Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Cum Percep Lumea Exterioara

    Încărcat de

    Bianca
    204 vizualizări207 pagini
    Cum Percep Lumea Exterioara

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    PDF sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document
    Cum Percep Lumea Exterioara

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    204 vizualizări207 pagini

    Cum Percep Lumea Exterioara

    Încărcat de

    Bianca
    Cum Percep Lumea Exterioara

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 207
    CATEVA OBSERVATI DESPRE AUTOAREA ACESTEI CARTI Printre dejectele fizice care ating personalitatea umand, cet mai reu, poate, este acela care te face orb, surd $1 mut, Adica lipsa concomitenta a vdzului, auzului gi vorbirii Intradevar, inchipuifi-od un om céruia ii ardtafi ceva, iar el fut vede pentruct e orb; ti spuneti ceva, iar el nu aude pentrucé e surd, il intrebafi ceva, iar el nu raspunde pentrucd e mut. Existé oameni si printre ei, oricat s’ar parea de ciudat, oameni de stiin}a, care isi pun uneori intrebarea, daca o astjel de fiinfa esie om. Unii raspund afirmativ la aceasta intrebare, alfii ne- Gativ. Existd si unii care considera pe orbii-surdo-mufi _,,semi- plante — semianimale“. Deci, din moment ce existé indoiala, daca orbii-surdo-muti sunt jiinfe omenesti, se naste intrebarea: se poate oare vorbi despre posibilitatea instruirii si educdrii tor? Realitatea a dat incé demuli un riispuns afirmatio la aceasté intrebare, iar stiinfa noastra sovietica a rezolvat aceasta problemi, ata! teoretic, cat si practic. Mai mult decdt atdt, putem spune ci invdfarea unui orb-surdo-mut nu mai constitue o ,enigmi* si este ent o munca pedagogica | obisnuita. Desigur, cuvdntul big - nuita™ trebue infeles conditionat, in sensul cé educarea si instrui- peciala care, prin proce- de instruirea numai a orbi- aia surdo-mufilor, ce orbirea, surzenia si mu- doar 0 suméaritmeticd a or! sia surdo-mufeniei. Cu toate acestea, se obtin rezultate poz in_invdfarea orbilor- surdo-mufi. Mai mult, se obserod cazu toare de desvoltare exceptionalé a intelectifiuila orbul-surdo-mut. “Exista orbi-surdo-muti care, in ce Ppriveste desvoltarea lor in- 5 telectuatd, sunt mult superiori_celor ci daca acestia au studij superioare. ~~ Odinioara, la noi, se rejereau deobicei la cazurile ,,din strdai- ndtate“. Tofi cunose cazul celebrei oarbe-surdo-mute Hellen Kel- ler, care a facut studii superioare si care continud si astdzi sd se ocupe de activitate sociald, desi a trecut de 70 de ani. Hellen Kel- + ler nu este singurd. Cazuri de educare si instruire a orbilor-surdo- muji s'au observat si in alte {ari. De cele mai multe ori, de acest lucru se ocupau cdlugarii, prezentand aceste cazuri drept ,,minuni* gi speculdndu-le. In marea Tara Sovieticd minunile nu-si au insa locul. Stiinta sovieticé face minuni adevdrate, aistentice, reale. Si, dupa cum s’a aratat mai sus, stiinfa sovieticd a transformat educarea $i instruirea orbilor-surdo-mufi intro muncéi pedagogica obisnuita, pe calea folosirii unor metode speciale si a credrii unor condifii speciale pentru instruirea si educarea orbilor-surdo-mufi Un om care n'a intéinit niciodatd un orb-surdo-mut este uimit de fujiul ca acesta poate fi invdtat si scrie si sd citeasca. Mai ales provoaca miirare japiul (4 un mut poate fi invdfat sa vorbeasca la jel cum vorbim $i noi, adicd sa ise redea durul vorbirii. Repetam cé pentru stiinta aceste fapte nu prezinta acum nimic uimitor. In acest articci, nu avem intentia sa povestim despre elu! cum sunt invafati orbii-surdo-mufi. Acest lugru necesitd mult spa- liu si timp. Ne vom margini numai sa aratém in modul cel mai general rezuliatele acestei munci in condifiile societafii sovietice. Esen{a ,,umanizérii" inifiale a unui orb-surdo-mut nu incepe dela invdfarea vorbirii prin_sunete si cuvinte, cu toaie ci pana acum toate incercdrile de insiruire si educare a orbilor-surdo-mufi, in straindtate, incepeau cu invafarea vorbirii orale. Se socotea in mod eronat ca tocmai in aceasta constd inceputul desvoltarii in- telectuale a unui copil orb-surdo-mut. Ba chiar se inceped cuin- cafarea rugaciunilor, si prin rugdciuni se ajungea la ,,conceperea lui dumnezeu" si ,,luminarea sujletului.orbului-surdo-mut prin cu- vdntul lui dumnezeu". \ Directorut institutului din Harcov (Socoleanschi), wnde.a fost adusd Olea, se ajld pe pozitii_principiale de-a-dreptul opuse. Esenja sumanizai inijiale a unui copil_orb-surdo-mut nu constd in in- va{area vorbirii orale, ci, in_primul rand, in elaborarea_unor ra- porturi nemijlocite siextremde precise cu.mediulmaterialin-care se ajld, pentru cuprinderea acestui -mediu, pentru.insusirea di- rect a acestui mediu, pentru invingerea spafiului (locomofia de Sine statétoare, etc) si orientarea in timp (,,azi", ,,teri*, ,maine"). 