Sunteți pe pagina 1din 19

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”

Facultatea de Geografie şi Geologie

Mineralele
(referat mineralogie)

Student: Roca Andra Georgiana


Grupa: GT13
Specializare: Geografia turismului
Coordonator: Lect. Dr. Androne Delia
Anne- Marie
2019

1
CUPRINS
1.Introducere.......................................................................................................................................3

1.1 Ametistul..............................................................................................................................4

1.2 Aurul.....................................................................................................................................5

1.3Neptunitul.............................................................................................................................6

1.4Galena...................................................................................................................................7

1.5Vivianitul...............................................................................................................................8

1.6 Diamantul............................................................................................................................9

1.7Cinabrul...............................................................................................................................10

1.8Uranofanul...........................................................................................................................11

1.9 Auricalcitul..........................................................................................................................12

1.10 Natrolitul...........................................................................................................................13

2. Catedrala Sfântul Isaac din Sankt Petersburg...............................................................................14

3.Bibliografie......................................................................................................................................16

2
1.Introducere

GEOLOGIA este o ştiintă a Pământului,axată pe studiul globului terestru,cu toate


ansamblurile sale interioare si exterioare,fapt ilustrat de însăşi denumirea sa,care provine de la
cuvintele greceşti geos=pământ şi logos=ştiinţă.
GEOLOGIA vizează cunoaşterea şi înţelegerea naturii,constituţiei şi proprietăţilor fizice
şi chimice ale Pământului,precum şi a genezei,vârstei şi a proceselor şi transformarilor pe care
acesta le-a suferit in decursul timpului.
MINERALUL este o substanţă solidă naturală,anorganică şi omogenă , cu compoziţie
chimică definită.
 Mineralele au avut un loc important în evoluţia omului şi în extinderea civilizaţiilor.
Oamenii din epoca de piatră foloseau unelte primitive din cremene. Cu aproximativ 10.000 de
ani in urmă, ei au deprins tehnica extracţiei cuprului din minereurile sale naturale, şi au inventat
bronzul, un aliaj de cupru şi staniu, care a marcat începutul epocii de bronz.
GEOLOGIA reunește mai multe domenii de cercetare, deservite de discipline proprii,
interconectate intr-o mare măsură alcătuind, însă, un ansamblu unitar:
 Domeniul constituției structurale, al caracteristicilor generale și al proprietăților
pământului și ansamblurilor sale interioare și exterioare-GEOFIZICĂ, GEOLOGIE
STRUCTURALĂ, GEOTECTONICĂ, GEODINAMICĂ, GEODEZIE, iar ca discipline
asociate: VULCANOLOGIE, OCEANOGRAFIE, SEISMOLOGIE etc.
 Domeniul vârstei și istoriei Pământului cuprinde studiul formării, evoluției, datării și
colerălii secvențelor care constituie aranjamentului geologic- PALEONTOLOGIE (cu
ramurile PALEOZOOLOGIE și PALOBOTANICĂ), MICROPALEONTOLOGIE și
PALINOLOGIE etc.
 Domeniul compoziției și caracteristicilor chimice ale Pământului cuprinde studiul de
detaliu al mineralelor și rocilor- CRISTALOGRAFIE, MINERALOGIE, PETROLOGIE
și în mod particular, studiul distribuției și migrației elementelor chimice, atât la nivelul
mineralelor și rocilor, cât și la scara globului- GEOCHIMIE.
 Domeniul studiului corpurilor cerești din Sistemul Solar și dincolo de acesta-
ASTROGEOLOGIE, COSMOCHIMIE tec.
 Domeniul aplicațiilor practice este deservit în esență de toate tipurile de studii și tehnici
utilizate în toate celelalte domenii, care prezintă finalitate legată de activitățile
economice: prospecțiunea și explorarea pentru resurse minerale și energetice; cunoașterea
caracteristicilor fizico-mecanice și chimice ale părților superficiale a Pământului (roci și
soluri) în vederea implantării structurilor de abitație și industriale, precum și a utilizării în
agricultura; previziunea și controlul factorilor de risc vulcanic și seismic; realizarea de
studii ambientale cu caracter special etc.

