MARIAN RĂZVAN

An II, EFS, IFR

SISTEMUL NERVOS ȘI FUNCȚIILE SALE

1.Clasificarea sistemului nervos

Sistemul nervos este alcătuit din totalitatea organelor în componența cărora intră țesutul nervos.

Din punct de vedere funcțional sistemul nervos se clasifică în:

-sistem nervos somatic (al vieții de relație) SNS
-sistem nervos vegetativ (al vieții vegetative) SNV

Sistemul nervos somatic (al vieții de relație) asigura activitatea motorie somatică și
sensibilitatea senzitivo-senzorială în funcție de condițiile mediului înconjurător.Rolul sistemului
nervos somatic: integrarea organismului în mediul sau de viață.

Sistemul nervos vegetativ coordonează activitatea organelor interne (viscerelor) în condiții

diferite de viață.
Din punct de vedere structural și funcțional, sistemul nervos vegetativ se clasifică în:
-sistem nervos simpatic (care acționează în situații neobișnuite)
-sistem nervos parasimpatic (care acționează în condiții obișnuite)

Din punct de vedere topografic sistemul nervos se clasifică în:

-sistem nervos central SNC
-sistem nervos periferic SNP

A.SNC- axul cerebrospinal (nevrax) - este alcătuit din măduva spinării și encefal

a.Măduva spinării

Măduva spinării este situată în canalul vertebral format prin suprapunerea orificiilor vertebrale.
Măduva spinării se întinde de la vertebră cervicală C1 la vertebră lombară L2, de unde se continuă
cu filum terminale până la vertebră a două coccigiană.

b.Encefalul

Encefalul este situat în cutia craniană și este format din:

* Trunchi cerebral (bulb rahidian, puntea lui Varolio și mezencefal)
* Cerebel
* Diencefal (talamus, metatalamus, epitalamus, hipotalamus)
* Emisferele cerebrale

1
 Organele sistemului nervos central sunt protejate de un sistem de membrane cerebro-spinale
care alcătuiesc meningele.Cele trei membrane cerebro-spinale sunt: duramater, arahnoidă și
piamater.
Între arahnoidă și piamater se află un spațiu plin cu lichid cefalo-rahidian, cu rol trofic și de
protecție mecanică.

B.SNP - sistemul nervos periferic este alcătuit din nervi periferici și ganglioni nervoși

a.Nervii periferici

Nervii periferici sunt alcătuiți din prelungirile neuronale și sunt reprezentați de:
-12 perechi de nervi cranieni (senzițivi, motori și micști)
-31 perechi de nervi spinali (micști)

b.Ganglionii nervoși

Ganglionii nervoși sunt alcătuiți din aglomerări de corpi neuronali și sunt reprezentați de:
-ganglioni spinali
-ganglioni cranieni
-ganglioni vegetativi

2.Funcțiile sistemului nervos

A.Funcția reflexă
Funcția reflexă se realizează prin substanța cenușie a sistemului nervos.

Distribuția substanței cenușii

a)La nivelul măduvei spinării substanța cenușie este dispusă la interior, are formă de fluture
și prezintă prelungiri numite coarne (3 perechi de coarne):

-două coarne anterioare (o pereche de coarne anterioare) care conțin neuroni somatomotori,
care conduc informațiile de la centri nervoși la efectori
-două coarne posterioare (o pereche de coarne posterioare) care conțin neuroni
somatosenzitivi, care conduc informațiile de la receptori la centri nervoși
-două coarne laterale (o pereche de coarne laterale) care conțin neuroni vegetativi:
visceromotori și viscerosenzitivi

b)La nivelul encefalului

* În trunchiul cerebral substanță cenușie este dispusă la interior și fragmentată în nuclei:

senzițivi, motori, vegetativi și propii.
* În cerebel substanță cenușie este dispusă la interior, unde formează nuclei de substanță
cenușie, și la exterior, unde formează scoarță cerebeloasă.
* În diencefal sunt mase de substanță cenușie sub formă de nuclei în toate componentele
sale: talamus, metatalamus, epitalamus și hipotalamus.
* În emisferele cerebrale substanță cenușie este dispusă la interior, unde formează nucleii
bazali (corpii striati), și la exterior, unde formează scoarța cerebrală (cortexul cerebral).

