Jean-Baptiste de Lamarck

Jean-Baptiste Pierre Antoine de Monet, Cavaler de Lamarck (n. 1 august 1744,[1][2][3][4][5][6][7]

Bazentin, Franța – d. 18 decembrie 1829,[1][8][2][4][5][6] Paris, Franța) a fost un biolog (botanist,
micolog, zoolog) francez. El este cel care inventat cuvântul biologie pentru a desemna știința ființelor
vii și apoi a elaborat prima ipoteza despre teoria evoluționistă. Abrevierea numelui său în cărți
științifice este Lam..

Cuprins
1 Repere biografice
2 Teoria evoluționistă
3 Opere (selecție)
4 Note
5 Legături externe
Repere biografice

Bustul cavalerului de Lamarck la Bazentin

1764 - Urmare a unui accident, este constrâns să părăseasca armata și devine pasionat de botanică, în
timpul unui sejur la Monaco.
1779 - Obține notorietate după publicarea cărții sale despre flora franceză și este ales membru în
Academia de științe.
1793 - Participă la crearea Muzeului național de Istorie Naturală și nu ezită ca la vârsta 50 de ani, să
devină profesor de zoologie, având in studiu, zoologia nevertebratelor.
Supraviețuitor al 4 soții, Lamarck a trăit ultimul deceniu de viață fiind nevăzător.

Teoria evoluționistă
Prima autentică teorie evoluționistă îi este datorată lui Lamarck. În cartea sa "Filosofia zoologică", el
emite ideea eredității caracterelor dobândite. Ipoteza, în forma ei originală, rămâne până astăzi
controversată din punct de vedere teoretic. Prin metodele geneticii clasice nu a putut fi dovedită, însă
descoperirea unor alternative la ereditatea descrisă clasic a deschis noi orizonturi. Este cazul
epigeneticii.

Opere (selecție)
Flore française (3 volume, Paris, 1778-1805)
L'Illustration des genres, (Paris, 1783)
Encyclopédie méthodique. Botanique, vol. 1-8, Editura Panckoucke, (Paris, Liège 1783-1808)
Recherches sur l´organisation des corps vivantes (Paris, 1802)
Philosophie zoologique (Paris, 1809)
Système des animaux sans vertèbres (1801, 1815-1822)