3
1.1 AMETISTUL
Date generale:
Clasă: OXIZI
Sistem de cristalizare: TRIGONAL
Formulă chimică: SiO2(aluminiu, fier, calciu,
magneziu, sodiu şi litiu)
Duritate: 7
Densitate: 2,65
Clivaj: inexistent
Spărtură: concoidală/ neregulată
Culoare: violet
http://www.ziaruldinmuscel.ro/secretele-vindecatoare-ale-cristalului-ametist/

Urmă: albă
Luciu:sticlos
Luminescenţă: inexistentă
Ametistul este o varietate de cuarţ, fiind o nestemată preţuită încă din anul 3000 î.Hr.
Cele mai valoroase ametiste au culoarea purpuriu-închis, dar nuanţele acestor pietre
pot varia până la violet-pal. Cuartul este suficient de dur încât să fie folosit şi industrial,
ca abraziv. Pe lângă valoarea lor comercială ca podoabe, frumoasele ametiste purpurii
sau violet-albăstrui sunt foarte purtate de episcopii şi cardinalii creştini din zilele
noastre, ca amintire a patimilor lui Hristos şi ca simbol al păcii.
Culoarea naturală a ametistului este adesea
neuniformă.
După cum am zis, ametistul este o varietate de
cuarţ. Eşantioanele cela mai frumoase şi valoroase provin
ori din Brazilia, munţii Ural, insulele Sri Lanka şi
Madagascar, chiar şi din Statele Unite ale Americii. El
provine în principal din cavităţi vulcanice numite geode,
iar pentru că se găseşte în mai multe ţări, este
caracterizat ca piatră semipreţioasă, nu preţioasă!

4
https://ro.pinterest.com/pin/227642956151669118/

1.2 AURUL
Date generale

Clasă: elemente native


Sistem de cristalizare: cubic
Simbol chimic: Au
Duritate: 2 şi jumătate-3
Clivaj: absent
Spărtură: maleabilă, rar aşchioasă
Culoare: de la galben la auriu, auriu- alămiu
Urmă: galbenă
Luciu: metalic
Luminescenţă: inexistentă

Aurul este un element nativ. El se mai găseşte în


asociaţie cu argintul, dar cântăreşte de două ori mult
decât acesta. De asemenea, este foarte moale, având
doar 3 pe scara Mohs, deci poate fi modelat şi turnat
cu uşurinţă, aşadar deţine proprietatea de maleabilitate
şi ductibilitate. Cu doar 2 grame de aur se poate vopsi
un http://webmineral.com
acoperiş de biserică.

Aurul este unul dintre cele mai apreciate metale preţioase de pe pământ. Se foloseşte
la fabricarea bijuteriilor şi este unul dintre puţinele metale care nu sunt afectate de
coroziune. Cele mai importante mine de aur din lume se găsesc în Africa de Sud,
Rusia, Canada, SUA şi Australia.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Aur#Mineralogie

https://inbijuterie.ro/minerale/

5
1.3 NEPTUNITUL
Date generale

Clasă: silicaţi
Sistem de cristalizare: monoclinic
Formulă chimică: KNa2Li(Fe,Mn)2Ti2Si8O24
Duritate: 5-6
Densitate: 3, 19-3, 23
Clivaj: perfect
Spărtură: concoidală
Culoare: neagră
Urmă: brun-roşiatică
Luciu: sticlos
Luminescenţă: inexistentă

http://mineralul.blogspot.com

Neptunitul este un mineral foarte rar, ce prezintă un interes special pentru


colecţionari, datorită formelor sale cristaline elegante. Cristalele de neptunit sunt
prismatice şi au de obicei secţiuni transversale pătrate. Simetria lor este foarte
neregulată, şi de multe ori nicio pereche de feţe nu are aceeaşi lungime, lăţime sau
înălţime cu alta. Neptunitul este aproape opac, şi cel mai adesea are culoarea neagră,
deşi unele cristale pot prezenta reflexe interne de un colorit roşiatic-brun închis. Deşi
numele său poate induce în eroare, el nu conţine elementul neptuniu.
Neptunitul a fost descoperit în 1893 în San Benito County, California, SUA, iar
numele său provine de la zeul mării în mitologia romană. Acolo se găseşte în asociaţie
cu benitoitul , un silicat chiar mai rar, care conţine bariu. Neptunitul se mai găseşte în
Groenlanda, Canada, New Mexico, Rusia şi Australia.
Neptunitul se găseşte în roci magmatice, mai ales în pegmatite. În cavităţile din
aceste roci de dezvoltă frumoasele cristale de neptunit, aceste spaţii determinând forma
cristalină bună. Neptunitul este insolubil în acid clorhidric, şi nu se topeşte (este fuzibil)
dacă este ţinut într-o flacără.

