Sunteți pe pagina 1din 8

ASPAZIA OTEL PETRESCU

ADUSU-MI-AMAMINTE,
Editia a 2-a

Editura Arsenie Boca


Bucuregti
20t6
CUPRINS
l. Rugd pentru ingerul de pe stea.. ...........6
2. Meditalie la 80 de ani........ ...................7
3. Semne prevestitome. Compasiunea Sfintei Tereza de Lisieux.........13
4. Coqmarul cifrei patru......... ................25
5. Circul eliberdrii... .............29
6. C6l6toria cu duba..... ........35
7. Puiul de leandru. ..............41
8. Reintoar cerca laMislea. Cunoqtin{a cu Ileana....................... 5 I
9. SingurI.. .........57
10. CoanaMlrgu{a........ .......61
11. Casa noastE din Basarabia. Convorbiri cu coana Mnrgufa......63
12. Puga..... ........69
13. CAnt6reat4 din izolator...... ...............73
14. Recurs la IngerulPizitor....... ...........79
l5.Semnul. .........85
16.Sinele... .........93
17. Altsernn......... ................97
18. Liceul meu gi isp6girea mea........... ....................99
19. Ghioceii iubirii..... .......119
20. Dulce copil5rie. Luceafrrul ...........127
21. Pirintele fird nume. Ruglciunea ...135
22. NumelemeuAspasiasauAspazia............... ......143
23. Satul meu natal, legendl gi mit......... ...............151
Z4.Meni inflori1i...... .........161
25.Un hram cu meri infloriti............... ..................167
26. Cdntece de temnilS qi muntele. ......195
27. $ugag, Valea Frumoasei. ...............193
28. B6dia Moisoi, fratele meu gi satul s6u nataI......................205
29. Despre un sat de cremene ..............22t
30. Ingeri cerepti, ingeri pdmAnteni, certitudini sfinte......... ....227
31. Dilemd solutionat6prin semn.. ......235
32. Cocoloq qi Lumin6torul........... ......241
33. Dou6sprezece cuvinte rostite la Hramul paraclisului
,,Napterea Maicii Domnului" ...............245
34.lnloc de postfa!5..... .....297
Adusu-mi-am aminte

