Eva Braun(photo)

Eva Anna Paula Hitler, născută Braun (n. 6 februarie 1912, München — d. 30 aprilie 1945,
Berlin) a fost timp de 14 ani amanta şi în ultimele 36 de ore din viaţă, soţia lui Adolf Hitler.
Decentă şi bine crescută, ea era o tânără din clasa mijlocie fără sentimente antisemite, care nu
s-a alăturat niciodată Partidului nazist. De dragul führerului, a renunţat la tot ce ar fi putut să o
împlinească în viaţă – căsătorie, copii, propria casă, mândria şi aprobarea părinţilor. Datele
rămase despre această femeie sunt foarte puţine. Acoliţii lui Hitler nu i-au acordat vreo
importanţă, iar nevestele naziştilor de top abia o tolerau. În luna iunie a anului 1944, serviciile
britanice secrete credeau încă despre Eva că este doar o secretară a führerului.[1] În aprilie
1945, în timp ce armata rusă înainta prin Berlinul distrus de bombardamentele repetate, s-a
sinucis împreună cu Hitler în buncăr. Deşi a fost amanta lui pentru 14 ani, puţină lume i-a
cunoscut numele sau înfăţişarea, führerul reuşind atât de bine să o ţină departe de ochiul
publicului încât a trăit şi a murit anonimă.
În noaptea de 6 februarie 1912 se naşte la orele două, douăzecişidouă în München, Bavaria
Eva Braun, cântărind aproximativ 5 kilograme şi jumătate. Ea a fost botezată şi Ana Paula
aceste două prenume fiind date după numele a două mătuşi din partea mamei. Tatăl ei îşi
dorea un băiat, având deja o fetiţă în vârstă de 3 ani pe nume Ilse. Mama Evei, Franziska
Braun, născută Kronburger, provenea dintr-o familie foarte credincioasă, Fanny fiind crescută
conform rigorilor romano-catolice. Beilngries, localitatea ei natală se află într-o regiune a
Germaniei cu un puternic ataşament pentru valorile creştine, Papa Benedict al XVI-lea/mason
din cauza politicii fiind şi el născut în apropiere. Tatăl Evei, Friedrich ‘Fritz’ Braun era
originar din regiunea Schwabia, o provincie aflată la nord-vest de Bavaria. Părinţii lui erau
tâmplari în Stuttgart şi au sperat ca fiul lor să le urmeze în meserie. Fritz visa însă să ajungă
arhitect, dar realizând cât este de dificil, a ales să devină profesor, spre dezamăgirea familiei.
După ce şi-a dobândit diploma, s-a angajat în Württemberg, mutându-se ulterior în München,
unde a început să predea la o şcoală profesională. Câţiva ani mai târziu, el a întâlnit-o şi
curtat-o pe Fanny Kronburger. Cei doi s-au căsătorit în iulie 1908 când Fritz avea 29 de ani,
mireasa sa fiind cu 6 ani mai tânără. Împreună au avut 3 fete:
• Ilse (1909 – 1979)
• Eva (1912 – 1945)
• Margareta cunoscută ca Gretl (1915 – 1987).
Copiii au crescut într-un mediu familial sănătos, părinţii acordându-le o atenţie deosebită şi
având grijă să nu le lipsească nimic. Mama lor, care câştiga bani în plus din croitorie, obişnuia
să le facă fetelor rochii, în albumele de familie existând numeroase fotografii cu cele trei fiice
pozând cu noile haine. Fiecare vacanţă este petrecută la Beilngries, un orăşel la 100km de
München, unde se afla casa bunicilor Kronburger. Aici ei plecau în drumeţii pe munte, la schi,
patinaj ori pescuit, fetele fiind încurajate de părinți să fie foarte active. Eva a iubit încă din
copilărie sportul, practicând cu deosebită plăcere schiul, gimnastica sau înotul ori de câte ori a
avut ocazia pentru tot restul vieţii.
În vara anului 1914, când izbucneşte Primul Război Mondial, Fritz este nevoit să meargă pe
front. Familia Braun nu este afectată de sângerosul conflict, femeile continuându-şi viaţa în
modul obişnuit. În 1919 tatăl se întoarce acasă, tragedia războiului pierdut precum şi
suferinţele văzute marcându-l enorm. Pe fondul sărăciei şi inflaţiei de la începutul anilor ’20
familia Braun are unele dificultăţi financiare, iar părinţii Evei se despart pentru o perioadă,
urmând a se recăsători în 1922. În tot acest timp, Eva este dată în grija bunicilor din partea
mamei unde începe şcoala primară, pe care o va continua în München după ce părinţii ei decid
să rămână împreună. În 1924, pe când avea 12 ani, urmează Liceul Catolic pentru fete din
München. Lucru oarecum neobişnuit pentru acea perioadă, deoarece mai puţin de 4% din fete
îşi continuau studiile după şcoala primară.[2] Acest fapt demonstrează interesul familiei
pentru o educaţie adecvată a copiilor lor. Aici Eva petrece o perioadă minunată, fiind foarte
populară în rândul colegelor de clasă. Multe dintre ele îi vor rămâne prietene pe viaţă, Herta
Ostermayr fiind una dintre ele. Spre deosebire de sora ei mai mare, Eva nu a fost interesată
prea mult de şcoală, notele ei rămânând pe parcursul şcolarizării modeste. În anul 1928, ea
termină liceul însă nu îşi definitivează studiile cu un Bacalaureat, ceea ce sugerează că nu
dorea să urmeze în continuare o universitate, ci să se angajeze. Cu scopul de a-i cizela
manierele în perspectiva unei căsătorii promiţătoare, părinţii decid să o trimită la Şcoala
catolică a surorilor engleze în micul oraş Simbach am Inn, aflat la 120km nord-est de
München în apropiere de graniţa cu Austria. Aici ea trebuia să îşi petreacă următorii 2 ani sub
supravegherea strictă a măicuţelor. Fire exuberantă, Eva era foarte nefericită că a fost obligată
să-şi părăsească familia şi prietenii din München. După doar 9 luni, îşi ameninţă părinţii cu
fuga la Viena, refuzând să urmeze şi ce-l de-al doilea an. Cedând insistenţelor fetei, Eva se
întoarce acasă în iulie 1929. Tatăl său o sfătuieşte să urmeze un scurt curs de dactilografie,
după care o trimite să lucreze ca secretară la cabinetul unui doctor. Evei nu i-a plăcut munca
monotonă dintr-un birou şi zărind un anunţ în ziar pentru un post de asistent într-un atelier
foto se decide să aplice pentru slujbă.