6
1.4.GALENA
Date generale:
Clasa: sulfuri
Sistem de cristalizare: cubic
Formulă chimică:PbS
Duritate: 2
Densitate: 7,4 - 7,6 g/cm³
Clivaj: perfect
Spărtură:Subconcoidală
Culoare: Cenuşiu de plumb
Urma: cenusie
Luciu: Metalic-Puternic
https://en.wikipedia.org/wiki/Galena Trasparenţă: Opac
Habitus: Agregate granulare compacte
Galena prezintă în mod obişnuit conţinuturi scăzute de Ag,Sn,Tl,Se,Ti,Cu,Zn,
As,Sb,Bi.
Artefactele sub formă de mărgele de plumb descoperite în Turcia şi datate la
aproximativ 8500 de ani,indică posibilitatea ca galena să fi fost primul minereu prelucrat
prin topire pentru obţinerea metalului constituent. Galena constituie princupalul minereu
de plumb,iar me varietatea bogată în argint constituie şi minereu de argint, de
asemenea , bismutul şi taliul pot fi extrase din galenă.
Galena ia naștere în rocile metamorfice, sau roci magmatice bogate în sulfuri (sfalerit),
asociate frecvent cu zăcămintele de cupru, sau roci calcaroase și dolomitice.
Răspândire în Germania: la Freiberg, Austria în Kärnten, Erzgebirge. În România este
mai răspândit în bazinul minier Băița din județul Bihor, Baia Sprie și Cavnic din județul
Maramureș.

7
https://tiganusionutz.wordpress.com/2011/11/18/galena/ https://ro.wikipedia.org/wiki/Galen%C4%83

1.5 VIVIANITUL
Date generale

Clasa: fosfaţi- arseniaţi-vanadaţi


Sistem de cristalizare: monoclinic
Formulă chimică: Fe3(PO4)2.8H2O
Duritate: 1 jumătate, 2
Densitate: 2,7
Clivaj: perfect
Spărtură: neregulată
Culoare: depinzând se situaţie, poate fi incoloră,
albastră sau verde
Urmă: la fel ca şi culoarea; incoloră, albastră sau
Luciu: sticlos spre perlat
Luminescenţă: inexistentă verde
http://mineralul.blogspot.com

În stare proaspătă, vivianitul este un mineral incolor, dar devine repede albastru
sau verde când este expus la aer şi lumină. Este foarte popular printre colecţionari, dar
trebuie avut grijă, deoarece, atunci când stă într-o atmosferă ,,uscată", se face pulbere!
Ca să se evite procesul de ,,sfărâmare'' al mineralului, se recomandă aşezarea sa într-o
cutie ermetică, cu un vas cu apă lângă el. Vivianitul care şi-a pierdut apa de cristalizare
se numeşte metavivianit.
Vivianitul este cunoscut de multă vreme ca un mineral de sine stătător, în trecut
fiind utilizat de către artişti ca sursă de culoare albastră.
Vivianitul se găseşte în filoane cu minerale metalice, dar şi în pegmatite, unde se
formează în urma transformărilor fosfaţilor, sau a sulfurilor de fier.Se mai poate găsi în
depozite sedimentare precum argila, unde se asociază frecvent cu materialul organic,
cum ar fi oasele sau coarnele de animale.
Ca răspândire, el se găseşte peste tot în lume. Una dintre cele mai importante se
găseşte în Australia, Poopo în Bolivia, Camerun, Italia, Kosovo şi Rusia, Marea Britanie.
În România s-au găsit cristale foarte frumoase de vivianit la Herja şi Ilba, din zona Baia
Mare. Cele mai mari cristale de vivianit au fost găsite de1,2 metri, la mina N'Gaoundere,
din Camerun.