6 il Aceste elemente sunt inifiale, dela acestea trebue inceputa munca didactico-educativé cu copilul orb-surdo-mut; acesta este tucrul Jundamental, cel mai greu, cel mai complicat, cel mai mi- gdlos, dar si cel mai hotdritor, date fiind rezultatele sale pozitive; Copili or bi-surdo-mufi, care pand atunci aproape cé nu aveau as- pect de oameni, se transjorma in copii foarte civilizafi i organizati in purtarea lor, care intrd in sistemul de relafii de munca cu mediu material inconjurator. Pentru prima oard in istoria eductirii copiilor orbi-surdo-muti, institutul din Harcov pentru copii orbi-surdo-mufi_a_introdds in procesul pedagogic, nu i.nofi arimii i —humai nofiunea mai ici, ticd rolul efectiv al acestei madrimi in_,,fumani- Noud — celor cu vdz, auz si vorbire normala — ni se pare ca priceperile ca: ,,a sta", a lua", ,,a pune” si inca intr'un“anumit loc sé tntr'un anumit fel, ,,a merge“ $i inca intr’o anumita directie sicu un anumit scop, etc., sunt toate nigte acte ,,simple $i ci ele se formeaza la om in purtarea tui activa, dela sine, usor, pe neob- servate. Realitatea e cu totul alta. Acestea sunt actele cele mai com= plicate (,,integrale’) si cle se jormeaza (mai bine zis, ele sunt formate) pe_baza mérimilor ,,infinit .de-mici”. Luarea in conside- rafie si operarea cu aceste miirimi, ,,infinit de mici hotardste re- zultatul desvoltdrii intéRectuale a copilului orb-surdo-mut. Invdfarea alfabetului, a cititului, a scrisului este numai o etapa in munca cu el, dar este departe de a fi si etapa ,,inifiald” in des- voltarea Lui intelectuald. Trebue sa se inceapa invdtarea aljabe- (ului cand este sufictent de ,,civilizat“, ,,umanizat", _inteligent, cand géndirea lui este suficient de desvoltatd. Colaboratorii institutului pentru copii orbi-surdo-muti din? Harcov (medici si pedagogi) au jost obisnuifi de directorul tor cu ideea ca defectul copilului orb-surdo-mut trebue privit altfel de- Cat orice alt defect; copii orbi-surdo-mufi sunt cu desdvérsire nor mali sub raportul cerebral" si capabili, prin urmare, de.o desvoltare intelectuald nelimitaia. Dar peniru aceasta.,,dejectul" trebue transjormai avantaj", adica trebue folosite acele parti- cularitéfi ale copilutui orb-surdo- pe care acesta le posedd, si ele trebue transjormate intr’o anumité masura in pavantaj*. In ceéace priveste jormarea vorbirii orale, asa cum o posedim noi, cei cu vdz $i auz normal, ea nu poate fi comparata din pun ful de vedere al complexitafii si greutdfii cu formarea ta copi orbi-surdo-muti a asa ziselor, deprinderi si'priceperi ale viefii zil- 7 nice”, ea fiind mult mai simpla, desi cere 0 metodica speciala si complex. Dar cuvdntul ,,simplu" trebue infeles, desigur, condi- fionat; lucrul este ,,simplu cdnd copiii sunt deja ,umanizaji”, cand ti ,inteleg", sunt ,constienfi® intrun anumit mediu si cand de acest mediu sunt deja strans legate raporturile $i interesele lor nemijlocite. Repetim ca greseala principiald a tuturor incercdrilor din tre- cut si prezent (in straindtate), de a incepe educarea orbilor-surdo- mufi direct cu invdfarea vorbirii orale, a dus tocmai la rezulta- tele de plans pe care le cunoastem si pe care le vedem in pre- zent. Tocmai deaceea mulfi ti considera pe orbii-surdo-mui drept “semiplante-semianimale". Celebra Hellen Keller a scdpat de o fotald lipsd de perspectiva intelectuala numai datorité unor im- prejurdri intémplatoare. lar nenorocita Laura Bridgeman a ramas pentru toata viata pe treapta cea mai primitiva de desvoltare inte- lectuald,.. In, U.RS.S. existd pand acum doud cazuri de inalta desvol- tare intelectuald a orbilor-surdo-mufi. Este vorba de Scorohodova si CurBatov. ~Ei sunt amdndoi cetdfeni cu drepturi depline ai societdtii