Sunteți pe pagina 1din 13

CURS 4

Tehnici şi metode de tehnoredactare a documentelor utilizate în


aplicaţia Word

4.1. Funcţiile editorului de texte Word


Aşa cum am mai spus şi în lecţiile anterioare, produsul-program Word face parte din
pachetul de programe Microsoft Office, realizat de firma Microsoft, pachet dedicat sistemelor
informatice de birou. Produsul Word cu toate versiunile sale este unul dintre cele mai performante
procesoare de texte disponibile pe PC-uri, rulează sub sistemul de oprare Windows.
Funcţiile editorului de texte Word, concretizate în ansamblu în comenzi grupate pe submeniuri ale
meniului principal, sunt:
 Crearea şi corectarea documentelor;
 Editarea documentelor
 Lucrul cu mai multe documente;
 Tipărirea documentelor;
 Gestiunea documentelor pe suporturi magnetice;
 Operaţii cu blocuri de texte;
 Operaţii de căutare şi înlocuire;
 Formatarea documentului la nivel de caracter şi paragraf, şi administrarea unor stiluri de
formatare predefinite sau definite de utilizator.
 Formatarea documentului la nivel de pagină (stabilirea marginilor şi a modului de aranjare
a textului în pagină, numerotarea paginilor, crearea anteturilor şi a subsolurilor de pagină, ,
crearea notelor de subsol şi de sfârşit);
 Administrarea unor şabloane de documente care automatizează procesul de formare a
documentului (folosirea unor şabloane predefinite, sau crearea propriilor şabloane de
document);
 Inserarea tabelelor în document şi administrarea lor (creare, modificare, formatare);
 Crearea unor liste marcate sau numerotate;
 Aranjarea textului în coloane;
 Crearea tabelelor de index, de cuprins, de obiecte şi de autorităţi;
 Inserarea obiectelor în document (imagini, diagrame, ecuaţii, simboluri, etc);

1
 Administrarea corespondenţei (scrisori, etichete poştale );
 Crearea şi folosirea macrourilor;
 Analiza lexicală a documentelor;
 Captarea şi preluarea imaginilor;
 Generarea şi prelucrarea tabelelelor;
 Procesarea ecuaţiilor;
 Importul de imagini din orice altă aplicaţie Windows (prin protocolul OLE-Object Linking
and Embedding, în traducere: legarea şi încapsularea obiectelor);

4.2. Facilități de tehnoredactare a documentelor oferite de aplicaţia Word

Tehnoredactarea este operaţia prin care un text scris este pregătit tehnic şi grafic pentru
tipărit.
Documentul este o entitate formată din text şi diferite obiecte (tabele, imagini grafice,
expresii matematice...) care aparţin aceleiaşi lucrări (au o legătură logică de conţinut). Documentul
poate fi o scrisoare, un articol, o revistă, un ziar, o broşură, o prezentare, o teză... Prin operaţia de
tehnoredactare se va obţine un document uşor de citit, cu aspect plăcut şi cu o formă de prezentare
corespunzătoare conţinutului.
Word este este mult mai complex decât alte procesoare de texte (Write, Notepad) din mediul
Windows, deşi are multe puncte comune cu acestea. În plus, Word oferă mult mai multe facilităţi în
ceea ce priveşte tehnoredactarea documentelor. Cele mai importante sunt:
1. Şabloanele de document şi procedurile asistent. Pentru a construi mai uşor şi mai rapid un
document, Word pune la dispoziţie o serie de şabloane de document şi proceduri expert:
a) Şabloanele (template)-predefinite- sunt modele de document prefabricate care pot fi
folosite la construirea propriului document. În fereastra document apare o schiţă a
documentului care conţine deja chenare, desene,, texte, cu anumite fonturi, corpuri de
caractere, stiluri, culori. Această schiţă poate fi completată cu propriile texte şi desene.
Aplicaţia Word oferă şabloane predefinite pentru:
o Birotică: scrisori (Letter1, Letter2, Letter3,), circulare (Memo1, Memo 2, Memo 3),
rapoarte (Report 1, Report 2, Report 3), faxuri (Faxcover1, Faxcover2, Faxcover3,);
o Afaceri: facturi (Invoice), ordine de cumpărare (Purchase);
o Publicaţii: broşuri (Brochur1..), comunicate de presă (Presrel 1,2...), manuale
(Manual1...), teze (Thesis), ziare (Newsletter);