MEDITATII LA 80 DE ANI
Azi,9 decembrie 2003, am intrat in deceniul opt al vietii
mele. E miezul z7lei, aSa cum era qi atunci c6nd m-am
n6scut. Mama mi-a spus cd era o zi de duminicd. Natura
era invegmdntatd in albul zdpezii gi in tdcerea profundi
caracteristicd zilelor de iarnd, doar clopotele bisericii sunau
clar in vlzduhul incremenit, insotind-primul rneu [ip6t cu
care salutam lumina zilei.
Mama s-a bucurat mult c[ prima zi dh via{a mea incepea
la lumina zilei gi cu dangdt de clopot, at6t de sonor sub bolta
c9rului senin, socotind ci era un bun augur pentru flinta
plnpdndi ce tocmai igi incepea existenta inlum-e. Biata mea
mam5, nici opresim{ire reanu-i umbreaprivirea, era fericiti,
a;a cum sunt fericite mamele cdnd aduc pe lume primul lor
copil. CQt i-a fost dat sd p16ngd, pe urmele destinului meu,
-
buna gi frumoasa mea mam5!
Aqa cum. stau singur6, in liniqtea desiv6rgitd a locuinlei
mele, de ziua mea aniversari, primul g6nd ce-mi trece
prin minte este si-mi rememorei, in mare, anii trdili p6ni
a:um. Din capul locului, dacd iau in considerare toate-prin
g6te qm trecut, faptul cd am atins 80 de ani line de miracol.
Providen{a Divin6, cdreia nu sunt vrednicd sI-I mulgumesc
indgajugl,_ p!-a dat acea putere despre care ne vorbegte
Psalmul 89/10,11:
,,Zilele anilor noqtri in decursul lor sunt 70 de ani, iar de
vor.fi inputere, 80 de ani, iar ce e mai mult decdt acegtia,
trud5 gi durere."
80. de ani! Ii percep ca pe un prag important, pe care simt
nevoia si mI opresc o clipd. Simt nevoia sa-mi cercetez
parcursul vie{ii. 56 vid pe unde am trecut, ce am agonisit gi
ce am pierdut, ca sd intru apoi cu,,Doamne ajut6,, in episodul
cs urmeazi gi care din capul locului se numeqte ,,trud6 qi
durere".
8 Aspazia O{elPetrescu
Trag oblonul dinspre lume qi m5 ghemuiesc confortabil
in sinea me4 aga cum imi permite ,jurul" meu: o locuinlE
smeriti dar caldd cu un fotoliu l6ng[ o fereastrd impodobitd
cu glastre multicolore... icoane... candele... o singurbtate
cuminte gi liniqtiffi. Puhoiul amintirilor mI impresoari. Le
urmiresc ca intr-o carte veche, cititd gi iar cititl 9i uitata
de lung[ vreme. Trec pe lAngd acele clipe ce au insemnat
bucurie, frumusele qi uneori chiar fericire, cu nostalgie qi cu
regrete, mai ales pentru ,,cdte n-au fost, dar puteau sI fie".
(George Top6rceanu).
Mi opresc mai indelung la acele clipe ce_au insemnat
suferingd qi nefericire qi nu mI pot opri sE o fac cu triste{e
qi cu prohodire. Aq wea ca acestora s[ le desluqesc noima.
Ag vrea sd gtiu pentru ce raJiuni am slPo"trat fracturi at6t de
grave, ce mi-au schimbat, in c6teva rdnduri, radical, cursul
vietii. Mul{i spun cI omul igi fbureqte propria soart6, propria
fericire sau nefericire. Nu-mi dau seama dac[ dictonul
acesta se poate veriflca in via{a mea. in ce mi priveqte
neprevdzuful qi-a spus mereu cuvdntul qi, in perspectiva
timpului, atdt fericirea cdt qi nefericirea, imi apar infEqurate
in taind, oricdte explicalii qi oricdte determinSri le-ag afla.
$i dacl sunt taine, imi este foarte greu sd spun ce a fost mai
important: fericirea sau nefericirea? Dar oare este corect s[
caut grade de comparalie, cAnd insuqi cuv6ntul taind este,
dup[ pSrerea mea, un superlativ?
naia cineva m-ar fi intrebat pdni mai ieri, care a fost cel
mai nefericit moment din via{a mea, ag fi rispuns frrI qovdire,
c5 acel episod din via{a mea de intemnilat[, cind, dupd ce
am executat 10 ani de temni!6 grea in regim comunist, mi
s-au mai acordat, cu generozitate proletard,itcd 4 ani.
Ctipa aceea, cdnd dupi un tic6los gi sinistru simulacru
de eli6eraree am fost expediatd din nou in bezna temnilelor,
fdrl nici un cdt de vag gest de legalitate. Clipa aceea cu ce
oare s-ar putea compara? Pentru o agravanti ,,incapacitate
de reeducare" sau pentru cine gtie ce aberant secret de partid,
dupi ce am executat o sentin!6 de 10 ani temnilS grea in
cel mai deplin infeles al cuvdntului, tot pentru acelagi delict,
m-am pomenit frrd drept de apel cu incd o gtoazd de ani ce
Ailusu-mi-am aminte 9
se vor dovedi mai cumpli{i decdt cei dintdi. Cei patru ani
s-au dovedit mai barbari ca regulament interior qi mai greu
de suportat prin insigi consecinta 1or. Cei 10 ani, primili
printr-o sentinld, oricdt ar fi fost de nedreaptl qi de exageratd,
imi dldeau dreptul la speran{6. Am parcurs un infern de
neimaginat pentru un om normal an de an, zi de zi, ceas de
ceas, cu speranla cd voi reuqi sd rezist. AceastS speran!6,
motivati de faptul cI sffirqitul suferinlei va veni la termenul
cunoscut imi alimenta puterea de rezistenfi. Fiecare secundd
ce trecea micqora distanla, speran{a se alimenta din zborul
fiecdrei clipe in trecut, oricfit de greu era calvarul.
Cu noua sentinf[ aceastS speran]i s-a spulberat. Aga-
zisul ,,administrativ", cel mai cras abtz ce se putea aplica,
insemna posibilitatea de a fl repetat la infinit. Aceastd abjectl
incllcare a oric6rei umbre de legalitate, consfinlea dreptul
oricirui satrap cu sarcind de partid, s[-mi tot aplice luni de
,,administrativ" p6n[ la obqtescul sfhrqit.
Sunt dureri care nu-gi sting arsura oricdt te-ai strddui si
ui!i. Retrdiesc atdt de viu deznldejdea ce m-a cuprins atunci,
inc0t mI intreb cum de nu mi-am pierdut minlile. Uneori,
acest soi de dureri cad,,in mdrile somnului", cum ar spune
Lucian Blaga, dar izbucnesc, din cdnd in c8nd, in luminb, cu
toatd virulen{a cogmarului ce le-a generat. Pentru a le retrli
rivdqirea este nevoie de curaj.
Mi-am luat curajul s6 retrdiesc nefasta ndpastd, ce s-a
privElit peste mine, pentru c5 am o datorie sfhnt6 fa{n de
