Biofizica aplicata

MAGNETOTERAPIA

Magnetoterapia, sau terapia cu magneți, reprezintă o metodă alternativă

de tratament a unor afecțiuni inflamatorii (dureri articulare, reumatism
etc.) și de reducere a durerii asociate, prin acțiunea unui câmp magnetic
pulsatil sau static asupra diferitelor părți ale corpului.

Din anii 1940, magneții au devenit din ce în ce mai populari în Japonia.

Yoshio Manaka, unul dintre cei mai influenți acupuncturiști ai secolului al
XX-lea, a folosit în terapia sa magneți împreună cu acupunctură.
Magnetoterapia a devenit, de asemenea, în Japonia, o tehnică frecvent
utilizată de către pacienți la ei acasă. În anii 1970, atât magneți și
aparatele electromagnetice au devenit populare printre sportivii din mai
multe țări pentru tratarea rănilor legate de sport.

Cum acționează în corp

Diferite studii in vitro și pe modele animale au demonstrat capacitatea

câmpurilor magnetice neionizante de a avea un rol important în diferite
forme de cancer. În plus, aceste studii au mai arătat că magnetoterapia
este o formă relativ sigură de tratament, câmpurile magnetice acționând
selectiv asupra țesuturilor bolnave.
Testele clinice au demonstrat că terapia cu magneți are, într-adevăr,
efectul de reducere a senzației dureroase. Magneții penetrează adânc
țesuturile și creează un câmp magnetic care energizează, alcalinizează
și oxigenizează, îmbunătățind funcția sistemului imunitar și capacitățile
de vindecare ale organismului.
Polaritățile magnetice pozitive și negative au efecte diferite asupra
sistemelor biologice. Magneții pot fi utilizați în terapia antitumorală,
datorită capacității de stopare a dezvoltării celulelor canceroase. De
asemenea, studiile au arătat că terapia poate fi utilizată și în tratamentul
artritei, glaucomului, infertilității și a bolilor legate de îmbătrânire.
Câmpurile magnetice negative au un efect benefic asupra organismelor
vii, în timp ce câmpurile magnetice pozitive au un efect dăunător.

Valoarea biologică a oxigenului este mărită sub influența unui câmp

electromagnetic negativ, acesta determinând atragerea oxigenului din
sânge în celula, sub influența ADN-ului încărcat negativ. Câmpul
electromagnetic negativ nu afectează în niciun fel echilibrul pH,
menținând balanța alcalină care, la rândul ei, stimulează prezența unei
cantități mai mari de oxigen în corp.
Teoretic, câmpurile magnetice statice (CMS) pot modifica fluxul ionic,
potențialul membranar, configurația membranei, activitatea pompei de
ioni, sau eliberarea neurotransmițătorilor. Majoritatea fenomenelor
biologice asociate cu CMS pot fi cauzate de schimbările calciului celular.
Se observă că un CMS de 1.000-4.000 G modifică structura proteinelor
și a enzimelor și cinetica reacțiilor care implică radicalii liberi. După
aplicarea CSM, au fost observate reducerea potențialului de acțiune a
neuronilor din studiile experimentale.

Procedura medicală

Termenul de terapie cu magneți se referă, de obicei, la utilizarea

magneților statici, plasați direct pe corp, în general, peste zonele
dureroase. Magneții statici sunt fie atașați de corp prin bandă, fie
încapsulați în produse special concepute, cum ar fi curele, agrafe sau
tampoane pentru saltele. Magneții statici sunt, de asemenea, uneori
denumiți și magneți permanenți.
Magnetoterapia este recomandată în cazul durerilor articulare,
neuropatiei periferice, poliartritei reumatoide, osteoartrite, fibromialgiei,
migrenelor, durerilor postoperatorii, oboselii musculare, stimulării
sistemului imunitar, îmbătrânirii, insomniilor, infecțiilor, cancerului.

Energia magnetică are un efect benefic asupra circulației sângelui,

fluxului limfatic, producerii de hormoni, nervilor și mușchilor.

Studiile clinice au demonstrat că un câmp magnetic negativ (partea

nordică sau negativă) poate funcționa ca un antibiotic pentru a ajuta la
distrugerea infecțiilor bacteriene, fungice și virale, prin promovarea
oxigenării și scăderea acidității organismului.

Un câmp magnetic negativ normalizează funcțiile metabolice perturbate

care cauzează afecțiuni dureroase cum ar fi edemul celular (umflarea
celulelor), acidoza celulară (aciditatea excesivă a celulelor), lipsa de
oxigen a celulelor. Un câmp magnetic pozitiv, pe de altă parte, poate
crește durerea din cauza interferenței sale cu funcția metabolică
normală.

