Sunteți pe pagina 1din 3

„Riga Crypto și lapona Enigel” – Ion Barbu

Istoric vorbind, literatura română începe să evolueze puternic începând cu secolul al XIX-
lea, ajungând ca unele curente să fie sincronizate cu cele europene, exemplele fiind simbolismul și
modernismul. Cel din urmă menționat, avându-i ca precursori pe Edgar Allan Poe și pe Charles
Baudelaire, ia amploare și la noi în țară, remarcându-se scrierile autorilor Tudor Arghezi sau Lucian
Blaga. Admirabil este, desigur, și savantul Dan Barbilian, cunoscut sub pseudonimul literar Ion
Barbu, care, prin unicul volum de poezii redactat, „Joc secund”, revoluționează lirica românească,
fiind un exponent însemnat al literaturii de factură modernistă, din țara noastră. Balada „Riga
Crypto și lapona Enigel” reprezintă o capodoperă lirică în 27 de versuri, cu un puternic mesaj,
reîntâlnit, de asemenea, și în „Luceafărul” lui Mihai Eminescu, însă reinterpretat din perspectiva lui
Barbu.
Cât despre caracterul modernist al operei poetice precizate, acesta rezidă din mai multe
aspecte. În primul rând, forma în care este redactată balada prezintă anumite particularități
inovatoare. Se poate observa că nu sunt respectate criteriile clasice se versificație, că sunt dezvoltate
noi procedee de scriere lirică. Apare ingambamentul, prin care ideea poetică dintr-un vers este
continuată în următorul:
„Eu mă duc să culeg
Fragii fragezi, mai la vale.”
sau
„Iar soarele acuma sta
Zvârlit în sus ca un inel.”

Un alt procedeu utilizat de autor se poate observa la nivelul rimei, mai exact, cuvintele din interiorul
versurilor rimează cu cel de la sfârșitul versului, precum în următoarele exemple:

„Rigă spân, de la sân”

„Dacă pleci să culegi”

și

„Uite fragi, ție dragi”

Pe lângă forma operei literare, un alt aspect specific modernismului, ce apare puternic
evidențiat, este ambiguitatea semnificațiilor baladei – în cazul de față, ambiguitatea epilogului. Se
conturează un ermetism aparte, un univers a cărui chei pentru descifrare sunt simbolurile ca nunta
(incompatibilitatea în dragoste) și ciuperca (increatul). Altfel spus, povestea de dragoste dintre
Crypto și Enigel nu reprezintă altceva decât faptul că nepotrivirea originilor – regnul vegetal și cel
uman – și dezacordurile în ceea ce privește spiritul celor doi – lapona fiind înzestrată cu o rațiune
pură, în timp ce ciuperca trăiește drama idealului pe care nu reușește să-l atingă. Această dramă a
lui Crypto, cauzată, pe de-o parte, de lipsa dorinței de a evolua, pe de altă parte, de imposibilitatea
împlinirii țelului, pune în evidență imaginea poetică a nașterii nebuniei. În plus, după ce ciuperca se
căsătorește cu măselarița, devine otrăvitoare, astfel, epilogul capătă și înțelesul de pervertire a lui
Crypto, mai exact, durerea neatingerii idealului modifică în rău o ființă umană. De asemenea, având
în vedere că Enigel nu a cedat, ci s-a păstrat puternică în fața stăruințelor lui Crypto, se conturează
ideea că, într-o relație de iubire, cel puternic supraviețuiește, pe când cel slab este sacrificat. Însă,
bineînțeles, întregul sfârșit al operei poetice poate avea și mai multe semnificații decât cele
prezentate, astfel fiind subliniată ambiguitatea textului literar.

În altă ordine de idei, elementul paratextual care introduce cititorul în sfera înțelesurilor
operei lirice și care reprezintă primordiala cheie a descifrării temei este titlul baladei. „Riga Crypto
și lapona Enigel” este alcătuit din două substantive proprii și două comune: Crypto (numele
ciupercii, cuvânt provenit din greacă, având sensul de „ascuns”, „tăinuit”), Enigel (femeia de
origine laponă, cuvânt împrumutat din latinescul „angelus”, înseamnă „înger”), rigă („rege”,
sugerează statutul social al ciupercii, el fiind stăpânul lumii vegetale) și lapona (evidențiază atât
sorgintea lui Enigel, cât și faptul că ea este exponent al regnului uman). Prin aceste idei definitorii
înglobate în doar patru substantive se conturează una dintre temele principale, și anume
incompatibilitatea dintre două ființe îndrăgostite.