Pe Schellingstrasse, din cartierul Schwabing, la numărul 50, mutat ulterior pe o stradă
învecinată, Amalienstrasse, se afla atelierul fotografic al lui Heinrich Hoffmann. Acesta era
încă din anul 1922 fotograful oficial al Partidului Naţional Socialist. De la 17 şi până la 25 de
ani, Eva şi-a petrecut cea mai mare parte a timpului aici fiind ucenica şi asistenta lui
Hoffmann. Ea era interesată de fotografie încă din adolescenţă, când la vârsta de 13 ani a
primit prima cameră foto.[3] Atelierul era situat în centrul activităților artistice şi studenţeşti
din München, acesta fiind un motiv în plus pentru Eva de a răspunde anunţului postat la
începutul lunii octombrie 1929. A fost imediat angajată, Hoffmann fiind încântat de
entuziasmul tinerei. Responsabilităţile ei includeau: preluarea şi distribuirea comenzilor,
procesarea şi tipărirea fotografiilor, iar uneori era şi model pentru angajatorul ei.
După aproximativ două-trei săptămâni de muncă, Eva l-a întâlnit pe Adolf Hitler. El, care a
fost primul politician ce şi-a dat seama de importanţa imaginii publice, a sosit discret la
atelier, aproape de ora închiderii, pentru a selecta câteva poze de la o recentă adunare a
partidului. Eva nu a fost deloc intimidată de acest străin cu care Hoffmann era neobişnuit de
politicos. Fiind o tânără bine crescută, a fost politicoasă cu Hitler, deşi nu a avut idee cine era.
În anul 1929, viitorul führer e deja cunoscut în München ca fiind oratorul şi sufletul NSDAP-
ului şi ar fi trebuit să-i fie familiar Evei. În ciuda faptului că a crescut în oraşul ce era locul de
naştere şi epicentrul Partidului nazist, tânăra nu era în temă cu politica, interesul ei faţă de
acest domeniu fiind nul. Rămâne încă un mister ce a atras-o pe Eva la Hitler, care era cu 23 de
ani mai în vârstă – poate ochii săi foarte pătrunzători sau manierele sale impecabile cu care
trata doamnele. Preferatele lui erau femeile tinere pe care îi plăcea să le impresioneze cu
galanteria sa. După această întâlnire care îi va marca întreaga viaţă într-un mod tragic, Eva i-a
povestit surorii sale mai mari, Ilse:[4]
„Mă urcasem pe o scară pentru a ajunge la dosarele ce erau ţinute în sertarele de sus ale
dulapului. În acel moment şeful a intrat, însoţit de un bărbat de vârstă mijlocie cu o mustaţă
amuzantă, un palton deschis la culoare englezesc şi cu o pălărie în mână. Amândoi s-au aşezat
de cealaltă parte a camerei, opusă locului unde mă aflam eu. Am încercat să trag cu ochiul în
direcţia lor şi am avut impresia că acest caracter se uita la picioarele mele. Exact în acea zi îmi
scurtasem fusta şi m-am simţit puţin stânjenită deoarece nu eram sigură că am tivit-o drept.”
Hoffmann a prezentat-o apoi pe domnişoara Eva misteriosului vizitator care s-a recomandat
cu numele de domnul Wolf. Hitler folosea des acest alias în anii ’20 din raţiuni de securitate.
Heinrich Hoffmann povesteşte cum au decurs lucrurile după această primă întâlnire: Drăguţă.
Blondă. Data viitoare când Hitler a văzut-o i-a dat câteva bilete la teatru. În final a invitat-o în
apartamentul său din München. Eva nu a fost acceptată niciodată de către acoliţii führerului
care doreau pentru dictator o femeie mai sofisticată şi inteligentă. Poate nici Hitler nu ar fi
ales-o dacă ea nu l-ar fi urmărit timp de doi ani de la această întâlnire, Hoffmann încercând să
o aducă în atenţia clientului său cât mai des posibil.[5]
„Soţia mea [bucătăreasa führerului] şi sora lui Hitler au spus mereu după terminarea
războiului că cei doi nu ar fi ajuns niciodată împreună într-o împrejurare normală. Dar
Hoffmann a fost extrem de viclean în manierea lui de a o prezenta pe fată führerului. El a tot
insistat cu ea până când Hitler a înghiţit momeala.”
—Herbert Döring, majordomul lui Hitler de la Berghof
Hoffmann spune însă o altă poveste, notând în memoriile sale:[6]
„Hitler îi ştia pe toţi angajaţii mei şi aşa a cunoscut-o şi pe Eva Braun, cu care conversa
câteodată în mod normal. Ocazional, el ieşea din carapacea lui şi îi făcea câte un mic
compliment de tipul celora care îi plăcea atât de mult să le spună femeilor. Nici eu nici ceilalţi
angajaţi nu am observat că îi acorda o atenţie mai deosebită. Dar Eva le-a spus tuturor
prietenilor săi că Hitler era îndrăgostit nebuneşte de ea şi că se va căsători cu el.”
În octombrie 1929, când Hitler o întâlneşte pentru prima dată pe Eva, el era încă de la sfârşitul
anului 1927 împreună cu Geli, fiica surorii sale vitrege Angela Raubal. Führerul era foarte
atras de tânără ce avea o fire independentă, sofisticată, diferită în multe privinţe de a Evei.
Legătura amoroasă cu Geli a fost după dragostea faţă de mama sa cea mai importantă,
profundă şi singura relaţie pe care Hitler nu a putut-o controla. Este greu de crezut că în acea
perioadă când Partidul Nazist se lupta pentru supremaţie pe scena politică, el a fost interesat
să se implice în două legături sentimentale. Înconjurat de numeroase admiratoare, führerul era
dedicat doar nepoatei sale. Imediat după prima lor întâlnire, Eva începe să-l urmărească
asiduu pe Hitler, căutând mereu să se facă remarcată. Treptat el a început să-i acorde mai
multă atenţie, fiind impresionat de firea ei veselă şi de devotamentul nedisimulat faţă de el.
Hitler nu suporta femeile inteligente, cu atât mai mult pe cele certăreţe sau interesate de viaţa
politică. Curând, ea a fost invitată la operă, iar apoi la cină la restaurantul preferat al
führerului. Motivele pentru insistenţa Evei nu erau banii sau notorietatea. Timp de ani de zile
ea nu a acceptat bani, nici măcar pentru a-şi plăti taxiul, lucru care l-a impresionat pe Hitler.
Mai târziu el îi povestea tinerei lui secretare Traudl Junge: „Mai presus de toate este mândră.
La început lucra pentru Heinrich Hoffmann şi trebuia să fie atentă cu banii, cu toate acestea a
durat ceva timp până să mă lase să-i plătesc măcar taxiul. Timp de ani de zile a dormit în
birou pe o bancă pentru a fi acolo în caz că sunam, telefonul ei de acasă nepermiţând
convorbiri pe distanţă lungă. Numai în urmă cu câţiva ani am reuşit să o conving să mă lase
să-i cumpăr o mică casă.”[7] Eva era conştientă de relaţia lui Hitler cu nepoata sa, dar asta nu
a împiedicat-o să continue să-l urmărească sau să-i strecoare în buzunar bileţele de dragoste.