2
 Mecanismul fundamental de funcționare a sistemului nervos este actul reflex
(reflexul).Actul reflex este procesul fiziologic de răspuns la acțiunea unui stimul asupra unei zone
receptoare.Baza anatomică a actului reflex este arcul reflex.Arcul reflex este format din 5
componente: receptor, cale aferentă, centru nervos, cale eferentă și efector.

RECEPTOR >>> calea aferentă >>> CENTRU NERVOS >>> calea eferenta >>> EFECTOR

a.Receptorul
Este o structură excitabilă care răspunde la stimuli prin variații de potențial gradate, proporțional cu
intensitatea stimulului.Rolul receptorului este de a transformă energia stimulului în influx
nervos.Receptorii pot fi clasificați după mai multe criterii.

* După localizare:
-exteroceptori se află la periferia organismului și primesc informații din mediul extern.
-propioceptori sunt localizați în mușchi, tendoane, articulații, periost (membrană conjunctivă
a oaselor) pericondru (înveliș conjunctiv al cartilajelor).
-interoceptori (visceroceptori) sunt situați în pereții organelor interne (viscerelor) și primesc
informații din interiorul organismului.

* După natura agentului excitant:

-mecanoreceptori stimulați de atingere, presiune, lovire, vibrații ale aerului
-termoreceptori stimulați de diferențele de temperatura
-chemoreceptori stimulați de modificarea concentrației unor substanțe (olfactivi și gustativi)
-fotoreceptori stimulați de lumina
-algoreceptori (nociceptori) stimulați de orice excitant care produce durere
-baroreceptori pentru presiune
-osmoreceptori pentru presiune osmotică

* După viteză de adaptare:

-fazici- activitatea crește la aplicarea stimulului și scade la menținerea lui
-tonici- activitatea este constantă pe toată durata aplicării stimulului

b.Calea aferentă
Este senzitivă.Face legătură între receptori și centri nervoși.
Este reprezentată de dendritele și axonii neuronilor senzitivi din ganglionii spinali și de dendritele și
axonii neuronilor senzitivi de pe traseul unor nervi cranieni.

c.Centrul nervos
Reprezintă toate structurile sistemului nervos central care analizează și prelucrează informațiile
primite și generează impulsuri nervoase.
Fiecare centru nervos are două compartimente funcționale:
1.compartimentul senzitiv unde sosesc informațiile de la receptori
2.compartimentul motor care transmite comenzile către efectorii
În sistemul nervos există 3 nivele majore unde se află centrii nervoși care coordonează diferite
tipuri de reflexe
-nivelul subcortical (diencefal, cerebel, trunchi cerebral)
-nivelul cortical, cortex cerebral (scoarță cerebrală)
-măduva spinării

3
d.Calea eferentă
Este motorie.Face legătură între centrii nervoși și efectori.Este reprezentată de axonii neuronilor
motori din măduva spinării; și de fibrele motorii ale nervilor cranieni.

e.Efectorul
Execută comanda primită de la centrul nervos.Efectorii sunt reprezentați de mușchi, care răspund
prin contracție, și glande, care răspund prin secreție: mușchii striați (efectori ai sistemului nervos
somatic), mușchi netezi (efectori ai sistemului nervos vegetativ), glande exocrine și glande
endocrine.

Deosebirea principală dintre arcul reflex somatic și arcul reflex vegetativ constă în modul în care
este alcătuită calea lor eferentă. Arcul reflex somatic are un singur neuron pe calea eferentă, iar
arcul reflex vegetativ are doi neuroni pe calea eferentă.

B.Funcția de conducere
Clasificarea căilor de conducere

Funcția de conducere se realizează prin substanță albă a sistemului nervos.

Substanța albă este formată din două tipuri de căi:
-căi ascendente
-căi descendente

I.CĂILE ASCENDENTE - CĂILE SENSIBILITĂȚII ( LA N IVELUL MĂDUVEI)

Căile ascendente sunt senzitive. Conduc excitatiile sub formă de influx nervos, de la
receptori (exteroceptori, propioceptori și interoceptori) la centri nervoși și deservesc sensibilitatea
corpului.Aceste cai sunt de două tipuri: specifice și nespecifice.

a)specifice pentru fiecare tip de sensibilitate (exteroceptivă și proprioceptivă), care sunt

alcătuite din trei neuroni și conduc impulsuri cu rol în perceperea și discriminarea fină a
stimulilor.Proiecția lor corticala se face într-o zonă limitată.
b)nespecifice (reprezentate de substanța reticulată din jurul canalului ependimar si dintre
coarnele posterioare si laterale), contin peste trei neuroni.Acestea, impreuna cu calea spinotalamica,
conduc sensibilitatea interoceptiva.

