu mesaje de cele mai multe ori violente, pe care nu prea ai
timp să le analizezi, să discerni binele de rău, transmiţându-ţi o stare de alertă
continuă, cartea, lectura, ne  deconectează de stresul cotidian,  dezvoltă cititorului
răbdarea, perseverenţa,  transmite linişte omului însetat de cunoaştere. De aceea se
cuvine sa dăm importanţa cuvenită lecturii, să valorificăm comoara de înţelepciune
ascunsă în cărţi. 

 Lectura are valenţe multiple  şi contribuie  atât la formarea caracterului, a

conduitei, la dezvoltarea imaginaţiei, a vocabularului activ, la succesul elevului
iubitor de carte, precum şi la adaptarea  mai rapidă, mai uşoară în situaţii noi, cum
ar fi adaptarea copiilor la activitatea școlară.

Un atu pentru profesor îl constituie faptul că una dintre particularitatile 

elevilor mai mici este dragostea lor pentru poveşti, pentru personajele fantastice
din basme,  în special pentru cele pozitive cu care ar vrea sa se identifice. Vin din
clasele primare cu un bagaj de lecturi, situație de care trebuie profitat, pentru a
continua dezvoltarea interesului față de acest tip de activitate, mai ales că acum pot
să-şi autosatisfacă setea de lectură. Spre regretul nostru, motivaţia actuala a
copiilor, este mai mult extrinsecă decât intrinsecă. Sunt rari copiii care renunţă la
jocuri pe calculator sau alte activitati cu prietenii, în favoarea lecturii, pentru
plăcerea de a mai citi o
carte.                                                                                                                

Uneori, dezinteresul pentru lectură, este generat chiar de omiterea de către

profesor de a face recomandări privitoare la operele literare ce urmează a fi
studiate, sau potrivite pentru vârsta şi interesele elevilor.      
 La întrebarea: de ce pierde timpul jucăndu-se pe calculator sau în faţa
televizorului  chiar dacă nu era o emisiune interesantă, nu de puţine ori am primit
raspuns din partea copilului că profesorul/profesoara nu le-a recomandat nicio
lectură și, decât să citească ceva de care nu are sau nu va avea nevoie, mai bine nu
citește nimic. 

Trebuie avută în vedere orientarea preferinţelor spre texte potrivite cu

particularităţile lor de vârstă, atât ca şi conţinut, cât şi ca dimensiune,  pentru a
evita supraîncărcarea.     

Pentru a forma elevilor nostri deprinderi de citire a cât mai multor lecturi,
penru a îndrăgi această activitate, în sensul de a deveni o activitate plăcută, dorită
şi a nu o privi ca pe o corvoadă, ca pe o obligaţie fără sens, e nevoie sa
oferim motivaţii diverse cum ar fi: reusita la un examen, participarea la anumite
concursuri, evidenţierea în fata clasei etc.  

Părinții trebuie implicați în procesul de conștientizarea importanței lecturii

în viața copiilor lor. Cã este asa, este suficient sã ne gândim la modelul Smarandei
Creangã, mama marelui nostru scriitor care, în inegalabilele sale Amintiri din
copilãrie noteazã: „Și când învãtam eu la scoalã, mama învãta cu mine acasã si
citea acum la ceaslov, la psaltire si Alexandria mai bine decât mine si se bucura
grozav când vedea cã mã trag la carte."

Metoda predicţiilor consider că este una dintre metodele care stârnește cel

mai mult interesul elevilor pentru lectură. Deşi e nevoie de mai mult timp pentru
parcurgerea unei opere literare, folosind această metodă implicăm activ  elevii în
studierea operei respective, le dezvoltăm imaginaţia creatoare, gândirea logică şi le
motivăm curiozitatea, interesul  pentru  continuarea lecturii. Se implică toti, pentru
că fiecare doreşte să afle dacă varianta sa coincide cu cea a autorului. Utilizând
metoda predicţiilor, veţi constata că nu va fi nevoie  de a doua sau a treia lecturare
a textului pentru  putea  fi reprodus de către copii, pentru că la fiecare fragment,
verificându-şi predicţiile,  ei nu fac altceva decât să aprofundeze  conţinutul  acelui
fragment.   Metoda predictiilor presupune pregătirea din timp a textului, împărţirea
lui pe fragmente şi eventual alegerea unor cuvinte cheie pentru text. La început se
prezintă elevilor  titlul operi literare sau cele 3-5 cuvinte cheie  pe baza cărora le
cerem să-şi imagineze propria poveste şi să ne-o spună. Apoi, sriem pe tablă şi 
elevii scriu în caiete un tabel cu două coloane:

CE  CRED CĂ  S-A ÎNTÂMPLAT?   CE  S-A  ÎNTÂMPLAT  DE  FAPT?  
   
 Înainte de a citi sau povesti fiecare fragment    vom nota în tabel predictiile
făcute de copii, iar după citirea fragmentului, vom verifica  dacă se confirmă
predictiile lor. În acest mod atenţia lor va fi foarte mare. De asemenea putem cere
copiilor să-şi argumenteze   predicţiile.

Când suntem realmente interesaţi de evoluţia elevilor noştri, ne preocupă şi

formarea noastră continuă şi vom îmbina metode ale învăţământului tradiţional cu
cele ale ,,Gândirii critice" sau cu unele preluate de la ,,Step by step".    

 Pentru a stârni înteresul faţă de lectură al elevilor şi dorinţa de a citi mai

mult, uneori le povestesc începutul unor texte, pe care apoi le termină singuri  de
citit.    De asemenea,  recomand  povestirile cu conţinut istoric.  Presupun că toţi
dascălii au la clasă o mică bibliotecă şi de fiecare dată când vorbeşte despre o
personalitate literară sau istorică poate nu doar să recomande, ci să prezinte texte 
referitoare la acea personalitate sau scrise de autorul respectiv.  Bineînţeles  că vor
fi mai mulţi doritori  a lua cartea respectivă, dar noi, cunoscându-i bine, o vom da
prima dată celui care ştim că  citeşte mai putin, pentru a-i oferi un avantaj şi a-l  
stimula, apoi celorlalti care nu găsesc între timp lectura în biblioteca proprie, în
biblioteca şcolii    sau nu şi-au cumpărat-o. (Aceştia îl vor presa să citească mai
repede.)  

Paul Cornea spunea în lucrarea sa Introducere în teoria lecturii „… cã nici

computerul, nici televizorul nu vor duce la disparitia cãrtii, cã lectura va continua
sã joace un rol cardinal în viata oamenilor, cã accelerarea progresului tehnic va
fi mereu însotitã de remedierea compensatoare a unui spatiu liber pentru
închipuire, visare si cãutare de sens… Cred, vreau să cred cã vom continua sã
citim chiar dacã nu vor mai fi cãrti. O vom face, la nevoie, pe ecrane portabile sau
fixe, de buzunar ori de mari dimensiuni, dar vom continua s-o facem câtã vreme
vom persevera sã gândim si sã producem bunuri simbolice."

Numai cel căruia i s-a insuflat în copilărie gustul pentru lumea minunatã a
cărții va cauta și își va găsi timp pentru aceasta activitate destinată minții și
sufletului în același timp.

Bibliografie:

1. Cornea, Paul, Introducere în teoria lecturii, Ed. Minerva, Bucuresti, 1988

2. Goia, Vistian, Didactica limbii si literaturii române pentru gimnaziu si

liceu, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000