Valori si sisteme sociale

Descrierea fiecărei acțiuni presupune identificarea unui actor, a unui scop, a unei situații
și a unei orientări normative.Un act, necesită în mod necesar urmattoarele elemente: persoana
care efectuează fapta, deci reclamantul; actul trebuie să aibă un scop sau o situație viitoare
către care este orientat procesul de acțiune; începe într-o situație, ale cărei linii de dezvoltare
diferă de situația spre care este orientată acțiunea, adică sfârșitul.
Această situație de plecare poate fi analizată prin elementele asupra cărora actorul nu
are nicio posibilitate de control și cele asupra cărora are această posibilitate.Există un fel de
relație între aceste elemente și, în alegerea mijloacelor alternative pentru un scop dat, există o
orientare normativă a acțiunii.
Pe de o parte, pentru Parsons există o anumită libertate de alegere din partea actorului
în raport cu situația în care se află, pe de altă parte, normele au o pondere specifică pentru
actor în legarea și guvernarea acțiunii sale.
Pentru Parsons, normele sunt legătura care leagă personalitatea fiecărui individ de
întregul social din care face parte. Fiecare persoană acționează pe baza unui set de norme
sociale, care la rândul lor sunt expresia unui set de valori, adică a unei culturi. Pentru ca un
sistem social să funcționeze coerent, membrii acestuia trebuie să fie înzestrați cu o
personalitate care a dobândit valorile și normele unei culturi comune.
Teoria acțiunii este o schemă conceptuală pentru analiza comportamentului organismelor
vii. fiecare acțiune aparține unei actor care are un sistem de relații cu obiectele. Acestea la
rândul lor pot fi obiecte țintă, resurse, mijloace, condiții, obstacole sau simboluri.
Acțiunile apar în constelații numite sisteme iar trei dintre cele mai importante sunt
sistemele sociale personalitățile și sistemele culturale. În timp ce sistemele sociale și
personalitățile sunt concepute ca moduri de organizare a acțiunii motivate, sistemele culturale
sunt sisteme de pattern uri simbolice.
Sistemul cultural nu este empiric, în interiorul lui structura normelor de reglementare nu
poate fi constituită din elemente întâmplătoare sau nelegate. Un sistem cultural este un
pattern al culturii ale cărui părți diferite sunt legate între ele pentru a forma sisteme de valori,
sisteme de credințe și sisteme de simboluri expresive.
Sistemele sociale și sistemele de personalitate sunt înțelese ca actori a căror acțiune e
concepută ca fiind orientată spre anumite țeluri și spre satisfacerea unor nevoi
Analiza sistemelor culturale este esențială pentru teoria acțiunii deoarece criteriile de
selecție și alte structuri ale culturii îndrumă actorul atât în ceea ce privește scopurile cât și în
ceea ce privește reglementarea normativă a mijloacelor și activităților expresive ori De câte ori
nevoile actorului îi permit opțiune în aceste probleme. Orientarea spre valori îndreaptă actorul
spre anumite norme care îi vor îndruma opțiunile. O cultura include un set de standarde,
orientarea spre valori a individului este obligația sa de a le respecta.
Interacțiunea dintre Ego și alter este cea mai elementară formă a unui sistem social.
În interacțiunea lor Ego și alter sunt obiecte de orientare unul pentru celălalt.
Cultura nu este doar un set di simboluri de comunicare, ci și un set de norme pentru
acțiune.
Sistemele de simboluri, a căror funcție de evaluare are prioritate pot fi numite idei
normative sau simboluri de reglementare. Un sistem de simboluri cuprinde trei subsisteme de
standarde: unul pentru rezolvarea problemelor cognitive, altul pentru rezolvarea problemelor
de catexa sau de apreciere și și un subsistem de standard de morale orientate spre valori.
Consistenza complete a pattern ului este un ideal tip. Inconsistența pe care de multe ori
observăm este cauzată de problemele de acomodare care se nasc din dificultățile de articulare
dintre sistemele de orientare spre valori și personalități sau sistemul social.
Există o problema empirică izvorând din relația dintre sistemele culturale și sistemele de
acțiune și din coexistența unei pluralității de subsisteme culturale în aceeași societate sau
personalitate
Doua imperative principale ale unui sistem de standardele morale sunt evaluarea
categoriilor semnificative din punct de vedere strategic ale lumii concrete și maximizarea
consistenței pattern-ului.
 Inconsistentele pattern- urilor valorice sunt ajustate intra-individual prin mecanismele
de apărare și inter-individual prin mecanisme de control social cum ar fi izolarea și
îndepărtarea
Nevoia funcțională de ordine stă la baza oricărui sistem de acțiune și implică nevoia de
integrare a componentelor sale culturale. Esența ordinii e stabilitatea și fără aceasta ego-ul și
alter-ul nu pot reacționa satisfăcător la ceea ce se așteaptă fiecare de la celălalt. Această
nevoie fundamentală de ordine pentru un sistem este sursa tensiunii ce apare atunci când un
sistem nepotrivit de valori este pus în acțiune.
În sistemele de acțiune relativ stabile există o tendință de a construi sisteme armonioase
de orientare spre valori și una contrarie de a genera subsisteme ne consecvente cu tensiunea
pe care o produc.
Sistemele sociale și în special în societățile mari au o dilemă fundamentală pe de o parte
pot trăi doar pentru un sistem de valori instituționalizate Pe de altă parte trebuie să fie
capabile să accepte compromisuri și ajustări și să tolereze acțiuni greșite