8
HTTPS://WWW.PINTEREST.NZ/PIN/305189312234348970/

9
1.6 Diamantul
Date generale

Clasă: elemente native


Sistem de cristalizare: cubic
Formulă chimică: C
Duritate: 10
Densitate: 3,31,-3,52
Clivaj: perfect
Spărtură: concoidală
Culoare: incoloră, dar se mai găseşte cu nuanţe
de alb, albastru, maro, verde, gri, portocaliu, roz,
roşu, galben sau chiar negru.
Urmă: albă
Luciu: adamantin, iar cristalele netăiate au luciu
www.madeinjoaillerie.fr gras
Luminescenţă: albastră, roz, galbenă sau verde
Diamantul este cea mai dură substanţă găsită în natură, respectiv cel mai dur
mineral din natură. Este, de asemenea, cea mai valoroasă piatră preţioasă, fiind folosit
în industrie pentru tăiere şi şlefuire, datorită durităţii sale de 10 pe scara Mohs.
Bineînţeles, doar eşantioanele naturale cu de calitate mai scăzută sunt folosite pentru
tăiere, iar cele de calitate superioară în bijuterii. Sunt cele mai preţioase nestemate nu
numai pentru frumuseţea lor, ci şi pentru răspândirea foarte mică a lor.
Diamantele se găsesc în kimberlite, roci a căror denumire provine de la
Kimberley, Africa de Sud, se formeaza că intruziuni în formă de pipă, ce s-au ridicat de
la adâncimi de peste 100 de km.
Continentul african este producătorul principal de diamante pe scară mondială.
Principalele zăcăminte: Brazilia, Africa de Sud, Zair, Siberia, Angola, Botswana, Ghana,
Guineea, Namibia, Rusia, Sierra Leone, Tanzania şi Venezuela. Recent, au fost găsite
în Canada şi Finlanda. În România, se găsesc acele diamante de Maramureş.
Diamantele sunt evaluate, atât înainte cât şi după tăiere, în funcţie de ,,CEI
PATRU C", ce reprezintă: claritate, culoare, tăietură (vine din engleză: cut) şi carate.
Caratul este unitatea de măsură principală pentru măsurarea masei unor pietre
preţioase. Astăzi, diamantul este standardizat la 0,2
carate.

10
https://www.pinterest.co.uk/pin/395964992229795882/

11
1.7CINABRUL
Date generale:

Clasă: Sufluri
Sistem de cristalizare:Trigonal
Habitus:Prismatic
Formulă chimică:HgS
Duritate:2
Densitate:8
Clivaj:Perfect
Spărtură:Concoidală spre
neregulată
Culoare:Roşu sau brun-roşiatic
Luciu:Adamantin
http://mineralul.blogspot.com/2013/12/cinabrul.html
Numele înseamna “sângele dragonului”.
Cinabrul este un mineral format din mercur şi sulf. Este un mineral important,
deoarece din acesta se extrage mercurul pentru uz industrial. Mercurul este un element
metalic destul de valoros, deci acest mineral poate fi considerat un mineral industrial.
Se formează lângă vulcani şi depozitele de sulf, cristalul de un roşu strălucitor fiind
extrem de periculos. Odata ce i se schimbă consistenţa, cinabrul eliberează mercur şi
duce la pierderea cunoştintei sau chiar moarte.
Printre mineralele care se asociază adesea cu cinabrul se numără: baritina, calcitul,
calcedonia, marcasita, mercurul nativ, opalul, pirita, cuarţul, stibina şi realgarul.
Cele mai mari zăcăminte se află lângă Almaden, Ciudad Real, Spania, iar cele
mai importante zone de extracţie ale cinabrului sunt China, Moschellandsberg
(Germania), Monte Amiata (Toscana, Italia), Huancavelica (Peru), Muntele Avala
(Serbia), Idria (Slovenia), Arkansas şi California (Statele Unite ale Americii). 
În România, s-au găsit eşantioane de cinabru la Izvorul Ampoiului din Valea Dosului,
Munţii Apuseni.

