II. Pietro Gralla este personajul central al dramei, este "un barbat ca de 40-45 de ani, inalt, nas puternic, gura mare, nervozitate barbateasca, impulsiv", cu o privire de otel si o expresie infricosatoare care paralizeaza pe adversar. Aparent este foarte calm si echilibrat, dar se ghiceste in el o "fierbere interioara fara egal". Este totdeauna lucid, "pana si in clipele de febra".. Cu o descendenta obscura, Pietro fusese sclav, apoi pirate si a urcat in ierarhia sociala pana la rangul professional de commandant al flotei venetiene si nobiliar de conte. Alta Gralla este sotia lui Pietro Gralla, fiica unui judecator din Zara. Aceasta in tinerete s-a indragostit de Marcello Mariani, care o abandonase atunci cand se plictisise de ea. „Alta, o femeie de o frumusete nelinisitoare,voinica dar mladioasa,cu miscari senzuale.Are ochii mari in cearcane vinete, care-i dau un aer de profunda melancolie cand priveste staruitor,fara sa vorbeasca.” Aceasta fusese „o actrita frivola,zapacita de glorie, care credea ca le stie pe toate la 25 de ani”, si ajunsese sa se casatoreasca cu un barbat respectat,un conte care era si commandant al flotei venetiene. III. Evolutia celor doua personaje este inceata,si incepe in momentul in care cei doi se intalnesc la balul Procuratiei,unde un batran profesor ii vorbeste Altei de Pietro explicandu-I ca Pietro este „barbatul cel mai inteligent din aceasta republica”. Dupa mai multi ani, Alta se reintalneste cu Cellino si realizeaza ca nu poate uita prima dragoste si il cheama la ea, tocmai ii noaptea in care sotul sau plecase la lupta Pietro s-a intors pe neasteptate, iar Alta, in incercarea de a-si salva amantul, il injunghie pe Pietro Gralla cu propriul sau pumnal. Mai apoi,explicatia pe care i-o da lui Gralla este ca "iubirea e oarba" Comportamentul ei este, de asemenea, contradictoriu: Alta fuge din casa onorabila a tatalui sau pentru un aventurier, apoi paraseste viata libertina pentru cea sobra si austera alaturi de Pietro, pe care insa il insala cu Cellino, insa si pe acesta mai intai il respinge ca, in cele din urma, sa-si injunghie sotul cu pumnalul, pentru ca sa-l scape pe amant. In drama camilpetresciana se confrunta 2 perceptii despre iubire si viata. Pentru Pietro iubirea este un act de constiinta si de cunoastere.el face dif dintre placerile binecuvantate ale vietii si placerile bicisnice. Pentru acesta, constiinta ar trebui sa hotarasca ceea ce e de iubit, in timp ce pt Alta,iubirea este „vraja si betie”. Scena în care Pietro se desparte de Alta dovedește că idealul său feminin fusese construit pe baza unei aspirații reale. Pietro știe că a cerut prea mult de la Alta, dar a sperat că ea se va ridica la nivelul aspirațiilor sale. Idealul feminin al lui Pietro Gralla este gândit cu luciditate și de aceea amărăciunea trădării este mai mare: „...femeia aceea era gândită fără slăbiciuni. Cel puțin aceea pe care am iubit-o eu era fără slăbiciuni. Era și singura care mă interesa”.