Sunteți pe pagina 1din 19

Ministerul Educaţiei Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea Tehnica a Moldovei


Facultatea Calculatoare, Informatică si Microelectronică

Departamentul Ingineria Software și Automatică

RAPORT
Lucrare de laborator Nr. 1
La Prelucrarea semnalelor

Tema: Introducere în MATLAB

A efectuat stundentul grupei: TI-172


Turculet Victor

A verificat profesorul,
asistent universitar: Secrieru Adrian

Chișinău 2020
1. Scopul lucrării
Însușirea elementelor de bază din Matlab precum: definirea unei matrice, operații cu
matrice, tipuri de date, variabile, instrucțiuni, fișiere script, reprezentarea graficelor și
implementarea funcțiilor în Matlab.

2. Sarcina de lucru Nr. 1.1.


1
Fie vectorii linie a = [0, 0.1, 0.2, … , 2] şi coloană b=…
1
a) Ce lungime trebuie să aibă b astfel ca să aibă sens înmulţirea (în sens matricial) a*b?
Răspuns: Matricea b trebuie să aibă o lungime egală cu lățimea matricei a.

Iniţializaţi în MATLAB cei doi vectori şi realizaţi înmulţirea:

Figura 2.1 Inițializarea vectorului a.

Figura 2.2 Inițializarea vectorului b.


Figura 2.3 Înmulțirea vectorului a cu vectorul b.

b) Efectuați înmulţirea b*a.

Figura 2.4 Înmulțirea vectorului b cu vectorul a.

Figura 2.5 Înmulțirea vectorului b cu vectorul a.


3. Sarcina de lucru Nr. 1.2.
Se creează un fişier nou care trebuie salvat în directorul d:/student/pns/nrgrupa. Folosind
sintaxele şi indicaţiile din secţiunile 1.2.6. şi 1.2.7., elaborați un program MATLAB care să
genereze un vector cu elemente aleatoare cu distribuţie normală (gaussiană) şi să afişeze
elementele negative ale acestui vector.

Figura 3.1 Realizarea programului în MatLab și executarea acestuia.

4. Sarcina de lucru Nr. 1.3.


Elaborați un program MATLAB care generază un vector cu elemente complexe. Elaborați
(un alt fişier) o funcţie MATLAB care, având drept parametru de intrare vectorul cu valori
complexe, returnează ca parametri de ieşire:
a) media aritmetică a părţilor reale ale elementelor vectorului;
b) un vector ce conţine elementele vectorului iniţial ridicate la pătrat;
c) o matrice obţinută din înmulţirea vectorului iniţial cu transpusul său.
Figura 4.1 Realizarea programului în MatLab ce generază un vector cu elemente complexe și executarea
acestuia.

Figura 4.2 Realizarea programului în MatLab ce returnează parametrii de ieşire, conform sarcinilor
propruse, și executarea acestuia.
5. Sarcina de lucru Nr. 1.4.
Elaborați un program MATLAB în care să generaţi şi să reprezentaţi grafic folosind funcţia
stem următorii vectori:
a) z = [0,0,0,0,0,1,0,0,...,0], vectorul z, având lungimea 21. Reprezentarea grafică se va face
în două „miniferestre” (funcția subplot), vectorul z în funcție de n=0:20, respectiv de
m=-5:15;
b) t=|10-n |, reprezentat grafică în funcție de n=0:20;

c) x 1=sin ( 17π n ),−15 ≤n ≤ 25 și x =cos ( √π23 n), 0 ≤ n ≤50


2

Cele două secvenţe vor fi reprezentate:


i) în figura 1 – în acelaşi sistem de coordonate (pe acelaşi grafic);
ii) în figura 2 – folosind două “miniferestre” grafice plasate una sub alta.
Reprezentaţi cele două figure, folosind comanda plot, apoi încercaţi reprezentarea lor,
folosind comanda stem.
Cu funcţia plot se pot reprezenta grafic semnale sau funcţii “continue”, deoarece se unesc
cu linie continuă valorile care se reprezintă. Astfel, se pot reprezenta semnale continue, alegând
variabila timp cu pasul mai mic decât variaţia semnalului reprezentat. De exemplu, dacă perioada
semnalului e 0.01 secunde se poate alege variabila temporală cu pasul de 0.001s: t = 0:0.001:5
(secunde).

Figura 5.1. Realizarea subpunctului i). Reprezentarea grafică a vectorului z utilizând,


comanda subplot.
Figura 5.2. Realizarea subpunctului b). Reprezentarea grafică în funcție de n=0:20.

Figura 5.3. Realizarea subpunctului i). Reprezentarea grafică în acelaşi sistem de


coordonate, utilizând comanda subplot.

Figura 5.4. Realizarea subpunctului ii). Reprezentarea grafică folosind două


“miniferestre” grafice plasate una sub alta, utilizând comanda subplot.
Figura 5.5. Realizarea subpunctului i). Reprezentarea grafică în acelaşi sistem de
coordonate, utilizând comanda stem.

Figura 5.6. Realizarea subpunctului ii). Reprezentarea grafică în acelaşi sistem de


coordonate, utilizând comanda stem.
Figura 5.7. Reprezentarea grafică pentru semnale cu funcții continue.

6. Sarcina de lucru Nr. 1.5.


1) Modificaţi pasul de variaţie a variabilei t la 0.01, apoi la 0.0002.
2) Măsuraţi pe grafic perioada semnalului sinusoidal în cele 3 situaţii;
3) Generaţi un semnal cosinusoidal de frecvenţă 20 Hz pe care să-l reprezentaţi cu
culoare roşie pe acelaşi grafic peste semnalul sinusoidal.