so- cialiste, amandoi sunt comsomolisti activi. Despre ei se pot povesti multe lucruri interesante $i dela ei se pof,invafa multe. Ej nu mai sunt mufi, ci vorbesc, cu toate cd au ramas fiziceste orbi si surzi- Oare nu merita interes fapiul ca Curbatov a dovedit aptitudini ui- mitoare pentru sculpturd? Deasemenea si Scorohodova modeteaza destul-de bine si manifesta aptitudini serioase in domeniul crea fiei literare. In condifii favorabile, aptitudinile Scorohodovei se pot transforma intr’un talent viguros. ‘A. M. Gorchi urmarea cu un mare-interes-desuoltarea Scoro- hodovei $i avea o parere joarte inalté despre talentut ei literar. In prezent, Scorohodova se ocupd cu o lucrare de o foarte mare in- semndtate stiintifica, si anume de studiul perceptiilor si reprezen- tarilor lumii inconjurdtoare la orbii-surdo-mufi. Ea nu se teme si nu_se_rusineazd de dejectul ei si-l invinge cu curaj. Ea orea st arate cu propria ei experienfd ca omul care a nimerit intr’o fie ce par? disperata — aceea a orbului-surdo-mut — vingd acest defect cu ajutorut stiinfei si al propriilor si sé devin un membru_folositor_al. socie Toate visurile $i nazuintele Olgdi Scorohodova se concentreaza actualmente esupra unui singur obiectiv: acela de a cépdta o cul- turd literard desavargitd, pentru a se consacra literaturti. In spe- 8 oe ; 5 Pisoriaa $i ia parte la organizarea unei institutii unice, deg im cial, ea ar fi vrut sd se ocupe de studiul creafiei marelui ei prie- fen A. M. Gorchi, care s'a purtat cu atdta atenfie fafci de ea $i i-a descoperit, primut, talentul. ~Lumea spirituald a Olgai Scorohodova este bogata si variata. Ea cunoaste la perjectie, nu numai literatura sovieticd si pe clasicii rusi, dar si cele mai bune opere literare universale. Ea posedé un sim{ critic foarte ascufit. Este intratét de instruita politiceste, incat se descurca cu usurinfa in cele mai complicate probleme ale iefii scolare si, desigur, in primul rand de situafia tovariisilar' ei de ortantd unionald, pentru orbi-surdo-mufi, in care ea va putea sii jucd cu succes $i o muncd pedagogicd. Olga Scorohodova eonsi- \dera ca 0 problema importanta lupta impotriva prejudecitilor mut- tora in ceeace priveste pérerile lor despre orbii-surdo-mufi, surdo- | muti, orbi, lupta impotriva acelora care-i considera pe orbii=surdo- | nufi invalizi si intrefinufi ,vegnici". Deosebit de harnicd, ea n Jascunde dispretul fata de tot jelut de tanguitori si trandavi, jiind pentru mulfi un exemplu de vigoare $i stdruinfa spirituaté $i fi- zicd in atingerea felului propus. Mulfi nu-si pot inchipui in ce fel percepe un orb-surdo-mut realitatea noastra impetuoasa si furtunoasd. Multora li se pare 64 orbii-surdo-muti traiesc intr’o mufenie vegnicd. Nu este adevarat. Scorohodova si-a propus sa scrie aceasté carte despre felul cum percepe ea lumea. In aceasta carte se gésesc datele autoobserva- fiei et asupra perceperii mediului inconjurtitor in lipsa vdzului si auzului. Sub acest raport, cartea prezintaé un mare interes stiin- fific. Deja vechii psihologi nu se mai indotau cdi in lipsa vdeului Si @ auzului ,,infelegerea” proceselor sia fenomenelor destul de complicate este posibilé intr'un mod'nu mai pufin adéne decat avdnd vedere si auz. Orbii-surdo-mufi se folosesc de tact, miros, simful vibratoriu $i alte simjuri care juncfioneazd normal. Fiziolo. gia moderné (in special cea sovieticd, in persoana acad. Pavlov si @ scolii lui) ne-a desvitluit aproape complect natura organelor de sim} Pentru un om superficial este greu sd infeleaga cum se poate, in lipsa vdzului si a auzului, sti se descrie, de pildé frumosul. Cu foate acestea, chiar si pe simful mirosului se poate baza o gaméa de procese psihice nu mai pufin complexe, decat pe auz si vdz. Nu mai vorbim de tact. Literatura ne da exemple sugestive cu privire La ro- % / Jul anumitor organe de sim in perceperea lumii exterioare si la interpretarea artisticé a acestor percepfit. Esie neindoios ca datele autoobservatiei unui orb-surdo-mut au un mare interes pentru stiinfd. Dar in acest caz se poate naste indoiala asupra valorii depline a materialului prezentat in aceasta cartexSe pune problema dacd O. Scorohodova este oarbd-surdo- muta in infelesul deplin al cuvdntului ? In scurta nota despre sine, publicata in aceasta carte (.Despre