Sunteți pe pagina 1din 12

Cazacu Dumitrita

TEMA Insuficienţa cardiacă acută şi cronică la copii.

Problemă de situaţie Nr. 1

Copil 10 de ani, recent a suportat IRVA, s-a adresat primar la medic cu acuze la
dispnee agravată de efort moderat şi uşor, dureri precordiale, palpitaţii cardiace
la efort obişnuit şi uneori în repaus, inapetenţă şi oboseală.
Istoricul familial – fără particularităţi.
Istoric personal – a refuzat vaccinarea antigripală sezonieră.
Examenul obiectiv: stare generală a copilului gravă. Tegumente palide curate,
transpiraţii, edeme periferice absente, faringe hipermiat. Sistemul respirator:
dispnee/tahipnee, FR 28 resp/min, În plămâni – murmur vezicualar. Sistemul
cardiovascular. Zgomotele cardiace aritmice, atenuate, susflu sistolic la apex gr II-
III(VI). FCC 124 b/min, TA 90/50 mmHg, SaO 2 95%. Abdomenul moale, indolor,
accesibil palpării. Ficatul plus 1 cm de la rebordul costal drept.
Paraclinic: Hemoleucograma: Hb – 102 g/l , Er. – 3,8x1012/l, leucocite – 12,8x109/l,
neutrofile – 44%, limf. - 45%, eoz. -3%, VSH 12 mm/oră.
EKG – supradenivelarea segmentului ST, unda T ascuţită, extrasistole
supraventriculare. Radiologia cardiopulmonară – indicile cardio-toracic 0,61.
Ecocardiografia- cavităţile cordului sunt dilatate (DTD VS 61mm), hipokinezie
globală, fracţia de ejecţie a ventriculului stâng scăzută 35%. Insuficienţa valvei
mitrale gr II-III.

1. Formulaţi diagnosticul prezumtiv


Diasgnostic: Miocardită acuta, posibil de etiologie virală, evoluţie severă.
Infecţie virală respiratorie.

2. Argumentaţi diagnosticul prezumtiv în baza


simptomelor/semnelor/sindroamelor descrise în enunţul
cazului:Diagnosticul se bazeaza pe semnele si simptomele pe care pacientul le
acuza,si anume:dureri precordiale,caracteristice pentru miocardita,palpitatii
cardiace la un efrt nespecific,chiar si in repaos,oboseala inapetenta . Cele mai
frecvente cauze ale miocarditei sunt infecţiile virale sau bacteriene, inclusiv infecţia cu
stafilococul auriu, şi existenţa unor boli autoimune, dar sunt şi alţi factori care pot creşte
riscul instalării acestei afecţiuni. , Tabloul clinic poate ridica suspiciunea de
miocardită, dar sunt nevoie de examene de laborator și imagistice
pentru diagnostic.

3. Examene clinice/manevre suplimentare cu argumentarea necesităţii lor:


Examenul clinic obiectiv este, de obicei, similar cu cel al insuficienței
cardiace. Examenul aparatului cardiovascular –auscultatia,percutia,palpatia
->>obiectivează următoarele semne: tahicardie sinusală prezentă în afara
febrei sau bradiaritmie inexplicabilă; zgomote cardiace asurzite cu galop
ventricular având semnificaţie de insuficienţă ventriculară, frecătură
pericardică, hipotensiune arterial, puls filiform. Rar, examenul fizic poate fi
normal după cum pot exista miocardite cu manifestări clinice specifice: dureri
anginoase; simptome şi semne de insuficienţă cardiacă acută, sincope
repetitive prin bloc atrio – ventricular (miocardita produsă de virusul Epstein –
Barr, rickettsii, difterie), şoc cardiogen, aritmii ventriculare severe cu risc de
moarte subită. Manifestări clinice asociate sunt: pleuro – pericardită,
manifestări digestive, hepatită, meningită, limfadenopatii .
4. Investigaţii de laborator suplimentare cu argumentarea necesităţii efectuării
fiecărei din ele: Explorările de laborator : Investigaţii de laborator)
hemoleucograma desfăşurată, biochimia sangvină, enzime cardiace, BNP,
coagulograma, Marcherii serici de leziune cardiacă (AST, ALT, CK-MB, troponinele
cardiace (TnI /TnT) . Verificarea etiologiei virale, efectuate prin următoarele
metode* : A. Vizualizarea directâ a virusului prin:
● imunomicroscopie electronică;
● depistarea antigenelor virale prin: reacţii de imunofluorescenţă, teste
imunoenzimatice (ELISA), radioimunoanaliză (RIA)
● detectarea ADN viral: amplificarea genomică ( tehnici de hibridizare in situ
B. Izolare şi identificare a virusului - se face numai pe culture celulare specifice
tipului virusului C. Diagnostic serologic – apreciază prezenţa de anticorpi (Ac)
prin: teste imunoenzimatice (EIA), reacţia de seroneutralizare (SN), reacţia de
fixare a complementului (RFC), hemaglutinoinhibare (HAI)
-> Pentru confirmarea diagnosticului de miocardita virala, stabilirea
etiologiei,formei evolutive, stratificarea riscului

