Curajul in Proverbele Si Cugetarile Lumii PDF

CURAJUL
în proverbele şi cugetările lumii

Antologie realizata'
de •
STELA IANCU.
şi
IRINA IA N C U
C o le c ţia Gogito'
O culegere de anecdote şi maxime
este cea mai preţioasă comoară pentru
omul de lume, dacă el ştie să presară
la locul potrivit pe cele dinţii, iar pe
celelalte să şi le amintească în cazuri
adecvate.
GOETIIE
PREFAJA
„Ce este om ul! ce slab, ce blînd, ce sfios! Ce viteaz,

ce fricos, ce cum plit! A tît de cuminte, de liniştit, de
senin, atît de neastîmpărat, de zburdalnic, de nebun I
Ce sîrguitor, ce muncitor, ce prevăzător! Atîta hotărîre
şi atîta nestatornicie! Atîta bunătate şi atîta sălbăticie l
(. . .) “ remarca — cu spiritu-i pătrunzător ce o carac
teriza — Adina Olănescu 1 multitudinea de posturi ale
acestei atît de complexe creaţii a naturii care este fiinţa
umană. Şi nu sînt singurele. Se pot adăuga, fără a se
epuiza, nici pe departe, toate atitudinile lui posibile :
ce curajos, ce îndrăzneţ, ce temerar, ori ce mişel! Va
nitos, înfumurat, orgolios, sau eroic. Cutezător pînă
la risc, ori prudent pînă la laşitate.
Intr-adevăr, omul poate fi surprins în toate aceste
ipostaze. Problema care s-a pus încă din cele mai vechi
timpuri, şi care-şi păstrează şi azi întreaga actualitate,
este aceea a înnobilării lui spirituale, a formării unei
concepţii elevate asupra vieţii şi a rosturilor ei — con
diţie necesară a autorealizării individuale şi a afirmării
sociale la un nivel cît mai înalt.
A circulat şi încă mai dăinuie opinia potrivit căreia
omul are şi calităţi, dar şi defecte şi că fără acestea din
VIII PREFA ŢA
urmă, care ar da mai mult pitoresc personalităţii sale,

el ar rămîne doar o schemă şi nu o fiinţă vie. Anton
Semionnvici Makarenko, pe drept cuvînt, se întreba ■
„Trebuie să existe defecte ? Eu susţin că nu. Iar dacă
dumneata ai douăzeci de calităţi şi Zece defecte, noi
sîntem datori să ne ţinem de capul dumitale : de ce ai
zece defecte ? Ia să faci bine să scapi de cinci! Cînd
vor rămîne cinci, să mai scapi de două, ca să rămînă
numai trei." Tot el continua interogativ : „Ce defecte
se pot tolera ?“ 2 şi, evident, sfîrşea prin a le nega rînd
pe rînd pe toate.
Acesta este şi scopul culegerii „Curajul în proverbele
şi aforismele lumii". Oferind tinerilor cititori modele
de reflecţie ale unor mari personalităţi pe această temă,
dar şi pe teme înrudite cum s în t: cutezanţa, eroismul,
vitejia etc. sau opuse, ca : teama, laşitatea, cu scopul
de a completa sensurile problemei de bază, urmăreşte
să incite la meditaţie, luare de atitudine, autoperfecţi-
onare.
Căci omul curajos nu este un supraom sau o fiinţă
abstractă, lipsită de nervi, fără imaginaţie, care nu tră
ieşte sentimentul de teamă, ci acela care ştie să se do
mine. „Curajos este nu cel care înfruntă pericolul fără
să simtă frica, ci cel care poate să înăbuşe cea mai mare
frică şi să se gîndească la pericol fără să se supună"
(C.D, Uşinski), după cum : „Curajul este lupta cu frica,
stăpînirea fricii — nu absenţa fricii“ (M . Twain). în
aceeaşi ordine de idei, eroul este: „Omul care se jert
feşte, îşi cunoaşte destinul, are toate suferinţele pe care
i le rezervă natura lui omenească şi slabă, are oroare de
moarte, are frică şi panică în toate gradele lor, însă
deasupra tuturor acestor mizerii ale cărnii omeneşti,
PREFAŢA IX
înalţă conştiinţa sa, îndîrjirea unei datorii, un ideal de

umanitate“ (M. Sadoveanu).
Fără îndoială, există eroi şi eroi: eroi ai patriei, eroi
ai muncii, eroi ai ştiinţei, oricum, eroi vestiţi care, pe
drept cuvînt, sînt omagiaţi, numele lor „rămînînd ca un
izvor de glorie, de nobleţe pentru generaţiile viitoare“
(Ch. Montesquieu). Dar şi în viaţa, deloc banală, de
toate zilele, se petrec acte de eroism, numai că ele se
desfăşoară în umbră şi nu sînt remarcate de nimeni, aşa
cum nota, la timpul său, V . Hugo : „Există fapte de
vitejie dîrză neştiute de nimeni care se apără cu înver
şunare, în ascuns, împotriva navalei fatale a necesită
ţilor, biruinţă nobilă şi falnică, pe care nici un ochi n-o
vede, nici un renume nu o răsplăteşte, pe care nici o fan
fară nu o salută. Viaţa, nenorocirea, singurătatea, sărăcia,
nepăsarea sînt cîmpuri de bătaie care îşi au eroii lor,
eroi obscuri, uneori mai mari decît eroii v e s t i ţ i D e
altfel: „Noi toţi oamenii ne naştem şi trăim ca nişte
eroi“ (M. Gorki). Astăzi mai mult ca oricînd, sau mai
precis, putem trăi o viaţă eroică, cu condiţia să îndrăz
nim, să înfruntăm cutezători obstacolul, primejdia, iner
ţia, minciuna, inechitatea, oprimarea etc., căci : „Cine
nu îndrăzneşte nu poate face nimic la momentul po
trivit“ {Napoleon). Vom şti să îndrăznim ? Viaţa,
într-unul din momentele ei va face verificarea, fiindcă :
„Pînă nu i-a sunat ceasul, nimeni nu-şi cunoaşte cura-
jul“ ( / . Anouilh) — curajul element caracteristic, alături
de cinste şi demnitate, profilului moral al comunistului,
care „trebuie să fie cinstit, curajos, demn, să lupte cu
ardoare pentru adevăr, pentru dreptate şi libertate“
(Nicolae Ceauşescu). Evident, nu după o schemă ab
stractă, rigidă, ci în raport cu particularităţile perso
nalităţii şi ale îndatoririlor sale, căci: „Fiecare e puternic
X PREFAŢA
atunci cînd se sprijină pe ceea ce îi este propriu şi

fiecare se pierde cînd caută în el însuşi forma cura
jului altora“ ( R . W . Emerson).
După cum atunci cînd împrejurările o cer, se impune
să fim prudenţi. Să urmăm îndemnul lui Epicur : „De
vrei să trăieşti fără supărări, socoate cele ce sînt să
se întîmple“. S-a afirmat, de altfel, pe drept cuv'int,
c ă : „Partea cea mai bună a curajului e prudenţa“
(W. Shakespeare). Iar „Viteazul ce se cheamă Îndrăz
neală se cuvine să călărească pe un harmasar bătrîn
căruia-i zice Cuminţenie“ ( M . Sadoveanu). Aşadar, să
fim prudenţi. Dar nu pînă la laşitate, căci: „Nimic nu
degradează ca laşitatea“ ( P. Doumer), iar „Pe cel
laş (. . .) nici jnoartea nu-l spală de ruşine“ ( N . Tăutu).
Şi apoi : „Cînd poţi merge, de ce să te tîrăşti ?"
(N. Iorga). Mai ales : „Îndrăzneşte să fii tu“ (A. Gide).
Sînt situaţii extreme cînd nu se mai pune problema
prudenţei, cel puţin în ceea ce priveşte protejarea
vieţii. Cînd patria este în primejdie, eroii merg cu
pieptul deschis spre sacrificiul suprem : „In luptă ori
care căde-le-va partea, / Ei cîntă şi luptă şi nu se
înspăimîntă / De culmi şi abisuri“ (D. Th. Neculuţă).
Pentru că atunci „(. . .) Cînd mori / Pe braţele patriei
recunoscătoare, / Moartea se sfîrşeşte, închisoarea se
deschide / Şi, odată cu moartea, începe viaţa “ ( F. Castro).
Spicuind dintr-un unghi de vedere personal, din
acest inestimabil tezaur pe care-l reprezintă experienţa
sapienţială milenară a lumii, am schiţat, traversînd în
felul acesta unele capitole ale culegerii, o linie de con
duită superioară. Una din atîtea posibile. Căci viaţa,
în inepuizabila ei varietate, oferă nenumărate situaţii
concrete care pot constitui pietre de încercare a cura
jului.
PR EFAŢA XI
In culegere, ne-am oprit la două dintre ele care ni

s-au părut mai semnificative: lupta pentru apărarea
patriei şi pentru construirea miei societăţi mai drepte
şi. .. dragostea, care la rîndul ei, poate fi comparată,
dintr-un anumit punct de vedere, cu o luptă, dar cu
una pentru triumful vieţii.
In intenţia de a oferi cititorilor, paralel cu modelele
de reflecţie pe tema curajului, exemple de ţinută supe
rioară, în final am ilustrat această trăsătură de caracter
moral prezentînd cîteva conduite tipice rămase celebre
în speranţa că această culegere îşi va atinge scopul,
nu putem încheia înainte de a aduce cele mai calde mul
ţumiri redacţiei Editurii Albatros, pentru preţioasele in
dicaţii oferite, şi personalului bibliotecilor „Mihai Emi-
nescu", Facultăţii de filologie şi Centrului de ştiinţe so
ciale al Universităţii „Al. 1. Cuza“ Iaşi, care ne-au pus
la dispoziţie materialul bibliografic tiecesar cu cea mai
aleasă solicitudine.
STELA IAN CU
Iaşi, 1 septembrie 1982
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
Ordonarea materialului în culegere s-a făcut după trei criterii.