12
1.8 URANOFANUL
Date generale

Clasă: silicaţi
Sistem de cristalizare: monoclinic
Formulă chimică: Ca(UO2)SiO3(OH)2·5H2O
Duritate: 2 şi jumătate
Densitate: 3,8
Clivaj: perfect
Spărtură: aşchioasă
Culoare: galben
Urmă: galben-pală
Luciu: sticlos spre gras
Luminescenţă: galben-verde

http://mineralul.blogspot.com

În ciuda culorii şi a frumuseţii sale, uranofanul este radioactiv, prin urmare şi


periculos, deci este recomandat ca mineralogii amatori să-l evite. În colecţiile ştiinţifice,
uranofanul este ţinut închis într-o cutie de plastic învelită în plumb, pentru ca
radioactivitatea lui să nu afecteze pe nimeni. Denumirea cuvântului uranofan provine de
la ,,uraniu", şi phanos, care înseamnă ,,a apărea", sau ,,a se arăta".
Uranofanul are, de regulă, culoarea galben-pală sau galben-lămâie, deşi unele
eşantioane pot avea culoarea chihlimbarului sau pot fi chiar brune. Este un mineral
secundar, deoarece se formează prin alterarea uraniului preexistent. El se găseşte
adesea asociat cu uraninitul, un alt mineral care conţine UO 2. Deşi uranofanul derivă din
uraninit, cele două minerale sunt foarte diferite, existând diferenţe legate de forma de
cristalizare, culoare, duritate, chiar şi luciu.
Uranofanul a fost descoperit în localitatea germană Kupferberg, lângă Bayeruth,
în anul 1853, dar este relativ răspândit, fiind găsit ulterior în mai multe locuri din lume.
Chiar şi aşa, nu este găsit niciodată în cantităţi destul de mari ca să fie exploatat pentru

13
conţinutul său de uraniu. Zăcăminte de uranofan se găsesc în: Puy-de-dome şi Haut
Vienne, din Franţa; Wolsedorf, din Germania; lângă Como şi Trento, din Italia; în mina
Hanosh, din Grants District, New Mexico, SUA; provincia Shaba din Zair.

1.9 AURICALCITUL
Date generale

Clasă: carbonaţi
Sistem de cristalizare: ortorombic
Formulă chimică: (Zn, Cu)5(CO3)2(OH)6
Duritate: 1-2
Densitate: 3,9-4,0
Clivaj: perfect
Spărută: neregulată-sfărâmicioasă
Culoare: bleu, albastru-verzui, verde-pal
Urmă: turcoaz-pal
Luciu: mătăsos spre perlat
Fluorescenţă: inexistentă

http://www.mtiblog.com
Auricalcitul, un mineral deosebit de frumos, dar totodată fragil, foarte întâlnit şi
răspândit în natură, fiind mult prea moale pentru a putea fi folosit în industrie. Cu toate
acestea, este foarte apreciat de colecţionari, având o culoare foarte frumoasă, verde-
pal sau albastru-deschis.
Este un mineral foarte delicat, ce poate fi găsit oriunde în lume. Ca alcătuire chimică,
este un hidroxid carbonat de cupru şi zinc. El mai formează cruste de cristale fragile şi
subţiri. Are o duritate foarte mică, şi nu are întrebuinţări practice sau industriale.
Despre răspândire nu putem spune decât că auricalcitul este un mineral comun,
foarte răspândit. Dintre cele mai importante locuri unde găsim auricalcit în România
sunt: Dognecea, Ocna De Fier, Moldova Nouă, Băiţa Bihor, etc.
Auricalcitul se curăţă cu apă distilată. În cazul în care el nu poate fi descoperit
după culoare, puteţi folosi acid clorhidric, în care auricalcitul se dizolvă cu efervescenţă.