5 Investigaţii instrumentale cu argumentarea necesităţii efectuării fiecărei


din ele: Ecocardiografia- este metoda cea mai utilă în managementul
pacientului cu miocardită acută. Aceasta obiectivează dilataţia cardiacă şi
apreciază funcţia sistolică şi diastolică a ventriculului stâng. Miocardita se
caracterizează ecocardiografic prin dilataţie ventriculară, pereţi subţiri,
hipokinezie difuză, uneori tromboze intracavitare şi revărsat pericardic.
Rezonanţa magnetică nuclear- permite vizualizarea întregului miocard şi
astfel şi a leziunilor focale caracteristice miocarditei;  
Coronarografia adesea indicată pentru a exclude etiologia ischemică
  Biopsia endomiocardică- nu este indicată de rutină, dar este considerată
„standardul de aur“ pentru stabilirea diagnosticului de miocardită
6 Diagnostic diferenţial şi argumentarea lui:
Miocardita de alte etiologii (nonvirale)
 Cardiomiopatia dilatativă
 Stările postinfecţioase
 Modificarile ECG minime nespecifice
 Stenoza aortic
 Coarctaţia de aortă
 Deficienţă congenitală de carnitină
 Anomalii de origine ale arterelor coronariene
 Pericardita virală
 Infecţia enetrovirală
 Fibroelastoza endocardică
 Glicogenozele (tipurile I şi II)
 Şocul cardiogen de altă origine
7 Diagnosticul definitiv cu argumentarea lui: Miocardită acuta, posibil de
etiologie virală, evoluţie severă. Insuficienţa valvei mitrale gr II-III.
Insuficienţă cardiacă clasa funcţională II-III NYHA cu fracţia de ejecţie
scăzută. Infecţie virală respiratorie.
8Tactica curativa, tratament medicamentos şi/sau chirurgical şi argumentarea
lui:
• Regim (cu limitarea efortului fizice, pe durată în mod individual, dar nu mai
puţin de 2 săptămani)
• Dietă cu restricţii în lichide şi hiposodată (în prezenţa semnelor de IC)
, • Sfaturi pentru respectarea regimului cu caracter general
Tratamentul medicamentos
• Remedii cu acţiune inotrop pozitivă
• Diuretice
• β blocante
• Anticoagulante (trombi ventriculari confirmaţi, disfuncţe VS garvă, tahicardie
ventriculară)
• Antiaritmice
• Terapie cu O2 (suplimentarea cu oxigen în regim continuu)
Tratament nonfarmacologic) • Dispozitive de asistenţă ventriculară mecanică
(susţinere mecanică a funcţiei cardiace, ECMO)
• Cardiostimulare temporară/permanentă ( bradiaritmii severe, BAV grad
avansat)
• Ultrarfiltrare, hemodializă (afectare poliorganică gravă)