După criteriul tematic, pentm stabilirea capitolelor şi gruparea
ideilor din cadrul acestora. Ordinea alfabetică, impusă de logica
înserării proverbelor după ţări şi a aforismelor în sistemul de idei
al unui autor. Şi după criteriul cronologic, în sistematizarea au
torilor din care s-a citat, pentru perspectiva istorică pe care o des
chide acest procedeu, oferind cititorului posibilitatea de a surprinde
evoluţia reflecţiei umane pe tema curajului de-a lungul timpului.
Gruparea tematică a materialului s-a făcut după principiul în
rudirii noţiunilor (ex. : Cutezanţă, îndrăzneală ; Voinic, Viteaz
etc.) şi al antinomiei (ex. Curaj-Frică, Laşitate ; Prudenţă, Preve-
dere-Imprudenţă, Risc etc.), iar în succesiunea citatelor am avut în
vedere în primul rînd proverbele, citatele din culegeri, apoi cita
tele din autori.
în cadrul capitolelor citarea s-a făcut menţionîndu-se autorul,
opera, volumul şi pagina de unde a fost extras textul respectiv
N O T A A S U P R A E D IŢ IE I X III
întrucît au fost consultate şi scrieri intermediare : antologii de

maxime, biografii, jurnale etc., pentru a se evita posibilele con
fuzii, acestea au fost numerotate cu cifre romane, iar sub text a
fcst citat autorul, numărul (în paranteză) la care a fost înregistrată
lucrarea în lista bibliografică (Bibliografie I), şi pagina.
Pentru orientarea cititorului în problematica bogată a prover
belor şi a aforismelor, ce pot exprima mai multe idei şi care în
culegere au trebuit să fie încadrate într-un anumit capitol, a fost
elaborat un indice tematic. Notele şi indicele de nume sînt menite
să ofere cititorului interesat informaţii suplimentare.
CURAJUL
în proverbele şi cugetările lumii
I. CURAJ — FRICĂ, LAŞITATE
CE ESTE CURAJUL ?
Curajul e vederea peste propria fiinţă

şi peste orice primejdie a unui scop.
NICO LAE IORGA
1 — Curajul este lumina nenorocirii.

2 — Prezenţa de spirit înseamnă curaj.
PROVERBE FRANCEZE.
3 — Păstrarea în toate împrejurările a părerii juste şi

legale despre lucrurile înfricoşătoare şi neînfricoşătoare
numesc eu curaj.
PLATON, Statul (Republica).
4 — Curajul nu este fermitate nesăbuită, nici dorinţă

de primejdie, nici căutarea a tot ce înspăimîntă. Curajul
este foarte grijuliu cu apărarea proprie şi foarte răb
dător la ceea ce are aparenţa falsă de rău.
SENECA, Scrisori către Luciliu, 272.
5 — Curajul este începutul biruinţei.

PLUTARH, Vieţi paralele, I, 292.
6 — Curaj înseamnă să fii îndrăzneţ în acele lucruri,

din cele pe care le faci, în care trebuie să fii, neuitînd
de posibilitatea răului şi de durerile pe care acesta ţi
le-ar putea pricinui.
IBN ŞINA, Ştiinţa moralei, 508.
CURAJ 3
7 — Curajul [...] nu este o virtute, ci o trăsătură

fericită.
VOLTAIRE, Eseu asupra obiceiurilor.
8 — N u înseamnă [...] să fii curajos acţionînd ca şi

cum nu ai simţi că tremuri şi totuşi să tremuri ?
SILVIO PELLICO, închisorile mele, 127.
9 — Curajul constă în a fi la înălţimea problemei care

ni se pune.
R. W. EMERSON, Societate şi singurătate :
Curajul, 231.
10 — Curajul nu este altceva decît încrederea în pro

priile forţe.
K. D. UŞINSKI, (II, 39).
11 — Curajul este lupta cu frica, stăpînirea fricii — nu

absenţa fricii.
MARK TWAIN, Calendarul lui
Pudd’nhead Wilson, c. 12.
12 — Curaj înseamnă a-ţi alege o meserie şi a o face

bine, oricare ar fi ea.
13 — Curaj înseamnă să cauţi adevărul şi să-l pro
clami, curaj înseamnă să nu te pleci în faţa trecătoare
a minciunii.
JEAN JAURES, (VI, 65 ; 115).
14 — Curajul e reacţiunea inteligentă faţă de natura

lucrurilor.
IO N GĂVANESCUL, Noţiuni de pedagogie,
I, Pedagogia generală, 57.
4 CURAJ
15 — (Surajul este forţa sufletească, însufleţirea, avîn-

tul, focul sacru sau entuziasmul (en-theoszeus interior),
care îndeamnă pe om tot înainte spre noi orizonturi.
NICOLAE MOISESCU, Cultivarea minţii cu
ajutorul biologiei, 66.
16 — Curajul nu-i doar altceva decît o dispoziţie, în

care gîndul de moarte, dureri şi necazuri nu au nici o
putere asupra faptelor noastre.
F. W. FORSTER, Cartea vieţii, 101.
17 — Ge înseamnă să ai curaj ? Ţi-e frică şi totuşi

faci ceea ce trebuie să faci.
A. S. MAKARENKO, Opere pedagogice
alese. II, 32_
18 — Curajul este capacitatea omului de a înfrunta

primejdiile, fără teamă de riscuri.
ŞTEFAN ZISULESCU, Aptitudini şi
talent, 37.
19 — Curajul nu e un dar al naturii, ci o virtute ds-

bîndită prin raţiune, care ne ajută să cunoaştem ceea
ce ne este cu adevărat util.
ERNEST STERE, Din istoria doctrinelor
morale, I, 209.
20 — Curajul e un rezultat, nu un dat.

MARIN VOICULESCU, Lumea în gîndire, 52.
21 — Adesea curaj înseamnă răbdare. Chiar şi în

luptă.
RODICA TOTT, Firul Ariadnei, 6S.
CURAJ 5
ADEVĂRATUL CURAJ
Curajul adevărat este una din însu

şirile care presupun un suflet mare.
Sînt mai multe feluri de curaj : curajul
contra sorţii, care e filosofie ; curajul
împotriva nevoilor, care e răbdare ; cu
rajul în război, care e vitejie ; curajul îti
întreprinderi, care e cutezanţă; un cu
raj mîndru şi îndrăzneţ, care e îndrăz
neală ; curaj împotriva nedreptăţii, care
e tărie; curaj împotriva viciului, care e
severitate, cura] de reculegere, 'de tem
perament etc.
V AU VEN ARGUES
22 — Prevederea e adevăratul curaj.

EURIPIDE,*Rugătoarele, II, 2.
23 — Adevăratul curaj constă în a face fără martori

ceea ce am fi în stare să facem în faţa lumii întregi.
LA ROCHEFOUCAULD, Maxime şi reflecţii,
57.
24 — Adevăratul curaj găseşte întotdeauna o ieşire.

FR A N ţO IS FfiNELON, Peripeţiile lui
Telemah, I, 116.
25 — E ştiut că unii oameni nu au deloc — sau nu

au în suficientă măsură energie. Nu ştiu să facă nimic
din ce-i mai greu şi nici măcar să lase impresia că ar
face ceva. Acestor oameni le place să li se spună că a
face tărăboi nu e lucru de seamă. Adevăratul curaj
e pentru ei cel mai puţin zgomotos, cel care-i deran
jează cît mai puţin pe ceilalţi. Dar pune-1 pe unul
6 CURAJ
dintre aceşti eroi liniştiţi faţă cu cel mai fanfaron din

viaţa reală şi încrederea lui în teorie păleşte repede.
Pretenţiile nu înseamnă totdeauna neputinţa de a face
ceva.
CHARLES LAMB, Eseurile lui Elia : Eroi
populari, 276.
26 — Să se afle că adevăratul curaj nu constă în

defăimarea conştiinţei, că adevărata demnitate nu con
stă în orgoliu.
27 — Viaţa aparţine Patriei, şi nu bravura ci curajul

adevărat îi va fi de folos.
P. S. NAHIMOV, (II, 38).
28 — Adevăratul curaj rezultă din voinţa omului stă-

pîn pe sine, avînd sentimentul datoriei împins pînă la
sacrificiu.
29 — Adevăratul curaj este acela pe care-1 dictează
datoria.
PAUL DOUMER, Cartea fiilor mei : Curajul,
5 9 ; 61.
30 —- Adevăratul curaj înseamnă să fii curajos tocmai

atunci cînd nu eşti.
JULES RENARD, Scrieri alese.
31 — Adevăratul curaj este p asiv : indiferenţa faţă

de moarte.
ALBERT CAMUS, Caiete, 249.
CURAJ 7
CURAJ (CURAJOS)
Unui om plin de curaj nimic nu-i este

cu neputinţă.
Deviza lui JACQUES C O E U R 3
32 — Cel curajos este apărat de curajul său.