2
o Alte activităţi: curriculum vitae (Resume1...), planificarea actvităţilor dintr-o
săptămână (Weetime)....
b) Şabloane utilizator care pot fi construite de utilizator şi salvate pentru utilizare ulterioară;
c) Procedurile asistent (Wizard) sunt aplicaţii care iniţiază cu utilizatorul un dialog, pentru a
comunica un set de informaţii de bază, după care completează singure restul informaţiilor
şi construiesc documentul. Există proceduri asistent pentru:
o Birotică: scrisori (Letter), circulare (Memo), tabele (Table), faxuri (Fax, ,);
o Afaceri: garanţie (Pleading);
o Publicaţii: comunicate standard de presă (PressRelease) teze (Thesis), ziare
(Newsletter);
o Alte activităţi: curriculum vitae (Resume), calendar (Calendar), agendă planificarea
actvităţilor (Agenda), diplome (Award)
2. Entităţi noi . Word pune la dispoziţia utilizatorului posibilitatea de a defini şi de a formula noi
entităţi de document:
a. Secţiunea. Reprezintă o zonă de document care poate fi formatată diferit faţă de restul
documentului.
b. Coloana. Spaţiul util al documentului sau al unei secţiuni poate fi împărţit în blocuri
verticale ( coloane).
c. Tabelul. Spaţiul util al documentului sau al unei zone din document poate fi împărţit în
linii şi coloane. La intersecţia lor se formează casete (celule) în care se pot scrie texte şi
numere, sau pot fi inserate obiecte sau formule de calcul.
d. Titlul de capitol (heading). Textul din paragraful cu care începe un capitol (titlul
capitolului) poate fi formatat cu un anumit stil. Pe baza stilului de formatare se poate
construi cuprinsul documentului.
e. Legenda (caption). Este o etichetă care se atribuie obiectelor inserate în document
(desene, formule matematice, diagrame). Legendele se folosesc pentru a numerota şi
furniza informaţii despre obiectele inserate. Pe baza lor se poate construi o tabelă de
obiecte.
f. Cadrul. Este o casetă care încapsulează un obiect (diagramă, desen, formulă matematică).
Ea permite o mai uşoară manipulare a obiectului inserat în document.
g. Adnotarea (annotation). Este un comentariu introdus în document, care nu face parte din
documentul tipărit dar care poate fi folosit pentru informarea autorului.
h. Nota de subsol (footnote). Este un text inserat la sfârşitul paginii, care se tipăreşte şi
pentru care există o referire în document în textul din pagina respectivă.
3
i. Nota de sfârşit (endnote). Este un text inserat la sfârşitul documentului, care se tipăreşte şi
pentru care există o referire în textul documentului.
j. Codul câmpului. Este o instrucţiune inserată în document fie de către aplicaţia Word în
urma executării unei comenzi, fie la cererea utilizatorului. El poate fi vizualizat, sau poate
fi observat numai cu rezultatul codului (efectul produs de document).
3. Administrarea corespondenţei. Word pune la dispoziţia utilizatorului instrumentul necesar
pentru a rezolva o problemă de birotică: administrarea corespondenţei (mail merge). Pornind de
la formate prestabilite de scrisori şi etichete poştale, se completează zonele libere cu nume şi
adrese care sunt preluate dintr-o bază de date. Se pot executa următoarele operaţii:
a. Administrarea bazei de date pentru corespondenţă ( nume şi adrese);
b. Crearea unui document poştal principal care conţine texte şi imagini (srisoare, etichetă
poştală, plic, catalog, listă poştală) care urmează să fie trimis mai multor destinatari;
c. Completarea documentului principal pentru fiecare destinatar cu informaţii preluate direct
din baza de date pentru corespondenţă ( numele şi adresa destinatarului).
4. Instrumente gramaticale . Word ne ajută să construim un document corect din punct de vedere
gramatical:
a. Corectarea automată (AutoCorrect). Permite corectarea automată a unor greşeli obişnuite.
Greşelile din AutoCorrect sunt specifice limbii engleze. Le putem înlocui sau putem să
includem în listă acele greşeli pe care ştim că le facem mai des atunci când scriem un text
în limba română.
b. Verificarea automată a ortografiei. (Spelling). În timp ce sriem textul, Word poate să
verifice în fundal dacă textul introdus este corect din punct de vedere al ortografiei. De
asemenea este vorba de ortografia limbii engleze.
c. Verificarea gramaticală ( Grammar). Word poate să verifice tot textul din document sau
numai paragrafele selectate dacă sunt corelate din punct de vedere sintactic. (limba
engleză)
d. Dicţionar de sinonime şi antonime (Thesaurus). Word poate să afişeze atât sinonimele cât
şi antonimele cuvântului selectat, tot în limba engleză.
5. Limbajul de programare WordBasic al procesorului de texte Word. Cu ajutorul lui se pot
construi macrouri care automatizează procesul de prelucrare a textelor. În macrou se
înregistrează operaţiile executate de utilizator prin intermediul sistemului de meniuri (editarea
unui text, formatarea lui, inserarea unor obiecte), operaţiile fiind descrise prin intermediul
instrucţiunilor limbajului de programare. În loc să execute secvenţa de operaţii, utilizatorul va