Sensibilitatea este propietatea unor părți ale sistemului nervos de a recepționa, transmite sau
percepe excitații. Sensibilitatea corpului (sensibilitatea somatică) este de trei tipuri: sensibilitate
exteroceptivă, sensibilitate proprioceptivă și sensibilitate interoceptivă.

Căile sensibilității exteroceptive

Căile sensibilității exteroceptive sunt căi specifice; au pe parcurs trei neuroni; au proiecție corticală;
conduc impulsuri de la exteroreceptori tactili, termici și dureroși în scoarța cerebrală, pentru
formarea senzațiilor specifice.

a)Sensibilitatea tactilă fină (epicritică)

Sensibilitatea tactilă fină este condusă prin fasciculele spinobulbare Goll și Burdach.
Căile sensibilității tactile fine au pe parcurs trei neuroni:

4
 * Primul neuron (protoneuronul) se află în ganglionul spinal, pe rădăcina posterioară a
nervului spinal.
* Al doilea neuron (deutoneuronul) se află în nucleii bulbari Goll și Burdach.
* Al treilea neuron (tritoneuronul) se află în talamus, axonul sau se proiectează pe scoarța
cerebrală.

Rol: conduc informații tactile fine și vibrații.Căile sensibilității tactile fine conduc
informații privind formă, mărimea, structura și percepția greutății obiectelor.
Proiecția corticală: neocortexul receptor zona somestezica I; se încrucișează la nivelul
bulbului rahidian.

b)Sensibilitatea tactilă grosieră (protopatica)

Sensibilitatea tactilă grosieră este condusă prin fasciculul spinotalamic anterior.

Căile sensibilității tactile grosiere au pe parcursul lor trei neuroni:
* Primul neuron (protoneuronul) se află în ganglionul spinal de pe rădăcina posterioară a
nervului spinal.
* Al doilea neuron (deutoneuronul) se află în cornul posterior medular.
* Al treilea neuron (tritoneuronul) se află în talamus; axonul sau se proiectează pe scoarța
cerebrală.

Rol: conduc informațiile tactile elementare (conduc informații tactile grosiere și de

presiune ușoară).
Proiecția corticală: în neocortexul receptor în zona somestezica II.Se încrucișează la nivelul
măduvei spinării.

c)Sensibilitatea termică și dureroasă

Sensibilitatea termică și dureroasă este condusă prin fasciculul spinotalamic lateral.

Căile sensibilității termice și dureroase au pe parcursul lor trei neuroni:
* Primul neuron (protoneuronul) se află în ganglionul spinal de pe rădăcina posterioară a
nervului spinal.
* Al doilea neuron (deutoneuronul) se află în cornul posterior medular.
* Al treilea neuron (tritoneuronul) se află în talamus, axonul sau se proiectează pe scoarță
cerebrală.

Rol: conduc informațiile termice și dureroase.

Căile sensibilității proprioceptive ( kinestezice )

Căile sensibilității propioceptive sunt căi specifice.Conduc informațiile de la propioceptori.Au

proiecție corticală sau subcorticală.

a)Sensibilitatea propioceptivă conștientă

Sensibilitatea propioceptivă conștientă este condusă prin fasciculele spinobulbare Goll și
Burdach.
Căile sensibilității propioceptive conștiente au pe parcurs trei neuroni:
*Primul neuron (protoneuronul) se află în ganglionul spinal.
*Al doilea neuron (deutoneuronul) se află în nucleii Goll și Burdach din bulb.
*Al treilea neuron (tritoneuronul) se află în talamus.