33 — Curajul e bun, dar dacă întrece măsura devine
nechibzuinţă.
3,4 — Lupul cînd e singur devine leu.
35 — Mulţimea biruie curajul.
PROVERBE ARABE
36 — Omul bun este întotdeauna curajos ; cel curajos

nu este întotdeauna bun.
37 •— Paiele de orez scot mult fum ; omul sărac are
curaj.
PROVERBE CHINEZEŞTI
38 — Are destul curaj, dar îi lipseşte forţa.

39 — Cine este curajos şi neputincios are urechi strivite.
40 — Curajul se vede după faţă.
41 — Inima sau curajul întreprind acţiunea.
42 — Inimii curajoase nimic nu-i este imposibil.
43 — La ghionturi şi escamotări4 /curajul se ascunde
sau se culcă.
44 — Mult curaj împotriva nenorocirii, totuşi mai mult
în fericire.
45 — N u faci un leu dintr-un iepure.
46 — Numai curajul te scoate dintr-o situaţie grea.
47 — Omului curajos nu-i trebuie sabie lungă.
48 — Omul curajos nu se lasă doborît de greutăţi.
49 — Succesul a fost întotdeauna un copil al curajului,
PROVERBE FRANCEZE
8 CURAJ
50 — Cine n-are curaj trebuie să aibă picioare bune.

PROVERB ITALIAN
51 — Norocul însoţeşte curajul.

PROVERB LATIN
52 — A-şi lua inima în dinţi.

53 — A ţine lupul de urechi.
54 — A ţine lupul de coadă.
55 — Arde-mă, frige-mă, / Pe cărbune pune-mă.
56 — Cocoşul şi sub covată tot cîntă.
57 — Cu curaj şi cu silinţă izbuteşti, / la orice te
îndeletniceşti.
58 — De-ar fi Oltul cît de-adînc / tot o să trec să mă
duc.
59 — Doar nu dau T ătarii5.
60 — Fără curaj pururea în primejdie te găseşti.
PROVERBE ROMANEŞTI
61 — Curajul ia cu asalt cetăţile.

62 — Curajos printre oi şi oaie speriată printre cu
rajoşi.
63 — Omul curajos nu stă mult pe gînduri.
PROVERBE RUSEŞTI
64 — în faţa încurcăturilor, singurul leac e curajul

statornic.
65 — în fiecare inimă doarme un leu.
66 — Revorverul trebuie să stea în mîna celui curajos.
PROVERBE TURCEŞTI
67 — Cel care nu e abătut în restrişte, cel care nu se

veseleşte la izbîndă, cel care nu se teme de luptă —
rar naşte o mamă un astfel de copil, menit să fie po
CURAJ ’ 9
doaba celor trei lum i6.

68 —■ Cine nu-şi pierde cumpătul în nici o nenorocire,
datorită acestei puteri, trece peste toate cu bine, în
mod neîndoios.
PANCIATANTRA, I, 27 ; II, 6.
I
69 — Fără curaj nu se trece peste nici o nenorocire

chiar dacă este foarte mică.
70 — Nenorocirile fug departe de cei curajoşi ca şi
cum le-ar fi frică.
7-1 ■
—■ Soarta ajută pe cei curajoşi.
KATHASARITSAGARA (Oceanul de po
veşti), 18, 309 ; 37, 42 ; 311.
72 — Sufletul mi-i curajos, căci am îndurat multe

suferinţe pe valuri şi în răzbei.
HOMER, Odiseea.
73 — în suflet de hidalg/ bărbăţia, ca să crească,/

nu-şi socoate-avîntu-n ani.
ROMANCER® ; Ciclul Cidului, 77.
74 — Acela care iubeşte studiul, va obţine conştiinţa

m orală; acela care face eforturi, va obţine virtutea
umanităţii ; acela care ştie să aibă jenă de slăbiciunile
sale, va obţine curajul moral.
CONFUCIOS
75 — Norocul nu ajută pe cei fără curaj.

SOFOCLE
76 — Bărbăţia micşorează loviturile soartei.

77 —• Curajos nu e numai cel ce învinge pe duŞmani,
ci şi acela ce-şi înfrînge propriile păcate.
DEMOCRIT, Fragmente.
10 CURAJ
78 — E mai nesocotit curajul de care dau dovadă cei

care se expun la primejdie fără experienţa lucrului,
decît al acelora care îl înfruntă după o anumită pre
gătire.
PLATON, Dialoguri, 97.
79 — Astfel se ajunge la stele 7.

VIRGILIU, Eneida, VI, 95.
80 — Dacă s-ar prăbuşi cerul în bucăţi, ruinele l-ar

lovi fără să-l înspăimînte.
81 — Curajos în orice acţiune.
HORAŢIU, Ode, 3, 3, 7 sq ; 10.
82 — Norocul însoţeşte curajul.

CICERO, Tusculanele, 5, 9, 25.
83 — Nici durerea şi nici rana unui bărbat nu trebuie

să pară prea mari.
JUVENAL, Satire, 13, 11.
84 — Faima şi amintirea tatălui [...] îmi inspiră pu

terea şi curajul bărbătesc.
MARC AURELIU, Cugetări.
85 — Pînă nu i-a sunat ceasul, nimeni nu-şi cunoaşte

curajul.
THOMAS BECKET, (V, 6).
86 ■
— Ce-i mai rău ca omul fără curaj şi chibzuinţă ?
ŞOTA RUSTAVELI, Viteazul în piele de
tigru, 157.
87 — Curajul nu răsare numai la război.

CURAJ 11
88 —• Nu poţi trage dintr-o singură faptă îndrăzneaţă

concluzia că un bărbat ar fi curajos ; acela care e cu
adevărat curajos e întotdeauna şi în toate prilejurile.
89 •— Tot un curaj pe uliţă ca şi în război.
90 — Trebuie să fii curajos pentru tine însuţi; să-ţi
stăpîneşti temeinic curajul şi să te asiguri împotriva
atacurilor soartei.
MICHEL MONTAIGNE, Aforisme, 38.
91 — Clinele bun atacă întotdeauna din faţă.

SHAKESPEARE, Titus Andronicus, Vj 1,
102 .
92 — Şi cel mai curajos este pus în încurcătură atunci

cînd este atacat cu curaj.
A. LOPF.Z DE VEGA, Paradoxuri raţionale.
93 — Felurile curajului care sînt necesare îndeosebi

tineretului sînt : sinceritatea şi stăruinţa în muncă.
J. A. COMF.NIUS, Marea Didactică.
94 — Orice om curajos e un om de cuvînt.

PIERRE CORNEILLE, Mincinosul, III, 2.
95 — Nu poţi fi sigur de curajul tău dacă n-ai fost

niciodată în primejdie.
137.
96 — Fără curaj, nici un om nu poate ţine cu stator

nicie la datoriile sale şi nici nu poate să aibă caracterul
unui bărbat cu adevărat vrednic.
JO H N LOCKE, Cîteva idei asupra educaţiei.
12 CURAJ
97 — Pentru un om liber fuga la timp şi lupta dove

desc curaj deopotrivă de mare f ... 1, omul liber alege
fuga cu acelaşi curaj sau prezenţă de spirit cu care
alege lupta.
BARUCH SPINOZA, în voi. Etica, 231.
98 — Bogăţiile sînt mai potrivite pentru a slăbi decît

a mări curajul şi un om de suflet rău înzestrat cu bu
nurile soartei este adeseori mai de temut decît acela
care este copleşit de binefacerile sale.
99 — Curajul este una din calităţile care nu se pot
dobîndi prin principii şi reguli. Gîndirea n-ar putea
să facă viteji.
100 •— Un servitor nărod şi o femeie neastîmpărată
sînt doi excelenţi profesori de răbdare, sub care se pot
face în puţin timp progrese considerabile. Dar trebuie
să ai curaj pentru a te pune sub disciplina lor.
G. T. OXENSTIERN, Cugetări, reflecţii şi
maxime morale, II, 211 ; 294 ; 238.
101 — Oamenii uşuratici şi înrobiţi plăcerilor sînt

lipsiţi de curaj în faţa primejdiilor.
FRANQOIS FfiNELON, Peripeţiile lui
Telemah, I, 74.
102 — în primejdiile mari se văd cei curajoşi.