14
http://www.mtiblog.com
http://mineralul.blogspot.com

1.10 NATROLITUL
Date generale

Clasă: silicaţi
Sistem de cristalizare: ortorombic
Formulă chimică: Na2Al2Si3O10·2H2O
Duritate: 5 - 5 jumătate
Densitate: 2,20 - 2,26
Clivaj: perfect
Spărtură: neregulată
Culoare: incolor, gri, alb, roşiatic, gălbui
Urmă: albă
Luciu: sticlos
Luminescenţă: uneori portocalie

http://mineralul.blogspot.com/2013/04/mineralele-colorate-in-alb-sau-incolore.html
Natrolitul este unul dintre cele mai răspândite minerale din grupa zeoliţilor;
agregatele cristaline spectaculoase, dispuse radiar, se găsesc în multe părţi ale lumii.
De obicei, el este alb, gri, galben sau incolor, dar poate avea uneori şi o nunanţă
rozalie. Denumirea sa provine de la natrium, care înseamnă sodiu.
Unele eşantioane de natrolit sunt extrem de frumoase. De asemenea, sunt şi
destul de frecvente, constituind piese fumoase în orice colecţie de minerale. Cristalele
dispuse radiar, sunt foarte delicate şi nu pot fi curăţate decât atent, cu apă distilată
aplicată cu o pensulă mică.În mod normal, mineralogii nu vor să deterioreze cristalele
frumoase pentru teste, astfel se foloseşte natrolit masiv.
Ca duritate, natrolitul se clasează bine: poate fi zgâriat de cuarţ, dar zgârie
apatitul şi fluorina. În concluzie, duritatea sa este de 5-5 şi jumătate pe scara Mohs.
Prezintă clivaj perfect şi spărtură neregulată.
Natrolitul se găseşte în cavităţile de bazalt. Cristale frumoase se găsesc la
muntele St Hilaire, Canada, Bay of Fund, Nova Scoţia. Alte locuri sunt Puy-de-dome,
din Franţa; Scoţia, Irlanda de Nord, Mumbay, şi Poona - India; Vicenza - Italia;

15
Groenlanda, Islanda, Insulele Feroe, Norvegia, Germania, Cehia, SUA. În România,
natrolit se găseşte la Vorţa, Munţii Metalifieri.

https://tiganusionutz.wordpress.com/2020/05/02/natrolit/

16
2.Catedrala Sfântul Isaac din Sankt Petersburg

https://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/catedrala-sfantul-isaac-sankt-petersbourg-67552.html

Catedrala Sfântul Isaac este o construcție monumentală cu un dom impresionant


ce a fost ridicată în secolul al 19-lea după un proiect al lui August Montferrand. Domul
catedralei din Sankt Petersburg este unul dintre simbolurile orașului și este vizibil de la
mulți kilometri distanță.

Aceasta este a patra biserică ridicată în același loc și inchinată Sfantului Isaac
Duhovnicul, un călugăr ce în secolul al 4-lea a fost încarcerat de impăratul roman
Valens. Sfântul Isaac a fost în cele din urmă eliberat de succesorul lui Valens,
Teodosius.

Superbul dom al Catedralei Sfantul Isaac se inalță la 101.5 metri și paote fi văzut de
aproape oriunde din centrul istoric al orașului Sankt Petersburg. Domul este placat cu

17
aur pur și decorat cu statui de îngeri sculptati de Josef Hermann. Turiștii care se
încumetă să urce pe colonada de la baza domului sunt răsplătiți cu niște priveliști
deosebite ale orașului.

Pentru decorarea catedralei nu s-a făcut niciun fel de rabat fiind folosite cele mai
scumpe materiale; 16 tipuri diferite de marmură și multe pietre semi-prețioase au fost
folosite pentru decorațiuni, acesta fiind unul din motivele pentru care construcția
catedralei a costat de aproape 10 ori mai mult decât cea a Palatului de Iarnă. Cei mai
renumiți artișit ai vremii, printre care Karl Bryullov și sculptorii Ivan Vitali și Peter Clodt,
au colaborat pentru a crea o serie întreagă de decorațiuni splendide.

Zidurile bisericii sunt decorate cu fresce superbe și mozaicuri foarte diverse. Iconostasul
este decorat cu vitralii unice și deasupra se găsește o sculptură a lui Cristos, operă a lui
Peter Clodt.

https://www.nordic.ro/turism-rusia/catedrala-sf-isaac

18
3.Bibliografie

1. 1.Androne D. - Geologie generală, vol.I, Mineralogie, Ed. Tehnopress, Iaşi, 2008.


2. http://mineralul.blogspot.ro/
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Pagina_principal%C4%83
4. https://en.wikipedia.org/wiki/Main_Page
5. https://fr.wikipedia.org/wiki/Wikip%C3%A9dia:Accueil_principal

19