mine“), citim ca desi Scorohodovg.. ts 4. feipariy (1a elatea di 5 ani), totusi era Iq o_v prezentarile vizuale $i Guditive ale copilului sunt formate, wCat 7 fe sa Ad SO Tina seama d e Stie cd $i vorbirea copililui este deja Jormaia Gsdturile ei jundamentate ani. Prin urmare, pier- tiered vazulut si @ auzul importanifa hotaritoare pei in sensul tinei substituiri complecte asupra altor organe de im{ Si in sensul ca intreaga Jormage ulterioaré a viefii spirituale a celui care a vorbit $i a surzit 1 continua totusi pe bazele impresiilor vizuale $i auditive ca- pdtate anterior. Intradevair, aceasté problema este pe cat de importantd, pe atat de complexa. Ca un orb (si cu atdt mai mult, unul din nas- tere) si unul care a orbit nu este acelag lucru, aceasta 0 infelege oricine; deasemenea, nu se poate conjunda un surd si unul care a surzit — acest lucru se stie deasemenea. Dar dela ce varsta se poate socoti cineva cd a orbit sia surzit si dela ce varstd poate fi socotit orb sau surd ? Rezolvarea acestei intrebdri este cu atdt maj importantdé pentru problema orbirii-surzeniei-mufeniei conco- mitente. Aceeasi intrebare ne-o sugereaza insdsi autoarea acestei cdrfi. In nota ,,Despre mine“ ea singurd pune aceasta intrebare si tot ea da rdspunsul. Din punctul nostru de vedere, raéspunsul este just. Pentru problema orbirii, data pierderii vazului are o mare im. portantd, dar ea Bre..0. importante cu atat mai mare in chestiunile legate de surze) Surzenia este legata de desvolt aici este sensul chestiunii despre data aparifiet sur: ica invdfarii surdo-mufilor stim cd este aproape o reguld ca copiti care pierd auzul chiar la sapte $i opt ani, in condifii nefavorabile, sd piarda definitiv, peste un an-doi, si vorbirea. Ei intra in scoala -de surdo-muti aldturi de cei care au surzit de timpuriu sau chiar cu cei ndscufi surzi; 1a ei.are loc, nu atat rejacerea vorbirii, cat mai 10 tse ON oles desvoltarea ei di Jar in multe cazuri vorbirea se jormeaza pur $i simplu din nou, ca Ta un surdo-mitt obisnuit. Dar cunoastem, deasemenea, cazuri cand copilul care a pierdut auzul la 2 ani $i jumétate, in condifii favorabile (in primul rand prin grija périn- filor) poate sd pastreze vorbirea $i s’0 desvolte peo cale mat mult sau mai pufin naturald; totul depinde de _ambianja exterioara in care se afld copilul care a pierdut auzul la 0 varstd oarécare. Jar dacd ambianta exterioaré nu este Javorabila, atunci pierderea au- 2ului, chiar dupa ce copilul stie sd vorbeascd bine, va avea ovin- /luenfa distrugdtoare asupra desvoltérii ulterioare w vorbiriis co- pilul va ramdne un surdo-mut ,tipic", daca nu mai mult. Atunci, ce se poate spune despre copitul care a pierdut nu nu- mai auzul, dar care pe deasupra a orbit ? Se poate spune numai un singur lucru: vorbirea, chiar formatd, se pierde cu 0 iufealé-uimi. toare. $i aici trebue sd se infeleagd, ca daca pentru copilul care a pierdut numai auzul se cere o ambianja deosebit de javorabilit cu sd i se pastreze capacitatea de vorbire, aiunci ce ambianfa tre- bue creata pentru copilul care a pierdut in acelas timp si duzul si vdeul? Stim cd de reguld, nu numai péiringii unui astjel de copil nu sunt in stare sd-i creeze o astfel de ambianfa favorabild, dar nici oamenii mai competenti in aceste chestiuni, nu pot ajuta. Ne vom folosi de cateva japte istorice. Istoria incercdrilor de mare. Na.ne , ci vom indica cateva exemple de_deplina invaliditate a copiilor care au pierdut auzul dupa ce vorbirea a fost formatd. Franceza Octavia Maurisot. (1827— 1843) @ pierdut vadzul ta 13 ani, iar auzul ta 5 ani; ea a ramas complect invalida toatd viafa> Celebra Laura Bridgeman (1829—1889) a pierdut auzul la 3 ani, iar vdzul la un Singur ochi s'a pastrat par- tial pand la 10 ani. toaté ambianja extrem de favorabild,ea. n'a invatat, de fapt, ic. Cercurile filor araté cd ,,ea pu- tea numai sé impleteasca ciorapi si sa repete rugdciunile invatate. Ea nu avea gandire abstracta si manijestari voluntare". (pro). Leshajt). Si este vorba doar de Laura Bridgeman, celebré: in lu- mea intreagd si intratd in literatura $tiinfifica!; De fapt, viaju spirituald a Laurei era egala cu zero, cu toate conditiile exiré de javorabile (ea era inconjurata de o grija $i atenfie excepfioncla, de bune condifii materiale si de ,,specialisti* in