Tema si viziunea despre lume in poezia „Plumb”

George Bacovia este considerat de critica literara cel mai insemnat reprezentant al
acestui curent literar din literatura romana. Poet interbelic, apreciat pentru originalitatea sa,
care deriva dintr-un pesimism exacerbat cu care traieste, claustrarea intr-un mediu ostil si
spaima de moarte, creeaza o lirica a tristetii ireparabile.
Poezia „Plumb” apare in volumul omonim de debut, in 1916. Creatie de factura
simbolista, aceasta opera lirica este o arta poetica, in care se dezvaluie principalele conceptii
ale artistului desppre lume si viata, despre menirea lui in univers, intr-un limbaj literar
distinct.
Astfel, tema poeziei este conditia creatorului intr-o societate care il desconsidera,
ingradintu-i aspiratiile, ceea ce genereaza o stare de angoasa in raport cu doua experiente
capitale ale existentei umane: iubirea si moartea.
Imaginarul poetic bacovian se concentreaza pregnant asupra semnelor implacabile
ale mortii, sugerate prin simboluri specifice de-a lungul intregii sale creatii. Poezia „Plumb”
concentreaza datele esentiale ale liricii bacoviene dominata de pesimism. Procedeele
artistice simboliste prin care se contureaza atmosfera enerala a poeziei sunt: folosirea
simbolului, simetria, sugestia, utilizarea elementelor recurente, muzicalitatea versurilor,
cromatica, perceptia sinestezica a universului.
Laitmotivul poeziei, titlul textului poetic, „Plumb”, simbol recurent, repetat de sase
ori simetric, ceea ce confera muzicalitate textului, exprima corespondenta dintre un element
al naturii si starile sufletesti exprimate liric, accentuand starea deprimata a eului. In culare
cenusiu-albastrie. Sensul conotativ deriva din cel propriu si sugereaza cromatic, in plan
poetic, apasarea, monotonia, dezorientarea, claustrarea, angoasa.
Din punctul de vedere al constructiei, se remarca doua secvente poetice structurate
pe doua planuri: macrocosmic, al spatiului inconjurator si microcosmic, suffletesc.
Subiectivitatea lirismului este evidenta prin interarea marcilor gramaticale ale prezentei
eului liric, anume: verbele „stam”, „am inceput” si adjectivul posesiv „ meu” , la persoana I.
Prima secventa poetica isi bazeaza semnificatia pe metafora-simbol „cavou”, leata de
indestructibil de cadrul funebru imaginat de poet in conffesiunea lirica. Aceasta poate avea
doua acceptiuni: universul inchis al tarului de provincie, incapabil de a descerne valoarea de
nonvaloare, sau propriu trup perisabil, o temnita pentru sufletul dormnic de inaltare
spirituala.
Incipitul poeziei debuteaza cu un verb la modul indicativ, timpul imperfect
„dormeau” ceea ce sugereaza o actiune inceputa in trecut si neterminata, de aici derivand o
permanentizare a starii generale apasatoare, evidenta prin simbolurile „sicrie de plumb”,
„vestmant funerar”, „flori de plumb”. Epitetul metaforic „de plumb” are menirea de a
relieffa greutatea, apasarea, atractia pamantului, starea liminala dintre viata si moarte.
Florile, care sunt asociate , de obicei, frumusetii, gingasiei, sunt alaturate oximoronic
plumbului, pierzandu-si farmecul si devenind artificiale.
 In secventa a doua, folosindu-se de tehnica simetriei, corespondentul „sicrielor de
plumb”, din planul exterior, este amorul, cazut in somn, o stare premeratoare mortii, prin
pozitia nefireasca in care se afla: „Dormea intors amorul meu de plumb”. Lirismul se
interiorizeaza, aflandu-se din ce in ce mai pregnant sub semnul tragismului. Sentimentul cel
mai profund uman isi anunta disparitia, ceea ce echivaleaza cu „intoarcerea cu fata spre
apus”, asa cum definea metaforic Lucian Blaga trecerea intr-o alta dimensiune.
Parcurgand lirica simbolista bacoviana, cititorul recepteaza poezia ca pe arta de a
simti, prin folosirea sugestieim care sa exprime fidel corespondenta dintre elementele
naturii si ale starii sufletesti. Universul este perceput sinestezic: vizual(„funerar vestmant”,
„ flori de plumb”), auditiv(„scartaiau”, „am inceput sa-l strig”). Atmosfera poetica se tese cu
ajutorul simbolului recurent” plumb”, care sugereaza moartea, printr-o cromatica
apasatoare. De altfel, la nivel fonetic, cuvantul deste alcatuit predominant din consoane,
ceea ce induce ideea apasatoare de claustrare. Repetitiile confera muzicalitate intregii
poezii, accentuand ideile poetice enuntate, la fel ca si prozodia.
Pornind de la definitia creatiei simbolistem formulata de criticul literar Eugen
Lovinescu, anume ca „Simbolismul reprezinta adancirea lirismului in subconstient prin
exprimarea mai mult de o sugestie a fondului muzical al sufletului omenesc”, putem affirma
ca universul poetic bacovian si-a gasit pe deplin forma de manifestare artistica a eului
creator in ideologia acestui curent literar.
Poet monocord, traind pana la paroxism spaima de moarte, Bacovia creioneaza un
univers trist, apasator, constituindu-se ca un crez existential original.