5
 Rol: conduc informațiile de la propioceptori din regiunea gâtului, trunchiului și membrelor
la scoarță cerebrală. Proiecția corticală: în neocortexul receptor, în zona senzitivo-
motorie.Se încrucișează la nivelul bulbului rahidian.
b)Sensibilitatea propioceptivă inconștiență

Sensibilitatea propioceptivă inconștiență este condusă prin fasciculul spinocerebelos direct

Flecshig, care preia informații din partea inferioară a corpului; nu se încrucișează.
Sensibilitatea propioceptivă inconștiență mai este condusă și prin fasciculul spinocerebelos
încrucișat Gowers, care preia informații din partea superioară a trunchiului și membrele
superioare, se încrucișează la nivelul măduvei spinării.
Căile sensibilității propioceptive inconștiente au pe parcurs doi neuroni:
*Primul neuron (protoneuronul) se află în ganglionul spinal.
*Al doilea neuron (deutoneuronul) se află în nucleii cornului posterior medular.

Rol: conduc informațiile de la propioceptori din regiunea gâtului, trunchiului și

membrelor în cerebel.
Proiecția corticală: în cerebel.

Căile sensibilității interoceptive ( visceroceptive )

Căile sensibilității interoceptive sunt căi specifice și nespecifice.

a) Căile specifice
Căile specifice sunt conduse prin fasciculele spinotalamice

b) Căile nespecifice

Căile nespecifice sunt reprezentate de substanță reticulata care se întinde de la

măduva sacrata până în talamus.

Rol: conduc informații de la viscere.

II.CĂILE DESCENDENTE - CĂILE MOTILITĂȚII

Căile descendente sunt motorii.Conduc impulsuri nervoase de la centri nervoși ai encefalului spre
măduva, și deservesc motilitatea corpului.
Căile descendente sunt de două tipuri: voluntare (piramidale) și involuntare (extrapiramidale).

CĂILE MOTILITĂȚII VOLUNTARE (PIRAMIDALE)

Motilitatea voluntară este condusă pe căile piramidale corticospinale (directe și încrucișate) și

corticobulbare.

a)Căile piramidale corticospinale

Căile piramidale corticospinale străbat descendent toate etajele trunchiului cerebral.
La nivelul bulbului comportamentul este diferit:
- 75% din fibre se încrucișează la nivelul bulbului, formând fasciculul piramidal încrucișat
- 25% din fibre nu se încrucișează în bulb ci în măduva spinării, formând fasciculul
piramidal direct.
Căile motilității voluntare au pe parcurs doi neuroni:

6
 *Primul neuron (protoneuronul) se află în ariile neocortexului motor.
*Al doilea neuron (deutoneuronul) se află în cornul anterior al măduvei spinării.
Rol: conduc comenzi pentru mișcările voluntare, precise, coordonate, ale musculaturii
somatice din regiunea trunchiului, membrelor și o parte din regiunea gâtului; de la nivelul
centrilor motori ai cortexului cerebral.

b)Căile piramidale corticobulbare

Căile piramidale corticobulbare se opresc în bulbul rahidian.Se încrucișează la nivele diferite
ale trunchiului cerebral.
Căile piramidale corticobulbare au pe parcurs doi neuroni:
*Primul neuron (protoneuronul) se află în ariile neocortexului motor
*Al doilea neuron (deutoneuronul) se află în nucleii motori de origine a fibrelor motorii ale
nervilor cranieni.
Rol: conduc comenzi pentru mișcările voluntare, precise, coordonate, ale musculaturii
somatice din regiunea capului și o parte din regiunea gâtului.

CĂILE MOTILITĂȚII INVOLUNTARE (EXTRAPIRAMIDALE)

Căile motilității involuntare au origine corticală și subcorticală.

a)Căile extrapiramidale cu origine corticală

Căile extrapiramidale cu origine corticală fac sinapsa în ganglionii bazali (corpii striati).
Căile extrapiramidale cu origine corticală au pe parcurs doi neuroni:
*Primul neuron (protoneuronul) se află în neocortexul motor.
*Al doilea neuron (deutoneuronul) se află în cornul anterior al măduvei spinării.

b)Căile extrapiramidale cu origine subcorticală

Căile extrapiramidale care pornesc din centri subcorticali au pe parcurs doi neuroni:
*Primul neuron (protoneuronul) se află în centri subcorticali.
*Al doilea neuron (deutoneuronul) se află în cornul anterior al măduvei spinării.

Rol: conduc comenzi către mușchi scheletici și determina contracții musculare automate,
intervin în realizarea unor activități umane complexe, cum ar fi: mersul, scrisul, condusul
mașinii, innotul, cântatul la intrumente.