Figura 6.1. Reprezentarea grafică, la modificarea pasului de variție a variabilei t la 0.001,


și măsurarea perioadei semnalului sinusoidal.
Figura 6.2. Reprezentarea grafică, la modificarea pasului de variție a variabilei t la 0.01,
și măsurarea perioadei semnalului sinusoidal.

Figura 6.3. Reprezentarea grafică, la modificarea pasului de variție a variabilei t la


0.0002, și măsurarea perioadei semnalului sinusoidal.
Figura 6.4. Reprezentarea grafică, la modificarea pasului de variție a variabilei t la
0.0002, și generarea unui semnal cosinusoidal de frecvenţă 20 Hz, reprezentat cu culoarea roșie.

7. Sarcina de lucru Nr. 1.6.


Să se genereze vectorul x conținând valorile 1, 2, 3, ..., 99, 100 și vectorul y având
valorile 2, 4, 6, 8, ..., 198, 200:
a) să se reprezinte grafic y în funcție de x, folosind funcția stem;
b) să se reprezinte grafic y în funcție de x, folosind funcția plot;
c) să se reprezinte grafic în aceeași figură, în același sistem de coordonate, y în funcție de
x, folosind funcțiile plot și stem (se vor folosi culori diferite);
d) să se reprezinte grafic în aceeași figură, în sisteme de coordonate diferite, y în funcție
de x, folosind funcția plot și y în funcție de x, folosind funcția stem.
Figura 7.1. Reprezentarea grafică y în funcție de x, folosind funcția stem.

Figura 7.2. Reprezentarea grafică y în funcție de x, folosind funcția plot.


Figura 7.3. Reprezentarea grafică în aceeași figură, în același sistem de coordonate, y în funcție
de x, folosind funcțiile plot și stem, unde reprezentarea grafică utilizând comanda plot, este de
culoarea roșie.

Figura 7.4. Reprezentarea grafică în aceeași figură, în sisteme de coordonate diferite, y în


funcție de x, folosind funcția plot și y în funcție de x, folosind funcția stem, unde reprezentarea
grafică utilizând comanda stem, este de culoarea roșie.
8. Sarcina de lucru Nr. 1.7.
1. Fie f o funcţie reală de o variabilă reală, precizată de următorii vectori:
x=[-2 -1.5 0 0.5 2.5 3];
y=[6 9 11 10 7 5].
Să se aproximeze derivata de ordinul I a funcţiei f în punctele:
a) -2, 0 şi 2.5, folosind diferenţe progresive;
b) -1.5, 0 şi 3, folosind diferenţe regresive;
c) -0.75, 0.25, 0.5 şi 1, folosind diferenţe centrate.
Să se reprezinte grafic în aceeaşi fereastră grafică derivata de ordinul I a funcţiei f,
obţinută prin aproximare cu cele trei tipuri de diferenţe finite.
2. Fie funcția polinomială f : R → R , f ( x ) =x 4 +13 ∙ x 3−7 ∙ x 2+ x−1
a) Să se calculaze derivata funcţiei f pentru valorile -2, -1.3, 0.1 şi 2.45.
b) Să se reprezinte grafic derivata funcţiei f pe intervalul [-2,3].
π

3. Să se calculeze ∫ f ( x ) dx, unde funcția f este data prin relațiile:


0

2
j∙x
j 2
f ( x j )= − , x =−1.1+0.1∙ j, j=1,2, … , 11.
x j−1 j+1 j
π /2
4. Să se calculeze integrala ∫ sin ( x )+1cos ⁡( x ) dx
π /3

Figura 8.1. Aproximarea derivatei de ordinul I a funcţiei f, folosind diferenţe progresive


(subpunctul a). Rezultatul obținut și codul programului.
Figura 8.2. Aproximarea derivatei de ordinul I a funcţiei f, folosind diferenţe regresive
(subpunctul b). Rezultatul obținut și codul programului.

Figura 8.3. Aproximarea derivatei de ordinul I a funcţiei f, folosind diferenţe centrate


(subpunctul c). Rezultatul obținut și codul programului.
Figura 8.4. Reprezentarea grafică în aceeaşi fereastră grafică derivata de ordinul I a funcţiei f,
obţinută prin aproximare cu cele trei tipuri de diferenţe finite, însoțit de codul programului.

Figura 8.5. Rezolvarea sarcinii Nr.2. Reprezentarea grafică, codul programului și răspunsul
obținut.
Figura 8.6. Rezolvarea sarcinii Nr.3. Codul programului și răspunsul obținut.

Figura 8.7. Rezolvarea sarcinii Nr.4. Codul programului și răspunsul obținut.


Concluzii
În această lucrare de laborator am însușit elementele de bază din Matlab precum: definirea
unei matrice, operații cu matrice, tipuri de date, variabile, instrucțiuni, fișiere script,
reprezentarea graficelor și implementarea funcțiilor în Matlab. Pe lîngă aceasta, am căpătat
cunoștințe în crearea funcțiilor MatLab, în rezolvarea derivatelor funcțiilor polinomiale și am
utilizat în practică unele metode în calcularea integralelor, precum metoda trapezelor și metoda
adaptiv-recursivă Simpson. Astfel, după dobândirea informației necesare, am avut posibilitatea
de a îndeplini sarcinile propuse la sfîrșitul fiecărui paragraf, iar rezultatele obținute sunt corecte,
ce rezultă faptul că am îndeplinit corect sarcinile propuse, iar materialul a fost înțeles.
Bibliografie
1. https://else.fcim.utm.md/pluginfile.php/12488/mod_resource/content/0/PS_Indrumar_Fiod.p
df

S-ar putea să vă placă și