Pe lângă această temă, inspirată din lirica eminesciană, cunoașterea este, la rândul ei, un alt
fundament pe care poezia se construiește. Crypto, care aspiră la idealul iubirii umane, nu reușește să
treacă peste limita impusă de proveniența acestuia, deși Enigel îi oferă posibilitatea, prin sugerarea
drumului pe care trebuie să-l parcurgă, pentru a-și împlini chemarea lăuntrică:

„Teamă mi-e, te frângi curând,


Lasă. Așteaptă de te coace.”

Însă, conștient că nu este capabil să-și depășească situația intelectuală, refuză să aleagă calea
luminii, adâncindu-se în umbra întunericului:

„Lui Crypto, regele-ciupearcă


Lumina iute cum să-i placă?
El se desface ușurel
De Enigel
De partea umbrei moi să treacă...”

De asemenea, alături de cele două teme explicate anterior, apare și cea a increatului. Crypto, eternul
rege al lumii vegetale, cel care nu are urmași, cel care conduce regnul pentru totdeauna și care nu
vrea să renunțe la statutul său, în dorința de a ajunge la nivelul oamenilor, sfârșește pedepsit de
soare.

Structurată în două secvențe poetice, balada începe prin decorul de nuntă, la care
menestrelului îi este cerut să cânte povestea lui Crypto și a lui Enigel.

„ ...stins, încetinel
La spartul nunții, în cămară.”

Povestea propriu-zisă începe prin prezentarea personajelor: ciuperca, exponentul lumii veșnice, al
regnului vegetal, și lapona, simbol al rațiunii, al lumii spirituale, ghidate de lumina soarelui. În vis
are loc întâlnirea dintre cei doi îndrăgostiți:

„Pe trei covoare de răcoare


Lin adormi, torcând verdeață,
Când lângă sân, rigă spân,
Veni s-o-mbie cu dulceață.”
În continuare, riga îi adresează femeii trei chemări – prima, care are ca obiecte fragii și dulceața,
lucruri pe care stăpânul regnului vegetal i le poate oferi laponei; a doua, în care Crypto se oferă pe
sine însuși:

„Enigel, Enigel
Scade noaptea, ies lumina.
Dacă pleci să culegi
Începi, rogu-te, cu mine.”

În a treia chemare, riga îi cere lui Enigel să renunțe la idealul său de cunoaștere. Toate cele trei
chemări sunt urmate de refuzuri (acest lucru punând în evidență și mai bine antiteza dintre cei doi,
incompatibilitatea dintre îndrăgostiți). Semnificațiile dialogului dintre ciupercă și laponă reprezintă
raportul dintre ispită și atingerea cunoașterii universului, riga Crypto nefiind altceva decât o
dificultate întâmpinată de lapona Enigel, în drumul ei spre soare. Epilogul poveștii aduce cu sine
moartea ciupercii, la apariția soarelui, triumful cunoașterii absolute, al rațiunii, și totodată prezintă
transformarea lui Crypto în ciupercă otrăvitoare:

„Ca la nebunul rigă Crypto


Ce focul inima i-a fript-o
De a rămas să rătăcească
Cu o altă față, mai crăiască [...]

Cu măselarița-mireasă
Să-i fie împărăteasă”

Finalul baladei va deveni un avertisment că incompatibilitatea dintre doi îndrăgostiți, pe de-o parte,
poate fi nocivă pentru unul dintre aceștia, pe de altă parte, faptul că un om trebuie să aibă grijă în
momentul alegerii partenerului de viață, idee indusă chiar din cerința cuscrului de a auzi povestea
lui Enigel și a lui Crypto.

Așadar, balada lui Ion Barbu este caracterizată de o complexitate lirică aparte și reprezintă
un ghid moralizator, de factură modernistă, ce cuprinde multiple învățături pentru cititori.

Daria Tufeanu