LIMONARIU

Să adunăm în jurul nostru tot ceea ce poate

vindeca sufletul nostru: evlavia, dreptatea,
smerenia și supunerea. Cel mai mare doctor al
sufletelor, Hristos Dumnezeul nostru, este
aproape și vrea să ne vindece. Să nu le
disprețuim.
***
Spunea iarăși:
Domnul ne învață să fim înfrânați și curați.
Dar noi, nenorociții, din pricina desfătării, ne
dăm pe noi înșine și mai mult plăcerilor.
***
Spunea iarăși bătrânul:
Să ne înfățișam lui Dumnezeu așa cum
spune Pavel: "Ca niște înviați din morți" (
Romani VI, 13); să nu ne uitam înapoi și să
uităm cele dinainte, ci să alergăm spre ținta
pentru răsplata chemării celei de sus.
***
A fost întrebat bătrânul de un frate:
- Pentru ce judec necontenit pe frate?

241
 LIMONARIU

Bătrânul i-a răspuns:

- Pentru că nu te cunoști încă pe tine însuți.
Cel care se cunoaște pe sine nu se uită la viața și
faptele fraților.

CAPITOLUL 145
DESPRE FERICITUL GHENADIE,
PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI
ȘI DESPRE HARISIE ANAGNOSTUL SAU

Ne-am dus în chinovia Salamna, în biserica

Alexandriei. Aici am găsit doi bătrâni care
spuneau că sunt din biserica Constantinopolului.
Și care ne-au povestit despre fericitul Ghenadie,
patriarhul Constantinopolului. Era supărat de
multe pricini pe un cleric care avea o viață
foarte rea. Numele clericului era Harisie. Și a
încercat patriarhul să-l îndrepte prin sfaturi. Dar
cum nu i-au fost de nici un folos sfaturile și-a
luat îngăduiala de-al pedepsi și părintește și
bisericește.

242
 LIMONARIU

Dar când a văzut patriarhul că nici pedeapsa

nu este de nici un folos clericului - căci avea
legături cu ucigașii și cu vrăjitorii - a trimis un
apocrisiar al sau - căci Harisie era anagnost - și
i-a spus:
- Spune sfântul Elefterie: ostașul tău, sfinte
Elefterie, păcătuiește mult; sau îndreaptă-l sau
taie-l!
Apocrisiarul s-a dus în biserica sfântului
mucenic Elefterie; a stat înaintea altarului și cu
ochii înaintea mormântului mucenicului, a spus
acestuia întinzându-și mâna:
- Te vestește, sfinte mucenice al lui Hristos,
patriarhul Ghenadie, prin mine păcătosul.
Ostașul tău mult păcătuiește. Sau îndreaptă-l sau
taie-l!
A doua zi săvârșitorul răutăților a fost găsit
mort. Toți s-au minunat și au slăvit pe
Dumnezeu.

243
 LIMONARIU

CAPITOLUL 146
VEDENIA LUI EVLOGHIE,
PATRIARHUL ALEXANDRIEI

Pe când eram în Ennat, în chinovia Tugara,

ne-a povestit avva Mina, starețul chinoviei,
despre cel întru sfinți Evloghie al Alexandriei,
următoarele:
Într-o noapte, în timp ce-și făcea canonul
îndeosebi în paraclisul episcopiei, vede că stă
alături de el Iulian arhidiaconul. La vederea lui
s-a tulburat că a îndrăznit să intre fără să-l
vestească, dar a tăcut. După terminarea
psalmului, a făcut metanie și cel care s-a arătat
în chipul arhidiaconului. Patriarhul s-a închinat;
acela însă a rămas la pământ. Patriarhul s-a
întors și i-a zis:
- Pana când n-ai să te ridici?
El a zis:
-Dacă nu-mi întinzi mâna să mă ridici, nu
pot să mă ridic.

244
 LIMONARIU

Atunci avva i-a întins mâna, l-a apucat și l-a

ridicat. Și a început iarăși psalmul. Când s-a
întors n-a mai văzut pe nimeni. După ce și-a
împlinit canonul, de dimineață a chemat pe
cubicularul sau și l-a întrebat:
- Pentru ce n-ai vestit intrarea
arhidiaconului ci a venit la mine pe neașteptate
astă noapte?
El i-a spus că n-a văzut pe nimeni și nici
n-a intrat cineva. Patriarhul n-a vrut să creadă și
i-a spus:
- Cheamă aici pe portar!
Când a venit l-a întrebat:
- Nu s-a suit aici arhidiaconul Iulian?
Portarul l-a încredințat cu jurământ, că nici
nu s-a suit, nici n-a coborât. Atunci patriarhul
s-a liniștit. Dimineața s-a suit arhidiaconul
Iulian la rugăciune și l-a întrebat patriarhul:
- Pentru ce n-ai păstrat rânduiala,
arhidiacone Iuliane, ci te-ai suit la mine pe
neanunțate, în noaptea asta?

