Sunteți pe pagina 1din 4

SFANTA SCRIPTURA

Sfânta Scriptură (Biblia) este cartea dumnezeiască, sfântă, a creștinilor, este colectia


cartilor numite ale Vechiului si ale Noului Testament, scrise sub insuflarea Duhului Sfant, intr-un
rastimp de aproape 1500 de ani, adica de la Moise (cca. 1400 i.Hristos) pana la autorul Apocalipsei
(cca. 100 d.Hristos). Aceste carti sunt comoara cea mai pretioasa de lumina si mantuire pe care
Dumnezeu a dat-o oamenilor. Biserica le pastreaza ca pe un odor de mare pret si le foloseste ca pe
un izvor de apa vie din care soarbe invatatura cea dumnezeiasca.

Cuvantul "Biblie" este de obarsie greceasca si inseamna "carti" sau "carte". "Cartile" sau
"cartea" Sfintei Scripturi si-au pastrat de-a lungul veacurilor numele grecesc de Biblie, atat pentru ca
Sfanta Scriptura a fost scrisa o buna parte in limba greaca, cat si pentru ca, la inceput, in primele
veacuri ale crestinismului, invatatura cuprinsa in ea a fost propovaduita mai ales in graiul grecesc,
asa cum arata documentele timpului, indeosebi Sfanta Traditie. Acest cuvant, Biblie, care e cel mai
intrebuintat, atat de crestini cat si de necrestini, infatiseaza deci Sfanta Scriptura ca pe o carte in sine,
singura care de-a lungul istoriei si-a pastrat acest nume fara alt adaos si pe care noi credinciosii o
socotim cartea mai presus de toate celelalte carti, cartea cartilor, cartea pe care, daca n-o putem numi
cea mai mare ca intindere, o putem numi cea mai pretioasa, pentru cuprinsul si roadele ei in sufletele
noastre.
Sfanta Scriptura se poate citi cu cel mai mare folos de oricine: invatat sau neinvatat, din orice
parte a lumii. Ea cuprinde invataturi mantuitoare si folositoare, caci ne vorbeste despre Dumnezeu si
despre mantuirea noastra in comuniune cu Dumnezeu prin Hristos, cu ajutorul harului Duhului
Sfant. «Iar scopul si rostul Sfintei Scripturi este, spune Sfantul Atanasie cel Mare, acea vestire
indoita despre Mantuitorul: ca El a fost pururea Dumnezeu si Fiu, fiind Cuvantul si stralucirea si
intelepciunea Tatalui; si ca pe urma, luand trup pentru noi din Fecioara Maria, Nascatoarea de
Dumnezeu, S-a facut om. Iar aceasta indoita vestire se poate afla, urmarind-o in toata Scriptura de
Dumnezeu insuflata» cum insusi Domnul a spus: "Cercetati Scripturile, ca ele sunt cele ce
marturisesc despre Mine" (Ioan 5, 39). Sfanta Scriptura are o unitate desavarsita. Acelasi suflu
dumnezeiesc se simte la citirea tuturor cartilor ei, desi acestea sunt deosebite intre ele din punct de
vedere al continutului si al formei de exprimare. Fiind data prin Sfantul Duh, Sfanta Scriptura
cuprinde adevarul. Nimic nedrept sau prefacut nu se afla intr-insa.
 Sfanta Scriptura are o putere covarsitoare, prin care a prefacut si preface nenumarate suflete
pacatoase in sfinti. Sfantul Apostol Pavel zice despre deosebita putere a Sf. Scripturi: "Cuvantul lui
Dumnezeu este viu si lucrator si mai ascutit decat orice sabie cu doua taisuri si patrunde pana la
despartitura sufletului si a duhului, dintre incheieturi si maduva, si este judecator cugetelor si
gandurilor inimii" (Evr. 4, 12). Fericitul Ieronim, mare traducator si talcuitor al Sf. Scripturi, se
pronunta astfel: «Te rog spune-mi ce e mai Sfant ca acest cuvant (al lui Dumnezeu)? Ce e mai placut
ca aceasta placere? Ce mancari, ce feluri de miere sunt mai dulci decat cunoasterea intelepciunii lui
Dumnezeu, decat patrunderea in locurile Sale ascunse, decat privirea la ideea Ziditorului si la
cuvintele Stapanului tau..., decat ca aceste cuvinte ale Stapanului, pline de intelepciune
duhovniceasca, sa invete pe oameni! Aiba ceilalti averile lor, beie din cupe impodobite cu pietre
pretioase, straluceasca in stofe de matase..., fie neputinciosi in a-si rapune bogatiile prin felurite
placeri! Desfatarea noastra sa stea in a medita la legea Domnului ziua si noaptea, a bate la usa care
ni-i deschisa, a primi painile Sf. Treimi si a merge pe valurile vietii, avand pe Domnul calauza».
Biblia cuprinde Vechiul Testament, format din 39 de cărți canonice și Noul Testament, format
din 27 de cărți canonice, având în total 66 cărți canonice. În tradiția ortodoxă la acestea se adaugă un
set de cărți necanonice, dar „bune de citit”, în număr de 14.