numar nelimitat D Magnus Olson (ndsc. 1849, Danemarca) a@ pierdut avzut si corbi- rea in acelas timp la vdrsia de 8 ani; cu toate ingrijirile, invafii- mant special, etc., a ramas complect invalid, desi, dupa toote datele, ll a Jost un copil inzestrat. Mirsch August (ndsc. 1855 in Germania), orb, a pierdut auzul la 12 ani. Era in bdiat destul de inzestrat, dar in cele din urmd, cu toate ingrijirile gi incercarile de ai se restabili vorbirea, a rdmas invalid, cu o gandire extrem de primi- tivd. Leibrandt (nase. 1859 in Germania) )care a pierdut vdzul la 5 ani, iar auzul la 9 ani, a rdmas invalid, cu toatd posibilitatea deplina de a se desvolta. Biilo R. (ndsc. 1888) care a pierdut au- zul dd 12 ani, iar vdzul la 15 ani, a rémas, de fapt, un invalid. Cu- noscuta Herta Schulz, care a pierdut auzul si vdzul la 5 ani, era 0 jatd joarte inzestrata, dar a ajuns la o desvoltare foarte neinsem- natd, desi avea un aspect de fata civilizatd si ordonata (a Jost cer- cetatd de noi personal); condifiile in care trdia Schule erau destul de favorabile, cu atdt mai mult cu cét.la desvoltarea. ei.a lucrat.un cunoscut specialist pentru invdfarea orbilor-surdo-mu” — in- trebai eu. ,,Da, am sa-ti spun mai tarziu”. 51. N. a venit la mine. Vrea si ascunda cd e prost dispusi. Am sim{it acest lucru si i-am spus din prima clipa. * — Esti acum grozav de apaticd si plietisita. Ce-i cu tine? — Se observa oare ca sunt prost dispusa? ~ Se observa mult. Eu credéam ca stiu sd-mi ascund proasta dispozitie. Nu, deocamdata nu reusesti s'o faci. 52. Odata a venit la mine cunoscuta mea L. Cand isi scofGa paltonul, mi-a dat mansonul. Am observat indata ca mangsonul era facut dintr’o blana ciudata, care semana foarte mult cu pe- nele marui sg unej pasari, Am examinat multé vreme man- sonul, si mAyconvingeam tot mai mult ci era facut din pielicele de pasare. ebat-o pe L.: Din ce este facut mangonul tau?” — ,,Din pescdrug -desmare”. 53. Citeam cu C. De cealalta parte a mesei sedea T. Deo- data am simtit o m'scare a aerului. M’am intors cu fata in par- tea unde am simjit adierea. C. mi-a spus: ,,J. citeste ziarul si-i imtoarce pe alta parte”, . . 54. Citeam cu C., dar ea a fost .chematad pentru cateva mi- nuie, si eu am ramas singura. Langa mine, pe masa, se aflau eateva carti. Cartile erau pentru cei cu vedere si n’am putut alla singura ce jel de carti erau. Dar pe scoarta uneia din ele am descoperit un cere.in mijlocul caruia se afla un portret in Telief, m’am uitat la el si am stabilit cu usurinta unde se afla 35 -totusi, cand am sim fata, apoi am gisit tot aga de usor ochii, nasul, barbia, urechea, Cand a venit C., am intrebat-o: — Ce fel de carte e asta? — E ,,Filosofia zoologica” de Lamark. _~ Inseamna c& portretul e al lui Lamark? — Da. 55. Odata sedeam in camera mea pe divan si coseam. De- odatagart simtit o miscare a aerului si in acelas timp H. sa asezat pe divan. El a intrat incet si nu {it miscarea aerului, m’am gandit c A cites cu V. M., deaceea pregateam scau- nele. Cand m’am apropiat de un scaun si l-am ridicat putin, am simtit cd este mai greu decdt altele, M’am atins cu mana de foeul unde se sti si am vazut aco‘o o geant mare. N’am mai inceput s’o examinez, ci numai am atins-o si am recunoscut c& este geanta lui L. I. Cand V. M. s’a apropiat de mine, am ine trebat-o: A venit L. 1.2” — »Da”. 57. Aveam nevoie de H. M’am dus la biblioteca si_l-am chemat. H. s'a aproplat de mine gi m’a intrebat numai: 4.ce-i?” Dar am simtit Indaté ci in acea clipa el se gisea intro stare de nervozitate. N’am gresit; mai tarziu H. mi-a explicat dece era hervos. 58. Intr’'una din sarbatori am vizitat_ muzeul _ArmfMlito- si”. In vestibul si pe seara se aflau busturile mari ale lui Marx, Engels, Lenin, Stalin. Le-am examinat si am observat ca bustu- rile iubifilor nostri daseali si conducdtori sunt executate destul de grosolan. Avem la Institutul nostru asemene@ busturi; ele sunt de proportii mult mai mici, dar in schimb sunt {acute mai bine. a 59. Cand am fost la muzeul ,Armata Rosie”, C. mi-a spus: Uite statue, recunoaste-o singura”. Am examinat repede sta- tuia si am exclamat: Dar este Venus !* — ,,Da‘. 