Ingerul meu Pdzitor. Am reprodus aga-zisa mea eliberare in
cartea mea ,,Strigat-am cdtre Tine, Doamne...". Am redat
acolo un inventar de int6mplSri gi sentimente cu scopul de
a-i face pe urmaqii mei s[ in{eleaga ce au insemnat 14 ani de
temnilI comunist6. Vreau sd reiau acest episod deqi, in mare
parte, mI voi repeta. De data aceasta vreau ca urmaqii mei
s[ infeleagl cdt valoreazd ajutorul Ingerului P5zitor. Vreau
sI reanalizez acest episod mai ales pentru mine, mai ales
pentru cI vreau s5 inleleg de ce, de pe pragul celor 80 de ani,
int6mplarea de atunci nu mi se mai pare cea mai nefericiti
intdmplare din viata mea.
l0 Aspazia OlelPetrescu
Parcurg6nd detaliile acelui episod, simt acela$i gol
pustiitor sub stern, aceea$i durere surda, aceeaqi dezolare
fbrd limite qi totuqi, un glas difuz, prietenos ce vine din
addncul sinelui, pare a-mi spune:
- Hai, recunoaqte, cd a fost bund experienla prin care ai
trecut, clipa aceea ar trebui si insemne pentru tine o clipd de
luminoasi bucurie, {i s-a acordat atunci noblelea suferinlei
indurate pe nedrept qi tocmai de aceea a fost, de fapt, o clip6
.,d[ruit6"! Ai fqst chemati in qirul nesffirgit al crucialilor
secolului XX. Incearcf, sd in{elegi rostul acestui fapt qi
bucur6-te.
- Da, vreau sd inleleg ci bine a fost sf, sufrr atdt de intens.
Inten{ionez s6-mi reproduc, c6t se poate de fidel, cliqeul
acelei clipe, acelei funeste intfimpl5ri.
Liniqtea pe care o simt acum nu cred cd line de f-aptul cd
scurgerea timpului estompeazd asperit[file. Nici nu cred cd
aga-zisa in{elepciune a bdtrdne{ii schimbd unghiul de vedere,
in ce privegte rela{ia dintre carzf" gi efect, dintre aparen{i qi
esenlialitate. Imi este mai clar acum cd existenJa noastrd se
consumd in int6mpl5ri, care nu sunt deloc intdmplitoare qi
care sunt mult mai complexe qi mai profunde, decdtpar s5fie
in aparen!5. Dincolo de ceea ce ni se pare evident, se ascund
inlelesuri profunde, care scapd ra{iunii de moment, obiqnuit6
sI catalogheze fenomenele dupi criterii la indemdn5,
superficiale.
Cred cI suferinla ne ajuti si descoperim aceste sensuri
adflnci, la care nicicum nu putem ajunge printr-o triire
banald. Dacd md gdndesc bine, pot si afirm, in lumina celor
trdite, ci suferinfa poate fi o miraculoasl carte de inv6!6tur5.
Ne.orienteazd cursul vielii spre valori ce nu pot f, observate
in viala platd de fiecare zi. Sunt ,,coincidentre" descoperite
prin suferin{[, care se videsc a nu fi simple coincidenle, ci
fapte uluitoare a cdror logicd este total diferitd de canoanele
in care ne este incorsetat6 gdndirea.
Existd o lacriml in care se reflectl un univers fascinant
mai presus gi mai altfel dec6t lumea din jur. Exist6 un suspin
in care tristefea reproduce goapta stelelor. Existd vdrtejuri de
suferinld care ne ridicl in trombd din gunoaiele sldbiciunilor.
Adusu-mi-am aminte 11
Ni se taie respiralia cind realizilrn cI acel zbor for\atgi nespus
de dureros ne inaltA, de fapt, in limpezimi celeste. Existd
intdmpl6ri care, deqi dor cumplit, sunt de fapt c5i de zidire
spiritualS. Egti mai mult, egti mai bun dec6t ai fost inainte.
Sunt dureri trdite at6t de intens, incdt hotarul dintre fericire
gi nefericire se pierde. Cgnstati cu stupoare cd, in cea mai
crudd restriqte luqeazd o Indurare at6t de suplimd qi atdt de
concretd, inc6t poate vindeca orice arsur6. In afara durerii
nu ai fi putut sd o cunoqti. Sub fulguitoarea milostivire a
unei astfel de Indurdri ,,inchisoarea se face cer gi crucea
binecuv6ntare" (Sundhar Sing).
In incercare4 cea mai grea se vldeqte limpede intervenlia
acestei Divine indurSri, iemnele de compasiune curg, ta &l
qi avertizlrile, numai ochii noqtri orbili nu le pqt observa. In
Gr[dina Ghetsimani a sufletului nostru Ingerul Induririi este
mereu prezent, ca s5 ne ?ntoarc6 fala spre cer. $i atunci cAnd
in{elegem qi acceptSm suferin{a, cerul se deschide qi paharul
cu amdriciune se preface in potir cu nectar binecuvdntat.
In imprejurarea de care vorbesc, cel r6u reuqise si faci
splrturi in zidul meu de apdrare, ca si ma pribugeascd in
tenebrele disperdrii. Trufia lui urma s6-mi arate cu lucifericd
luciditate cdt de totald urma sd fie prdbugirea mea in
dezn[dejde. Lovitura unna s[ fie atat de niucitoare, incdt
nici glas sd strig indurare, sd nu am.
Nlmai cd Cineva Atoateqtiitor gi nespus de indur[tor,
mi-a urmirit pas cu pas pribuqirile $i pe mdsurd ce md
inviluiau tenebrele, imi trimitea colacii Sii de salvare. Nu
mi-a anulat suferin{a, dar i-a dat sens qi strSlucire qi m-a
cilSuzit s[ ies din mlaqtina disperdrii pe cdi neb6nuite. Acum
cdnd scriu am o smeritd inlelegere pentru felul miraculos in
care Bunul Dumnezeu intoarce un mare r6u intr-un mare
bine. Sentimentul cu care primeqti o astfel de iluminare nu se
poate exprima in cuvinte. Cum poli sd mulfumeqti pentru un
dar ca acesta: sI fii impdndqit cu un strop de suferintri qi prin
aceasta si inlelegi marea agonie a Mdntuitorului nostru ) care
a luat pe crucea Sa toate picatele lumii qi le-a rf,scumpirat
prin sfbnta Sa suferinln. Nu unele ci toate plcatele, chiar gi
acele cu care ofensim neintrerupt iubirea infinitd a Tatdlui
t2 Aspazia O{elPetrescu
Ceresc in trecut, in prezent gi, mai mult ca siguE qi in viitor.
Doamne Dumnezeule, ce poate fi mai onorant decdt sd faci
parte qi tu, cu mica ta nedreptate, fa7d, de marea Lui nedreptate
qi c6t adevir este in poe zialuiVasil^e Voiculescu, care considerl
ci durerea este cel mai important Inger din Cetele Ingereqti.
,,Oprit5 sA urce in ceruri vreodati
Durerea n-are aripi s6-qi facl vdnt,
Ci calcd peste lespezi, incovoiatS,
inger pururi incdtuqaf de pimdnt.

