Definiţie

ADHD (Attentional Deficit Hiperkinetic Disorder – Deficit de atenţie şi

hiperactivitate) este o tulburare de dezvoltare neurocomportamentală caracterizată
printr-un debut precoce (de obicei în primii cinci ani de viaţă), lipsă de persistenţă în
activităţi care necesită implicare cognitivă, o tendinţă de a trece de la o activitate la alta
fără să o fi terminat pe prima, comportament dezorganizat şi activitate excesivă.
Mai multe alte anomalii pot fi asociate. Această tulburare cuprinde simptome cum ar fi:
incapacitatea de a susţine şi concentra atenţia, dezvoltarea inadecvată şi inegală a
diverselor nivele de activitate, distractibilitate, impulsivitate. Copiii cu această tulburare
sunt adesea nechibzuiţi şi impulsivi, predispuşi la accidente, şi de a avea ei înşişi
probleme disciplinare din cauza încălcării normelor, fără însă a fii o sfidare deliberată.
De asemenea, relaţiile lor cu alţi copii şi adulţii sunt de multe ori dezinhibate,
predominând lipsa rezervei şi precauţiei normale, astfel ei pot fi izolaţi de ceilalţi.
Deprecierea funcţiilor cognitive este des întâlnită, iar întârzierile specifice în dezvoltarea
motorie şi lingvistică sunt frecvente. Complicaţii secundare includ comportamentul
disocial şi stima de sine scazută.
ADHD este o tulburare neuropsihică a dezvoltării autocontrolului care interferează cu
dezvoltarea normală şi afectează activităţile de zi cu zi. Această tulburare afectează toate
aspectele vieţii sociale ale persoanei suferinde de ADHD, inclusiv relaţiile de familie, la
şcoală şi la joacă; ADHD inhibă respectul pentru reguli şi împiedică integrarea socială.
ADHD se manifestă printr-o serie de simptome cum ar fi dificultăţi de concentrare şi
atenţie, incapacitatea de a controla impulsivitatea şi dificultatea de a menţine sub control
nivelul activităţii fizice. Persoana suferindă de ADHD întâmpină dificultăţi de coordonare
comportamentală în timp, de realizare a obiectivelor şi de conformitate cu aşteptările
societăţii privind comportamentul.
ADHD este o stare neurobiologică răspândită care afectează 5%–8% dintre copiii de
vârstă şcolară, cu simptome care persistă şi în viaţa de adult în peste 60% din cazuri
(aproximativ 4% din populaţia adultă).
http://www.adhd-speranta.ro/start.php?id=3&pg=31
Particularităţi la nivel cerebral
o Tehnici de imagistică cerebrală
Multe din cercetările din domeniul funcţionării creierului, s-au concentrat pe
particularităţile şi funcţiile lobului frontal care este considerat sediul controlului
executiv ...
o Sinapse şi neurotransmiţători
Ce sunt sinapsele şi neurotrasmiţătorii? ...
o Substanţe chimice la nivel cerebral
Principala diferenţă între cei care au ADHD şi cei care nu suferă de această
afecţiune ţine de echilibrul între substanţele neurotransmiţătorilor dopamină şi
noradrenalină ...
http://www.adhd-speranta.ro/start.php?id=3&pg=32

Ereditatea şi ADHD (Conform DSM IV)