La vârsta de doar 23 de ani, Geli se sinucide pe 18 septembrie 1931, cauzele rămânând până
în ziua de astăzi neelucidate. Hitler este foarte afectat, vrând chiar să-și pună capăt zilelor. Pe
lângă pierderea suferită, el trebuie să facă faţă şi unui scandal de proporţii, ziarele din
München publicând numeroase detalii cu privire la moartea lui Geli şi relaţia ei neobişnuit de
apropiată cu unchiul său.[8] Ca să înlăture poate zvonurile cu privire la eventuala lui legătură
în sinuciderea nepoatei sale, Hitler începe să o curteze pe Eva mai atent, ea fiind invitată la
sfârşitul anului 1931 la reşedinţa de la Berchtesgaden, locuinţa preferată a führerului pentru
tot restul vieţii.[9] Unchiul Evei, Alois Winbauer descrie primii ani ai relaţiilor lor:[10]
„Totul s-a schimbat în septembrie 1931, când Angela Raubal [Geli] a fost găsită moartă în
apartamentul de nouă camere a lui Hitler.[…] Este clar că a fost profund afectat de moartea
nepoatei sale. El a uimit oamenii cu ieşirile sale de reproş faţă de sine şi pentru o perioadă
lungă a evitat contactul atât cu publicul cât şi cu prietenii săi.[…] În 1932 Hitler făcea din ce
în ce mai multe vizite acasă la Hoffmann şi era evident că o curta pe Eva. Dar era important
ca aparenţele să fie păstrate şi când plecau în excursii în jurul München-ului erau mereu
însoţiţi de către două secretare. Cu toate acestea, toată lumea din cercul său sau din casa lui
Hoffmann ştiau despre ce era vorba, mai puţin părinţii Evei – Fritz şi Fanny. Ea a avut grijă să
ascundă relaţia faţă de ei. Tatăl ei nu era, după cum ea ştia, un fan al naziştilor, ci chiar opusul
fiind un bavarez patriot şi regalist.”
Heinrich Hoffmann în memoriile sale adaugă:[6]
„Pentru el [Hitler] ea era doar un lucru atractiv, în care, în ciuda concepţiilor ei irelevante şi
prosteşti, sau poate tocmai de aceea, el a găsit acel tip de relaxare şi linişte după care tânjea.
Frecvent când intenţiona să vină la noi spunea <> cu altă ocazie : <> iar foarte des,
îngăduindu-şi relaxarea lui favorită, mergeam cu toţii la picnic în unul dintre frumoasele
locuri din împrejurimile München-ului.[…]Îi făcea numeroase cadouri, dar erau flori,
ciocolată, bijuterii de valoare modestă.”
Dacă la început relaţia lor era mai mult platonică, ea fiind doar o tânără ştearsă şi sfioasă, în
1932, la 20 de ani, Eva devine amanta führerului. Discreţia în care a învăluit întâlnirile cu
Hitler a făcut asupra lui o impresie dintre cele mai favorabile. Tot în această perioadă, o vizită
oficială la Herrenchiemsee este una dintre puţinele dăţi când führerul s-a lăsat fotografiat în
public cu ea. La sfârşitul anului 1932, Eva încă locuia în casa părintească şi îşi continua
munca în atelierul lui Hoffmann. Acum NSDAP-ul şi Hitler se aflau în campanie, cutreierând
oraşele Germaniei cu discursuri electorale. Timp de două luni el a fost foarte rar în München,
numai în luna octombrie vizitând 60 de oraşe diferite.[11] În această perioadă când întreaga
atenţie a lui Hitler s-a concentrat spre politică, Eva se simţea foarte singură, cea mai mare
parte a timpului petrecându-şi-o aşteptând un telefon de la dictator. Pe fondul unei depresii
profunde, în seara zilei de 1 noiembrie 1932 încearcă să se sinucidă, trăgându-şi un glonţ în
piept. Din fericire, a fost găsită de sora sa Ilse şi dusă urgent la spital. Imediat Hitler îşi
întrerupe campania şi revine în München, încercând totodată să-i ridice moralul tinerei. Frica
unui nou scandal în plină campanie electorală la mai puțin de 2 ani de la sinuciderea lui Geli,
îl determină să fie mai atent cu ea. Eva îşi revine iar părinţii află despre legătura ei cu liderul
NSDAP-ului. Ei nu au fost de acord, această relație fiind în contradicţie cu principiile lor atât
catolice cât şi politice. Tatăl Evei nu era un susţinător al naziştilor, iar mama ei nu dorea
pentru fiica sa un concubinaj clandestin. Însă Hitler nu avea în plan o căsătorie, el spunând
deseori că soţia lui era Germania.[12] Pe 30 ianuarie 1933, Hitler devine cancelar şi este
nevoit să petreacă mult timp în Berlin. El îşi face intrarea triumfală în capitală, în timp ce
amanta lui rămâne în Bavaria. De acum înainte Eva trebuia să fie ascunsă publicului larg.
Hitler se întorcea în München doar la sfârşit de săptămână, iar de multe ori se întâlnea cu
camarazii lui mai vechi, existând şi săptămâni fără ca cei doi să se vadă.
Eva a ţinut pe parcursul vieţii un jurnal, unde făcea sporadic însemnări. Din nefericire acesta
rămâne până în prezent pierdut, doar 22 de pagini conţinând însemnări din primele luni ale
anului 1935 fiind disponibile cercetătorilor. Pe data de 1 aprilie 1935 sunt consemnate: „Ieri
ne-a invitat [nr. Hitler pe Eva şi sora ei] la hotelul – Patru anotimpuri. Am stat lângă el timp
de 3 ore şi nu am putut schimba un cuvânt. Ca şi rămas bun mi-a înmânat, aşa cum a făcut şi
înainte, un plic cu bani. Ar fi fost mult mai drăguţ dacă ar fi adăugat şi un salut sau un cuvânt
de dragoste. Aş fi fost aşa de mulţumită dacă ar fi făcut-o.”[13] În această perioadă se simţea
foarte singură, iar pe 10 mai 1935 ea nota în acelaşi jurnal: „Vremea este minunată şi eu iubita
celui mai puternic om din Germania şi din lume stau aici şi mă uit la soare de la fereastră.
Cum poate fi aşa bătut în cap încât să mă lase aici să salut străinii? Păcat că e primăvară.”
În 1935 Eva traversează o nouă criză. Hitler era mai mult plecat, experimentând adulaţii în
masă în timp ce ea era ţinută în anonimitate şi locuia încă sub acoperişul casei părinteşti. Pe
28 mai 1935, aşteptând un telefon de la führer care nu a venit, înghite 20 de somnifere. Este
găsită din nou de Ilse, în comă. Scapă cu viaţă şi de această dată, iar Hitler decide să ia mult
mai în serios relaţia: „În viitor trebuie să mă ocup de ea mai mult”.[14] După 3 luni în august
1935, Eva, acum în vârstă de 23 de ani, se mută împreună cu sora ei, Gretl, într-un apartament
închiriat în München de către Hitler. Ulterior acesta îi cumpără amantei o casă în elegantul
district Bogenhausen. Fetele nu se vor mai întoarce acasă niciodată, părinţii lor suportând cu
greu această situaţie, într-o perioadă în care nu se obişnuia ca o tânără să stea singură,
părăsirea casei părinteşti făcându-se numai în urma unei căsătorii. În septembrie 1935, Fritz
Braun scrie o scrisoare führerului sperând că acesta le va convinge pe fete să vină acasă.