10Mesajele de bază în şcolarizarea pacientului. Strategia de recuperare a


pacientului.Pacientul trebuie informat cit de important este repaosul la
pat,limitarea efortului fizic pentru citeva saptamini,regimul hiposodat,alimentatie
sanatoasa.
Reabilitarea corectă şi adecvată va fi elaborată în funcţie de particularităţile
clinico-evolutive
• Elaborarea programului individual de lărgirea regimului de activitate fizică,
după stabilizarea funcţiilor vitale şi cu prevenirea infecţiilor intercurente şi
coordonarea tratamentului medicamentos/nonfarmacologic de susţinere, cu
includerea echipei interdisciplinare
• Reabilitarea psihologică pentru pacienţi şi părinţi, pedagogi; educarea
părinţilor, suport psihosocial
Caz clinic nr.2
Copil 6 luni, primar spitalizat. La momentul internării copilul geme, are tahipnee marcantă în
repaus şi agravată de efort (în timpul alimentaţiei, şi la plans), muşchii auxiliari participă în actul
de respiraţie, diaforeză, acrocianoză periferică, creştere ponderală deficitară, infecţii
respiratorii frecvente complicate cu pneumonii.
Istoric personal – sarcină cu gestoză, IRVA în primul trimestru, născut la termen cu masa la
naştere 3200 gr, talia - 50cm, scorul Apgar 7/8. Vaccinat conform vârstei. Masa actuală 5200 g.
Din anamneză a suportat 2 pneumonii acute, suflu sistolic depistat de la naştere.
Obiectiv: Stare generală la moment foarte gravă: copilul geme, are dispnee/tahipnee,
muşchii auxiliari participă în actul de respiraţie, diaforeză în timpul alimentaţiei, acrocianoză a
extremităţilor, buzelor, mucoaselor vizibile. Tegumente palide. Ţesutul adipos diminuat pe
abdomen şi torace. În pulmoni respiraţie aspră, raluri crepitante bilateral, FR 72 resp/min.
Zgomotele cardiace ritmice clare, tahicardice (FCC-162 b/min), accent al zgomotului II la artera
pulmonară, suflu sistolic intens în spaţiul II-IV intercostal stâng, se transmite în toate punctele
de ausultaţie, inclusiv în spate. Abdomenul mărit în volum, semne de distensie abdominală,
ficatul proiemină cu 3,0 cm sub rebordul costal drept, splina nu se palpează, micţiunile
spontane, după fiecare alimentaţie, edeme - pastozitate, tranzit intestinal normal.
Rezultatele investigaţiilor:
Indicii de laborator: hemoleucograma – leucocite- 7,8 x10 9/l, VSH 9 mm/oră, INR– 1,1,
fibrinogen – 5,2g/l, LDH 480 U/l, CK-MB – 64 U/l, ASAT- 42 mmol/l, PCR negativ
ECG- ritm sinusal, FCC max 165 min, AEC verticală, semne de suprasolicitare a miocardului VS.
EcoCG Doppler: Cavităţile cordului: este uşor dilatată cavitatea VS şi VD. FEVS păstrată – 68%.
Întrerupere de ecou la nivelul septului interventricular în partea membranoasă 8 mm. PsAP 56
mmHg.
Radiografia cardiopulmonară – desenul vascular pulmonar îmbogăţit, stază pulmonară, ICT 0,
65.

1. Formulaţi diagnosticul prezumtiv


Malformaţie congenitală de cord,de etiologie necunoscuta,pentru a cunoaste
mai multe detalii vom avea nevoie de un sir de investigatii de laborator si
instrumentale

2 Argumentaţi diagnosticul prezumtiv în baza


simptomelor/semnelor/sindroamelor descrise în enunţul cazului:
Copilul prezinta tahipnee marcantă în repaus şi agravată de efort (în timpul alimentaţiei, şi la
plans), muşchii auxiliari participă în actul de respiraţie, diaforeză, acrocianoză periferică,
acrocianoză a extremităţilor, buzelor, mucoaselor vizibile. Tegumente palide,accent al
zgomotului II la artera pulmonară, suflu sistolic intens în spaţiul II-IV intercostal stâng, , FCC max
165 min, AEC verticală, semne de suprasolicitare a miocardului VS. In urma acestor semen si
simptome putem suspecta o malformatie congenital,
Tabloul clinic poate ridica suspiciunea de malformatie congenitala, dar sunt
nevoie de examene de laborator și imagistice pentru a intelege tipul
malformatiei,etiologia,in general pentru un diagnostic clinic complet.

3 Examene clinice/manevre suplimentare cu argumentarea necesităţii lor:


EXAMEN CLINIC
Se va inspecta copilul pentru a identifica anomalii fizice care sugerează existența
unei malformatii congenitale:
•    aspect general (copil liniștit / vioi / agitat / letargic), stare de nutriție;
•    fontanela anterioară deprimată;
•    deschiderea largă a nărilor pe parcursul respirației;
•    colorarea tegumentelor (cianoză, paloare, marmorare, icter);
•    vene ale gâtului (jugulare) proeminente;
•    disfuncție respiratorie (frecvență, dispnee, tiraj);
•    edeme ale membrelor.