60. La muzeu am examinat doua statui care se aflau ala {uri — Daphnis si Apollo. Daphnis se transforma treptat intr’un dafin. Pe degetele mainilor ei au si crescut frunze mici_ de dafin. Mainile ei sunt ridicate in sus in forma de ramuri si acoperite de parul care coboara de pe capul lui Daphnis. Aproape pane la brau e acoperita eu coaja de copac; jos de sub coaja, se vad picioarele Daphnei. Din degetele picioarelor crese radacini. Din spate, in locu] unde Daphnis este deja acoperita de coaja, 0 36 1 i i cuprinde Apollo cu mainile. Gura Daphnei este intredeschisa, iar buzele Ini Apollo sunt stranse. 61. La muzeu am examinat statuia unui razboinic roman. In cap avea o casca de metal, jar pe casca, un animal mitic, cu patru labe, cu aripi si cioc de pasare. Pe capul acestui animal se aila o creasta ca la un cocog obisnu‘t, Coada animalului este sublire si incolacita ca un sarpe. Imbracamintea razboin‘eului roman reprezinta un amestec de haine barbatesti si femeiesti: partea de sus a imbracamintei aminteste o bluza iemenina cu maneci scurte, care se termina jos printr’'un fel de volanas. Partea de jos a imbracamintei consta din pantaloni barbatesti peste care e imbracata o fusta scurta. 62. Priveam o statue nu prea mare a lui. Don Quichotte. Pe fata acestui ,,erou" binecunoscut am descoperit un barbison. Mi-am amintit deodata descrierea din carti a unui astfel de bar- bison si am spus: ,,Poarta o espaniola, cu toate ca n'am vazut » Niciodata barba{i cu o barba cu acest nume™. —,,Intocmai, e o espaniola“, raspunse C. » 63. La muzeu am vazut statuia lui Mefisto si am gasit ca e urita. Nasul lui Mefisto e lung si coroiat, iar barba seamana cto. coada de peste. La muzeu am examinat statuia lui Mozart copil. C. mi-a spus: »»Spune- mi ce are in mana“. Am privit s 0 vioara’. Intr’'adevar, in mana stanga Mozart tine o jar in dreapta, un arcus. Am uitat numele autorului acestei statui, dar statuia mi-a placut foarte mult. 65. La muzeu am vazut bustul lui Ludovic al XIV-lea. Acest rege jrancez imi este bine cunoscut dupa romanul lui A. Dumas; dar cand am examinat fata, lui Ludovie, am descoperit ca regele avea un nas groaznic si m’am gandit ca nasul lui Lu- dovic al XIV-lea nu este mai bun decat domnia iui. Am mai examinat multe alte opere de sculptura 66, La muzeu mi s’au aratat vase si ulcioare de porjelan jin. Aceste obiecte mi-au placut foarte mult, intrucat erau facute cu multa arta. In unele vase se aflaw flori tot de portelan, iar ulcioarele erau ornate cu fructe: prune, pere, mere si castane. Cand am inceput s4 examinez primul ulcior, am spus im »Aici sunt infatisate prune, iar acestea sunt mere‘. 67. Examinam trei statui care se aflau alaturi: a unei femei, a unui barbat si a unui Amor. Statuile erau mici, dar cu toate 37 acestea am recunoscut statuia femeli, a barbatului sia zeului ‘Amor, Statuia femeii am recunoscut-o dupa pieptanatura si dupa cap, Statuia barbatului, tot dupa cap si corp, iar pe Amor. _dupa aripioara, dintre care una era intinsa, iar cealalta stransa pe spate. 68. La muzeu am vazut un mic fotoltu faeut din bronz, in care sedeau doi copii. Unul dintre copii era o fetita; ea era mal mare decit celalalt si era Infafisata in cam&suta; celalalt copil era un baiat mai mic si complect gol. 69, S’a intamplat sa am nevoie de V. M., dar era la se- dinté. Am chemat-o in cancelarie. A venit si cand a inceput sd yorbeascé cu mine am vizut dupa miscarile ei ca era foarte suparata in acel moment. . 70. Faceam lectia cu E. A. Mi se parea ca E. A. e prost di pusa. Multa vreme n’am indraznit s’o intreb, dar in cele din urma nam maj putut rabda si am intrebat-o: — Ce va nemul{umeste? Dece crezi asta? Mi se pare ci va indispune ceva. — Nu, astazi sunt foarte bine dispusa. = Dar asta nu inseamna ca aveti si migcarile bune. Dupa aceste cuvinte E. A. mi-a explicat ca era intr’'adevar negul- tumita. 71. Odati m’am apropiat de A. I. si am_intrebat-o ceva. Mia spus un singur cuvant, dar eu am observat ca era supa rata. Am intrebat-o: ,,Dece sunteti suparata ?* — ,,Pentruca copii Isi fac de cap". 72. Odata m’am dus la frizerie s4-mi scurtez parul. Cand m’am intors acas4 si m’am dus sa ma spal am observat ci m’au tuns prost, foarte neregulat. 73. Citeam cu C. de mai mult de o ord si am observat cA a obosit. Iam propus sa ne odihnim. «poate ca T., imi va citi pana va odihnifi, am zis eu. — Se simte prost, mi-a rispuns C. ~ Mi se pare ca si jeri se simfea prost ? — Dece crezi? — Cand citea cu mine, mi s’a parut ca era intr’o dispozitie proasta. C. mi-a raspuns : — T. spune ca mai gresit; ieri, intr'adevar, era prost dispus. 