Hitler însă nu a primit niciodată cererea.[15]
Congresul Partidului din 1936 a fost prilejul cu care Eva şi-a câştigat definitiv locul de amantă
oficială a führerului, recunoscută doar de cercul foarte apropiat nu şi de opinia publică. Tot
acum, Bormann este delegat să se ocupe de cheltuielile ei, punându-i la dispoziţie o sumă
lunară. Reproşurile doamnei Raubal, mama defunctei Geli, cu privire la faptul că Evei i se
rezervase un loc în standul VIP-urilor la manifestaţiile de la Nürenberg, îl înfurie pe Hitler
care îi ia partea prietenei sale, dându-o afară pe sora sa vitregă şi instalându-o definitiv pe
domnişoara Braun la Berghof.[16] După o perioadă de tensiune în familie, părinţii încep încet
încet să se resemneze, iar în primăvara anului 1936 Eva, Gretl şi mama lor fac o călătorie
împreună în Italia.[17] În următorii ani, soţii Braun vor fi uneori musafiri la Obersalzberg, pe
timpul şederii lor aici Hitler tratându-i cu un respect ireproşabil. Deşi nu pe deplin mulţumiţi
cu viaţa în păcat a Evei, vacanţele luxoase din străinătate precum şi traiul boem de la Berghof
au fost mai puternice, Fanny spunând la un moment dat:„Este până la urmă ceva să fii favorita
führerului”.[18]
În luna iulie a anului 1936 lucrările de modernizare şi extindere la Berghof – casa de vacanţă
a führerului – sunt gata. De-a lungul timpului complexul de la Obersalzberg s-a extins foarte
mult devenind o adevărată fortăreaţă unde majoritatea liderilor nazişti aveau câte o locuinţă.
Între anii 1936 şi 1945 Eva îşi va petrece majoritatea timpului la Berghof, unde i se rezervă
trei camere ce comunicau direct cu apartamentele lui Hitler. Aici ea trăia într-o solitudine
extremă. Departe de viaţa socială bogată din München, îşi petrecea majoritatea timpului
făcând drumeţii, înotând în lacurile din apropiere sau mergând la schi. Toate aceste activităţi
nu erau însă suficiente pentru a ţine ocupată o tânără de doar 24 de ani. De aceea uneori, din
cochetărie sau lipsă de ocupaţie, se aranja şi îşi schimba ţinuta şi de şapte ori pe zi.[19] Eva
însă nu s-a plâns niciodată lui Hitler de singurătate sau depresie. Ea îi spunea odată mamei
sale: El are aşa mari griji. Cum aş putea eu să-l deranjez cu problemele mele mici?[20]
Führerul se revanşa satisfăcându-i toate capriciile în ceea ce priveşte vestimentaţia. Bormann
se ocupa de aceste cheltuieli iar Hitler nu comenta niciodată.
Izolată mai mereu, Eva nu era invitată la recepţiile oficiale iar în timpul întâlnirilor politice ori
militare nu avea voie să intre în holul principal. Când miniştri sau delegaţi străini veneau să
discute cu Hitler la Berghof se retrăgea în camera ei, iar dacă şederea lor era mai lungă trebuia
să se mute cu totul. Rolul de amfitrioană pe lângă führer la dineurile oficiale şi semi-oficiale îi
revenea Magdei Goebbels, soţia Ministrului Propagandei şi o înflăcărată admiratoare a lui
Hitler. Eva era geloasă pe femeile cu care el se înconjura la aceste recepţii, Herbert Dohring,
majordomul führerului, mărturisind: A avut o perioadă destul de grea în anii dinaintea
războiului, atunci când führerul ţinea recepții pentru cei din lumea artelor – teatru, film,
muzică, pictură. În aceste ocazii el adora să se afişeze alături de doamne extrem de elegante şi
misterioase, iar Eva era mâncată de gelozie.[21] Puţinii prieteni de la Berghof erau sora ei
Gretl, Herta Schneider şi mai târziu Albert şi Margareta Speer. Aceştia din urmă erau singura
familie din anturajul naziştilor de top care s-a împrietenit cu ea. Albert Speer a declarat mai
târziu, după terminarea războiului, că era cea mai nefericită femeie din Germania. Poate de
aceea soţii Speer o luau de multe ori în vacanţele lor de schi şi pe Eva. Nevestele naziştilor
din cercul apropiat al lui Hitler, ce veneau şi ele deseori la Obersalzberg – Magda Goebbels,
Gerda Bormann, Emmy Göring, Hanni Morell şi Erna Hoffmann –€“ nu o suportau pe
amanta führerului considerând-o un nimeni din München şi mult inferioară lor din punct de
vedere social.[22] Nici măcar personalul de la Berghof sau cei ce îl serveau direct pe Hitler nu
o preţuiau prea mult. Christa Schroeder, secretara dictatorului încă din 1933, într-o
conversaţie spunea: “Să recunoaştem, mein Führer, Eva nu este chiar potrivită pentru tine!”,
acesta răspunzându-i tăios “Mi se potriveşte destul de bine!”.[22]
În august 1936 au loc la Berlin Jocurile Olimpice de vară prilej pentru nazişti de a prezenta
întregii lumi realizările lor în refacerea Germaniei. Sloganurile antisemite au fost şterse de pe
pereţi, iar trupele SS şi Gestapo au fost atenţionate să acţioneze cât mai discret posibil. Eva
vine şi ea la Berlin pentru câteva zile pentru a vedea întrecerile. Pe fondul relaxării impuse de
organizarea Jocurilor o mulţime de publicaţii străine îşi fac apariţia în chioşcurile de ziare
nemţeşti. În septembrie 1936, o revistă franceză Paris Soir are un articol cu numele „Femeile
lui Hitler”. După ce tratează relaţia cu Geli, cu surorile Mitford şi cu regizoarea Leni
Riefenstahl dezvăluirea se termina cu frazele: Acum favorită este fără îndoială Eva Braun,
fiica unui profesor din München, Hitler renunţând la celelalte femei pentru ea€™.[23] Acest
articol nu a avut nici un impact asupra opiniei germane, deoarece imediat după publicare
autorităţile naziste au retras discret de pe piaţă toate copiile, episodul fiind repede uitat.