4
cere procesorului de texte să execute macroul în care sunt memorate instrucţiunile pentru
operaţiile respective. Limbajul WordBasic dispune de:
a. Instrucţiuni care corespund opţiunilor de meniuri. Pentru fiecare opţiune de meniu există
câte o instrucţiune în limbajul de programare (de exemplu, pentru opţiunea New din
meniul File, există instrucţiunea FileNew).
b. Instrucţiuni pentru schimbul de informaţii. Cu ajutorul lor se pot crea pe ecranul
calculatorului obiecte (casete de dialog, declanşatoare, zone de editare...) prin intermediul
cărora utilizatorul va comunica informaţii macroului ( de exemplu: putem crea cu ListBox
- o listă, cu CancelButon – declanşatorul Cancel, cu OkButon-declanşatorul Oh, cu
CheckBox-un comutator, cu OptionButton-un buton radio...)
c. Instrucţiuni pentru descrierea structurilor de program. Ordinea secvenţială de executare
a instrucţiunilor se poate schimba prin intermediul instrucţiunilor care descriu structurile
alternative (If...Then...Else, SelectCase...EndCase) şi repetitive (While...Wend). din
limbajul Basic a fost preluată structura repetitivă For...Next, numerotarea liniilor de
instrucţiuni cu etichete şi instrucţiunea Goto pentru salt la o instrucţiune identificată prin
etichetă.
d. Funcţii. Pentru executarea unor operaţii pot să existe instrucţiuni sau funcţii. Unele funcţii
au acelaşi nume ca şi instrucţiunile: pentru a stabili corpul caracterelor dintr-un text
selectat există instrucţiunea FontSize iar funcţia FontSize() returnează o valoare care
reprezintă corpul caracterelor din zona selectată sau pentru a atribui stilul bold unor
caractere există instrucţiunea Bold, iar funcţia Bold() testează dacă stilul caracterelor
selectate este bold. Limbajul mai dispune şi de funcţii pentru manipularea datelor
numerice(int()-returnează partea întreagă dintr-un număr, rnd()-generează un număr
aleator între 0 şi 1..) sau a şirurilor de caractere (left$()-extrage un subşir de la începutul
şirului, right$()-extrage un subşir de la sfârşitul şirului, mid$()-extrage un subşir dintr-un
şir, len$()-returnează lungimea şirului...)
e. Operatori. Sunt folosiţi la construirea expresiilor. Se folosesc operatori aritmetici,
relaţionali, logici şi de concatenare de şiruri de caractere. De exemplu: următorul macrou
poate fi folosit pentru a schimba corpul caracterelor din textul selectat. Dimensiunea este
introdusă în variabila num de la tastatură prin intermediul unei caeste de editare (funcţia
InputBox $() ). Deoarece această funcţie furnizează o dată de tip şir de caractere, ea va fi
transformată în tipul numeric cu funcţia val () după care se testează cu instrucţiunea
Select Case....End Select valoarea variabilei num. În funcţie de această valoare se atribuie
textului selectat noul corp de caracter prin instrucţiunea FontSize.
5
6. Meniul de comenzi rapide sau meniul scurtătură. Meniul scurtătură afişează comenzi strict
legate de o entitate din document. De exemplu, dacă entitatea indicată este un paragraf, meniul
va afişa comenzile pentru operaţiile de formatare a textului la nivel de caracter şi paragraf,
inclusiv comanda de numerotare a paragrafelor şi de organizare a lor sub formă de listă. Dacă
entitatea este un tabel, meniul va afişa comenzi pentru operaţiunile cu memoria Cipboard,
comenzi pentru formatarea tabelului, pentru inserarea şi ştergerea unor entităţi din tabel.
7. Editarea formatelor de introducere. Unele documente (contracte, convenţii, note informative,
invitaţii.....) conţin o parte fixă (textul, antetul...) şi o parte variabilă (numele persoanei, adresa,
numărul de telefon, data, persoana de contact...). când creaţi un asfel de document, veţi scrie
textul de bază, iar în locul datelor variabile veţi insera câmpuri format (Form field) pe care le
veţi completa cu datele variabile. Pentru datele variabile se pot folosi următoarele tipuri de
câmpuri:
- Text- se introduce text (nume, prenume, adresă...)
- Check Box- casete de tip comutator pentru validarea sau invalidarea unei opţiuni;
- Drop Down- liste întocmite deja, şi salvate,din care se alege o opţiune
8. Sistemul Help interactiv. Se pot opţine rapid informaţii despre un element afişat pe ecran
prin metoda sfat pe ecran (Screen Tip), asfel: se indică butonul Help din bara standard şi se
execută clic; cursorul de mouse se transformă în semnul întrebării; se indică elementul
despre care dorim să obţinem informaţii şi se execută clic; se deschide fereastra Help
corespunzătoare elementului indicat.