J. F. REGNARD, Legatarul universal, 1, 4.
103 — Ceea ce-i trebuie unei femei e curaj şi puterea

de a se ţine pe propriile ei picioare.
DANIEL DEFOE, Moli Flanders.
104 — Şi aceasta socoteşte, că de vreme ce cu trupul

vîrtos, tare, bărbat şi vrednic eşti, cu atît mai mult
C URAJ 13
cu sufletul tare, mai vîrtos, mai bărbat şi mai vrednic

trebuie să fii.
DIMITRIE CANTEMIR, Divanul.
105 ■— Boala stinge la unii oameni curajul, la alţii

frica şi chiar dragostea de viaţă.
106 — Este nedrept să pretindem de la un suflet do-
borît şi învins de zguduirile unei boli fără leac să*şi
păstreze aceeaşi vigoare de care a dat dovadă în alte
împrejurări. [...] Şi cum să îndrăznim să afirmăm
cu tărie că n-a fost niciodată curajos cît timjp a fost
sănătos, pentru că n-a mai avut curaj în clipele de
agonie ?
107 — In nenorocire, nu aştepta ajutor de la nici un
prieten. Pune-ţi toată încrederea în curajul şi posibilită
ţile minţii tale [...]. Un suflet curajos nu trebuie să-şi
aştepte soarta de la un haT:îr sau un capriciu al cuiva.
Munca lui trebuie să-i facă o soartă demnă de el.
108 — Scadenţa 8 curajului este cutezanţa în faţa unei
morţi sigure.
VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii, 23 ;
23 ; 138 ; 104.
109 — Fermitatea şi curajul spiritului ţin întotdeauna

de lărgimea acestuia. Omul care are mijloace bogate
spre a-şi realiza proiectele este îndrăzneţ în concepţii.
C. A. HELVfiTIUS, Texte pedagogice alese :
Despre spirit, 10.
110 — Curajul şi modestia sînt virtuţile cele mai ne

echivoce, căci, prin natura lor, ipocrizia nu le poate
imita. De altfel, ele au comun şi însuşirea că se expri
mă amîndouă prin aceeaşi culoare.
J. W. GOETHE, Maxime şi reflecţii, 42.
14 CURAJ
111 — Curajul nu constă în a nu vedea pericolul, ci

în a-1 învinge, atunci cînd îl cunoşti.
J. P. RICHTER, Despre educaţie, 70.
112 — Bărbăţia sufletului, cel mai mare dar.

113 — Biruinţă s-o aştepţi din curajul tău, şi din
iscusinţa ta, iar nu de-a gata de la Domnul.
114 — Cel mai mare curaj să ţi-1 arăţi spre ocrotirea
omenirii ca şi tu în omenire să te socoteşti.
115 —• Fără curaj pururea în primejdii te găseşti.
116 — La cele grele, iar nu la cele uşoare să te arăţi
cu curaj ca să le poţi birui.
117 — La orice întîmplare, fie cît de mare, cu sta
tornicia, stăruirea, răbdarea şi curajul te poţi îndrepta,
iar cu întristare, moleciune şi deznădejde de tot te
topeşti. Alege care-ţi place.
IORDACHE GOLESCU, Povăţuiri pentru
buna-cuviinţă, 22 ; 31 ; 157 ; 47 ; 47 ; 93.
118 •— Pe lîngă inteligenţă, curajul este o calitate esen

ţială pentru fericirea noastră.
ARTHUR SCHOPENHAUER, Viaţa, Amo
rul, Moartea, 212.
119 — Omul se îngrozeşte uneori de nişte năluci. Pen

tru a nu te teme de nimic, trebuie să priveşti lucrurile
cu mai multă atenţie şi mai îndeaproape.
SILVIO PELLICO, închisorile mele.
120 -T- Cine are curajul să rîdă, e stăpîn peste lume

asemenea celui pregătit să moară.
121 — Există, ciudat lucru, [...] un curaj mai josnic
şi mai 'vrednic de dispreţ decît frica : este curajul ne
guţătorilor şi al altor oameni care şi-au închinat viaţa
CURAJ 15
banilor, oameni care, foarte adesea, pentru un cîştig

neînsemnat sau pentru economisiri sordide, refuză cu
încăpăţânare precauţiile şi prevederile necesare conser
vării lor şi se expun la primejdii extreme, în care nu
rareori, eroi netrebnici, îşi află o moarte dezonorantă.
GIACOMO LEOPARDI, Scrisori, însemnări,
cugetări, 359 ; 322.
122 — Cînd se află sub povara unei mari nenorociri

sau sub jugul persecuţiilor, omul curajos, începe, ca să
zic aşa, să-şi jertfească propria persoană, socotind
fiecare zi ca o zi cîştigată împotriva soartei.
123 — Curajul şi dragostea de libertate fac minuni.
124 — Fericirea e făcută din curaj şi din muncă.
125 — Rolul femeii este cel de a lega rănile şi a însu
fleţi curajul.
H ONORfi © E BALZAC, Un episod din
timpul Terorii, 45 ; Maxime şi cugetări, 51 ;
Scrisoare către Laurent Jan din 10 decem
brie 1849 ; Maxime şi cugetări, 56.
126 — Curajul dă fiecărei profesii tonul decisiv.

127 — Fiecare are curajul său personal, tot aşa cum
are talentul său propriu ; dar curajul tigrului este un
lucru şi cel al calului altul f...j. Există un curaj de
cabinet de lucru, la fel de bine ca un curaj de cîmp
de bătălie ; un curaj de atitudine în reuniunile intime şi
un curaj în reuniunile publice ; un curaj care face
individul capabil să se adreseze cu autoritate unui
auditoriu ostil, în timp ce un altul, care înfruntă cu
uşurinţă o gură de tun, nu îndrăzneşte să o deschidă
pe a sa.
128 — Fiecare fiinţă are curajul conştiinţei sale, în
raport cu datoriile sale ; Arhimede are curajul geo
16 CURAJ
metrului care acordă importanţă diagramelor sale, nea

tent la asediul şi jaful oraşului ; şi soldatul roman
capacitatea de a-1 lovi pe Arhimede. Fiecare e puternic
atunci cînd se sprijină pe ceea ce îi este lui propriu
şi fiecare se pierde cînd caută în el însuşi forma cu
rajului altora.
R. W. EMERSON, Societate şi singurătate :
Curajul, 232 ; 234 ; 236.
129 — Curajul poartă, ca şi virtutea, răsplata în sine

însuşi şi nu se gîndeşte la aplauze.
130 — în viaţa de toate zilele, nimic nu e mai încu
rajator şi mai frumos decît să vezi un om opunînd
răbdare la durere, izbîndind numai prin puterea carac
terului său, şi cînd tălpile îi sîngerează şi genunchii se
înconvoaie, el să meargă încă susţinut de curajul său.
131 — Romanii întrebuinţau pe bună dreptate acelaşi
cuvînt (virtuos) pentru a arăta nu numai virtutea, dar
şi curajul, ceea ce e într-un înţeles moral, cea mai
înaltă între toate virtuţile, fiind aceea care ne dă iz-
bîndă asupra noastră înşine.
132 — Trebuie [...] uneori un anumit fel de curaj şi
pentru a comite o mişelie.
SAMUEL SMILES, Fă-ţi datoria, 142; Aju-
tă-te singur (Self-Help) : Energie şi curaj,
163 ; Banii-Folosinţa şi risipirea lor, 225 ;
Fă-ţi datoria, 90.
133 — Trebuie să fii plin de curaj ca să rosteşti în

gura mare lucruri pe care toată lumea le trece sub
tăcere.
A. I. HERŢEN, Opere filosofice alese, 253.
134 — Curajul se poate lipsi de succes, temeritatea, nu.

O'TTO BISMARCK, Caietul tinereţii, 149.
CURAJ 17
135 — Norocul nu le surîde decît celor curajoşi.

ANTONY TROLLOPE, Doctorul Thorne,
II, 181.
136 — Un om fără cea mai mică urmă de teamă

este un tovarăş mai periculos decît un laş.
HERMAN MELVILLE, Moby Dlck, 119.
137 — Curajul de la natură este acel bloc de marmură

preţioasă din care frica înalţă impunătoarea statuie a
bărbăţiei.
138 — Curajos este nu cel care înfruntă pericolul fără
să simtă frica, ci cel care poate să înăbuşe cea mai
mare frică şi să se gîndească la pericol fără să se
supună fricii.
K. D. UŞINSKI. (II, 39 ; III, 41).
139 — Omul hotărît se sprijină de curajul său ca de

o stîncă de granit.
N. V. SELGUNOV, (II, 38).
140 — Chiar însuşiri bune, cu un curaj neînfrînt pot

deveni răi consilieri, dacă nu sînt precumpănite de o
judecată rece şi o mare linişte. Dacă sentimentul cura
jului predomină, el poate produce o încredere greşită.
COLMAR, VON DER GOI.TZ, Conducerea
războiului, 334.
141 — Lasă raţiunea să acţioneze şi ea îţi va arăta

ce menire ai, îţi va da regulile cu care să intri curajos
în societate.
L. N. TOLSTOI, Jurnal, I, 3.
142 — Durerea sufletului care stă ferm în faţa greu

tăţilor este mai bună decît fuga înapoi, spre locul în
18 CURAJ
care^se află liniştea şi siguranţa. Fluturele care continuă

să plutească în jurul lămpii, miscîndu-şi aripioarele
pînă în clipa cînd arde, este mai presus decît cîrtiţa
care trăieşte în linişte şi siguranţă în galeria sa întu
necoasă. Sămînţa care nu suportă frigul iernii şi sti
hiile naturii nu va putea spinteca scoarţa pămîntului
şi nu se va bucura de frumuseţea lui april.
D. H. DJUBRAN, Aripile frînte, 213.
143 — In poziţia cea mai nedemnă se aruncă oamenii

care au destul curaj pentru a face o faptă după impulsul
conştiinţei lor, dar nu au destul pentru a-i suporta con
secinţele inevitabile.
TITU MAIORESCU, Convorbiri literare,
nr. 4, iulie, 1880.
144 — Ştiţi cum se numeşte veselia oamenilor care

gîndesc ? Se numeşte curaj al spiritului.
ANATOLE FRANCE, Viaţa literară, 43.
145 ■ — Fără curaj, omul chibzuit şi cu voinţă nu reu

