MIJLOACELE EDUCATIEI FIZICE

Mijloacele reprezinta instrumentele cu care se opereaza, se actioneaza

in activitatea de educatie fizica. Principalii benefeciari ale mijloacelor sunt copiii,
deoarece mijloacele sunt selectionate si adaptate in functie de particularitatile de
varsta, pregatire si nivelul de intelegere al prescolarilor. Selectarea, adaptarea si
aplicarea corespunzatoare a mijloacelor este realizata de catre cadrul didactic pe
parcursul procesului instructiv educativ. Mijloacele, impreuna cu metodele si
procedeele metodice, formeaza continutul activitatii de educatie fizica.

Exista doua principale categorii de mijloace folosite in educatie fizica:

-  mijloace specifice    exercitiile fizice, jocurile de miscare,

masurile  proprii luate pentru refacerea capacitatii de efort, aparate si materiale
specifice care sunt create in domeniul educatiei fizice;

-  mijloace asociate:  factorii naturali de calire apa,

aerul, soarele;   conditiile igienice; regimul corect de efort si de odihna;
mijloacele intelectuale, morale si estetice. Aceste mijloace apartin altor domenii si
sunt utilizate si in   domeniul  educatiei fizice, sporind evident eficientamijloacelor
educatiei fizice. Mijloacele din educatiei fizice se constituie, deci,  intr-un sistem.
Numai intelese si mai ales utilizate in sistem se poate obtine  eficienta scontata,
adica se pot realiza integral obiectivele educatiei fizice.

Educatia fizica in prescolaritate, se realizeaza prin utilizarea unui  sistem de

mijloace pe care educatoarea trebuie sa le cunoasca, sa stie sa le selectioneze
corespunzator obiectivelor fixate in activitate, si sa le aplice in functie de  nivelul de ,
intelegere si pregatire a copiilor raportate la conditiile concrete de lucru.

In educatie fizica, conditiile de lucru influenteaza major aplicarea anumitor

mijloace, metode, si forme de organizare a activitatii cum ar fi: spatiul de realizare
a activitatii, materialele didactice specifice, aparatele existente in dotare, banca
de gimnastica, scara fixa, saltele, mingii de diferite marimi,cercuri, etc.

 De mare importanta sunt conditiile igienice, de aceea se recomanda

ca  inainte, in timpul si dupa desfasurarea activitatii sa se realizeze aerisirea,
curatenia spatiului de lucru, a materialului didactic utilizat acestea
reprezentand cerinte obligatorii in desfasurarea optima a activitatii de educatie
fizica.

Exercitiul fizic este mijlocul de baza al educatiei fizice si constituie

nucleul sistemuluimijloacelor educatiei fizice. Exercitiul fizic este o actiune, cu
caracter preponderent corporala,care se repeta in mod sistematic si constient.
Repetarea exercitiului fizic intr-un mod stiintific, este conditia fundamenlala pentru
obtinerea  unei eficientei optime a exercitiilor fizice in functie de scopul urmarit   dar
si  in   realizarea obiectivelor educatiei fizice.

Continutul exercitiului fizic se poate adapta si doza in functie de finalitatea si

scopul urmarit.Componentele continutului exercitiului pot fi directionte si asamblate
sub toate aspectele, adica din p.d.v. a  intensitatii efortului, a inlantuirii
miscarilor,  a atentiei si concentrarii psihice.

Continutul, cuprinde totalitatea elementelor din care este compus  exercitiul fizic
si anume:

       miscarile segmentelor corpului sau ale acestuia in intregime asa cum

sunt ele efectuate in cadrul exercitiului respectiv;

       efortul   fizic depus atat din p.d.v. al cantitatii dar si al  intensitatii de

lucru, si nu in ultimul rand al complexitatii  activitatilor.

       efortul psihic concretizat in gradul de solicitare a diferitelor procese

psihice ca: memorie, atentie, rapiditatea gandirii, vointa.