Electroterapia in tratamentele prin fizioterapie

Daca v-ati curentat accidental atunci cand erati copii atunci cu siguranta
va reamintiti socul brusc pe care l-ati resimtit sau senzatia de intepaturi.
Reduceti aceasta experienta la o scara mult mai joasa si nu sunteti
departe de aceasta modalitate de tratament, cu aplicabilitate in
gestionarea durerii si in promovarea vindecarii tisulare.
Stimularea electrica in scopul reducerii senzatiei de durere a fost folosita
in Roma antica. Intre secolele XXVI si XXVIII s-au folosit mai multe
dispozitive electrostatice in scopul tratarii migrenelor sau a altor tipuri de
durere, insusi Benjamin Franklin fiind un adevarat adept a acestei
modalitati de gestionare a durerii.
Electroterapia foloseste semnale electrice care interfera cu fluxul
neurotransmitatorilor durerosi catre creier. Astfel se modifica mesajul de
la nerv catre creier. Din punctul de vedere fizioterapeutic, alterarea
arcului durerii (nerv – creier – tesut periferic), fie ca pacientul prezinta
episoade dureroase acute sau cronice, reprezinta o modalitate de
tratament cruciala unde electroterapia se poate dovedi o resursa
importanta acolo unde metodele conventionale de tratament nu sunt la
fel de eficiente. De asemenea, electroterapia poate folosi in accelerarea
procesului de vindecare acolo unde s-au produs leziuni tisulare. Vom
discuta, in cele ce urmeaza, despre doua modalitati diferite de tratament
existente astazi: Stimularea electrica nervoasa transcutanata (TENS) si
terapia interferentiala (CIF).

Cum actioneaza electroterapia?

Un dispozitiv electric imprastie impulsurile de-a lungul pielii. Dispozitivul
este conectat cu ajutorul unor fire de tensiune cu mici electrozi care sunt
plasati pe piele, la nivelul zonei dureroase. Astfel se permite o incarcare
electrica de intensitate mica la nivelul zonei dureroase. TENS poate
functiona in doua modalitati:

1. Stimularea cu frecventa inalta, prin stimularea anumitor fibre

nervoase ce nu provoaca durerea, va trimite semnale catre creier
ce vor bloca astfel alte semnale nervoase ce provoaca durere.
Stimularea cu frecventa inalta, denumita uneori si stimulare
conventionala, poate fi tolerata pentru ore intregi, insa senzatia de
scadere a durerii se va mentine pentru perioade scurte de timp.
 2. Stimularea cu frecvente joase favorizeaza producerea de
endorfine, ce fac parte din sistemul nostru natural de combatere a
durerii. Stimularea cu frecventa joasa este mai putin comfortabila si
nu poate fi tolerata decat pentru 20-30 minute, insa scaderea
durerii va dura mult mai mult.

Spre deosebire de multe medicamente antialgice, TENS nu provoaca

dependenta si prezinta putine efecte adverse. Cu toate acestea,
urmatoarea categorie de pacienti nu pot beneficia de aceasta modalitate
de tratament din zona fizioterapiei:

 Persoanele epileptice;
 Pacientii ce prezinta aparate de tip pace maker sau sufera de
alte problem cardiace;
 Pacientii la care sursa durerii nu este documentata;
 Anumite patologii ale pielii;
 Anumite zone la persoanele gravide.

Persoanele care folosesc TENS trebuie sa experimenteze cu

amplasarea electrozilor. Acestia pot fi montati deasupra zonei
dureroase, de jur imprejurul acesteia, deasupra nervului ce inerveaza
zona dureroasa sau chiar in partea opusa zonei dureroase.

Terapia interferentiala (CIF)

Aceasta foloseste doi curenti de frecventa inalta, care sunt transmisi in
acelasi timp prin piele astfel incat caile lor se intersecteaza si interfera
unul cu celalalt. Aceasta interferenta simuleaza efectele stimularii cu
frecventa joasa. Se administreaza de catre fizioterapeut si implica
amplasarea pe corp a unor bureti de amortizare care livreaza un curent
usor ce va provoca o senzatie de intepaturi usoare de ace. Manipularea
acestor curente ajuta fizioterapeutul in orientarea si tratarea structurilor
corecte.Exista patru aplicatii clinice in care s-a demonstrate utilitatea
terapiei interferentiale:

 Scaderea durerii (similar TENS)

 Stimularea musculara – preventia atrofiei musculare, mentinerea
anvergurii miscarilor
 Stimularea fluxului sangvin
 Reducerea edemului local