S-a constatat că această tulburare este mai frecventă la rudele biologice de gradul I ale
copiilor cu această tulburare decât în populaţia generală. Probe considerabile atestă
influenţa puternică a factorilor genetici asupra nivelelor de hiperactivitate, impulsivitate
şi inatenţie măsurate dimensional.
Influenţele familiare, şcolare şi din partea egalilor sunt cruciale în determinarea întinderii
deteriorării şi comorbidităţii. De asemenea, studiile sugerează că la membrii de familie ai
indivizilor cu ADHD, există o prevalenţă mai mare a tulburărilor afective şi anxioase, a
tulburărilor de învăţare, a tulburărilor în legătură cu o substanţă şi a tulburării de
personalitate antisocială.
Cercetările arată că ADHD tinde să se manifeste în familie; influenţele genetice sunt
probabile, dar ADHD nu se moşteneşte precum calviţia sau culoarea ochilor. Copiii cu
ADHD au de regulă cel puţin o rudă apropiată cu ADHD.
Cel puţin o treime din taţii care au avut ADHD în tinereţe au copii cu ADHD. Posibilitatea
legăturii genetice este mai convingătoare în cazul gemenilor identici: când unul are
ADHD, şi celălalt ar putea avea aceeaşi boală.
http://www.adhd-speranta.ro/start.php?id=3&pg=33

Evoluţie (Conform DSM IV)

Cei mai mulţi părinţi observă pentru prima dată activitatea motorie excesivă când copiii
încep să meargă, ceea ce coincide frecvent cu dezvoltarea locomoţiei independente.
Deoarece însă, mulţi copii hiperactivi care încep să meargă nu vor dezvolta mai târziu
ADHD, trebuie manifestată o atenţie specială în diferenţierea hiperactivităţii normale de
hipeactivitatea caracteristică ADHD înainte de punerea acestui diagnostic în primii ani.
De regulă, tulburarea este diagnosticată pentru prima dată în primii ani de şcoală, când
adaptarea şcolară este compromisă. În majoritatea cazurilor, tulburarea este relativ
stabilă la începutul adolescenţei.
La cei mai mulţi indivizi, simptomele (în special hiperactivitatea motorie) se atenuează în
ultima parte a adolescenţei şi în perioada adultă, deşi un număr redus de cazuri
experimentează întregul efectiv de simptome al ADHD până la mijlocul vieţii adulte. Alţi
adulţi pot reţine numai câteva dintre simptome.
http://www.adhd-speranta.ro/start.php?id=3&pg=34

Diagnostic
o Criterii DSM-IV
Pentru diagnosticarea ADHD, simptomele trebuie să se înscrie în categoriile:
DEFICIT DE ATENŢIE – HIPERACTIVITATE – IMPULSIVITATE.
o Criterii ICD-X
Clasificarea ICD-10, utilizată pentru codificarea oficială a maladiilor, introduce
această tulburare în rândul „Tulburărilor de comportament şi emoţionale care
apar de obicei în copilărie şi adolescenţă. Există 7 grupe de criterii, primele trei
descriind simptomatologia clinică ...
o Diagnostic diferenţial (DSM – IV)
În mica copilărie poate fi dificil de făcut distincţie între simptomele ADHD şi
 comportamentele corespunzătoare etăţii la copii activi (de ex. alergatul de jur
împrejur sau a face larmă)...
http://www.adhd-speranta.ro/start.php?id=3&pg=35

Tipuri
Tip combinat
Acest subtip poate să fie utilizat dacă şase (sau mai multe) simptome de inatenţie şi şase
(sau mai multe) simptome de hiperactivitate-impulsivitate au persistat cel puţin 6 luni.
Cei mai mulţi copii şi adolescenţi cu ADHD au tipul combinat. Nu se ştie dacă acest lucru
este valabil şi la adulţii cu această tulburare.
Tip predominant neatent
Acest subtip trebuie utilizat dacă şase (sau mai multe) simptome de neatenţie, dar mai
puţin de şase simptome de hiperactivitate-impulsivitate au persistat cel puţin 6 luni.
Tip predominant hiperactiv-impulsiv
Acest subtip trebuie să fie utilizat dacă şase (sau mai multe) simptome de hiperactivitate-
impulsivitate (dar mai puţin de şase simptome de neatenţie) au persistat cel puţin 6 luni.
Neatenţia poate fi adesea un element clinic semnificativ şi în astfel de cazuri.
http://www.adhd-speranta.ro/start.php?id=3&pg=36

