Diferențele de învățare în clasa mea

În orice clasă, indiferent de ciclul de învățământ:primar,gimnazial sau

liceal,există copii care au rezultate bune, foarte bune sau rezultate slabe la
învățătură. Și în clasa mea (sunt dirigintă la clasa a VII-a), unii copii prezintă în
moduri diferite anumite dificultăți de învățare.
În clasa pe care eu o conduc, elevii cu dificultăți de învățare nu au dizabilități
de tip motor sau senzorial ci ,în grade diferite, dizabilități de tip intelectual. Aceștia
prezintă un anumit ritm și stil în a-și însuși procesul de învățare putând fi încadrați
la categoriile ușoară și medie sau moderată dacă ținem cont și de coeficientul de
inteligență( IQ).Acești elevi prezintă situații diferite date de ritmul în care își
îndeplinesc sarcinile de învățare:un ritm mai lent sau, din contră, un ritm foarte
alert,nereușind să rezolve în mod mulțumitor sarcinile primite,manifestând astfel o
superficialitate în tot ceea ce fac.
Ținând cont că acești elevi au intrat în ciclul gimnazial cu deficiențe în citirea și
înțelegerea unui mesaj scris, este mult mai greu ,atât pentru ei cât și pentru
profesorul de limba română ,și nu numai, să recupereze într-un timp mult mai
redus ,ceea ce ar fi trebuit să știe,orice elev, la sfârșitul ciclului primar.Faptul că
acești elevi nu au beneficiat de o corectă abordare a proceselor de învățare încă din
perioada alfabetizării de bază și a deprinderilor de calcul, din diferite motive,face
ca situația lor în ciclul gimnazial să adâncească și mai mult diferențele de notare a
elevilor din aceeași clasă.Profesorul de gimnaziu își dă seama de aceste diferențe
de învățare încă de la început prin testarea inițială a elevilor.Astfel, diferențele de
învățare la acești elevi sunt efectul unei metodologii didactice care n-au ținut
seama de individualitatea elevilor.Odată cu testarea inițială,elevii ce prezintă
deficiențe de învățare specifice au nevoie de un plan individualizat,personalizat de
intervenție.Planul se referă la activitățile de remediere specifice și la modul cum se
individualizează și se acționează personalizat în procesul de predare-învățare, și
cum se corelează acestea cu activitatea didactică cotidiană.Un ajutor specializat ar
ajuta mult copilul să profeseze și să evolueze cu succes.Din păcate, nu toate școlile
își permit ,,luxul” de a beneficia de un profesor de sprijin.
Acești elevi cu deficiențe de învățare nu sunt diferiți de ceilalți copii în afara
școlii sau în școală. Numai la capitolul ,,învățare în regim școlar” apar
deosebirile,disfuncționalitățile.Asfel, pentru acești copii trebuie să ținem cont de
factorii pregnant determinanți ai dificultăților de învățare ce influențează asupra
lor:a) factori aflați sub controlul real al profesorului; b) factori aflați în afara
controlului profesorului.
Dintre factorii aflați sub controlul profesorului aș putea aminti analiza de sarcini în
învățarea individualizată pe elev.Implicarea elevilor în răspunsuri scurte și mai
ușor de elaborat pentru ca aceștia să nu se simtă marginalizați, și să vină și la
școală cu plăcere și cu încredere.
Deficiențele de învățare a scrierii afectează profund randamentul școlar și se
concretizează în erori la nivelul literelor, erori sintactice și erori de
punctuație.Aceste erori probabil că puteau fi anulate ,eliminate cu succes în primii
ani de școală.În ciclul gimnazial, din păcate, aceste erori persistă și chiar se
amplifică, deoarece nu toți profesorii pun accent pe scrierea corectă și lizibilă a
lucrărilor elevilor(în sensul că elevii nu sunt depunctați pentru aceste erori).
În corectarea și anularea acestori erori trebuie să existe și un ajutor din partea
familiei care, de cele mai multe ori se rezumă la a se mulțumi doar cu o concluzie
pripită și fără susținere că,, așa e el și nu mai poate fi schimbat”.În aceste condiții
este destul de dificil pentru profesorul care și-a făcut o strategie cu privire la elevii
pe care i-a identificat cu deficiențe de învățare în ciclul gimnazial.Profesorului nu
i-a mai rămas decât o activitate psihopedagogică necesară întreținerii și stimulării
factorilor non-intelectuali ai personalității,care ar fi: motivația pentru
învățare,interes,aptitudini de comunicare verbală,încurajarea elevilor,valorificarea
a tot ceea ce se poate selecta din răspunsurile lor,pentru ca aceștia să simtă că și ei
sunt capabili de aceleași lucruri și că profesorul are anumite așteptări și de la ei.Ei
trebuie ajutați să depășească respectul de sine scăzut,nivelul scăzut de concentrare
și abilitățile sociale .Aceasta, deoarece pentru cei care prezintă tulburări de citit-
scris,se observă o stare de conflicte permanente în viața școlară cât și a instalării
unor trăsături caracteriale negative ca: negativismul, inerția și nepăsarea.
Cu certitudine, elevii cu deficiențe de învățare au nevoie de ajutor în vederea
adaptării, integrării și devenirii lor ca și ceilalți elevi- cu succese și insuccese, cu
realizări și ratări dar și cu rezultate încurajatoare.