Ad6ncu-i glas n-ajunge la stele...


Bra{ele-i vdnturd cenuqi gi lut
Presirdndu-le peste rlni grele,
Dar Domnul a ales-o de la inceput.

in ochii ei lucegte inc6 neinleleasi,


Lumina semnului Lui izbivitor,
$i-a pus-o mai presus, crdias6,
$i pilda, ingerilor tuturor.

F,a nu qtie... iar cdnd somnul o doboar6,


In miezul nopfii qi al tdcerii
Marii ingeri pe plmdnt coboarl
$i se pleac[ de s[ru16 picioarele durerii."
imi ofer ca dar pentru s6rbdtorirea celor 80 de ani ai mei,
povestea acelei clipe din viafa mea. Voi parcurge in aminunt
acele amlr6te zile, degi am mai scris despre ele. Md gdndesc
cE poate cdndva, cumva, vor fi de folos unui suflet aflat in
amirdciune. Poate nu va fi lipsit de interes sd fie mlrturisite
cf,ile prin care se poate rezista la un regim unicelular, intr-o
izolare completd, intr-un regim exterminativ, dupd 10 ani de
recluziune comunist6.
Din capul locului aqteptata mea eliberare avea sI se petreacd
intr-un serial de semnerele. Nu qtiam atunci cdPronia Cereascd
mI pregStea cu evidenfd pentru un exrrmen greu. In marea Sa
milostivire, Domnul imi atrlgea atenliaprin semne, ca sd-mi
anortizeze qocul.