4.3. Corespondenţă comercială

Noţiuni de corespondenţă comercială (de afaceri)


Relaţiile dintre persoanele juridice (firme) sau cele dintre persoanele juridice şi cele fizice
îmbracă deseori forma scrisă a corespondenţei oficiale.
În funcţie de domeniul la care se referă, corespondenţa oficială poate avea conţinut:
 juridic;
 economic;
 organizatoric;
 administrativ;
 diplomatic;
 de personal etc.
6
Obiectul corespondenţei oficiale îl reprezintă iniţierea, stabilirea, desfăşurarea, modificarea
şi încetarea relaţiilor dintre corespondenţi.
Clasificări ale corespondenţei oficiale:
a) După obiectul şi scopul corespondenţei oficiale:
 corespondenţă de solicitare (cerere);
 corespondenţă de informare (ofertă);
 corespondenţă de constatare (proces verbal);
 corespondenţă de îndrumare (decizie, ordin);
 corespondenţă de reclamaţie (reclamaţia);
 corespondenţă însoţitoare de acte.
b) După modul de întocmire:
 documente tipizate (formulare cu sau fără regim special);
 documente netipizate.
c) După natura şi destinaţia exemplarelor:
 originalul (se trimite destinatarului);
 copia simplă (se scrie odată cu originalul);
 duplicatul originalului (are puterea originalului);
 copia de pe original (certificată, legalizată);
 fotocopia;
 extrasul.