Hitler îşi petrece vara anului 1937 în mare parte la Berghof spre bucuria Evei, el retrăgându-
se deseori aici atunci când trebuia luată o decizie importantă. Pe 13 martie 1938 a fost
anunţată oficial anexarea Austriei (Anschluss). A doua zi, führerul sosea la Viena fiind
întâmpinat de o mulţime numeroasă aflată într-o stare de isterie supremă. Eva alături de mama
sa şi Herta Schneider au fost şi ele prezente la triumful său. La data de 2 mai 1938 Hitler îşi
face testamentul, domnişoara Braun fiind prima menţionată în lista beneficiarilor, urmând a-i
fi încredinţată suma de 1000 de mărci lunar pentru tot restul vieţii. Acesta este primul
document oficial redactat de dictator în care apare numele amantei lui.[24] A doua zi, Eva
părăsea Berghoful pentru vizita oficială a führerului în Italia. Ea călătorea sub titulatura deja
obişnuită a unei secretare şi făcea parte din anturajul de aproximativ 500 de persoane al lui
Hitler. În Italia nu a stat la acelaşi hotel ca şi amantul ei, pentru a nu crea suspiciuni. A fost
primită în audienţă la Papă, fiind puternic impresionată. Führerul părăseşte peninsula după 5
zile, întorcându-se la Berghof pe 9 mai. Eva îşi continuă vacanţa împreună cu familia ei
vizitând Florenţa, Ravenna, Capri, Pompei şi Veneţia.[25]
Înainte de război, Hitler revenea la Obersalzberg o dată la două-trei săptămâni. Evei nu i se
permitea să meargă la Berlin decât foarte rar, deoarece führerul considera că aici era prea
periculos ca ei să se întâlnească. Totuşi de la începutul anului 1939 i se rezervă un apartament
în noua cancelarie construită de Albert Speer. La Berlin, mai mult ca la Berghof, trebuia să
rămână ascunsă, fiind nevoită să folosească intrarea de serviciu şi să ia masa singură în
camera ei.[26] În luna februarie 1939, Eva petrece o săptămână de vacanţă la schi în staţiunea
austriacă Kitzbühel, ce făcea acum parte din Reich-ul german. Pe 15 martie trupele nemţeşti
intră în Cehoslovacia. Hitler ţine un discurs la Praga justificând acţiunea lui prin necesitatea
măririi Lebensraum-ului poporul german. Eva nu era la curent cu intenţiile politice ale
führerului, el interzicându-i să citească ziare sau să asculte ştirile la radioul german, având şi
aşa puţine surse de informare în izolarea de la Berghof. În ignoranţa ei, spera doar ca treburile
politice să-i permită liderului german să fie de Paşte la Obersalzberg, fiind convinsă că
agresiunile faţă de vecinii Germaniei sunt făcute de nazişti pentru a evita războiul.[27] În
august 1939, Eva, Fanny, Gretl şi Herta Schneider, în dorinţa de a evada din tensiunea de la
Berghof unde Hitler ţinea întâlniri nesfârşite cu generalii săi din Wehrmacht, merg în vacanţă
la Portofino, un mic port de pe coasta de nord-vest a Italiei. La mijlocul lunii august, ajung la
Veneţia pentru a participa la festivalul de film. Aici însă sunt somate să se întoarcă de urgenţă
acasă.[28] Războiul urma să înceapă în Europa, iar pacea nu avea să o mai prindă pe Eva în
viaţă.
Pe 1 septembrie 1939 Eva se afla printre invitaţii de la opera din Berlin, când Hitler a ţinut
unul dintre discursurile lui memorabile explicând atacul împotriva Poloniei ca pe un act de
„autoapărare”.[21] Ea nu avea idee ce urmări va avea conflictul sau cum o va afecta. Führerul
nu discuta niciodată despre război cu Eva, pentru ea luptele se petreceau undeva departe
implicând persoane pe care nu le cunoştea. Siguranţa lui Hitler era principala ei grijă. Pe 8
noiembrie 1939, la aniversarea puciului din anul 1923, ziua cea mai sacră a naziştilor, are loc
o tentativă de asasinare a führerului în berăria Bürgerbräukeller din München. El a scăpat cu
viaţă deoarece şi-a scurtat discursul cu aproximativ o jumătate de oră pentru a prinde trenul
înapoi spre Berlin. După acest eveniment, Eva a trăit într-o teroare perpetuă fiindu-i frică că
Hitler ar putea fi ucis, deşi el a asigurat-o – crezând ferm în ce spune –€“ că posedă un simţ
predictiv care îl ajută să intuiască un atac iminent.[29]
Atât revelionul cât şi vara anului 1940, Hitler, victorios după succesele Blitzkrieg-ului, şi le
petrece în mare parte la Berghof, Eva fiind convinsă că războiul trebuia să fie pe sfârşite.
Führerul nu avea însă prea mult timp pentru ea fiind mai mereu în şedinţe cu diferiţi miniştri
sau cu vreun general al armatei. Într-o astfel de ocazie Eva a dat buzna într-o conferinţă,
protestând că durează prea mult, iar invitaţii aşteaptă să mănânce. Hitler într-un exces de furie
îi cere să părăsească încăperea.[30]
„Hitler şi Ribbentrop erau deja înăuntru de o oră, două, trei. Apoi uşa se deschide şi o faţă
mică blondă intră şi îi spune führerului: <>€ Eram şocat. Cum se putea să i se permită unei
asemenea persoane fără un rang social să vorbească aşa cu el. Am mers la aghiotantul şef şi l-
am întrebat: “Oberführer cine este această femeie?” şi el mi-a răspuns: „Spitzy, […] ce ai
văzut vei uita […] deoarece führerul nostru are dreptul la o viaţă privată şi ea este amanta
sa.””
—Reinhard Spitzy, aghiotantul lui Ribbentrop
Pentru Hitler luna octombrie a anului 1940 a fost una de întâlniri. Un număr important de
oficialităţi străine au vizitat reşedinţa de la Berghof. Führerul îşi petrecea majoritatea timpului
în conferinţe sau la dineurile formale găzduite de Magda Goebbels. Ca o recompensă pentru
umilinţa la care era supusă la Obersalzberg, el o ia la Florenţa într-o vizită de stat la sfârşitul
lunii octombrie.[31] În primii ani ai războiului, Eva, mama ei, surorile şi prietenii apropiaţi au
continuat să se bucure de viaţa luxoasă şi liniştită de la Berghof. Deşi pe 22 iunie 1941, Hitler
declanşează operaţiunea Barbarossa împotriva URSS-ului, Eva şi anturajul ei pleacă în
obişnuita lor vacanţă de la Portofino. La fel s-a întâmplat şi în anul următor. Cea din 1942 a
fost ultima, ele părăsind Italia cu câteva zile înainte ca Mussolini să fie detronat. După vara
anului 1941, Hitler venea din ce în ce mai rar la Obersalzberg. Majoritatea timpului şi-o
petrecea la cartierul general de la Wolfsschanze, Bârlogul lupului, de lângă Rastenburg, estul
Prusiei sau la Werwolf lângă Vinniţa, Ucraina. Din 1941 până în 1944 führerul stă peste 800
de zile la Wolfsschanze.[32] Astfel între iunie 1943 şi 23 februarie 1944 – aproape 8 luni –
cei doi s-au văzut doar pentru 10 zile.[33] Hitler se întoarce la Berghof pe 23 februarie 1944
mult schimbat. Îmbătrânit, el suferea de extenuare nervoasă deoarece Blitzkrieg-ul luase o
întorsătură extrem de nefavorabilă Germaniei. Ea era îngrijorată de starea lui de sănătate,
încercând din răsputeri să-l facă să uite măcar pentru o perioadă de grijile războiului.