ASCULTAȚIA
Se vor evalua semnele vitale și ascultă inima și plămânii copilului cu ajutorul
stetoscopului pentru a identifica prezența unor zgomote anormale sau
modificarea/abolirea zgomotelor respiratorii.

4 Investigaţii de laborator suplimentare cu argumentarea necesităţii


efectuării fiecărei din ele:

-Hemograma, Eritrocite, Hematocritul-pentru a depista daca este o anemie

-Ionograma (Na, Ca, K, Cl, Mg)- Hiponatriemie, hipo/hiperpotasiemie,


hipocalciemie

-Ureea şi creatinina serică- Nivel crescut în ICC severă cu IR


- Enzimele hepatice (ALAT, ASAT)-pot fi crescute in complicatii
-
-Parametri acidobazici (pH, HCO3 ) şi gazele sangvine pO2 , pCO2-poate fi Acidoză
metabolică, acidoză respiratorie, alcaloză respiratorie
-Biomarkerii necrozei miocardului (Creatinkinaza, fracţia MB, troponinele)

5 Investigaţii instrumentale cu argumentarea necesităţii efectuării fiecărei


din ele

ECG în 12 derivaţii-pentru a depista o hipotrofie


Ecocardiografie Doppler-petru a depista defectele structurale, funcţia
ventriculară, datele hemodinamice.
Monitorizarea Holter ECG 24 de ore
Tomografie computerizată
RMN
Angiocardiografie

6 Diagnostic diferenţial şi argumentarea lui


Maladii bronhopulmonare însoţite sau nu cu semne de IR.
• Sufluri cardiace caracteristice altor cardiopatii, decît celor congenitale.
• Miocardite, cardiomiopatii.
• Hipertensiune pulmonară de altă geneză decît cea secundară MCC
(idiopatică, familială, infecţia HIV, maladia difuză de colagen, boala
pulmonară veno - ocluzivă, hemangiomatoza capilară pulmonară,
sarcoidoza, histiocitoza X, limfangiomatoza, hipertensiunea portal)

1. Diferenţierea de maladiile bronhopulmonare – examinarea radiologică a cutiei


toracice.
2. Diferenţierea de alte cardiopatii – efectuarea ECG, ecocardiografiei, la necesitate
ecocardiografia transesofagiană, cateterismul cardiac, rezonanţa magnetică nucleară.
3. Confirmarea MCC cu şunt S-D la examenul ecocardiografic exclude hipertensiunea
pulmonară de altă geneză.
7 Diagnosticul definitiv cu argumentarea lui
Malformaţie congenitală de cord. Defect de sept ventricular de tip
membranos 8 mm. Hipertensiune pulmonară severă (PsAP 56 mmHg).
Insuficienţa cardiacă clasa funcţională III NYHA/Ross, cu fracţia de ejecţie
păstrată, stadiu C după AHA/ACC.

Diagnosticul a fost stabilite in urma semnelor si simptomelor clinice,dar si a


datelor de laborator si instrumentale
8 Tactica curativa, tratament medicamentos şi/sau chirurgical şi
argumentarea lui
Regimul cruţător cu evitarea eforturilor fizice în caz de prezenţa semnelor
de IC.
• Dieta hiposodată şi restricţii de lichide în prezenţa semnelor de IC, aport
crescut de K.
• Tratamentul nonfarmacologic: - sfaturi şi măsuri generale;
-antrenamente fizice.
• Tratamentul intervenţional.
• Tratamentul chirurgical.
• Tratamentul medicamentos (în prezenţa semnelor de IC): - IECA;
-antagonişti ai aldosteronului; -diuretice de ansă; - Digoxină; -
β−adrenoblocante

Mesajele de bază în şcolarizarea pacientului. Strategia de


recuperare a pacientului.
A explica pacientului şi părinţilor ce înseamnă MCC şi prin ce simptome se
manifestă.
• Primele semne clinice ale MCC
• Semnele clinice ale IC congestive.
• Ce trebuie de făcut la apariţia simptomelor.
• Evoluţia curbei ponderale.
• Explicarea tratamentului conservative
. • Explicarea necesităţii tratamentului intervenţional sau chirurgical.
• Managementul postoperatoriu.
• Profilaxia EB.
• Reabilitarea.

