În viziunea lui Jung, un simbol este cea mai bună posibilă formulare a unui lucru

relativ recunoscut, care este înlocuitorul unui obiect divinizat și până la moment
lipsit de conștiință. Drept urmare, atitudinea este definită ca o stare de pregătire în
care sunt o multitudine de factori psihici sau conținuturi, care vor defini acțiunea
sau direcția.

Ceea ce Jung numește „atitudine simbolică” este ceea ce introduce prezența

conștiinței care atribuie sensuri față de act. Pentru ca sensul să apară trebuie
prezența a două conștiințe. De aici pornim spre a defini dimensiunea dialogului la
Jung.

Definiția lui Jung a simbolului

1. Simbolul nu este un semn

„An expression that stands for a known thing remains a mere sign and is never a
symbol... Every psychic product, if it is the best possible expression at the moment
for a fact as yet unknown or only relatively known, may be regarded as a symbol,
provided that we accept the expression as standing for something that is only
divined and nor yet clearly conscious.”

2. Dacă ceva este sau nu simbolic depinde de „atitudinea simbolică” a persoanei ce

interacționează cu un conținut specific, deci o conștiință ce atribuie sens și valoare
către ceea ce este văzut sau auzit.

3. Simbolul este o funcție a structurii dinamice a psihicului. Definiția simbolului

relaționează simbolul cu ego și funcțiile conștiinței (gândirea, sentimentului,
senzația, intuiția).

4. Jung nu neagă faptul că produsele psihicului pot avea atât proprietăți semiotice
cât și simbolice, Definiția atribuie așa naturi duale spre exemplu față de teoriile
științifice.

Formarea simbolurilor

Semnele sunt o funcție a ceea ce el numește „gândire direcționată”, este gândirea

in cuvinte, orientată spre realitate, comunicativă în origine și direcționată spre ego.
Simbolurile sunt deseori prezente prin gândire ”asociativă” care este bazată pe
imagini, fantezii sau vise.
În folosința lui Jung, temenul de imagine (imago) nu este o reprezentare mintala a
unui obiect extern. Dar este, o idee fantastică, care exprimp o expresie condensată
a situații de moment psihice completă. Un vis este un exemplu primar. Contrat lui
Freud, Jung ajunge la ideea că în vis găsim ideea completă a visului. Obscuritatea
lui este datorată lipsei de înțelegere, „noi avem de-a face cu un text inteligibil.. noi
nu trebuie să ne uităm în spatele textului, ci să ne învățăm să îl citim”. Dar totuși
chiar și la Jung, sensul unui vis nu este obținut doar din text, Jung instructa
analiștii să găsească funcția epistemică a unor simboluri particulare în viața
conștientă a persoanelor, prin care el avea în vedere asociațiile pacientului.

Atenția către dimensiunea dialogică în Jung, nu este absentă dar are un statut
fugitiv. Noi nu ar trebui să ne lăsăm conduși de utilizarea sa a terminilor de social
și colectiv.