Sunteți pe pagina 1din 2

„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, Camil Petrescu – relația dintre două personaje

Probabil, unul dintre cele mai remarcabile lucruri, când se analizează operele marilor
scriitori, este faptul că, în operele literare, aceștia și-au concentrat doza de profunzime, într-o
manieră aparent accesibilă. Este și cazul binecunoscutului prozator și dramaturg, Camil Petrescu, ce
reușește să pună bazele romanului psihologic, sincronizând noua tendință literară apuseană, în
România, prin redactarea romanului „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”. Fără dar
și poate, povestea soldatului intelectual, înșelat de propriile idei, este, în fapt, capodoperă a
scrierilor românești interbelice. Cu privire la povestea de dragoste, romanul surprinde cuplul ideal
al literaturii – Ștefan și Ela Gheorghidiu – care, în urma diferitelor schimbări de ordin social, va
suferi, la rândul său alterarea relației.
Ștefan Gheorghidiu, student la Filosofie, eminent prin puterea intelectuală de a-i înțelege pe
„greii” acestei științe, însă fără o situație materială bună, se îndrăgostește de o colegă din
Universitate, cu care, ulterior, se căsătorește. Primind moștenire de la unul dintre unchii săi, Tache
Gheorghidiu, cea mai mare parte din averea acestuia, „casa mea, cu parcul și cu biblioteca și tot ce
cuprinde […] din Paris”, la care se adaugă banii răposatului, cuplul accede în lumea mondenă,
introduși de verișoara lui Gheorghidiu, Anișoara. Profund disprețuind schimbarea, Ștefan nu este
satisfăcut de această idee, spre deosebire de soția sa, Ela, care se adaptează ușor noului mediu. Când
cei doi acceptă invitația de a merge într-o excursie la Odobești, bărbatul devine conștient că relația
dintre ei va avea de suferit. Comportamentul distant al soțului va dezvălui două orizonturi: primul,
Gheorghidiu construise din Ela un ideal și iubea doar partea pe care el însuși o fundase, și cel de-al
doilea, că Ștefan își pierde încrederea în consoarta sa. Deși acesta insistă să meargă acasă, Ela
refuză, fapt care determină întâia despărțire a celor doi, însă, nereușind să stea departe de femeie,
soțul caută diferite mijloace de a o întâlni, în cele din urmă, împăcându-se. A doua ruptură are loc în
momentul în care Ela nu ajunge acasă, decât în ziua următoare, Gheorghidiu va alege să divorțeze
de ea. Ștefan reușește să se refacă emoțional, după întâmplare, cunoscând o actriță, în brațele căreia
își găsește refugiul. Întâlnindu-se la un restaurant cu fosta soție și dându-și seama că ea încă îl
iubește, ulterior, descoperă printre cărți o scrisoare de la Anișoara, prin care Ela invitată să doarmă
la verișoara lui Ștefan, exact în noaptea în care lipsise de acasă. Ștefan o iartă, cei doi se împacă din
nou. Mai apoi, bărbatul se înrolează în regiment pentru război și aranjează ca Ela să-și petreacă vara
la Câmpulung, pentru a fi mai aproape unul de celălalt. Convingerile că a fost și este înșelat, în
continuare, cresc, fiindcă îl observă pe domnul G. (Grigoriade – însuși cel cu care Ela se cunoscuse
la Odobești și cu care nu încetase să se întâlnească după aceea) în orașul în care se afla femeia.
Gheorghidiu află din conversația pe care o are cu locotenentul-colonel că domnul G. a venit, într-
adevăr, pentru Ela, la Câmpulung. După ce începe războiul, Ștefan conduce plutonul I, iar, ca
soldat, înfruntă frigul, foamea, frica de inamic și întunericul. Toate aceste întâmplări îl fac pe bărbat
să nu se mai gândească la durerea emoțională, la dezamăgirea provocată de soție, și, când revine de
pe front, îi propune Elei să se despartă definitiv, dăruindu-i „absolut tot ce e în casă, de la obiecte de
preț, la cărți... de la lucruri personale, la amintiri”, ieșind învingător din lupta personală, cu
demnitatea nealterată.