Caz clinic nr.3


Băiat,12 ani, s-a prezentat la medicul de familie cu acuze: durere în piept, cefalee, iritabilitate,
un epizod de lipotimie. Istoricul vieții: născut la termen, de la a doua sarcină care a evaluat cu
gestoză în primele 3-4 luni. Masa corporală la naștere 3,2 kg. Scor Apgar 8. Istoricul bolii:
Ultimile 6-8 luni avea frecvent senzație de oboseală excesivă, vertijii, slabiciune generală,
dispnee de efort, sângerări nazale, dureri și crampe la nivelul membrelor inferioare, în special
după efort fizic. Morfograma: talia=1,5m; greutatea = 42 kg. Examenul clinic: starea generală
este satisfăcătoare, dezvoltare normală a jumătății superioare a corpului și un aspect
subdezvoltat al jumătătii inferioare a corpului. Claudicatie. Tegumentele palide, transpiraţii
excesive, mâini și picioare reci. absenta pulsului la artera poplitee la nivelul memberelor
inferioare. Auscultația cordului: zgomotele cardiace sonore, suflu sistolic de ejecție în focarul
Ao sp II itc drept și în zona sub scapula stângă. TA la nivelul membrelor superioare 145/88 mm
Hg; la nivelul membrelor inferioare - 85/45mm Hg.

1. Formulați diagnosticul prezumtiv


Malformație cardiacă congenitală de etiologie necunoscuta,pentru un diagnostic mai
prompt avem nevoie de un sir de examene de laborator si instrumentale

2. Argumentați diagnosticul prezumtiv în baza


simptomelor/semnelor/sindroamelor descrise în enunțul cazului
La adresare copilul prezenta: durere in piept,palpitatii ,oboseală excesivă,
vertijii, slabiciune generală, dispnee de efort, sângerări nazale, dureri și
crampe la nivelul membrelor inferioare, în special după efort fizic,
Tegumentele palide, transpiraţii excesive, mâini și picioare reci. absenta
pulsului la artera poplitee la nivelul memberelor inferioare. Auscultația
cordului: zgomotele cardiace sonore, suflu sistolic de ejecție în focarul Ao sp
II itc drept și în zona sub scapula stângă. TA la nivelul membrelor superioare
145/88 mm Hg; la nivelul membrelor inferioare - 85/45mm Hg.ceea ce ne
indica o malformatie cardiac,

3Examene clinice/manevre suplimentare cu argumentarea necesității lor

EXAMEN CLINIC
Se va inspecta copilul pentru a identifica anomalii fizice care sugerează existența
unei malformatii congenitale:
•    aspect general (copil liniștit / vioi / agitat / letargic), stare de nutriție;
•    fontanela anterioară deprimată;
•    deschiderea largă a nărilor pe parcursul respirației;
•    colorarea tegumentelor (cianoză, paloare, marmorare, icter);
•    vene ale gâtului (jugulare) proeminente;
•    disfuncție respiratorie (frecvență, dispnee, tiraj);
•    edeme ale membrelor.

ASCULTAȚIA
Se vor evalua semnele vitale și ascultă inima și plămânii copilului cu ajutorul
stetoscopului pentru a identifica prezența unor zgomote anormale sau
modificarea/abolirea zgomotelor respiratorii.

4Investigații de laborator suplimentare cu argumentarea necesității efectuării fiecărei din ele


-Hemograma, Eritrocite, Hematocritul-pentru a depista daca este o anemie

-Măsurarea peptidului natriuretic tip B (BNP) evidenţiază concentraţii crescute în IC.