Căile extrapiramidale cu origine subcorticală sunt reprezentate de fasciculele:

- tectospinale (cu origine în coliculii cvadrigemeni din mezencefal);
- rubrospinale (cu origine în nucleii roși din pedunculii cerebrali din mezencefal);
- nigrospinale (cu origine în substanță neagră din pedunculii cerebrali din mezencefal);
- vestibulospinale (cu origine în nucleii vetibulari din bulbul rahidian);
- olivospinale (cu origine în olivele bulbare din bulbul rahidian);
- reticulospinale (cu origine în substanță reticulata a trunchiului cerebral);
Toate aceste cai ajung în cordoanele anterioare ale măduvei spinării; excepție fac fasciculele
rubrospinale care ajung în cordoanele laterale ale măduvei spinării.

Formațiuni ale encefalului

Prin bulb trec toate caile ascendente si descendente descrise la maduva. In afara de acestea,
bulbul contine si cai de conducere ce leaga bidirectional nucleii sai proprii de cerebel, maduva
spinarii sau de etajele superioare
Puntea are cai de trecere ascendente si descendente cunoscute de la maduva, dar si cai
proprii ca:

7
 - corpul trapezoidal care asigura conexiunile dintre nucleii acustici;

-cai vestibulocerebeloase si cerebelovestibulospinale care asigura mentinerea echilibrului,

tonusului si posturii individului.
Pedunculii cerebrali sunt strabatuti de aceleasi cai nervoase ascendente si descendente
intalnite la maduva. In afara de acestea intalnim si cai proprii ale trunchiului cerebral, care leaga
nucleii extrapiramidali subcorticali de nucleii motori ai trunchiului cerebral sau leaga hipotalamusul
de nucleii vegetativi ai trunchiului cerebral.

Functia de conducere a cerebelului se realizeaza prin caile proprii si caile de proiectie;

acesta functie nu poate fi considerata separat de cea reflexa. Principalele conexiuni ale cerebelului
sunt cu analizatorul vestibular, cu analizatorul kinestezic si cu scoarta motorie.

Talamusul indeplineste patru functii: de releu, de asociatie, motorie si de talamus

nespecific.

a. Functia de releu (statie de intrerupere sinaptica). In nucleii talamici specifici are loc
sinapsa obligatorie cu cel de-al treilea neuron, pentru caile sensibilitatii exteroceptive,
proprioceptive si interoceptive. Exceptie fac caile olfactive; de asemenea, caile visceroceptive care
ajung mai intai la hipotalamus, iar de aici in drumul lor spre scoarta, fac sinapsa in talamus.

Caile vizuale si acusticovestibulare fac interupere in corpii geniculati laterali, respectiv

mediali, din metatalamus (care constituie un tot unitar cu talamusul). Astfel caile somestezice au cel
de-al treiela neuron la nivelul nucleului ventral postero-lateral (pentru trunchi) si ventral postero-
medial (pentru gat si cap), al talamusului.

Caile dento-talamo-corticale fac releu in nucleul ventral lateral, iar caile lenticulo-talamo-
corticale au releu in nucleul ventral anterior. La nivel talamic exista si sinapse inhibitorii, prin care
se pot controla, prin vointa intensitatea senzatiilor dureroase.

b. Functia de asociatie se realizeaza prin conexiunile unor nuclei talamici cu ariile

asociative corticale din lobii parietal, temporal si occipital. Pe baza acestor conexiuni, talamusul ia
parte, alaturi de scoarta cerebrala la elaborarea unor comenzi voluntare.

c. Functia motorie. Talamusul este conectat bidirectional cu corpii striati si primeste

aferente de la neocerebel si substanta neagra. Comenzile motorii elaborate pe baza acestor aferente,
sunt trimise apoi, eferent, spre cortexul motor de unde porneste comanda spre motoneuroni
somatici. Prin pozitia sa pe traiectul cailor senzitive si motorii, talamusul partcipa la integrarea
senzitivo-motorie.

d. Functia nespecifica. La nivelul talamusului se intalneste prelungirea anterioara a

formatiei reticulate a trunchiului cerebral, sub forma nucleilor talamici nespecifici. Prin intermediul
acestor formatiuni, talamusul participa la reglarea ritmului somn-veghe, la intarirea tonusului
cortical si a atentiei si la elaborarea unor procese afectiv-emotionale.