74. Deobicei, inaimte.de a-mi scoate rochia, cand ma cule, ‘0 curat cu o perie. $i astazi am ies't in vestibul si am inceput sa-mi cura{ rochia. Cineva s’a apropiat de mine. Am recunoscut imediat dupa atingere ci era H. 75. Odata s’a intamplat_urmatorul fapt marunt: dupa ceaiul de seara m’am dus la of‘ciu pentru a-mi turna o cana de apa calda din ceainic. In timpul acela erau de serviciu L. J V.M., dar de mine s’a apropiat A. I. si mi-a spus in dactilologie: Atunc! am in{eles despre ce este vorba: A. L, venind la 4 cu o treaba personal’, a vrut sa verifice daca 0 recunosc in timpui cand nu lucreaza. Deobicei, astiel de ,,glume” si ,,ve- vilicari” ma revolta, deaceea i-am spus cu enervare: — Dece nu-mi raspundeti la intrebare ? — Ce suparata est’, zise A. 1 — Ma enerveaza faptul ca vreti sa va fau drept L. I. sau V. M. — A. I. s'a departat si n'a mai spus nimic. A doua zi, inainte de ceaiul de dimineata, sedeam in sufragerie pe divan si citeam o earte. A. I. s’a apropiat de mine si in loc ca si-mi spuna prin dactilologie ca pot sa iau ceaiul, m’a apasat cu putere pe umar. M’am ridicat in tacere si m’am asezat la masé. Dupa ccai, am intrebat: = A. L, dece bateti atat de tare pe umar? — Te-am chemat la ceai 76. Am avut nevoie sa ies din oficiu in vestibul. Dar in usi am dat de H. care m’a luat de mana. Am tre- sarit din cauza surprizei, dar in aceeasi clip’ am_ recunoscut 4 era H. si am zambit. Acestea s’au petrecut atat de repede, incat_nu stiu daca H. a observat ca am tresarit. 77. Am fost la biblioteca ,,Uniunea orbilor” sa iau carti. L 1. m’a insotit, La biblioteca, cineva s'a apropiat de mine si mi-a sirans mana. Mana celui ce s’a apropiat de mine mi s’a parut foarte cunoscuta, dar nu puteam sa-mi amintese deodata a cui era mana si am intrebat-o pe L. L: ,,Cine este?" — ,,Nu-t cunose”, raspunse L. I. Omul care m4 tinea de mana mi-o stranse inca odata. Deo- data am recunoscut cine era si am spus razand: — Nu te-am recunoscut, cu toate ca simt c& este c'neva foarte cunoscut. Era O. Imi spuse in dactilologie : — Este din cauza surprizei. — Da, nu credeam ci esti aici. 39 meee a a 78. Am fost la ,,Uniunea orbilor”. Cand mergeam pe scar’, am simtit cd scara e de lemn. Am spus-o lui L. I. Ea a confirmat cele spuse de mine. 79. Mergeam prin oras cu L, I. Trebuia sa trecem peste ‘un pod. Era in Ianuarie, cand raul era acoperit de ghiata, deaceea mut puteam s4 simt mirosul raului ca vara. Dar cand am Inceput sa trecem podul, am observat acest lucru, deoarece am simlit scandurile sub picioare. Podul s’a terminat; — am obser- vat si aceasta si i-am spus lui L. L.: ,Am gi trecut podul”. 80. Citeam cu V. M. Deodata s’a ridicat si a plecat undeva. Peste o clipa s’a intors, mi-a luat mana si a trecut-o pe spatele unui animal pe care-| tinea In brate. La Inceput am erezut cae © pisié’y dar cand am examinat capul si am vazut urechile lungi, ‘am exclamat ea mirare: ,,E un iepuras de casa!“ N’am gresit- Era intradevar un iepure de casa. N’am mai vazut demult iepuri de casa si nu stiam deloc c4 avem in camera un iepure de casi. lati dece m’am mirat atat cand am recunoscut dupa urechi a e un iepure de casa. 81. Am fost la Institutul fizioterapeutic, Cand am inceput s& mergem pe sear’, am sim{it imediat ca pe scara se afl& un covor. 82. Odata nu-mi puteam gisi deloc batista. Am rugat pe una din surorile de serviciu so gaseascd. Sora de serviciu s'a uitat prin toaté camera, a cautat batista literalmente prin toate locurile, pana si sub scaune s' sub pat, dar n’a gasit batista. Atunci am inceput sa caut singura, si am gasit foarte repede batista, care nu era chiar atai de departe: atarna de marginea patului dinspre perete. - 83. Am pierdut un ac si am tugat-o pe sora de servicly si-l caute, Ea a cautat multd vreme pe jos, pe masa si nu La gasit. Mi-a spus cd, probabil, acul n’a cazut, cia rimas_ infipt undeva in haine. N'am crezut-o si am inceput s& caut acul sin- gura, L-am gasit pe dugumea langa noptiera 84. Intr’o sear, sora de noapte intarzia sa vind si A. 1, dupa ce ii_culea pe copti, mi-a spus ca se va duce dupa sora de