-Ionograma (Na, Ca, K, Cl, Mg)- Hiponatriemie, hipo/hiperpotasiemie,
hipocalciemie

-Ureea şi creatinina serică- Nivel crescut în ICC severă cu IR


- Enzimele hepatice (ALAT, ASAT)-pot fi crescute in complicatii
-
-Parametri acidobazici (pH, HCO3 ) şi gazele sangvine pO2 , pCO2-poate fi Acidoză
metabolică, acidoză respiratorie, alcaloză respiratorie
-Biomarkerii necrozei miocardului (Creatinkinaza, fracţia MB, troponinele)
5 Investigații instrumentale cu argumentarea necesității efectuării fiecărei
din ele

ECG
Ecocardiografie Doppler-petru a depista defectele structurale, funcţia
ventriculară, datele hemodinamice.
Monitorizarea Holter ECG 24 de ore
Tomografie computerizată
RMN
Cateterizarea cardiacă este o metodă invazivă de diagnostic. Un medic specialist
inseră un cateter flexibil la nivelul unui vas de sânge, ajungând apoi cu cateterul
până la nivelul inimii. Prin cateter se inseră o substanţă, ulterior camerele
cardiace putându-se vizualiza cu ajutorul radiaţiilor Ronttgen.

Alte metode utilizate pentru diagnosticul malformaţiilor congenitale cardiace sunt


reprezentate de:

 radiografia simplă – poate decela un cord mărit sau alte semne de


insuficienţă cardiacă

6 Diagnostic diferențial și argumentarea lui

• Sufluri cardiace caracteristice altor cardiopatii, decît celor congenitale.


• Miocardite, cardiomiopatii.
• Hipertensiune pulmonară de altă geneză decît cea secundară MCC
(idiopatică, familială, infecţia HIV, maladia difuză de colagen, boala
pulmonară veno - ocluzivă, hemangiomatoza capilară pulmonară,
sarcoidoza, histiocitoza X, limfangiomatoza, hipertensiunea portal

7 Diagnosticul definitiv cu argumentarea lui


Malformație cardiacă congenitală necianogenă fără șunt. Coarctație de Aortă. IC clasa
funcțională I - II NYHA.

8Tactica curativa, tratament medicamentos și/sau chirurgical și argumentarea lui


evitarea eforturilor fizice în prezenţa semnelor de IC.
• Dieta hiposodată şi restricţii de lichide în prezenţa semnelor de IC, aport
crescut de K.
• Tratamentul nonfarmacologic: - sfaturi şi măsuri generale; antrenamente
fizice.
• Tratamentul intervenţional.
• Tratamentul chirurgical.
• Tratamentul medicamentos (în prezenţa semnelor de IC): - IECA;
-antagonişti ai aldosteronului; -diuretice de ansă; - Digoxină; -
β−adrenoblocante

Se indică în caz de retenţie hidrosalină, edeme refractare. • Spironolactonă,


per os: 1-4 mg/kg/zi în 1-4 prize
10 Scolarizarea pacientului
A explica pacientului şi părinţilor ce înseamnă MCC şi prin ce simptome se
manifestă.
• Primele semne clinice ale MCC
. • Semnele clinice ale IC congestive.
• Ce trebuie de făcut la apariţia simptomelor.
• Evoluţia curbei ponderale.
• Explicarea tratamentului conservativ.
• Explicarea necesităţii tratamentului intervenţional sau chirurgical.
• Managementul postoperatoriu.
• Profilaxia EB.
• Reabilitarea

Caz clinic nr.4


Copilul M. în vârsta de 3 luni, s-a internat în stare generală foarte gravă cu crize de
neliniste asociate cu polipnee, cianozarea tegumentelor și tremor general. Istoricul
vieți: copil din a 5-a sarcină, care a evoluat cu gestoză în perioada primului trimestru de
sarcină, nutriție inadecvată, în timpul sarcinii mama a muncit în contact cu noxe toxice
industriale, născut la termen de gestație 38 săptămâni cu masa la naștere – 3000 g, talia
48 cm, scor Apgar 6 puncte. Istoricul bolii: de la naștere dificultăți de alimentație
exprimate prin alimentație la pieptul mamei insuficientă cu întreruperi, diaforeză,
agitație, nu adaugă în greutate conform vârstei. Mama a observat de la naștere o
colorație cianotică a tegumentelor și mucoaselor buzelor și a cavității bucale. Indicii
antropometrici la 3 luni: talia = 50 cm; greutatea = 4200 gr. perimetru cranianm - 36,2
cm. Examenul clinic: Starea generală foarte gravă, agitație, se apreciază semne de
insufuciență respiratorie avansată - polipnee cu crize de apnee FCR 76-84/min, cu
motricitate flască a capului și membrelor, țesutul adipos subcutanat slab dezvoltat.
colorație cianotică a extremităților, triunghiului nazolabial şi mucoaselor buzelor, care se
accentueză progresiv în timpul agitației. Auscultativ în pulmoni respirație diminuată,
raluri nu se percep. Palpator precordial alura ventriculară diminuată, limitele cordului nu
sunt extinse. Auscultația cordului: zgomotele cardiace aritmice, tahicardice, accent a zg.
II la artera pulmonară, suflu sistolic brutal precordial cu maximă în sp II itc stâng, (gr. IY-
Y Levine) pe toată suprafața cardiac, FCC – 182 băt /min. Puls la artera femoralis
diminuat în intensitate. TA 90/54 mmHg
1. Argumentați diagnosticul prezumtiv în baza simptomelor/semnelor/sindroamelor
descrise în enunțul cazului.
Malformatie congenitala cianogena.Tetralogia Fallot