şeşte ; rămîne neputincios faţă de problemele impor
tante, în orele grele şi hotărîtoare.
146 — Curajul în faţa morţii nu constă numai în a
nu da înapoi cînd moartea se apropie şi cînd avem
datoria să o înfruntăm fără slăbiciune. Foarte adesea
o vedem cînd este de neînlăturat. Tot curajul ne face
atunci să o aşteptăm cu calm, să ne preparăm a o
primi cu o figură liniştită, cu sufletul ferm şi senin.
147 — în afară de curaj în sensul obişnuit al cuvîn-
tului, în afară de curajul fizic şi moral [...] există un
curaj aparte numit curajul civic, cetăţenesc [...]. Acest
curaj, se zice, curajul civic, este cel mai anevoios şi cel
mai rar. Omul călăuzit de raţiune, însufleţit de voinţă,
CURAJ 19
care pune datoria mai presus de orice, va exercita

fireşte curajul civic. El va fi curajos în toată accep
ţiunea cuvîntului.
148 — Spunem despre un lucrător de uzină, despre un
ţăran, despre un muncitor oarecare, adîncit în munca
■lui, care nu-şi pierde timpul şi nu-şi cruţă puterile, că
e curajos. Felul de curaj de care dă dovadă este negre
şit curajul, curajul fără altă calificare. E acelaşi care-1
face pe viteaz să iasă înaintea greutăţilor, piedicilor,
pericolelor. Şi e tot acelaşi care ne face să primim
fără ezitare şi fără descurajare toate sarcinile vieţii,
toate cele pe care ni le impune datoria şi acelea pe
care un sentiment generos ne face să le suportăm în
afară de obligaţia morală.
PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei :
Curajul, 58 ; 63 ; 69 ; 61.
149 — Cel care are curaj poate fi un bun tovarăş de

drum, chiar dacă la început nu are destulă dibăcie.
SEI.MA LAGERLOF, Minunata călătorie a
lui Nils Holgersson prin Suedia, 44.
150 — Omul, ca să biruie, trebuie mai întîi să se

biruie pe sine şi să-şi învingă frica întunecată legată
de trup cu voinţa luminoasă a sufletului.
BARBU ŞTEFÂNESCU-DELAVRANCEA,
Jurnal de război, 123.
151 — Curajul înfruntă durerea serioasă cu mijloace

serioase alese şi cumpănite de raţiune, în acord cu con
cluzii întemeiate pe natura lucrurilor.
152 — Oricînd se înfruntă, într-o formă oarecare, du
rerea, avem o formă de curaj.
ION GAVANESCUL, Pedagogia generală,
427 ; 422.
2 — C urajul în proverbe 209
20 CURAJ
153 — Trebuie să ai curajul de a prefera omul deştept

omului foarte amabil.
JULES RENARD, Jurnal, 539.
154 — Curajul unui om presupune un sacrificiu de

forţe, e o ofertă pe care o face mai mult decît i se cere
şi omul e cu atît mai mare, cu cit dă mai mult.
NICOLAE MOISESCU, Cultivarea minţii cu
ajutorul biologiei, 67.
155 — Există o vîrstă în viaţă, cînd trebuie să ai cura

jul de a fi nedrept, cînd trebuie să ai curajul să stîrpeşti
toate admiraţiile şi toate respectele învăţate şi să negi
totul — minciuni şi adevăruri — tot ceea ce n-ai recu
noscut cu adevărat. Prin toată educaţia sa, prin tot ceea
ce vede şi aude în juru-i, copilul soarbe un număr atît
de mare de minciuni şi de prostii amestecate cu ade
vărurile esenţiale, că prima datorie a tînărului care
vrea să fie om sănătos, e să lepede tot afară din el.
ROMAIN ROLLAND, Umila viaţă eroică şj
precursorii, 16.
156 — Bărbăţia cere putere de voinţă, stăpînire de sine,

cere să ştii să înfrîngi slăbiciunea.
N. K. KRUPSKAIA, Opere pedagogice alese,
II, 186.
157 — Cea mai înaltă şi mai serioasă dovadă de curaj,

nu stă numai în a dispreţui moartea, ci în a-ţi stăpîni
frica de alţi oameni şi neliniştea în faţa străinilor.
F. W. FGRSTER, Cartea vieţii, 102.
158 — Dacă vrei să treci drept un om de caracter şi de

curaj în propriii tăi ochi, nu face concesii de conştiinţă
în directivele vieţii 'tale. Dacă vrei să treci drept un om
CURAJ 21
de caracter şi de curaj în ochii altora, ajunge să nu faci

concesii la lucrurile mici, zilnice.
GARABET IBRAILEANU, Privind viaţa, 25.
159 — Cînd poţi merge, de ce să te tîrăşti ?

160 — Curajul tuturora nu se alcătuieşte totdeauna din
curajul fieştecăruia.
161 — Sînge rece nu înseamnă inimă rece.
162 — Totdeauna te temi numai de închipuirea ta.
Faţă de realitate lupţi sau te supui — şi una şi alta
fără frică.
NICOLAE IORGA, Cugetări, 56; 117;
14S ; 30.
163 — A-ţi pierde curajul înseamnă a pierde totul.

ROALD AMUNDSEN, (XVI, 213).
164 — Talentul propriu-zîs al unui artist se manifestă

prin capacitatea acestuia de a-şi descoperi şi înţelege
propriile greşeli şi în special prin curajul său de a le
recunoaşte existenţa.
ENRICO CARUSO, (XIX, 216).
165 — Şi-n versul meu, cu viscolu-n simţire,,/Eu voi

cînta curajul pe pămînt, /Şi focul tinereţii din privire !
V. I. BRIUSOV, Eu am crescut în vremea
surdă : Tinerilor, 185.
166 — Există două feluri de curaj : acela cerut de auto-

constrîngere şi acela generat de temeritate.
LLOYD C. DOUGLAS, Obstacole, 287.
167 — Lupul e o sălbăticiune deosebit de inteligentă

şi are curaj în măsura necesităţii.
MIHAIL SADOVEANU, Istorisiri de vînătoa-
re, 434.
22 CURAJ
168 — Curajul naiv al unui om cu convingeri de ne

zdruncinat izbucneşte tocmai acolo unde savanţii şovăie
să dea impulsul creator şi, ca mai totdeauna, o simplă
întîmplare pune în mişcare întreaga acţiune.
ŞTEFAN ZWEIG, Orele astrale ale omenirii,
139.
169 — Trebuie [...] să avem hotărîrea şi curajul să ţinem

pas cu vremea, dacă nu chiar să facem un pas înaintea
vremii.
PETRU GROZA, Texte alese, 295.
170 — Toţi oamenii cu adevărat mari au ca primă vir

tute sinceritatea. Ei îşi extirpă ipocrizia din inimă ; dei-
văluie cu bravură slăbiciunile, îndoielile lor. Se disecă.
Îşi expun sufletul pentru ca toţi contemporanii lor să se
recunoască în această imagine şi să arunce din viaţa lor
minciunile care o corup. Sînt curajoşi. înghiontesc în
drăzneţ prejudecăţile. Nici o putere civilă, morală sau
imorală nu li se impune.
ANATOLE FRANCE, Gînduri şi lumină, 24.
171 — Trebuie să deosebim curajul de diversele lui ca-

ricaturi : lăudăroşenia sau cutezanţa. Curajul nu ex
clude prudenţa şi nici circumspecţia, dimpotrivă.
GEORGES DUHAMEL, Viaţa şi aventurile
lui Salavin.
172 — Cartea de aventuri — de aventuri constructive—

îşi are rostul ei în formarea unei opinii, a unei preferinţe
şi, în orice caz, pentru dezvoltarea unor sentimente şi
formarea unor calităţi, între oare curajul rămîne ele
mentul principal, determinant, ca şi spiritul de iniţiativă,
încrederea în sine.
HENRI COANDĂ, X III, 281.
CURAJ 23
173 — Curajos este cel care ştie să înăbuşe frica. Un

altfel de curaj nu poate exista. Credeţi oare că cel care
merge la moarte sub gloanţe nu simte nimic, nu se teme
de nimic ? Nu, [...] acela ştie să-şi înfrîngă teama.
A. S. MAKARENKO, Opere pedagogice alese,
I, 200.
174 — A fi curajos înseamnă a alege dintre diferite al

ternative o ieşire. înseamnă a cîntări între mari incon
veniente, dar nu a alege pe cel mai grav dintre ele ;
înseamnă a paria pe o posibilitate, dar nu pe cea mai
dezastruoasă.
MIHAI RALEA, Psihologia curajului, Viaţa
Românească, mai-iunie, nr. 5 şi 6, 1925, 210.
175 — Marea se supune numai celor curajoşi.