serviciu. — Daca vrei, vino cu mine, imi propuse ea. — Bine, numai sé luam cheia cu noi, ca apoi si deschiden usa, doar nue nimeni aici, zisei eu. Cand Iuam cheia, A. I. a obiectat: 40 — Aceasta nu e cheila care ne trebue si daca vom inchide usa, Nu vom mai putea intra in casa. — Eu stiu ca este tocmai cheia care ne trebue. Dar A. I. nu ma credea. Am spus cu hotarire: — lesiti, iar’eu voi inchide usa si va voi dovedi ci este cheia buna» \ ALL. a sovait cdteva momente si a iesit- Eu am inchis usa sigur pe mine, si apoi am deschis-o ugor cu cheia pe care am luat-o. A. I. a ramas incdntata si timp de cdteva zile povestea la toatd lumea, cu cata siguranta am bgat cheia in broasea. 85. Udata trebuia sa citese cu V. M. dar ea nu putea deloc sa gaseasca locul din carte unde era facut un semn cu unghia. I-am luat cartea, mi-am trecut degetele peste pagini si i-am aratat lui V. M. semnul. Acesta nu este unicul caz cu semnele din carti pentru cei cu viz normal. Aproape intotdeauna art lectorilor locul de unde trebue sa inceapa cititul. 86. Aproape nimeni dintre cei cu atz nu pot sa injeleag’ ce inseamna ,,a citi expresiv in dactilologie”. Eu am explicat acest lucru de multe ori celui care-mi si aratam cu mana mea aceasta expresivitate, dar ochii celor cu vedere nu pot sa per- ceapa aproape deloc acest lucru. Cu toate acestea eu si copiti care se aild la noi simtim foarte bine aceasta. De pilda V., vor- bind despre oamenii sau lucrurile care-i plac, face cu degetele niste miseari line, parca mangaict fin contra, daca un lueru nu-i place sau este nemultumita de cineva,ea face cu degetele. nite miscati repezi si brusce, cu toate ca n’a fost special inva~ tata sa procedeze astiel. Eu, personal, numese ,,maini expresive” acele mdini in care simt, intrebuinténd cuvintele celor cu vedere si auz ,,intonatia vocii", ,,0 fata vie, mobila", ete. 87. Odata am luat o Sticla in care se gasea ofet si am intre~ bat-o pe N. — Cum crezi, e mult ofet aici? N. a facut o miscare mirata cu mana. — Desigur ca e mult. _Asta m’a facut si rad,eu simteam cd in sticld era prea putin otet, dar deoarece N. nu vede, ci numai aude (N. e oarb3), is’a parut la auz ca e mult ofet. Eu am spus: — Aici nu este aproape nimic. N. a luat sticla dela mine si a scuturat-o de caieva ori 4L — Da, acum simt si eu ca e putin, dar mie mi s’a parut ca aud ca e mult, 88. Ma plimbam pe strad& impreuna cu copii. Mi-au in- ghejat mainile si am inceput sa-mi pun ménusgile, dar in acest timp o mana a atins maneca paltonului meu. Dupa atingerea moale, linistita, am recunoscut ca era C. 89. Odata am iesit pe peronul intrarii din fata ca s& ailu cum e timpul afar’, deoarece ma pregateam sa ies in oras, la biblioteca, cu E. A. N’am inchis usa cu totul, tineam mana pe clanti. Deodata cineva se apropie de usa si vrea sa intre in casa. Am recunoscut suba lui E. A.,, dar m’am gandit ci aceasta nu e suficient si cd trebue si mai vad si mana. Am luat-o pe E, A. de man. ea mi-a spus in dactilologie: — Te-ai speriat? — Nu, v’am recunoscut suba, dar irebuia sa vA mai vad si mana. 90. Daci merg cu cineva din oras si ma apropii de casa noasira, imi dau seama de aceasta, deoarece cunose toate par- ticularitatile trotoarulu! si ale caldaramului de pe strada noastra pe care le recunose cu picioarele. Zilele trecute m% intorceam din oras cu R. G.: cand am cotit spre casi din stradela Spitalului, am spus: ~ Tata, am ajuns acasa, — Da. 91. Odata a venit la noi o fost colaboratoare. N’am vazut-o de aproape trei an‘, S’a apropiat de mine si mi-a strans mana cu putere. Strangerea mi s’a parut cunoscuta, dar nu mi-am putut aminti cine este. — Nu ma recunosti ? — Nu. — Gandeste-te, poate iti aduci aminte — Sunteti F. A. — Da. - 92. Ma plimbam pe peronul intrari! din fata. De mine s’a capropiat FL A. — Te plimbi ? intreba ea. — Da, ma plimb. Dar dvs. de unde veniti? — Ma plimb si eu. Treceam pe aici si te-am vazut. Ma re- cunosti? — Da, va recunose imediat. a2 93. Eu si copii ne plimbam pe strada impreuna cu M. A. Am prevenit-o pe M. A. ca o astept pe N. si cd va trebui s& se uite in partea de unde va veni N. Aceasta zabovi mult si am crezut ca nu va mai veni. Dar iata ca M.A. s’a oprit si a Iuat pe cineva de mana. Am atins usor mana aceea si am recunoscut imediat

    S-ar putea să vă placă și