Principalul semn al tetralogiei Fallot este cianoza aparută la naștere.

Alte semne și simptome pot fi:

 dispnee / tahipnee;
 degete hipocratice;
 iritabilitate;
 fatigabilitate si astenie musculară;
 inapetență;
 lipsa creșterii în greutate;
 hemoptizie;
 lipotimie.

Majoritatea semnelor sunt prezente la pacient

2. Examene clinice/manevre suplimentare cu argumentarea necesității lor.

La examenul obiectiv se pot observa:

 degetele hipocratice;
 squatingul ( poziția genupectorală);
 greutatea mai mică la naștere;
 scolioză;
 la auscultație: clic de ejecție aortică, suflu holosistolic iradiat în „spițe de
roată”;
 cianoza buzelor, patului unghial.

3Planul investigational instrumental necesar pentru confirmarea diagnosticului.

Radiografia pulmonară relevă  aspectul clasic de cord în sabot. Deasemenea se


mai poate observa dispariția desenului vascular. Ecocardiografia (Doppler) este
metoda de elecție pentru diagnosticul tetralogiei Fallot. Electrocardiografia poate
evidenția axul deviat la dreapta precum și unde hipervoltate de hipertrofie
ventriculară dreaptă. Cateterismul cardiac poate fi o investigație cu valoare
diagnostică permitând vizualizarea prin angiografie a arterelor pulmonare precum
și măsurarea presiunilor de la nivelul camerelor inimii. Rezonanța magnetică
nucleară și CT sunt investigații utile pentru a evalua ventriculul drept, arterei
pulmonare și aorta ascendentă.

4Apreciați diagnosticul de laborator necesar pentru determinarea parametrilor biologici


vitali.
Investigatii hematologice: de obicei hemoglobina si hematocritul sunt crescute, in
functie de gradul cianozei. Plachetele sunt scazute (pacientul are tendinta la
hemoragii), factorii coagularii sunt si ei diminuati. Fibrinogenul este scazut si exista o
tendinta generala la prelungirea timpilor coagularii;
- Determinarea gazelor sangvine: saturarea cu oxigen a sangelui arterial variaza intre
65 - 70% (scazuta)

5Formulați diagnosticul definitiv și argumentarea lui.

Malformație congenitală de cord complexă cianogenă. Tetralogia Fallot. Stare de rău hipoxic.
Insuficiență cardiacă clasa funcțională III

6Diagnosticul diferențial și argumentarea lui.

 sindromul de detresa respiratorie acuta


 anemia acuta
 stenoza aortica
 ductus arteriosus persistent
 astmul
 bronsiolita
 sindromul copilului care plange
 ingestia de corpi straini
 pneumonia
 bolile respiratorii reactive
 pneumotorax
 stenoza valvulara pulmonara
 socul cardiogenic si septic.

7Tactica în ajutorul de urgență și modalitatea de tratament.


Tratamentul chirurgical de corecție este ideal, se practică la copilul mai mare,
peste 5-6 luni. El trebuie fi realizat precoce la pacienții cu hipoxemie progresivă și
episoade recurente de cianoză. Dacă este necesar, tratamentul chirurgical se va
indica în primul an de viață. 

8Diagnosticul clinic și argumentarea lui.


Malformație congenitală de cord complexă cianogenă. Tetralogia Fallot. Stare de rău hipoxic.
Insuficiență cardiacă clasa funcțională III

9Supravegherea bolnavului și termenii preoperatorii.

10Strategia de recuperare al bolnavului în perioada postoperatorie

S-ar putea să vă placă și