Elemente şi tulburări asociate

Deoarece peste jumătate dintre cei diagnosticaţi cu ADHD prezintă mai multe dificultăţi
psihologice şi comportamentale, este important să se facă distincţia între dizabilităţi
asociate cu ADHD şi dizabilităţi asociate cu alte tulburări sau nevoi speciale.
Primele se manifestă împreună cu ADHD şi sunt independente de aceasta, cele din urmă
sunt o consecinţă a ADHD. Numai printr-o evaluare comprehensivă făcută de medici
practicieni – neuropsihiatri şi pediatri –, cu contribuţia părinţilor şi a profesorilor, se
poate spune dacă comportamentul observabil este „dizabilitate asociată” cu ADHD sau o
consecinţă a ADHD. Comorbiditate înseamnă posibilitatea apariţiei unei dizabilităţi odată
cu ADHD.
A. Tulburările psihice şi neuropsihice
o Tulburare de opoziţie şi comportament sfidător/provocator (Tulburarea de
opoziţie-sfidare)
Factori care predispun: opozitionismul provocator, tulburarea, unul dintre părinţi
are un istoric de tulburare afectivă, mamele cu tulburare depresivă, familiile în
care există o discordie maritală serioasă ...
o Tulburarea de conduită (conform DSM IV)
Elementul esenţial al tulburării de conduită îl constituie un pattern persistent şi
repetitiv de comportamente în care drepturile fundamentale ale altora, ori
normele sau regulile sociale majore corespunzătoare etăţii sunt violate ...
o Tulburare obsesiv – compulsivă (conform DSM IV)
Elementele esenţiale ale acestei tulburări sunt obsesiile sau compulsiile recurente
care sunt suficient de severe pentru a fi consumatoare de timp ...
o Tulburare de adaptare
Tulburarea de adaptare este un răspuns psihologic la un factor de stres
identificabil sau un grup de factori de stres care cauzează comportamentale
semnificative ...
o Retard mental
Definiţia retardului mintal propusă de American Psychological Association în
Diagnostic and Statistical Manual IV şi de OMS în Clasificarea Internaţională a
Maladiilor, ediţia 10 revizuită include trei criterii ...
o Tulburări afective (DSM – IV)
Tulburările afective includ tulburările care au ca element predominant o tulburare
de dispoziţie.
o Tulburări anxioase
o Tulburări de comunicare
o Dificultăţi de învăţare
B. Tulburările neurologice şi afecţiuni medicale
 o Tulburări senzoriale (deficienţe auditive şi de vedere)
o Tulburări de dezvoltare
http://www.adhd-speranta.ro/start.php?id=3&pg=37

