este determinată de o stare de contracţie prelungită şi susţinută a muşchiului
se datorează şi este propoţională cu rata epuizării glicogenului muscular scăderea pH-ului intracelular, prin acumularea de acid lactic, inhibând unele enzime partea cea mai mare rezultă din incapacitatea proceselor contractile şi metabolice ale fibrei musculare de a realiza în continuare acelaşi lucru mecanic după o activitate musculară prelungită poate avea loc o diminuare a transmiterii semnalelor nervoase la nivelul joncţiunii neuromusculare, ceea ce are ca efect, în continuare, diminuarea contracţiei musculare uneori muşchiul obosit intră în contractură dureroasă – crampe musculare practicarea unui efort fizic intens după o perioadă mai îndelungată de inactivitate este urmată la 2 – 48 de ore de apariţia unor dureri persistente, uneori foarte puternice, la nivelul grupelor musculare solicitate, fenomen numit febră musculară febra musculara se atenuează sau chiar dispare la reluarea aceluiaşi tip de efort prevenirea instalării precoce a oboselii şi scăderii forţei musculare se poate realiza prin gradarea progresivă a activităţii fizice, respectându-se curba capacităţii de efort pe parcursul zilei şi săptămânii activitatea fizică intensă trebuie să alterneze cu pauze obligatorii pentru refacerea capacităţii de efort excesele trebuie evitate, prevenindu-se astfel întinderile şi rupturile musculare întinderi şi rupturi musculare
Intinderi si rupturi musculare – contracţia excesivă unui muşchi poate duce la întinderea sau chiar la ruperea sa, precum şi a ţesutului conjunctiv adiacent.
Distrofiile musculare – miopatii
reprezintă un grup de afecţiuni musculare ereditare
au severitate diferită sunt progresive, se diferenţiază clinic prin distribuţia selectivă a grupelor musculare afectate sunt maladii de natură degenerative ţesutul muscular striat scheletic este înlocuit succesiv cu ţesutul scleroadipos prin retracţiile tendinoase, care pot însoţi afecţiunile musculare, se ajunge la deformări mai mult sau mai puţin accentuate ale trunchiului şi membrelor pot apărea la vârsta preşcolară, la pubertate sau în jurul vârstei de 20 de ani şi rar la peste 30 de ani