Romanitatea romanilor în secolul XX

În secolul XX, Vasile Pârvan aduce noi argumente prin care demonstreaza ca
românii sunt în cel mai înalt grad si daci și romani. În baza săpăturilor arheologice
sistematice scrie lucrarea Getica apărută in 1926, vastă sinteză istorico-arheologică.
Prin temeinicia informatiei literare si arheologice Vasile Pârvan ilustrează sinteza
daco-romană într-un echilibru perfect.
Evidentierea rolului dacilor a cunoscut si forme exagerate in care Dacia, înainte
de cucerirea romană a fost centrul unei mari civilizatii. Astfel Nicolae Densuşianu în
lucrarea apărută postum in 1913, “Dacia preistorică”, reconstituia istoria unui
presupus “imperiu pelasgic”, care pornind din Dacia cu 6000 de ani î.Hr., s-ar fi
întins pe o mare parte a globului.
Dupa al Doilea Război Mondial, când România a devenit stat-satelit al URSS,
teoriile staliniste despre caracterul “imperialist” al “stăpânirii sclavagiste romane” si
despre importanţa civilizatoare a slavilor in istoria Europei capătă amploare.

-În etapa prosovietică a comunismului din România, influenţa slavă a fost exagerată,
cu toate că romanitatea românilor nu a fost negată. Mihail Roller, istoricul de casă al
perioadei staliniste, conduce grupuri de istorici care publică manuale formulate
conform ideologiei vremii, fiind astfel un instrument de îndoctrinare şi propagandă
comunistă a Partidului Muncitoresc Român ( Istoria României 1947). Roller pune
accentul pe influenta predominant slavă în formarea etnică a românilor, precizând că
limba română ar fi o limbă slavonă. În condiţiile în care comuniştii români s-au
îndepărtat treptat de URSS aceste teze au fost abandonate.
-În cea de a doua etapă( perioada Ceauşescu), din cauza regimului care folosea
trecutul istoric in scop politic și propagandistic, se declanşează o mare operaţiune de
înviere a sentimentului naţional al românilor. Această perioadă mai este cunoscută şi
sub numele de regimul naţional-comunist. Astfel vor apărea teorii care minimalizau
contribuţia romanilor “asupritori” în etnogeneză ajungându-se la o adevarată obsesie
dacică. Pentru a distrage atenţia asupra unor probleme interne grave, propaganda
naţional-comunistă vorbea obsesiv despre etnogeneză şi continuitate. Au existat
lucrări care susţineau chiar că dacii sunt primul popor din lume (protocronism) sau că
Ceauşescu este urmaşul lui Burebista.
Dupa 1989 (an în care a fost inlaturat comunismul) scrierile istorice au adus un
echilibru în problema romanităţii românilor. O analiză extrem de onestă a fost
realizată de istoricul Lucian Boia în lucrarea “Istorie şi mit în conştiinţa românească”.
Acesta susţine că singura raportare incontestabilă la origini este oferită până la urmă
de limbă.