245
 LIMONARIU

- Pe rugăciunile Stăpânului meu, a răspuns

Iulian nici nu m-am suit aici, nici n-am coborât
în casa mea, decât numai în ceasul acesta.
Atunci a înțeles marele Evloghie că a văzut
pe mucenicul Iulian, care l-a îndemnat să ridice
biserica lui ce era stricată de vreme și învechită
și amenința cu căderea. Dumnezeiescul și
iubitorul de mucenici Evloghie a pus mâna cu
multa râvnă și a ridicat biserica lui, zidind-o din
temelie, împodobind-o cu tot felul de podoabe
cum se cuvenea mucenicului.

CAPITOLUL 147
MINUNATA ÎNDREPTARE DIN
EPISTOLA FERICITULUI LEON
RAMANUL, SCRISA CĂTRE FLAVIAN

Tot avva Mina, starețul aceleiași chinovii,

ne povestea că a auzit de la același avva
Evloghie, patriarhul Alexandriei, zicând:
M-am dus la Constantinopol, la
arhidiaconul Romei Grigore, bărbat plin de

246
 LIMONARIU

virtuți. Acesta mi-a povestit de prea sfântul și

prea fericitul Leon, papa Romei, că circulă în
scris în Biserica Romei, următoarele:
După ce Leon a scris scrisoarea către cel
întru sfinți Flavian patriarhul
Constantinopolului, împotriva ereticilor, Eutihie
și Nestor, a pus-o pe mormântul verhovnicului
apostol Petru. A petrecut în rugăciuni, post și
culcări la pământ, s-a rugat celui dintâi dintre
ucenicii Domnului zicând: "Ceea ce am greșit
eu ca om, îndreaptă tu ca unul căruia ți-a fost
încredințată Biserica și Tronul de Domnul și
Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos".
După patruzeci de zile, apostolul s-a arătat celui
ce se ruga și i-a spus: "Am citit și am îndreptat".
După ce papa Leon a luat scrisoarea din
mormântul sfântului apostol Petru, a deschis-o
și a găsit-o îndreptată de mâna apostolului.

247
 LIMONARIU

CAPITOLUL 148
VEDENIA LUI TEODOR EPISCOPUL
DARNEI DESPRE ACELAȘI PREA
FERICIT LEON

Teodor, prea cuviosul episcop al cetății

Darnei din Libia, ne povestea acestea:
Când eram în singhel, al celui întru sfinți
patriarhul Evloghie, vad în vis pe un bărbat plin
de cuviință și venerabil, care-mi spune:
-Vestește-mă la patriarhul Evloghie.
Eu i-am spus:
- Cine ești, stăpâne, tu care-mi poruncești să
te anunț?
El a răspuns:
- Sunt Leon, papa Romei!
Am intrat la avva Evloghie și l-am anunțat
zicând:
- Prea sfințitul și prea fericitul papa Leon al
Bisericii romanilor, înainte stătătorul, vrea să vă
salute.

248
 LIMONARIU

La auzul acestor cuvinte, patriarhul s-a

sculat și a ieșit în grabă întru întâmpinarea lui.
S-au îmbrățișat unul cu altul, s-au rugat și s-au
așezat.
Atunci purtătorul de Dumnezeu Leon a
spus patriarhului Evloghie:
- Știi pentru ce am venit la voi?
- Nu, a răspuns avva Evloghie.
- Am venit, a răspuns papa Leon, să vă
mulțumesc pentru chipul măreț și frumos în care
ați luptat pentru epistola mea, scrisa către fratele
nostru Flavian, patriarhul Constantinopolului.
Ați scos la adevăr doctrina mea, din acea
scrisoare și ați închis gurile ereticilor. Cunoaște
frate, că nu numai pe mine m-a bucurat
dumnezeiasca voastră osteneală, ci și pe Petru,
verhovnicul apostolilor și înainte de toate, pe
însuși Adevărul propovăduit de noi, care este
Hristos, Dumnezeul nostru.
Vedenia acesta nu am avut-o numai o dată,
ci am văzut-o de trei ori. Încredințat de a treia
vedenie, am povestit-o celui întru sfinți
patriarhul Evloghie. Când a auzit a lăcrimat și a

249
 LIMONARIU

întins mâinile sale la cer și a mulțumit lui

Dumnezeu, zicând:
- Mulțumescu-ți Tie, Stăpâne Hristoase,
Dumnezeul nostru, că deși sunt nevrednic m-ai
făcut propovăduitor al adevărului Tău; și pentru
rugăciunile slujitorilor Tăi, Petru și Leon
bunătatea ta a primit ca pe cei doi bănuți ai
văduvei și neînsemnata mea râvnă.

CAPITOLUL 149
MINUNATA POVESTIRE A LUI AMOS
PATRIARHUL IERUSALIMULUI DESPRE
SFÂNTUL LEON, PAPA ROMEI

Când a venit avva Amos la Ierusalim și a

fost hirotonit patriarh, au venit toții stareții
mânăstirilor să se închine lui. Prin aceștia m-am
dus și eu cu starețul meu.
Și-a început să spună patriarhul către
părinți:
- Rugați-vă pentru mine, părinților, că mi
s-a încredințat o povară mare și grea de purtat.

250