Dactilografierea şi punerea în pagină


Cel mai frumos antet, imprimat pe cea mai bună hârtie, poate fi complet compromis de o
dactilografiere neglijentă, de ştersături, pete şi o proastă aşezare în pagină. În alegerea aşezării în
pagină, criteriile de bază trebuie să fie estetica şi uşurinţa la citire: viteza de dactilografiere vine
imediat după aceea. Realitatea este că multe firme inversează ordinea criteriilor.

Conţinutul și structura scrisorii de afaceri


Majoritatea scrisorilor de afaceri urmăresc trei scopuri:
1. Să transmită un mesaj de la expeditor la destinatar.
2. Să-l determinăm pe destinatar să acţioneze.
3. Să atragă simpatia destinatarului, pentru expeditor şi firma sa.

7
Părţile componente ale unei scrisori de afaceri sunt: antetul, referințele, numărul şi data
înregistrării, numele şi adresa destinatarului, formula de adresare, titlul (care rezumă scopul
scrisorii), paragraful de început, cuprinsul (corpul scrisorii), paragraful de încheiere, formula de
încheiere, semnătura, anexe şi copii.

4.4. Elaborarea şi prelucrarea documentelor

Tratarea textelor
Prin tratarea textelor se înţelege procesul de producere de documente redacţionale, de la
crearea de către autor, înregistrarea pe un echipament specializat, manipularea, editarea, arhivarea şi
reproducerea şi până la distribuirea documentului final.
Structura unui echipament electronic de tratat texte cuprinde următoarele părţi componente:
 tastatură pentru introducerea, manipularea, imprimarea textului
 ecran - pentru vizualizare (mărime variabilă de la o parte dintr-o linie până la pagina
întreagă)
 unitate logică centrală (realizată cu microprocesor) cuprinzând o memorie internă în care
conţinutul ecranului este memorat temporar înaintea transferului pe un suport magnetic
exterior
 unitate de disc magnetic (flexibil sau fix)
 imprimantă de calitate permiţând imprimarea cu mai multe tipuri de caractere
 programe interactive de tratare a textelor

Etapele procesului de tratare a textelor


Pot fi distinse patru etape în tratarea unui text:
a) Crearea şi înregistrarea sa.
b) Manipularea şi editarea textului, care se referă la următoarele aspecte:
- modificări în conţinutul textului:
- ştergere şi corectare de caractere
- suprimarea de cuvinte, fraze sau paragrafe
- inserarea de cuvinte, fraze sau paragrafe
- substituirea unor părţi din text
- deplasarea liniilor, paragrafelor dintr-o parte în alta a textului
- stabilirea formei de prezentare a textului:
- tabelarea automată
8
- cadrarea marginilor
- centrarea automată a titlurilor
- îngroşarea, înclinarea, sublinierea automată
- alinierea coloanelor la stânga, la dreapta sau la virgula zecimală
- despărţirea semiautomată a cuvintelor la capătul liniei
- alte funcţii sofisticate, realizate pe anumite echipamente:
- paginarea automată
- gestiunea automată a antetetelor, numerotarea paginilor etc.
- căutarea automată a unui cuvânt sau fraze
- asamblarea unui document pornind de la paragrafe existente
- corectarea automată sau semiautomată a greşelilor de ortografie cu ajutorul unui
dicţionar
- alte funcţii precum calcul, grafică etc.
- editarea textului se referă la:
- definirea dimensiunilor paginii
- parametrii tipografici (distanţa între caractere, între linii, tipul de caracter etc.
- comenzi de punere în pagină (tabelare, alineate, sublinieri etc.)
- imprimarea propriu-zisă a textului pe o imprimantă.
c) Reproducerea textului şi difuzarea cuprinde totalitatea metodelor de înregistrare a textelor
pe suporturi grafice şi de distribuire a lor către destinatari.
d) Arhivarea pentru acces ulterior se referă la activităţile de clasare şi depozitare (memorare)
a documentelor astfel încât să poată fi uşor regăsite când e necesar.

9
Elemente de tehnoredactare
Procesul de tehnoredactare computerizată şi design
Pregătirea
1.
instrumentelor Analiza resurselor hard şi soft.

Definirea Stabilirea mesajului, cui se


2.
proiectului adresează şi care sunt resursele
financiare disponibile.