Hipotalamusul reprezinta centrul superior de integrare, reglare si coordonare a functiilor

principale ale organismului si de aceea este considerat creierul vegetativ al organismului; este
organul nervos cu cele mai numeroase functii pe unitate de volum. Prin legaturile stranse pe care le
are cu scoarta cerebrala, in special cu sistemul limbic, hipotalamusul participa la integrarea
vegetativo-somatica si la elaborarea reactiilor instinctive si emotionale.

8
 Principalele roluri ale hipotalamusului sunt in coordonarea sistemului nervos
vegetativ , in coordonarea sistemului endocrin, in reglarea metabolismelor intermediare
lipidic, glucidic, proteic si energetic, in reglarea echilibrului hidric al organismului , in reglarea
echilibrului osmotic al organismului, in reglarea aportului alimentar, prin centrii foamei si ai
satietatii, in reglarea ritmului somn-veghe, in reglarea unor acte de comportament , in
termoreglare prin centrii termogenetici (din hipotalamusul posterior), care se activeaza la scaderea
temperaturii sangelui si centrii termolitici (din hipotalamusul anterior), care se activeaza la cresterea
ei.

Emisferele cerebrale reprezinta partea cea mai evoluata a sistemului nervos central. Din
punct de vedere anatomic si functional distingem susbstanta cenusie ce formeaza centrii nervosi de
integrare si coordonare si substanta alba ce reprezinta atat conexiunile dintre acesti centrii cat si
caile de conducere ascendente si descendente. Aici sunt prelucrate complex informațiile care vin
prin intermediul căilor exteroceptive ( vizuale, auditive, olfactive, gustative, cutanate), al căilor
proprioceptive și interoceptive. S-a stabilit existenta la nivelul neocortexului a trei categorii
functionale: functii senzitive, functii motorii si functii asociative. Pe baza acestor functii se nasc
procesele psihice caracteristice fiintei umane: procesele cognitive, procesele volitive si procesele
afective.

SUBSTANȚA RETICULATĂ

Substanţa reticulată sau formatia reticulata reprezintă o imensă reţea de prelungiri neuronale, în
ochiurile căreia se găsesc aglomerări de corpuri celulare, alcătuind nuclei.

Substanţa reticulată (SR) se întinde de la măduva spinării, prin trunchiul cerebral, până la talamus.

În substanţa reticulată a trunchiului cerebral se află toţi nucleii acestuia, iar căile ascendente şi
descendente care leagă encefalul de măduva spinării străbat substanta reticulata.

Substanţa reticulată are două funcţii fundamentale: specifice şi nespecifice.

Funcţiile specifice ale SR sunt reprezentate de faptul că aici este sediul central al reflexelor
trunchiului cerebral.

Funcţiile nespecifice ale SR sunt de coordonare generală, de activare sau de inhibare a activităţii
SNC.

În substanţa reticulată se află centrii tuturor reflexelor trunchiului cerebral. Centrul reflex nu este o
arie net delimitată, ca nucleul motor sau secretor de unde porneşte comanda eferentă spre organul
efector. De exemplu, centrul reflexului lacrimal este alcătuit nu numai din nucleul lacrimal (situat în
punte), ci şi dintr-o serie de deutoneutroni ai căii trigeminale, precum şi nuclei ai formaţiei pontice.

Acelaşi lucru se poate afirma despre centrii cardiovasculari, centrii respiratori, ai echilibrului etc.
Aşadar, SR este sediul a numeroşi centri de reflexe somatice şi vegetative.

Stimularea funcţiilor nespecifice ale SR se face prin colaterale ale căilor ascendente specifice şi ale
căilor descendente motorii. S-au pus în evidenţă mai multe sisteme reticulate nespecifice:

9
1. Sistemul reticulat ascendent activator (SRAA) primeşte colaterale de la toate căile de conducere
ale analizatorilor şi trimite eferenţe care se proiectează bilateral, simetric, pe cortex. Rolul său este
de a produce o excitaţie difuză a scoarţei cerebrale, stimulând astfel nespecific toate funcţiile
cortexului. Stimularea SRAA este urmată de o stare de „trezire” corticală, de creştere a vigilenţei,
cu sporirea aptitudinilor intelectuale.

2. Sistemul reticulat ascendent inhibitor (SRAI) are o acţiune de reducere a activităţii corticale.

3. Sistemul reticulat descendent facilitator (activator, SRDF) trimite eferenţe spre măduva spinării,
în special către motoneuronii γ şi α. El exagerează reflexele medulare şi cele din trunchiul cerebral.