Stima de sine la copilul cu ADHD

Ce este stima de sine?
Psih. Baba Letiţia
Fiecare dintre noi ne formăm o imagine mentală despre ceea ce suntem şi cine suntem,
despre ceea ce putem face şi care sunt slăbiciunile noastre. Vom dezvolta aceasta
imagine de sine de-a lungul timpului, începând din mica copilărie de la 2-3 ani.
Copilul îşi formează stima de sine sub influenţa reacţiilor celorlalţi. Părinţii, profesorii,
bunicii toate persoanele importante în viaţa copilului sunt ca o oglindă, care îi arată
copilului cât este de apreciat, iubit sau valos este el, pentru ei. Aceste relaţii, interacţiuni
sunt oglinda prin intermediul căreia copilul îşi formează şi dezvoltă stima de sine.
ADHD afectează respectul de sine al copilului?
Dacă da! Prin ce şi cum este afectat respectul de sine al copilului cu ADHD?
o Prin jigniri: cuvintele, intonaţia, mimica, pe care le folosim. Să nu uităm că
aceşti copii sunt foarte sensibili.
Remarcile ca: „Chiar mă deranjezi”; „M-am săturat de mizeriile tale” focalizate pe
copil şi nu pe comportamentul lui fac mult rău acestor copii.
o Nu este bine să criticăm personalitatea copilului ci comportamentul lui.
o Prin prea multă protecţie. Să avem încredere în copilul nostru.
De multe ori părinţii şi profesorii conştienţi de expunerile la pericole ale copiilor
cu acest diagnostic, din dorinţa de protecţie a copilului fac aprecieri inadecvate,
care amintesc copilului de incompetenţele sale:
- „Nu te urca în copac. Stii că totdeauna cazi de acolo!”
- „Nu încerca să faci aceasta singur. Ştii că te răneşti de fiecare dată!”
o Prin comparaţii. Copii sunt unici nu trebuie comparaţi cu fraţii, vecinii,
verişorii, colegi de clasă etc.
 Copilul cu ADHD nu va fi la fel de ordonat ca fratele lui sau nu va învăţa la fel de
bine ca premiantul clasei.
Paşi pentru îmbunătăţirea stimei de sine
o Să ne concentrăm asupra a ceea ce poate să facă copilul.
Să facem aprecieri care incurajează copilul şi-l motivează:
„Este nevoie să-ţi mai reorganizezi pagina din caietul de matematică. Este mai
bine. Uite, tu ai acum, mult mai multe răspunsuri corecte decât data trecută”.
Limbajul folosit este foarte important.
o Să evităm comentariile critice.
Comentarii ca: eşti prost, stupid, periculos, rău etc. scad stima de sine şi
încurajează depresia copilului.
o Trebuie să oferim oportunităţi în care copilul să aibă succes şi foarte
multă laudă, laudă, laudă!
Concluzii:
Stima de sine joacă un rol important în aproape tot ceea ce facem. Este important să
îmbunătăţim stima de sine a copiilor cu ADHD. Ei vor avea rezultate mai bune la şcoală,
îşi vor face cu mai multă uşurinţă prieteni, vor avea relaţii mai bune cu colegii de clasă. Cu
o stimă de sine crescută copii cu ADHD se vor simţi mai fericiţi şi vor reacţiona mult mai
adecvat atunci când fac greşeli.
Merită efortul !!!!
http://www.adhd-speranta.ro/start.php?id=3&pg=38

ADHD în familie
Manifestări şi probleme ale ADHD:
o Atenţie redusă; neatenţie excesivă
o Nelinişte fizică sau hiperactivitate
o Impulsivitate excesivă; spune sau face lucruri fără să se gândească
o Slab planificator, dezorganizat
o Competenţe slabe de organizare, planificare şi administrare a timpului
 o Tergiversare excesivă
o Dificultatea de a se apuca/termina o activitate
o Pierderea frecventă de lucruri
o Incapacitate de a se conforma rutinelor zilnice
http://www.adhd-speranta.ro/start.php?id=3&pg=39

ADHD la grădiniţă / şcoala

Manifestări şi probleme ale ADHD:
o Dificultăţi în menţinerea atenţiei, cu/fără distractori;
o Incapacitate de a face distincţia între informaţia importantă şi cea irelevantă;
o Capacitate redusă de a înţelege enunţuri lungi de teme şi instrucţiuni;
o Incapacitate de a finaliza sarcini complexe, ce combină activităţi alternative
şi nu conţin pauze;
o Comportamente inadecvate frecvente;
o Nu se conformează la reguli şi convenţii;
o Pierde lucruri;
o Capacitate redusă de a lucra în linişte;
o Se grabeşte să răspundă, înainte ca întrebarea să fie complet formulată;
o Îl întrerupe pe profesor şi pe colegii de clasă;
o Prezintă agitaţie psihomotorie;
o Poate distruge lucruri personale sau pe cele ale colegilor;
o Poate folosi un limbaj inadecvat;
o Poate prezenta agresivitate fizică şi verbală.
http://www.adhd-speranta.ro/start.php?id=3&pg=310

Tehnici şi modalităţi de intervenţie

o La nivelul copilului
- psihologică
 - pedagogică
- medicală
o La nivelul familiei
- consiliere
o La nivelul scolii
- tehnici specifice / instruire diferenţiată
- consiliere
http://www.adhd-speranta.ro/start.php?id=3&pg=311