Selectarea as- Alegerea dimensiunii paginii,


3.
pectului paginii. marginilor şi coloanelor.

Adăugarea Selectarea tipului, dimensiunii


4.
titlurilor. şi stilului caracterelor, spaţierea
rândurilor şi caracterelor.
Alegerea tipului şi dimensiunii
Plasarea corpu- caracterelor, distanţa dintre rân-
5.
lui de text. duri şi litere, punctuaţia şi despărţi-
rea în silabe.

Adăugarea Alegerea tipului potrivit de


6. imagini, redimensionarea acestora,
imaginilor
plasarea în pagină şi retuşarea.

Alegerea Asigurati-vă că prin culoarea


7.
culorilor aleasa mesajul va fi evidenţiat
şi nu mascat.

Producţia şi Alegeti rezoluţia pentru tipărire


8.
tipărirea. (puncte pe inch) şi hârtia
(greutate, culoare şi textură).

Fig. 4.1. Etapele procesului de tehnoredactare.

Principalele categorii de sisteme de tratare a textelor


Familiile de echipamente de tratare a textelor pot fi împărţite în următoarele categorii:
 maşini de scris electronice (conectabile)
 echipamente de tratare a textelor monopost
 echipamente de tratare a textelor multipost
 microcalculatoare personale
Dintre acestea, în momentul de faţă, cea mai mare răspândire o au calculatoarele personale
folosite ca echipamente monopost; maşinile de scris, chiar cele electronice sunt utilizate din ce în ce
mai puţin, iar sistemele multipost sunt utilizate doar în firme specializate (edituri, publicaţii etc.). În
acest curs ne vom referi doar la elaborarea şi prelucrarea documentelor pa calculatoare personale.

10
4.5. Resurse software şi hardware pentru activitatea de tehnoredactare
Tehnoredactarea computerizată se bazează pe tehnologie. În cele ce urmează vom discuta
elemente legate de programele existente în acest domeniu şi de resursele necesare.
a) Programe de tehnoredactare
În general softul disponibil în acest domeniu se împarte în două categorii: programe de
redactare de text şi programe de punere (aranjare) în pagină. Pentru proiectele de tehnoredactare
programele de punere în pagină prezintă avantaje semnificative faţă de cele de redactare:
-plasarea textului în pagină se face foarte uşor
-aranjamentul în pagină (pagini "master") se stabileşte uşor şi controlat
-controlul spaţierii literelor, cuvintelor şi liniilor este mai bun
-există posibilităţi sofisticate de manipulare a imaginilor scanate, inclusiv "iluminarea" sau
"întunecarea" lor
-colaborarea cu birourile de publicare şi tipografiile este uşurată (ele folosesc programe de
aranjare în pagină)
Exemple de programe de redactare text: Word, WordPerfect. Exemple de programe de
aranjare în pagină: Microsoft Publisher, Corel Publisher, Page Maker, Quark X Press.
b) Fonturi
O altă resursă soft importantă o constituie biblioteca de fonturi. Caracterele reprezintă
instrumentul principal utilizat pentru comunicare şi permit individualizarea documentului. Tipurile
de caractere se împart în familii (ex: Times, Helvetica, Arial) iar fiecare familie prezintă mai multe
variante. Un tip de caractere (font) cuprinde un set complet de caractere (toate literele alfabetului,
majuscule şi litere mici, cifre, semne de punctuaţie şi simboluri) având un anumit aspect.
Seturile de caractere pot fi obţinute gratis, odată cu un produs program (Windows) sau pot fi
cumpărate de la producători.
În general, fonturile utilizate în tehnoredactare sunt scalabile (dimensiunea lor se poate mări
sau micşora) şi se împart în două clase: fonturi Type 1 şi True Type. Diferenţa dintre aceste clase
constă în principal în setul de funcţii matematice care le descriu şi în resursele cerute imprimantei.
c) Programe de grafică
Sunt de două tipuri: programe de uz general, furnizate odată cu programul de redactare de
text sau programe de grafică profesionale, achiziţionate separat. Programele de uz general permit
tratarea literelor ca obiecte individuale, putându-se realiza embleme, titluri, includerea de elemente
de grafică în text etc.
Programele profesionale permit o serie de operaţii sofisticate:

11
- plasarea unor modele pe litere
- colorarea literelor în degrade (nuanţă luminoasă la o extremitate şi întunecată la cealaltă)
- colorarea textului cu un fond radial (trecerea de la o nuanţă la alta dinspre centrul
cuvântului spre margine)
- adăugarea de panouri de fond cu diferite efecte grafice
- crearea de litere cu dimensiuni diferite, îmbinări între litere
- crearea de efecte de perspectivă
- extrudarea textului
- reliefarea literelor
- adăugarea de umbre textului şi efecte tridimensionale
d) Resurse hardware
1. Scannere de imagini
Scannerele de imagini convertesc fotografii, desene, text în fişiere numerice care pot fi
prelucrate cu programe specifice. Astfel de dispozitive pot avea uneori ataşat un program OCR
(Optical Character Recognition) care permite introducerea, sub formă de text, a unor documente
tipărite anterior (se evită reintroducera lor de la tastatură ). Imaginile obţinute pot fi manipulate cu
programe, cum ar fi Adobe Photo Shop, sau pot fi depuse în biblioteci de ilustraţii administrate de
programe gestionare de imagini, cum ar fi Corel sau Aldus Fetch (pentru Macintosh ).
2. Aparate de fotografiat digitale
Sunt aparate de fotografiat fără film, imaginile fiind stocate electronic (în memorii ) şi transferate
direct calculatorului.
7. Compact discuri
Pentru tehnoredactare este absolut necesară existenţa unei unităţi CD, deoarece în prezent
pe CD- ROM-uri sunt livrate programe, fonturi, biblioteci de ilustraţii, etc.
4. Resurse de memorie
Manevrarea informaţiilor dintr-un document, ca şi programele utilizate pentru această
manevrare, necesită capacităţi mari ale memoriei RAM (>64 Mo) şi ale discului hard (>20Go). În
afara capacităţii extinse de memorare, pentru astfel de aplicaţii sunt importante şi vitezele de
operare ale dispozitivelor (module de memorie, hard discuri, CD-uri etc.).
5. Monitoare de dimensiuni mari şi acceleratoare grafice
Existenţa unui monitor de dimensiuni mari (ex: 22" ) permite afişarea pe ecran a întregului
document (ex: o pagină de ziar) în locul unui fragment din document. Acceleratoarele grafice permit
lucrul rapid mai ales atunci când se creează ilustraţii complexe sau se retuşează fotografii.
6. Imprimante
12
Calitatea formei finale (tipărite) a documentului tehnoredactat este dată de calitatea şi mai
ales rezoluţia imprimantei. Rezoluţia reprezintă numărul de puncte pe inch (d.p.i.) pe care
imprimanta le poate controla (tipări). Cele mai convenabile din acest punct de vedere sunt
imprimantele laser cu rezoluţii de 600, 900, 1200 sau chiar 1800 d.p.i.
Pentru tipărirea a mici cantităţi din documentul final se pot folosi imprimantele color cu jet
de cerneală.
În afara calităţii imprimantei, reuşita imprimării depinde de calitatea hârtiei folosite. Tipurile
de hârtie pot fi alese şi testate din cataloagele furnizorilor, iar odată găsit modelul adecvat se poate
trece la folosirea lui pe scară largă.

Întrebări de autoevaluare

1. Enumerați funcțiile editorului de texte Word.


2. .............................. este operaţia prin care un text scris este pregătit tehnic şi grafic pentru
tipărit.
3. Care sunt facilitățile de tehnoredactare a documentelor oferite de aplicaţia Word?
4. Descrieți câteva elemente esențiale ale corespondenței comerciale.
5. Enumerați și descrieți etapele procesului de tratare a textelor.
6. Care sunt resursele necesare pentru tehnoredactarea textelor?

13

S-ar putea să vă placă și