V. I. LEBEDEV-KUMACI, (II, 38).
176 — Există trei feluri de curaj : cel fizic, cel moral şi

cel spiritual. Trupul neînfricat în faţa durerii şi morţii ;
sufletul neînfricat în faţa tentaţiilor plăcerii, ale ruşinii
sau ale onoarei sociale ; spiritul neînfricat în faţa căilor
nebătătorite, în faţa ideilor pe care nimeni nu le împăr
tăşeşte. Curajul fizic este cel mai răspîndit, dar asta nu
înseamnă că este mai prejos decît celelalte. Nimic nu-i
mai nobil decît dispreţul faţă de moarte. Curajul spiri
tual este cel mai rar întîlnit. Pe acesta se sprijină civi
lizaţia umană. Curajul moral există întotdeauna, ca un
reazăm, în spatele celorlalte două feluri de curaj. De el
are nevoie atît trupul, cît şi spiritul. Este ceea ce nu
mim virtute.
177 — Se înserează. Soseşte inevitabila pătrundere în
întuneric. Cine are curajul s-o înfrunte ? Cine altcineva
24 CURAJ
decît acela care s-a negat pe sine, trăind toată viaţa în

sine însuşi.
CONSTANTIN TSATSOS, Aforisme şi cuge
tări, 108-109 ; 49.
178 — Am înţeles ceea ce m-a uimit totdeauna, de ce

Platon (sau Aristotel ?) plasează curajul pe ultima
treaptă a virtuţilor. Curajul nu e făcut din virtuţi
prea frumoase : puţină furie, puţină vanitate, multă
încăpăţînare şi o plăcere sportivă, vulgară [...] Nici
odată nu voi admira un om care nu e decît curajos.
A. DE SAINT EXUPERY, (XIV).
179. — Curajul unei singure personalităţi de a reprima

erorile colective, infiltrate-n conştiinţă, e un fapt istoric
de mare valoare.
POMPILIU CONSTANTINESCU, Calei
doscop, 103.
180 — Elanul e totdeauna adolescentin, curajul întot

deauna tînăr.
181 -— îţi trebuie un curaj orb ca să speri într-o drep
tate oarbă, într-o dragoste oarbă, într-un adevăr orb...
TUDOR BOGDAN, Starea de crepuscul,
48 ; 36.
182 — Cînd Michelangelo a pus problema tinereţii te

merare, l-a făcut pe David 9 şi a realizat o imagine în
care chintesenţa curajului are aureola inteligenţei şi a
onestităţii.
183 — Curajul eroului cu spadă e frumos, fiindcă el
înfruntă moartea. Artistul înfruntă urîtul. E mult mai
greu.
184 — Omul curajos este atît de modest îneît uneori
nici nu afli de la el. îl întîlneşti doar cînd cauţi adepţi
CURAJ 25
pentru o cauză nedreaptă. Atunci el spune nu ! Şi parcă

se ascunde după umbra lui de ruşinda ta şi spune că nu
s-a gîndit încă, în sfîrşit, dacă apeşi pe conştiinţa lui,
dacă-1 încolţeşti, îi apare în ochi o flacără vînătă. E
bine să te fereşti de mînia lui.
185 — Pe omul curajos îl cunoşti după liniştea cu care
stă el în faţa primejdiei, pe fricos după cum scoate
pieptul în afară. Alege-ţi prieteni calmi.
186 — Talentul înseamnă curaj. Curajul naiv al celui
ce spune : lumea şi viaţa sînt triste, dar eu vreau să
trăiesc...
IO N VLASIU, în spaţiu şi timp, III, 160 ;
II, 237 : II, 162 ; III, 73 ; III, 94.
187 — A avea curaj şi a avea dreptate : cei doi poli ai

istoriei şi ai vieţii. Unul, în genere, îl neagă pe celălalt.
188 — Mulţimea, cînd .este văzută ca o clocitoare
umană a lucrurilor care te fac să trăieşti, te înseninează
şi-ţi dă curaj.
CESARE PAVESE, Meseria de a trăi, 276 :
309..
189 — Curaj, n-ar fi mai nimerit /S ă afli alt loc de

trăit, / Nu doar în pomul plin de floare, / Ci-n inima-mi
mult temătoare ?
WILLIAMS TENNESSE,.Noaptea Iguanei,
124.
190 — Curajul, după Schopenhauer, e „o simplă virtute

de sublocotenent".
191 — întotdeauna există o filosofie care să justifice
lipsa curajului.
192 — Nu avem decît tîrziu curajul a ceea ce ştim.
26 CURAJ
193 — Să consideri eroismul şi curajul drept valori se

cundare — după ce ţi-ai dovedit curajul.
ALBERT CAMUS, Caiete, 338 ; 205 ; 398 ;
274.
194 — Curajul fizic este cea mai simplă formă a cura

jului şi de altfel cea mai răspîndită.
HAROUN TAZIEFF, (IV, 5).
195 — Comunistul trebuie să fie cinstit, curajos, demn,

să lupte cu ardoare pentru adevăr, pentru dreptate şi
libertate.
196 — In momentele grele prin care a trecut ţara noas
tră (cutremurul din 4 martie 1977 — n.ns.), s-au afirmat
cu putere nobilele trăsături ale omului nou, constructor
al socialismului. Cred că nici un fel de lucrări ale filo
sofilor, ale celor care se ocupă de caracterizarea omu
lui nou, riu ar fi putut pune în evidenţă cu atîta preg
nanţă aceste trăsături minunate pe care le-a demon
strat poporul nostru, omul nou stăpîn pe destinele sale,
hotărît să înfrîngă orice greutăţi [...] : dîrzenia, tenaci
tatea, curajul, răspunderea faţă de interesele generale
ale naţiunii, încrederea nestrămutată în cauza socia
lismului [...].
197 — Trebuie să păstrăm permanent spiritul revolu
ţionar novator, preocuparea pentru dezvoltarea conti
nuă a societăţii noastre, lupta împotriva a tot ceea ce
este vechi şi perimat, promovarea cu curaj a noului în
toate domeniile de activitate ! Aceasta constituie o ce
rinţă deosebit de importantă a întregii activităţi de
CURAJ 27
partid şi de stat în făurirea societăţii socialiste şi comu

niste în România.
NICOLAE CEAUŞESCU, România pe dru
mul construirii societăţii socialiste multilateral
dezvoltate, VI, 661 ; XIV, 221-222 ; XVIII,
682.
198 — Cea mai mare virtute a bărbatului e curajul.

199 — E adevărat ca în curaj e multă inconştienţă, dar
are în el ceva sublim. Fără el nu există progres.
EUGEN BARBU, Jurnal, 373 ; 145.
200 — La vreme de tristeţe chiar şi poarta deschisă de

vînt îţi dă curaj.
RODICA TOTT, Firul Ariadnei, 39.
201 — Curajul răspunderii este, în zilele noastre, un

mod de exprimare a demnităţii cetăţeanului, a simţu
lui său civic, a stăpînirii de sine, este o trăsătură a
unei personalităţi integre.
GEORGE ANTONIU, Respectarea legilor ţării,
cerinţă esenţială a echităţii sociale.
202 — Ştiu că lucrul cel mai important este să fii vo

ioasă şi să ai curaj.
ANNA FRANK, (XX, II, 537).
203 — în bătălia vieţii izbîndesc doar cei temerari şi

perseverenţi, cei ce nu deznădăjduiesc chiar atunci cînd
s-ar părea că „totul e pierdut".
VIRGINIA ZEANI-LEMENI, Mărturii despre
tineri şi tinereţe, 291.
204 — Esenţa eticii leniniste mi se pare curajul, lupta

cu comoditatea de gîndire şi simţire, depăşirea naînce-
28 CUBAJ
tata a măruntelor noastre inerţii, deschiderea faţă de

realul uman, deci faţă de oameni.
ALEXANDRU IVASIUC, Pro Domo. Radica-
litate şi valoare, 209.
205 — Curajul nu e o consecinţă a rutinei,, ci o tră

sătură de caracter formată încă din copilărie, curajul e
ceea ce dă continuu frumuseţe şi, demnitate unei activi
tăţi umane.
IOANID ROMANESCU, Nadia, în Almanah,
Convorbiri literare, 1979, 156.
206 — A dansa pe vulcani nu e neapărat o dovadă de

curaj.
207 — Cei cu adevărat curajoşi vorbesc puţin despre
curaj.
208 — Cel căruia îi e indiferent dacă va trăi nu are
nevoie de nici un curaj.
209 — Nu există experienţă căreia să nu-i poţi supra
vieţui dacă ai curajul să înfrunţi viaţa.
OCTAVIAN PALER, Apărarea lui Galilei,
24 ; 54 ; 80 ; 104.
210 — Progresul de înţelepciune a însemnat, paradoxal,

un progres de curaj.
VICTORIA ANA TĂUŞAN, Brăţara lui Pro-
meteu, 48.
211 — Toţi comuniştii trebuie să manifeste curaj şi ini