Forma exercitiului exprima modul caracteristic de sccesiune

a  miscarilor componente ale fiecarui exercitiu.

Ea se caracterizeaza prin:

-  pozitia corpului in raport cu aparatul sau obiectul de lucru;

-  directia in care sunt actionate segmentele corpului in timpul efectuarii

miscarii;

-  amplitudinea miscarilor;

-  tempoul-ritmul in care se executa miscarea;

-formele de organizare a colectivului,

Factori daunatori sanatatii

omului:
1)Există o relaţie directă între gradul tabagismului şi mortalitatea
fumătorului care depăşesc cu 30 – 80% pe cea a nefumătorilor.
Procentul se referă mai ales la fumătorii de ţigarete, fiind mai
ridicat la cei care consumă un numar mai mare de ţigari zilnic. Se
remarcă faptul că morbiditatea este cu atât mai mare cu cât
tabagismul este mai precoce.

2) 14 milioane de decese sunt cauzate anual, la nivel

global, de o alimentaţie incorectă şi dezechilibrată, potrivit
 celor mai recente date oferite de Organizaţia Mondială a
Sănătăţii. Alarmant, dacă ne gândim că stă în puterea
noastră să ne modificăm stilul de viaţă şi să facem
alegerile alimentare corecte. Ca să ştii de ce trebuie să te fereşti
este necesar să cunoşti ce anume presupune o alimentaţie
nesănătoasă, dar şi care sunt principalele probleme medicale la
care te expui. 

Odihna active si pasiva a

omului:
Odihna îmbracă două forme: activă şi pasivă.
Activă înseamnă că se realizează prin schimbarea unui tip de
activitate cu un altul sau prin practicarea diferitelor exerciţii fizice
sau a diferitelor forme de sport.
Odihna activă este foarte necesară, în special în cazul persoanelor
care practică o muncă sedentară, dar şi al celor care efectuează
munci fizice cu mişcări foarte limitate: cei care lucrează în mecanică
fină, şoferi, croitori, intelectuali, funcţionari din instituţiile
administraţiei publice. Pentru odihnă activă, foarte multe persoane
au câte o pasiune sau chiar două, asta însemnând că le interesează
şi o altă ocupaţie decât cea profesională. Unei activităţi statice
trebuie să-i corespundă obligatioriu şi un hobby dinamic. Iată câteva
forme de odihnă activă: mersul pe jos, grădinăritul, ciclismul, înotul.
Neglijarea odihnei, în general, inclusiv a celei active, poate duce la
situaţii neplăcute.
Odihna pasivă înseamnă somn. Odihna activă nu poate substitui şi
anula odihna prin somn. Iar atunci când vorbim despre somn trebuie
să ne gândim atât la durata, cât şi la calitatea lui. Durata de somn
recomandată variază de la un individ la altul, în funcţie de vârstă.
Astfel, nou-născuţii dorm până la 20-22 de ore, cu trezire doar
pentru masă, copiii cu vârsta de un an dorm 16 ore, cei cu vârsta de
trei ani - 13 ore, iar adolescenţii de 16 ani - 8 ore. La adulţi somnul
oscilează între 7 şi 8 ore. Există, însă, abateri importante de la
această limită, considerată media populaţiei. Unii dorm 4-5 ore pe
noapte şi mulţi dintre aceştia obişnuiesc să doarmă neapărat circa
un sfert de oră după masa de prânz. În perioada somnului,
refacerea energiei consumate în timpul muncii are loc printr-o
încetinire a ritmului de funcţionare a multor organe: se relaxează
muşchii, scade frecvenţa contracţiilor inimii, se răreşte ritmul
respiraţiei, scade puţin tensiunea arterială. În timpul somnului nu are
loc numai refacerea capacităţii de muncă (acţiune) a omului, ci şi
revigorarea întregului organism şi chiar o mai bună recuperare în
cazul celor care suferă de o anumită boală.