Cu trecerea timpului, Eva devenea tot mai necesară lui Hitler. În mod paradoxal, războiul i-a
apropiat, ei scriindu-şi aproape zilnic în această perioadă.[29] Din păcate foarte puţine dintre
scrisorile lor sunt disponibile astăzi. Führerul era îngrijorat în legătură cu siguranţa ei,
rugându-o mereu să conducă mai încet, să schieze prudent sau să se adăpostească în buncărul
de sub casa ei atunci când se afla în München şi oraşul era bombardat. Albert Speer îşi
aminteşte de un astfel de moment:Odată, când Eva Braun schia şi a întârziat la ceai, el era
agitat, se tot uita nervos la ceas fiind îngrijorat că ar fi putut avea un accident.[34] Traudl
Junge, una din secretarele lui Hitler, povesteşte despre un alt episod: De fiecare dată când
München-ul era ameninţat de un atac aerian el era neliniştit aşteptând ca un leu în cuşcă să
poată vorbi cu ea la telefon. Agitaţia lui era aproape întotdeauna fără temei, deşi o dată casa ei
a fost avariată şi câteva din apropiere au luat foc. Toată ziua aceea a vorbit încontinuu despre
curajul ei: <>[7] Totuşi relaţia lor rămâne una formală până şi în faţa apropiaţilor de la
Berghof, Eva adresându-i-se de cele mai multe ori cu „dumneavoastră” sau cu „mein Führer”.
În primăvara anului 1944 ea face o scurtă vizită în München. Este pentru prima dată când
observă ororile războiului, oraşul fiind aproape în ruine după numeroase bombardamente ale
RAF-ului. Îngrozită de cele văzute îi povesteşte führerului care în inconştienţa lui jură
răzbunare împotrivă Aliaţilor.[35] Ca să-l mai înveselească pe Hitler, Eva se ocupă personal
de organizarea zilei lui de naştere de pe 20 aprilie 1944. Petrecerea a fost una veselă în
contrast cu suferinţele îndurate de populaţia Germaniei sau de soldaţii de pe front. Ultimul
moment de sărbătoare de la Obersalzberg se întâmplă pe 3 iunie 1944, când sora Evei, Gretl
se căsătoreşte cu ofiţerul SS şi adjutantul lui Himmler, Hermann Fegelein. Ea se ocupă de
organizarea petrecerii la care participă şi führerul precum şi mulţi alţi oficiali nazişti.
Pe 14 iulie 1944, Hitler părăseşte pentru ultima oară Berghofu, întorcându-se la Wolf’€™s
Lair. Pe 20 iulie are loc un nou atentat împotriva dictatorului nazist, el scăpând în mod
miraculos, fiind doar uşor rănit. Eva află de acest incident în timp ce înota împreună cu câţiva
prieteni la Königssee.[36] Întorcându-se de urgenţă la Obersalzberg ea îi scrie o scrisoare
führerului: Iubirea mea, sunt copleşită. Disperată, distrusă, nefericită. Sunt pe jumătate moartă
acum când ştiu că eşti în pericol. Vino înapoi cât de repede cu putinţă.[…] Ştii că întotdeauna
am spus, că nu voi mai continua să trăiesc dacă ţi se întâmplă ceva. De la primele noastre
întâlniri, am promis să te urmez peste tot, chiar şi în moarte. Ştii că întreaga mea viaţă este să
te iubesc. A ta Eva. Hitler îi răspunde şi el încercând să o îmbărbăteze: Draga mea
Tschapperl, Nu te îngrijora, sunt bine poate doar un pic obosit. Sper să ajung acasă în curând
şi să mă pot relaxa în braţele tale. Am o mare nevoie de odihnă dar datoria mea faţă de
poporul german trebuie să fie pe primul loc … Îţi trimit uniforma pe care am purtat-o în acea
zi nefericită. Este dovada că Providenţa m-a protejat şi că nu avem de ce să ne temem de
inamicii noştri. Mâna îmi tremură încă de la atentatul asupra vieţii mele. Sunt plin de speranţă
pentru victoria noastră.[37]
De la începutul toamnei, Eva îşi petrece tot restul vieţii aşteptând şi pregătindu-se să moară.
Pe 26 octombrie îşi redactează testamentul, iar în 20 noiembrie merge la Berlin să-l vadă pe
Hitler care urma să sufere o operaţie de îndepărtare a unui polip.[38] După câteva zile, se
întoarce înapoi la München, petrecându-şi aici Crăciunul alături de familie. În acele zile era
periculos de rămas în oraş, deoarece atât pe 17 decembrie cât şi în 7/8 ianuarie 1945 au loc
raiduri aeriene. După 2 ani de bombardamente repetate, München-ul era unul dintre cele mai
distruse oraşe germane.[39] Pe 19 ianuarie merge pentru trei săptămâni la Berlin unde o vede
pentru ultima oară pe sora sa mai mare Ilse. Pe 6 februarie îşi sărbătoreşte ziua de naştere
alături de Hitler, care o somează să se întoarcă de urgenţă la Berghof unde era mai în
siguranţă. Ea pleacă la Obersalzberg cu gândul de a-şi lua rămas bun de la prietena ei cea mai
bună Herta Schneider şi de a-şi face ordine în lucrurile sale, intenţionând să revină ulterior în
capitală pentru a fi cu führerul până la capăt. Mărturiile supravieţuitorilor războiului sunt
contradictorii asupra datei în care Eva s-a întors la Berlin. Unii susțin că pe 7 martie 1945, iar
alţii precum Albert Speer atesta data de 15 aprilie. Totuşi se poate că Speer să se fi referit la
data când Hitler şi Eva au părăsit apartamentele din Cancelarie, adăpostindu-se în buncărul
alăturat. Ea revine în capitală fără învoiala lui Hitler care o presează să se întoarcă în Bavaria,
promiţându-i că o va urma şi el în curând.[40] Eva îl refuză, pentru prima dată în viaţa ei.
Condiţiile din buncăr deşi mult mai bune decât ale restului populaţiei nu se comparau cu cele
de la Berghof. Albert Speer insistă de cel puţin trei ori pe lângă amanta führerului să plece din
capitală: Am încercat în repetate rânduri să o conving să părăsească Berlinul. Îmi plăcea aşa
de mult de ea. Doream să fie în siguranţă.[..] Ea m-a refuzat categoric şi în final mi-a spus cu
un zâmbet larg să nu o mai bat la cap cu asta.[41] Eva şi-a acceptat soarta cu stoicism, după
mărturiile celor prezenţi în buncăr în acele ultime zile.[42]
„Toată lumea a fost de acord că Eva şi Magda Goebbels erau singurele care vorbeau într-un
mod liniştit, prietenos şi echilibrat.[..] Ele nu păreau disperate, aş zice, ba dimpotrivă, au fost
foarte liniştite până la final, spre deosebire de bărbaţi.”