4. Sistemul reticulat descendent inhibitor (SRDI) are aferenţe de la cortexul motor, corpii striaţi,
cerebel şi nucleul roşu. Stimularea SRDI produce hipotonie musculară, tulburări de echilibru şi de
mers.

Formaţia reticulată participă al realizarea celor mai complexe funcţii ale creierului (memorie,
învăţare), precum şi la reglarea ritmului somn-veghe.

Veghea reprezintă starea funcţională cerebrală caracterizată prin creşterea tonusului SRAA,
concomitent cu orientarea conştiinţei spre o anumită activitate.

Alternativa stării de veghe este somnul. Comutarea de la somn la starea de veghe şi invers se
realizează prin stimularea, sau, dimpotrivă, inhibiţia SRAA. Somnul reprezintă o stare de activitate
cerebrală, caracterizată prin încetarea analizei conştiente a stimulilor şi prin suprimarea activităţii
voluntare. Reprezintă o stare de repaus a unor teritorii cerebrale, concomitent cu păstrarea sau
creşterea activităţii altora. Are caracter reversibil.

Există două tipuri de somn: profund, fără vise, şi paradoxal, însoţit de vise şi de mişcări rapide ale
globilor oculari. Aceste faze se succed de mai multe ori în timpul somnului.

Ritmul somn-veghe se suprapune parţial peste ciclul noapte-zi, de aceea se mai numeşte ritm
circadian sau nictemeral. Este unul dintre bioritmurile fundamentale ale organismului, mai puţin
important pentru activitatea somatică, dar foarte important pentru cea psihică.

3.Sistemul nervos somatic ( SNS )

Sistemul Nervos Somatic (SNS) este implicat în controlul voluntar al mișcărilor corpului prin
acționarea mușchilor scheletici și recepția stimulilor externi. Sistemul nervos somatic conține fibre
aferente și eferente:
- fibrele aferente conduc informația de la organele de simț spre locul de procesare;
-fibrele eferente conduc impulsul nervos la mușchi.

Transmisia eferentă are două componente: neuronul din cortexul motor, localizat în girusul
precentral (aria Brodman 4) din creier. Acest neuron face sinapsă în cornul ventral al măduvei
spinării pe un alt neuron. Aici se descarcă acetilcolină care acționează pe receptori nicotinici;
acest al doilea neuron trimite impulsul nervos prin axonul său până la joncțiunea neuromusculară.
Aici se descarcă acetilcolină pe receptori nicotinici, ceea ce rezultă în contracția mușchiului.

10
 Sistemul nervos somatic este responsabil de recepționarea stimulilor extreni și de mișcările
voluntare ale corpului. El este format din :

• Centri nervosi situaţi în encefal şi măduva spinării;

• Nervi aferenţi externi, care conduc informaţia de la organele de simţ spre sistemul nervos
central;
• Nervi eferenti somatici, prin care impulsul nervos de la sistemul nervos central vine spre
muschii scheletici.

Sistemul nervos somatic este, de asemenea, asociat cu mișcarea involuntară, cunoscută și sub
denumirea de arc reflex, caz în care mușchii se mișcă involuntar, fără a primi o comandă de la creier
pentru a face acest lucru. Acest fenomen apare atunci când o cale nervoasă se conectează direct la
măduva spinării. Un exemplu este instinctul de a vă retrage mâna după ce intră în contact sau atinge
un obiect fierbinte sau o mișcare involuntară a piciorului atunci când este stimulat un anumit punct
specific al genunchiului.

4.Sistemul nervos vegetativ (SNV)

Sistemul nervos vegetativ este partea sistemului nervos care coordonează activitatea viscerală
(inconștiență).

Din punct de vedere structural și funcțional SNV este format din două părți:

a.Sistem nervos simpatic

Sistemul nervos simpatic acționează în situații neobișnuite: frică, furie, spaima.
Centri nervoși simpatici sunt situați în măduva spinării, în coarnele laterale din regiunea
toracică (T1-T12) și lombară (L1-L2).
Partea periferică este reprezentată de ganglionii vegetativi și fibre vegetative preganglionare
și postganglionare.

b.Sistem nervos parasimpatic (cranian și sacral)

Sistemul nervos parasimpatic acționează în situații obișnuite de liniște și relaxare a
organismului.
Centri nervoși parasimpatici sunt situați în trunchiul cerebral și în coarnele laterale ale
măduvei spinării din regiunea sacrata.
Partea periferică este reprezentată de fibre nervoase de la nivelul trunchiului cerebral și al
măduvei spinării din regiunea sacrata și plexuri vegetative.