VECHIUL TESTAMENT cuprinde revelația făcută de Dumnezeu prin patriarhii vechi și


prin prooroci, timp de aproximativ 1000 de ani (sec. XV - sec. V î.Hr.), fiind „călăuză spre Hristos”
(Galateni 3,24), pregătind venirea Lui.
Vechiul Testament începe cu Pentateuhul (primele cinci cărți
- Facerea, Ieșirea, Leviticul, Numeri și Deuteronomul) în care este relatată crearea lumii și a
neamului omenesc și sunt evocate istoria, legile, religia, instituțiile, obiceiurile poporului evreu până
la așezarea în Canaan, pământul făgăduinței. Următoarele cărți urmăresc destinul poporului
evreu după acel moment, îndeosebi sub raport politic și militar, evocându-se regimul judecătorilor și
apoi al monarhiei, care culminează cu regatele lui David și Solomon. Cartea lui Iov tratează
problema suferinței umane, propunând pe Iov ca model grăitor de răbdare și credință neclintită,
lămurite prin crâncene încercări. Cartea Psalmilor cuprinde psalmii lui David și ai altor autori care
sunt de diverse feluri: psalmi de laudă, psalmi de cerere, psalmi istorici, psalmi didactici, psalmi de
căință, psalmi mesianici etc. Cartea Pildele lui Solomon cuprinde proverbe aparținând în principal
lui Solomon care acoperă o paletă extrem de largă de situații de viață, fiind un ghid esențial de
înțelepciune. Ecclesiastul este o meditație asupra vieții dar și un îndreptar de viață
înțeleaptă. Cântarea Cântărilor este un poem de dragoste. Cărțile profetice îi au în centru pe profeți
care îi mustră, îi sfătuiesc și îi încurajează pe regii vremii din Israel.
Prima parte a Vechiului Testament este numită Pentateuh, care în grecește înseamnă „cinci
cărți”. Mai este numită și Tora, care în ebraică înseamnă Legea. Uneori aceste cărți sunt
numite Cărțile lui Moise.
Pentateuhul cuprinde:

 Facerea sau Geneza ‫ בראשית‬- Întâia Carte a lui Moise


 Ieșirea sau Exodul ‫ שמות‬- A Doua Carte a lui Moise
 Leviticul ‫ ויקרא‬- A Treia Carte a lui Moise
 Numerii ‫ במדבר‬- A Patra Carte a lui Moise
 Deuteronomul („a doua Lege”) ‫ דברים‬- A Cincea Carte a lui Moise
Evenimentele descrise în aceste cărți, de la chemarea lui Avraam până la moartea lui Moise,
s-au petrecut probabil în al doilea mileniu înainte de Hristos (2000-1200 î.Hr.).
NOUL TESTAMENT (gr. Καινή Διαθήκη) este cea de-a doua parte a Sfintei
Scripturi (după Vechiul Testament), care a fost scrisă după învierea lui Iisus Hristos. Termenul
încetăţenit astăzi este o traducere din latinul: Novum Testamentum, care traduce
aproximativ grecescul Η Καινη Διαθηκη, I Keni Diathiki, ce înseamnă "Noul Legământ". Acest
termen a fost folosit iniţial de către primii creştini pentru a descrie relaţia lor cu Dumnezeu (vezi 2
Corinteni 3:6-15; Evrei 9:15-20) şi mai târziu pentru a desemna o colecţie anume de 27 de cărţi.
Noul Testament, numit şi Noul Legământ, detaliază viaţa Mântuitorului şi învăţăturile Bisericii
Primare; el este o împlinire a profeţiilor vechi testamentare şi cel mai important text din viaţa
Bisericii. Este acceptat de majoritatea creştinilor că a fost scris de numeroşi autori între anii 48 şi
140 d.Hr.
Noul Testament este format din 27 de scrieri: cele patru narațiuni ale propovăduirii lui Iisus
Hristos, numite "Evanghelii"; o evocare a propovăduirii Apostolilor numită ,,Faptele apostolilor”,
scrisă de Apostolul Luca, care este o continuare a celei de a treia Evanghelii, scrisă de același
apostol; douăzeci şi una de ,,epistole" timpurii (în contextul biblic), care au fost scrise de mai mulţi
autori şi care, în principal, conţin sfaturi şi instrucţiuni creştine; şi o profeţie apocaliptică
(Apocalipsa lui Ioan), care, din punct de vedere tehnic, este a douăzeci şi doua epistolă.

Evangheliile
Fiecare Evanghelie povesteşte propovăduirea Mântuitorului Iisus Hristos. Savanţii zilelor noastre nu
au căzut de acord referitor la cine, unde şi în ce formă iniţială a scris Evangheliile. Potrivit tradiţiei,
acestea sunt:

 Evanghelia după Matei, atribuită în mod tradiţional Apostolului Matei, fiul lui Alfeu.
 Evanghelia după Marcu, atribuită în mod tradiţional Apostolului Marcu, care a pus pe hârtie
povestea Apostolului Petru.
 Evanghelia după Luca, atribuită în mod tradiţional Apostolului Luca.
 Evanghelia după Ioan, atribuită în mod tradiţional Apostolului Ioan, fiul lui Zevedeu.

Faptele
Cartea Faptele Apostolilor, numită şi Cartea Faptelor sau doar Faptele, este o descriere a
propovăduirii Apostolilor după moartea Mântuitorului şi este o continuare a celei de a
treia Evanghelii. Sfânta Tradiţie, dar şi stilul, frazeologia şi alte detalii, spun că autorul
este Apostolul Luca. Luca a fost însoţitorul Apostolului Pavel, împreună cu care a călătorit la Roma.
Epistolele pauline
Epistolele pauline sunt acele epistole atribuite, în mod tradiţional, Apostolului Pavel, Ele sunt
formate în principal din sfaturi morale şi de comportare, dar şi din învăţături teologice. Se pare că
Pavel a dictat aceste epistole unui secretar şi apoi le-a semnat cu mâna sa.
Aşadar, Sfânta Scriptură este cartea de căpătâi a Creştinismului. Aici creştinul trebuie să
caute conţinutul necesar mântuirii sale. Prin lecturarea ei se înalţă cu sufletul către Dumnezeu, se
purifică, îşi găseşte echilibrul întregii sale vieţi, dobândeşte mult spor şi folos duhovnicesc căci ea
este cea mai autentică hrană sufletească pentru cel ce o citeşte cu credinţă!… 

VINTILA DARIA
cls.a XI-a S2