ţiativă în lupta pentru promovarea spiritului revolu
ţionar, a noului în producţie, în activitatea economică
şi socială, să acţioneze cu hotărîre împotriva inerţiei,
birocratismului, rutinei şi conservatorismului, a tot ceea
D E S C U R A JA R E 29
ce este învechit şi poate firma progresul societăţii noas

tre socialiste.
Codul principiilor şi normelor muncii şi vieţii
comuniştilor, ale eticii şi echităţii socialiste,
19— 20 .
212 — Curajul timizilor e o floare rară, dar prin aceas

ta nu şi una plăpîndă. Dimpotrivă !
213 ■— Curajul vine treptat dar se exprimă odată.
214 — în faţa curajului totul păleşte.
215 — Pe cei curajoşi nu-i cauţi, îi vezi, îi simţi, îi
stimezi'.
216 — Şi curajul are treptele lui de naivitate.
MARIN VOICULESCU, Lumea în gîndire,
53 ; 53 ; 52 ; 52 ; 52.
DESCURAJARE, DEZNĂDEJDE
Nu trebuie niciodată să te laşi pradă

deznădejdii. Trebuie să ştii că atunci
cînd ţi se pare că ai ajuns la capătul
suferinţei omeneşti, intervin fapte care
pot schimba întreaga situaţie.
A L A IN BOMBARD
217 — Obişnuieşte-te şi cu acele lucruri din pricina că

rora deznădăjduieşti, părîndu-ţi-se că depăşesc puterile
tale. Fiindcă, într-adevăr, şi mîna stîngă, cu toate că e
neputincioasă la alte treburi, din cauza lipsei de practi
că, frîul calului îl stăpîneşte cu mai multa vigoare decît
mîna dreaptă, tocmai fiindcă s-a obişnuit cu aceasta.
218 — Nu fi abătut, nu renunţa şi nu te lăsa descura
jat, dacă nu poţi savîrşi fiecare acţiune după dreptele
30 D E SC U R A JA R E
îndrumări, ci, în momentul cînd ai greşit, revino şi

bucură-te, daca cele mai multe din acţiunile tale sînt
cu adevărat omeneşti şi îndrăgeşti acest scop spre care ai
revenit.
MARC AURELIU, Către sine, Cartea XII,
238 ; Cartea V, 124.
219 — Să te descurajezi înseamnă să te laşi doborît de

nenorocire.
DANIEL DEFOE, Moli Flanders, 136.
220 — Descurajarea constă în a se aprecia pe sine, din

tristeţe mai puţin decît se cuvine.
BARUCH SPINOZA, (în voi. Etica, 165).
221 — Bine că sînt pe lume bucurii şi suferinţe, altmin

teri am deznădăjdui că părăsim viaţa.
CHARLES MONTESQUIEU, Caiete: Plăcere
şi fericire, 339.
222 — Ca deznădăjduirea, nici o patimă mai rea.

223 — La deznădăjduire, pururea cu împotrivire şi
nicicum ei să te supui.
buna-cuviinţă, 57 ; 57.
224 — Omul ar fi atotputernic dacă ar rămîne dez

nădăjduit întreaga viaţă, ori măcar pentru multă vre
me, cu alte cuvinte dacă deznădejdea ar fi o stare care
ar putea dura (21 mai 1824).
cugetări, 311.
225 — Cel mai desăvîrşit artist poate fi descurajat de

critica sau de indiferenţa celei mai desăvîrşite nulităţi,
D E SC U R A JA R E 31
Pentru a înflori, o inimă de artist are neapărat nevoie

de căldura aprobării şi aprecierii şi chiar de străluci
rea admiraţiei. Cînd o epocă e săracă în opere de va
loare, vinovat e publicul nu artiştii.
226 — Descurajarea este cea mai primejdioasă boală
a caracterului.
227 — In cea mai adîncă decădere inima omului păs
trează o scînteie luminoasă ; puţintică voinţă o poate
iarăşi transforma în flacără vie ; numai deznădăjduirea o
stinge cu desăvîrşire.
ADINA OLĂNESCU, Cugetări, 26 : 100 :
52-53.
228 — A părăsi o luptă din cauza ticăloşiei mediului

e tot una ca şi cum ţi-ai tăia gîtul fiindcă e noroi
afară.
NICOLAlT IORGA, Cugetări, 185.
229 — In epocile de cumplită deznădejde oamenii se

aruncă în braţele desfrîului nu ca să petreacă, nu ca să
trăiască, nu ca să se reproducă, ci ca să uite.
N. D. COCEA, Jurnal, 194.
230 — Un artist care n-are momente de o sfîşietoare

descurajare, artistul care nu trece prin timpuri cînd se
crede un „nechemat" — nu e un adevărat artist.
NICOLAE TONITZA, Scrisori despre artă, 43.
231 — Deznădejdea înseamnă a nu cunoaşte motivele

pentru care lupţi şi dacă într-adevăr trebuie să lupţi.
232 — Există un singur caz de deznădejde pură. Al
condamnatului la moarte.
ALBERT CAMUS, Caiete, 375 ; 120.
32 C U R A JU L S E E D U C A
233 — Dacă setea ucide mai repede decît foamea, dez

nădejdea ucide mai repede decît setea.
ALAIN BOMBARD, Naufragiat de bună voie,
28 .
CURAJUL SE EDUCA
Curajul se educă zi de zi printr-o

luptă îndârjită cu ■greutăţile.
N. A. OSTROVSKI
234 — Pe copii, de mici copii, să-ii deda’ şi să-i de-

prinzi cu necazuri, cu curaj, fără frică dă primejdii.
PROVERB ROMÂNESC
235 — Părinţi, îndrumaţi paşii copiilor voştri ; / Nu le

siluiţi gustul, ci călăuziţi-i cînd sînt mici. / Cercetaţi-le
deprinderile, aptitudinile, curajul. / Natura se lasă în
drumată, dar nu poate fi schimbată.
VOLTAIRE, Stanţe sau catrene.
236 — Considerînd bine totul, viaţa fiind lucrul cel

n ai preţios, sacrificiul cel mai greu, am luat-o drept
măsura cea mai puternică a interesului omului ; şi mi-am
zis : dacă fantoma exagerată a mîrşăviei, dacă valoarea
exagerată a consideraţiei publice nu dau curajul orga
nizării 10, îl înlocuiesc cu curajul datoriei, onoarei, ra
ţiunii. Nu vom face niciodată un stejar dintr-un tran
dafir ; însă trandafirul îl suceşti şi îl faci să se lase
rupt. Fericit acela care are ambele curajuri.
DENIS DIDEROT, Scrisoare către doamna
de Forbach despre educaţia copiilor.
C U R A JU L SE E D U C A 33
237 — Cum poate primi copilul o educaţie, astfel ca

purtarea ce i se va impune de cerinţe şi de datorie, în
decursul timpului să devină o a doua natură a lui, în
toate cazurile vieţii ? Această problemă constă în
a forma din fetiţa, îmbrăcată în hăinuţele ei de copilaş,
pe soţia care va mulţumi pe bărbatul ei, pe mama cura
joasă, care va fi la înălţimea datoriei sale ; constă în
a forma din băieţelul încă în haine de copil, pe bărbatul
care va mulţumi pe soţia sa, pe tatăl curajos, care va
şti să-şi ducă sarcina cu demnitate.
J. H. PESTALOZZI, Cum îşi învaţă Gertruda
copiii, 124.
238 — Pe copii la bărbăţie, la muncă şi înfrînare, iar
nu la moleciune, desfătări şi lenevire să-i deprinzi de
mici.
buna-cuviftiţă, 165.
239 — Nu toţi oamenii se nasc curajoşi [...], aceasta e o
chestiune de temperament. Este ceva adevăr în această
observaţie, şi mulţi oameni sînt curajoşi din fire. Dar
toţi, fără deosebire, pot deveni curajoşi. Curajul se do-
bîndeşte, precum se dobîndeşte şi înţelepciunea şi voinţa.
PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei : Cu
rajul, 58-59.
240 — Dacă frica este o inferioritate, curajul excesiv

este o pacoste socială. Bătăuşii, hărţăgoşii, gălăgioşii sînt
o plagă pentru toţi acei cu care vin în atingere. Edu
catorul trebuie să se ferească deopotrivă de ambele exa
gerări.
241 — Deprinzînd pe copil să înfrunte teama, noi am
făcut jumătate de drum pînă la curaj [...1. Rămîne să
completăm lucrul deşteptînd dispreţul pentru laşitate
34 C U R A JU L SE E D U C A
şi entuziasmul pentru faptele de bărbăţie, împuterni

cind iubirea de adevăr, de neam, de bine şi dreptate —
cari cer mai mult curaj decît toate primejdiile de altă
dată — şi făurind prilejuri în care copiii să aibă de în
fruntat oarecare mici pericole, singure în stare să oţe-
lească prezenţa de spirit, sîngele rece, energia de a reac
ţiona şi a nimici piedicile.
ANA CONTA-KERNBACH, Noţiuni de pe
dagogie didactică şi metodică, 107-108 ; 108.
242 — Ce influenţă magnetică exercită credinţa în

dreptatea unei cauze, ca forţă înviorătoare asupra unui
om [...] ! Tocmai această bază trainică a omului îl spri
jină, îi dă curaj, forţă şi tărie în toate împrejurările.
243 — Curajul, tăria sufletească sînt mijloace de ne
preţuit pentru întărirea voinţei omeneşti şi a propriei
tale energii.
ERNST THÂLMANN, (X, 207 ; 21).
244 — Nu se poate crea un om curajos, dacă au va fi

pus în situaţia de a da dovadă de curaj, indifereat
cum : fie prin stăpînire de sine, printr-o exprimare
dreaptă şi făţişă, suportare de încercări, lipsuri, fie prin
răbdare şi îndrăzneală.
A. S. MAKARENKO, Opere pedagogice alese,
I, 39.
245 — Cele mai bune metode de educare a curajului