—Alfons Schulz, operatorul telefonic al buncărului
Aliaţii se apropiau de Berlin care era aproape înconjurat. Pe 19 aprilie iese împreună cu
secretarele lui Hitler pentru ultima oară din buncăr la aer curat şi o plimbare prin grădina
Cancelariei. A doua zi era ziua führerului şi în ciuda faptului că a interzis orice festivitate în
acele momente nepotrivite, Eva organizează o mică petrecere unde majoritatea liderilor
nazişti se adună să-l felicite. Aici Hitler anunţă că va rămâne în Berlin pentru a încuraja
soldaţii, iar când totul va fi pierdut se va sinucide. Mai marii partidului îl roagă să se retragă
în Bavaria, Ribbentrop apelând la Eva în încercarea lui de a-l determina pe führer să vină la
Obersalzberg. Spune-i că vrei să părăseşti Berlinul cu el. În acest fel vei face Germaniei un
mare serviciu. Ea îl refuză însă. Nu-i voi menţiona sugestia ta führerului. El este cel care
trebuie să decidă. Dacă crede că este potrivit să rămână în Berlin atunci voi sta cu el. Dacă
pleacă voi pleca şi eu.[43] Răspunsul ei în acele momente teribile sintetizează relaţia lor – din
prima clipă ea l-a urmat şi ascultat orbeşte fără să aibă un cuvânt de spus. Eva scrie ultimele
scrisori surorii sale şi prietenei celei mai bune în care îşi împarte micile posesiuni, dând
instrucţiuni pentru Gretl să distrugă corespondenţa dintre ea şi führer. Pe 24 aprilie, Speer
revine pentru 8 ore în buncăr să-şi ia rămas bun de la cei doi. Ea mi-a urat noroc şi a transmis
salutări soţiei mele. A fost extraordinar. La prima vedere, o simplă fată din München, un
nimeni … şi totuşi a fost o femeie remarcabilă. Şi Hitler ştia asta, dar nu a spus-o niciodată.
[44] Pe 27 aprilie, furios la aflarea veştii că Himmler, unul dintre cei mai vechi tovarăşi ai lui,
a vorbit cu Aliaţii în vederea încheierii păcii, führerul cere să fie adus Fegelein. Când acesta
nu este de găsit, Hitler ordonă să fie căutat şi executat. Eva intervine pe lângă führer pentru a-i
cruţa viaţa cumnatului ei gândindu-se şi la sora sa care urma să aibă un copil. Hitler însă o
refuză, iar pe 28 aprilie la ora 23 Fegelein este împuşcat sub acuzaţia de înaltă trădare.[45]
Situaţia din buncăr devenea din ce în ce mai sinistră, singurul subiect de discuţie fiind despre
cea mai sigură şi rapidă metodă de sinucidere. Eva decide să-şi ia viaţa otrăvindu-se, nedorind
să folosească pistolul pentru a nu fi desfigurată. Mă întreb dacă doare foarte mult?[…] Sunt
gata să mor eroic dar măcar vreau să fie fără dureri. “Am auzit deja focul de artilerie de pe
Frontul de Est şi bombele cad în fiecare zi în urma atacurilor avioanelor.

Sunt foarte fericită acum, să fiu atât de aproape de el. Sunt convinsă că totul va fi bine până la
urmă, el este plin de speranţă doar rareori”, scrie Eva Braun, într-o scrisoare. Prima scrisoare
este datată 19 aprilie 1945, în ziua când Armata Roşie a “spart” apărarea germană de la
Seelow Heights, ultima barieră înaintea Berlinului.

O a doua scrisoare a fost redactată trei zile mai târziu. “Ne luptăm aici până la ultimul, dar mă
tem că sfârşitul este mai aproape. Salutări tuturor prietenilor mei, eu sunt pe moarte, aşa cum
am trăit. Nu este greu pentru mine”, scria Eva Braun [46] După miezul nopţii, pe 29 aprilie,
Hitler îi dictează testamentele sale lui Traudl Junge. Cel personal începea cu frazele:
Deoarece nu am crezut că trebuie să-mi asum responsabilitatea unei căsătorii pe timpul
războiului, am decis acum, înaintea morţii să o iau de nevastă pe femeia care, după mulţi ani
de prietenie adevărată, a venit voluntar în oraşul, ce era deja învins, pentru a-mi împărtăşi
soarta. Ea moare alături de mine ca şi soţia mea conform dorinţei ei. Testamentul personal se
termină astfel: Eu şi soţia mea am ales moartea pentru a scăpa de ruşinea de a fi forţaţi să
demisionăm sau să ne predăm. Este dorinţa noastră să fim incineraţi imediat în locul unde eu
am înfăptuit cea mai mare parte a muncii mele de-a lungul celor 12 ani de serviciu în slujba
poporului.[47] Căsătoria celor doi a avut loc în aceeaşi zi martori fiind Joseph Goebbels şi
Martin Bormann. Ceremonia a fost una simplă fără prieteni sau familie, urmată apoi de o mică
recepție. Gertrude Weisker, verişoara Evei: Nu mai avea motive să ezite. Până atunci a spus
că este căsătorit cu Germania. Dar acum nu mai exista o Germanie, aşa că probabil s-a gândit
că putea până la urmă să o ia de soţie pe femeia cu care a trăit împreună 16 ani.[48]
Pentru 36 de ore, Eva a avut bucuria de a i se spune Frau Hitler, cu toate că noul ei soţ
continua să i se adreseze cu domnişoara Braun..În după-amiaza zilei următoare, când ruşii
ajunseseră extrem de aproape de centrul capitalei, cei doi decid că a venit timpul să-şi curme
viaţa. După ce îşi iau rămas bun de la cei din buncăr, Eva se otrăveşte cu cianură, iar Hitler îşi
trage un glonţ în tâmplă. Cadavrele lor sunt scoase afară de adjutanţii führerului. La 2 mai
rămăşiţele sunt găsite de către soldaţii ruşi în grădina Cancelariei într-un crater făcut de o
bombă. De-a lungul anilor cadavrele au fost îngropate şi deshumate de mai multe ori, până
când în aprilie 1970 sunt incinerate complet, iar cenuşa este aruncată în râul Elba.[49]
Pe 5 mai 1945, Gretl Fegelein naşte o fetiţă la Garmisch-Partenkirchen, pe care o numeşte
Eva Barbara în memoria surorii sale. Se recăsătoreşte şi va trăi în continuare în anonimat până
în 1987, când moare la vârsta de 73 de ani, după o lungă suferinţă cauzată de boala
Alzheimer.
Ilse Braun locuieşte şi ea retrasă în Heidelberg cu cel de-al doilea soţ. După divorţ, se întoarce
în München unde moare de cancer în 1979 la vârsta de 70 de ani. Este înmormântată în
cimitirul Waldfiedhof din capitala Bavariei alături de sora ei Gretl şi de fiica acesteia Eva
Fegelein. Înainte de terminarea războiului, Fritz şi Fanny Braun părăsesc München-ul, ce era
bombardat sistematic, retrăgându-se în Ruhpolding unde îşi cumpără o casă. În mai 1945, ei
au fost închişi pentru interogatoriu de către americani care i-au eliberat însă repede după ce s-
au convins că nu au avut legătură cu Hitler şi nici un câştig material de pe urma acestuia. Fritz
Braun moare în 1964 la vârsta de 85 de ani, iar Fanny 12 ani mai târziu.