Din punct de vedere structural și topografic este asemănător cu sistemul nervos somatic, fiind
alcătuit din sistem nervos central și sistem nervos periferic.

a.Sistem nervos central

Sistemul nervos central cuprinde:
- centri de comandă situați în măduva spinării și în trunchiul cerebral
- centri de control și integrare vegetativă din hipotalamus, sistemul limbic și scoarța
cerebrală.

b.Sistem nervos periferic

Sistemul nervos periferic este alcătuit din ganglioni vegetativi și nervi.

11
 Acest sistem nervos controlează funcțiile importante vieții organismului (funcțiile vitale), ca
de exemplu: activitatea cardiacă, presiunea sanguină, procesul de digestie și procesul de
schimburi între organism și mediu. De asemenea, acest sistem nervos mai poate coordona
alte organe ca organele sexuale sau mușchii globului ocular. Sistemul nervos vegetativ mai poate
influența sistemul nervos central și sistemul nervos periferic.
Sistemul nervos simpatic are rol în situații de stres cu toate aspectele unei secreții crescute
de adrenalină necesare reacției de fugă sau luptă.
Reacția de fugă sau luptă mai este cunoscută și sub numele de răspunsul simpato-adrenal. În
cazul activării se secretă acetilcolină care activează secreția de adrenalină(epinefrină)
și noradrenalină (norepinefrină). Acestea sunt eliberate în sânge. Sistemul nervos simpatic
acționeaza autonom, fără control conștient, și pregătește corpul pentru acțiuni în situații
periculoase:

• creșterea ritmului cardiac

• constricția vaselor sanguine
• dilatarea pupilelor
• piloerecția (pielea găinii)
• dilatarea bronhiilor
• scăderea motilității intestinului gros
• creșterea transpirației
• creșterea presiunii sanguine
• dilatarea vaselor sanguine ce irigă inima
• reduce secreția glandelor salivare și cauzează o secreție vâscoasă de salivă

Sistemul nervos parasimpatic se mai numește si sistemul nervos pentru odihnă și digestie. Se
poate spune, într-un mod foarte simplificat, că sistemul nervos parasimpatic funcționează invers față
de sistemul simpatic. Totuși, în unele țesuturi funcționează mai degraba împreună.
Acțiuni specifice ale sistemului nervos parasimpatic:

• conservarea energiei
• constricția pupilei
• încetinirea ritmului cardiac
• creșterea activității intestinale
• creșterea activității glandelor
• relaxarea mușchilor din tractul intestinal

Sistemul nervos vegetativ funcționează în mod normal independent de voință, însă prin metode
de autosugestie, yoga, tai chi, biofeedback se poate subordona acest sistem nervos voinței omenești.
Între sistemul nervos vegetativ și cel al vieții de relație există o strânsă interdependență
anatomică și funcțională. Cele două sisteme se influențează reciproc, contribuind în felul acesta, la
realizarea adaptării funcțiilor organelor interne la condițiile variabile ale mediului intern și extern.
Substanță reticulata a trunchiului cerebral, pe lângă funcțiile sale de reglare a sistemelor
somatomotorii, mai îndeplinește și importante funcții vegetative; aici sunt situați o serie de centri:
respirator, al deglutitiei, al masticatiei, al vomei, al motricității vaselor sanguine etc. Toți acești
centri integrează reacții foarte complexe somatice și vegetative. În declanșarea acestor efecte
somatice și vegetative, în urmă activării formației reticulate, un rol deosebit îl are secreția de
adrenalină al cărei efect este stimulativ asupra substanței reticulate.

12
BIBLIOGRAFIE :

https://www.humanitas.net/ro/wiki/anatomie/50366/

http://bacbioro.weebly.com/sistemul-nervos.html

https://medicalplace.blogspot.com/2011/01/caile-sensibilitatii-exteroceptive.html

http://www.ymed.ro/functiile-sistemului-parasimpatic/

https://www.physioanatomy.com/romanian/medicina/sistemul-nervos/substanta-reticulata/

13