Ștefan și Ela Gheorghidiu sunt cuplul care va evolua de-a lungul romanului, complexitatea,
din punct de vedere aș construcției personajelor, fiind asociată acțiunii și atitudinilor adoptate de
aceștia. Amândoi s-au cunoscut în mediul Universității, amândoi se bucură de moștenirea lăsată de
unchiul Tache Gheorghidiu, însă percepțiile celor doi sunt diferite: Ela este o femeie de lume, care
dorește să fie centrul atenției, în cadrul petrecerilor de societate, pe când Ștefan este exact opusul
(statut social). Psihologic vorbind, bărbatul este intelectualul intransigent, un inadaptat la condițiile
tipice sociale, spre deosebire de soția sa, care vrea să epateze, plictisită de mediul în care trăia,
inițial, cu soțul său. Din punct de vedere moral, niciunul nu este conform principiilor clasice:
Ștefan, deși aspiră la iubirea absolută, construind din femeia cu care s-a căsătorit, un ideal (o
imagine iluzorie), el își lasă orgoliul să-i ghideze reacțiile, mergând până la punctul de maximă
gelozie, iar Ela își înșală bărbatul, sub presiunea nesatisfacerii emoționale, provocată de lipsa unei
comunicări propice.
În cele din urmă, relația de căsătorie dintre Ela și Ștefan va eșua, acest lucru putând fi
observabil pe parcursul desfășurării acțiunii, însă două momente dintre cele prin care vor trece cei
doi tineri vor fi decisive pentru evidențierea spulberării sentimentului de dragoste din sufletele lor.
O primă secvență unde se subliniază concret discrepanța dintre cei doi soți este cea de la
excursia din Odobești. Când Ela îl cunoaște pe dansatorul Grigoriade, devenind repede atrasă de
acesta, Ștefan o acuză de imoralitate, având ca dovezi simplele gesturi, tandrețuri minore și priviri
cu subînțeles. Cu dorința de a se răzbuna pe femeie și a-și salva orgoliul, Gheorghidiu inițiază un
joc erotic cu una dintre doamnele aflate la petrecere, lucru care o face pe Ela să sufere profund.
După confruntarea celor doi, Ștefan vrea să plece, însă ea nu se supune cererii lui, lucru care va
duce la prima despărțire a cuplului și, totodată, la dificultățile pe care cei doi le vor întâmpina, în
încercările de a se împăca.
După ce își dă seama că nu poate trăi fără Ela, Ștefan o iartă, cei doi căutând să treacă peste
trecut. Până când, într-o noapte, soția nu vine acasă, fapt care cauzează a doua ruptură. Găsind, la
un moment dat, scrisoarea care motivează lipsa Elei, cuplul se reîmpacă.
A doua secvență semnificativă, care definitivează atât convingerile lui Gheorghidiu, cât și
raportul Ștefan-Ela, este cea în care bărbatul îl observă pe amantul soției în Câmpulung.
Sentimentul de dezamăgire, la care se adaugă o furie acerbă, îl determină pe Gheorghidiu să se
gândească la comiterea unui asasinat: are în minte ideea de a-i ucide pe Ela și Grigoriade. Probabil
ar fi făcut acest gest necugetat, dacă nu s-ar fi întâlnit cu locotenentul-colonel, care îl silește să
meargă înapoi în regiment. După ce revine de pe front, în București, Ștefan Gheorghidiu se desparte
definitiv de Ela, lăsându-i averea, subliniind subtil, prin discursul de învingător, că îi oferă „tot
trecutul”.
Cât despre conflictul romanului de factură psihologică, acesta va concentra unul interior,
puternic și extrem de important pentru înțelegerea acțiunilor personajului Ștefan Gheorghidiu.
Personajul oscilează între certitudinea și incertitudinea că soția sa îl înșală. Lăsându-se controlat de
emoții, el este acaparat de durere, în momentul în care are loc prima ruptură dintre cei doi, acest
puternic sentiment având ecou în starea fizică a bărbatului, alterându-i sănătatea. De asemenea,
entuziasmul și chiar euforia lui Ștefan se remarcă atunci când își iartă consoarta și se reîmpacă. Prin
introspecție și analiză, Gheorghidiu reușește să își dea seama că Ela nu reprezintă mijlocul de a
atinge absolutul în iubire și că e o ființă mediocră, ceea ce subliniază dramatismul situației în care
se află bărbatul.
Așadar, romanul lui Camil Petrescu devine o lecție de viață pentru cititor, mesajul operei
literare concretizându-se pe ideea că cei care aspiră la absolut nu trebuie să se lase pradă propriilor
iluzii.
Daria Tufeanu