Marea pasiune a Evei încă din copilărie a fost fotografia şi ulterior Hitler îi face cadou un
aparat foto foarte performant pentru acea vreme spre bucuria ei. Majoritatea pozelor şi
filmelor cu führerul de la Berghof sunt făcute de ea. În noiembrie 1945, americanii găsesc în
casa Evei din München 33 de albume cu fotografii, care au fost confiscate şi se află în prezent
în arhiva naţională a Statelor Unite.
Un alt hobby era moda. Avea numeroase ţinute făcute special pentru ea de către croitorese din
Berlin sau Paris, fiind mereu foarte atentă la aspectul şi silueta sa. Deţinea chiar un clasor în
care erau reproduse şi numerotate toate rochiile, cu un eşantion din materialul corespunzător.
Hitler aprecia această meticulozitate a ei în ceea ce priveşte înfăţişarea, spunând că nu i se
poate reproşa nici cea mai mică neglijenţă.[50] Eva era şi o sportivă desăvârşită, practicând
înotul, gimnastica şi schiul. Adora animalele având un câine ciobănesc, un basset şi doi
foxterieri: Negus şi Stasi. Mare admiratoare a vedetelor din lumea artistică, colecţiona
articolele din reviste despre ele, frecventând pe cât posibil cinematografele şi teatrele.
Au existat câteva afirmaţii conform cărora amanta lui Hitler ar fi avut origini evreieşti, lucru
ce nu este adevărat. Înainte ca relaţia lor să devină una serioasă, mâna dreaptă a führerului,
Martin Bormann a verificat familia Evei pentru a se asigura de puritatea ei.[51] Unii dintre
servitorii de la Berghof au vorbit după război de extravaganţa în care trăia şi luxul pe care
Hitler îl satisfăcea. Cu toate că führerul îi plătea toate cheltuielile cu vestimentaţia, cadourile
pe care i le făcea nu erau de o valoare foarte mare. În afară de casa cumpărată în München,
acesta i-a mai dăruit un autoturism Mercedes şi bijuterii care, cu excepţia unui ceas cu
diamante, erau semipreţioase. Percheziţia făcută de soldaţii americani în locuinţa ei a scos la
iveală 100.000 de mărci germane, 1000 de dolari şi 10 lire sterline. Este o sumă considerabilă,
dar nu una exagerată pentru amanta führerului.[52]
Numeroase dezbateri au fost printre istorici în legătură cu măsura în care Eva era la curent cu
acţiunile lui Hitler din perioada sa de conducător al celui de-al Treilea Reich. Cel mai
probabil nu a ştiut mai nimic, Christa Schroeder, cea mai veche dintre secretarele führerului,
mărturisea: Se poate spune că, din punct de vedere politic, Eva era de o ignoranţă şi de o
nepăsare absolute.[…] Se plângea deseori că nimeni nu o ţinea la curent cu evenimentele.
Când i se explica o ştire neplăcută, exclama întotdeauna cu un aer candid: <>[53] şi ea avea
dreptate, deoarece Hitler nu tolera amestecul femeilor în treburile ţării. În anii războiului, a
dobândit mai multă influenţă asupra lui însă doar în chestiunile mărunte, fiind singura care îşi
permitea să-i sugereze führerului să-şi scurteze monologurile din timpul serilor de la Berghof.
Eva a intervenit o dată pe lângă amantul ei, atunci când acesta a încercat să interzică
produsele cosmetice în Germania.[54] De cele mai multe ori ea trebuia să se supună unor
dispoziţii foarte severe. Printre multe altele, nu avea voie să facă plajă, deoarece stăpânului
nu-i plăcea pielea bronzată şi participa doar pe ascuns la serate dansante, fiindcă Hitler nu
suferea dansul.[50] El era de asemenea împotriva fumatului, ţinând prelegeri apropiaţilor
despre efectele dăunătoare ale tutunului. Totuşi Eva a continuat să fumeze însă niciodată în
prezenţa lui.
Leni Riefenstahl, Christa Schroeder precum şi alţi apropiaţi ai führerului au fost de părere că
Geli Raubal şi nu domnişoara Braun fusese marea dragoste a lui Hitler. Secretara lui îşi
amintea: Mi-a mărturisit, într-o zi, că nu simţise niciodată pentru Eva marea dragoste, dar că
se obişnuise pur şi simplu cu ea. <> La începutul anului 1945, führerul adăuga într-o altă
conversaţie. Geli a fost singura femeie care a ştiut să-mi câştige inima şi cu care aş fi putut să
mă căsătoresc. Moartea ei a fost o încercare cumplită pentru mine. Dar, având în vedere
evenimentele petrecute între timp, încep să cred că a fost mai bine aşa, fiindcă n-aş fi putut să-
i ofer toată fericirea pe care o merita.[55] Eva nu a avut copii, ea nefiind niciodată nici măcar
însărcinată cu Hitler.
• Ea a visat la o carieră artistică,ori ca fotograf ori ca star de cinema.[…] Nu era încrezută, ci
conştientă de efectul pe care frumuseţea ei îl avea asupra celorlalţi. Din adolescenţă era vioaie
şi feminină, preocupată deja de înfăţişarea sa. Era interesată de haine şi modă, înnebunită
după sport şi fotografie. Aceasta era lumea ei.[…] Când l-a întâlnit pe Hitler era o tânără plină
de viaţă şi foarte curioasă.[..]Îi plăcea să meargă cu bicicleta la lacurile din apropiere, să facă
drumeţii pe munţi … era pur şi simplu o tânără foarte drăguţă. – Gertraud Weisker, verişoara
Evei Braun într-o conversaţie cu biograful Angela Lambert[56]
• Dragostea ei pentru Hitler, loialitatea ei erau absolute. O fată foarte drăguţă, tânără, timidă şi
modestă. Mi-a plăcut instant de ea şi mai târziu am devenit prieteni buni. Ea avea nevoie de
un prieten. – Albert Speer într-un interviu cu Gitta Sereny[57]
• Găsea viaţa ei de amantă necunoscută tristă. Era deseori prost dispusă şi bolnavă deoarece
Hitler nu o mai băga în seamă aşa mult. Ştia că adulaţia mulţimii era mai preţioasă pentru el
decât cuvintele ei iubitoare şi că singura lui iubire va fi întotdeauna puterea. Stătea şi aştepta,
în timp ce viaţa trecea pe lângă ea. – Henriette von Schirach fiica lui Heinrich Hoffmann[58]
• Eva avea un caracter dificil. Neştiind să se stăpânească, cu un temperament impulsiv, avea
explozii de mânie sau de entuziasm. Îşi arăta fără ascunzişuri antipatia sau simpatia pentru cei
din preajmă. descriere făcută de Christa Schroeder.[50]
• Eva Braun este o fată minunată ce înseamnă mult pentru führer. Singura referire făcută de
Joseph Goebbels în jurnalul său cu privire la Eva, în data de 10 august 1942.