şi rezistenţei sînt : exemplul dat de adulţi, înlăturarea
cauzelor care dau naştere la o frică neîntemeiată, lupta
împotriva fricii, care se înrădăcinează la copii ca ur
mare a unei educaţii greşite, precum şi lărgirea expe
rienţei copiilor.
A. I. SOROKINA, Pedagogia preşcolară, 260.
ÎN D R Ă Z N E A L A — P R U D E N Ţ A 35
CURAJ—ÎNDRĂZNEALĂ
■N.
246 — Îndrăzneala poate proveni dintr-un meşteşug
omenesc, din nebunie sau mînie, ca şi puterea, pe cînd
curajul e datorit firii şi bunei întreţineri a sufletului.
PLATON, Protagoras şi Lysis, 81.
247 — Nu poate fi nimic de necucerit pentru oamenii

curajoşi, nimic nu e greu pentru cei îndrăzneţi.
PLUTARH, Alexandru şi Cezar.
248 — E de ajuns ca un singur om să arate curaj pen

tru ca îndrăzneala să le vină şi altora.
ŞTEFAN ZWEIG, Omagiu lui Romain Roland:
Recunoştinţă, 89.
CURAJ—PRUDENŢĂ
249 — Partea cea mai bună a curajului este prudenţa.

SHAKESPEARE, Henric al IV-lea, partea
întîi, V, 4, 120-121.
250 — înainte de a te azvîrli într-o primejdie, trebuie

s-o prevezi şi să te temi de ea ; dar atunci cînd eşti
în mijlocul primejdiei nu-ţi rămîne decît s-o înfrunţi.
FR A N ţO IS FENELON, Peripeţiile lui Te-
lemah, I, 14.
251 — Pe lînga prudenţă mai este şi curajul o însuşire

neapărată pentru fericirea noastră. Ce e drept, nici pe
una nici pe alta nu ne-o putem da, ci le avem de moş
tenire 1...1. Cu toate acestea, deprinderea şi voinţa
hotărîtă ajută mult la sporirea capitalului firesc.
ARTHUR SCHOPENHAUER, Aforisme
asupra înţelepciunii în viaţă, 386.
36 PRUDENŢĂ
252 — In ceea ce priveşte lucrurile neplăcute şi formi

dabile, prudenţa nu constă în sustragere sau în fugă, ci
în curaj. Cel care vrea să înainteze cu oarecare seninătate
prin direcţiile cele mai liniştite ale vieţii, trebuie să aibă
curajul de a lua hotărîri. Să privească în faţă obiectul
temerilor sale cele mai mari şi, de obicei, hotărîrea sa va
face ca aceste temeri să fie (neîntemeiate.
R. W. EMERSON, Eseuri : Prudenţă, 179.
253 — Ar exista două politici, dacă trebuie să credem

pe oamenii îndemînateci : aceea a prudenţei şi a noastră.
Noi răspundem că în faţa crimei nu există decît o sin
gură politică : aceea a umanităţii. Se pretinde că sîntem
lipsiţi de rezervă şi de precauţiune. Nu [...]. Prudenţa nu
constă în a autoriza crima printr-o tăcere laşă. Laşita
tea nu e niciodată înţeleaptă. 11
ANATOLE FRANCE, (XXIII, 29).
254 — Ficţiunea păşeşte prudent ca să convingă lumea;

dar realitatea are curaj să fie stranie, fiindcă nu-i pasă
ce crede lumea.
RABINDRANATH TAGORE, Cvartet.
255 — Nu putem închide porţile partidului de teamă

să nu pătrundă în rîndurile lui agentura duşmană. Să
lărgim cu curaj rîndurile partidului nostru — iată lmia
noastră de orientare. Dar lărgind cu curaj rîndurile par
tidului nu trebuie să dăm dovadă de nepăsare, să dăm
posibilitatea agenturii duşmane şi speculanţilor politici
să pătrundă în rîndurile lui. Dacă ţinem minte numai o
singură latură a chestiunii şi o uităm pe cealaltă, putem
face greşeli. „Să lărgim cu curaj rîndurile partidului
P R U D E N Ţ A — R A Ţ IU N E 37
nostru, dar să nu admitem în rîndurile lui nici un

ticălos" — numai această linie este justă.
MAO TZEDUN, Opere alese, II, 350.
256 — Un bun şi adevărat articol, ca să nu mai vor

bim de o carte de critică, este o autobiografie intelec
tuală cuprinzătoare şi integrală, fără ascunzişuri, fără
ocolişuri, fără puncte nodale neclare, trecute cu pru
denţă sub tăcere şi mă întreb dacă nu aceasta dă valoare
oricărei activităţi umane : lipsa de prudenţă, dezvă
luirea de sine. Loc de întîlnire, deci, a inteligenţei cu cu
rajul. Se spune că inteligenţa e prudentă. Nu ştiu dacă
adevăratul curaj nu e o condiţie la fel de importantă.
ALEXANDRU IVASIUC, Pro Domo, 46.
CURAJ — RAŢIUNE
257 — înţelepciunea învinge curajul.

PROVERB ARAB
258 — Cînd curajul este stăpîn pe raţiune, înghite

şi spada cu care luptă.
SHAKESPEARE, Antoniu şi Cleopatra, III. 11,
198—199. *
259 — Curajul are împotriva restriştilor mai multe

posibilităţi decît raţiunea.
VA.UVENARGUES, Maxime şi reflecţii, 7.
260 — Un om cu minte şi curajos este îngăduitor în

cuvintele sale ; dar dacă este căpetenie sau judecător
şi poporul îi pune sabia în mînă, atunci este aspru şi
judecă şi pedepseşte după pum îi dictează conştiinţa,
38 R A Ţ IU N E — Ş T IIN Ţ A
căci poporul întreg dă sentinţa prin buzele sale şi mîna

poporului ucide cu sabia lui.
ADAM MICKIEWICZ, Cartea poporului po
lonez şi a pelerinilor polonezi.
261 — Să fii cu adevărat nu este un merit, cînd asta

ţi-e firea, sau — mai degrabă — cînd nu poţi fi altfel ;
este un dar ca acela de a fi poet sau muzician ; dar ai
nevoie de curaj ca să fii adevărat din raţiune, dacă nu
eşti astfel dintr-un fel de mîndrie.
EUGENE DELACROIX, Pagini din jurnal, 24.
262 — Omul de curaj este şi un înţelept. El ştie că

virtutea atrage spre sine invidia. Atunci, el tăinuieşte
virtutea lui şi făptuieşte în taină şi în linişte, netulbu
rat de ochi iscoditori.
ION VLASIU, In spaţiu şi timp, II, 239.
263 — Curajul călăuzit de înţelepciune se pune în ac

ţiune pe linia cea dreaptă.
54.
CURAJ — ŞTIINŢĂ
264 — Ştiinţa şi curajul alcătuiesc deopotrivă măreţia.

Nemuritoare fiind, fac nemuritori ; eşti p« cît ştii, iar
învăţatul poate totul. Omul fără cunoştinţe, lume-n
beznă. Sfat şi forţă, ochi şi mîini : fără curaj ştiinţa e
stearpă.
BALTASAR GRACIÂN, Oracolul manual,
Criticonul, I, 8.
N U E C U R A JO S — N U SE TEM E 39
NU E CURAJ (CURAJOS)
265 — Nebunia nu înseamnă curaj.

PROVERB FRANCEZ
266 — Cel care din vanitate, curiozitate, ori din lăco

mie îşi riscă viaţa, acela nu poate fi considerat un om
curajos.
L. N. TOLSTOI, (II, 39).
267 — Nu este un semn de autentic curaj în viaţă,

cînd pentru a te pregăti pentru situaţii cari cer curaj
înveţi din vreme să duelezi bine.
LUCIAN BLAGA, Din duhul eresului, în
voi., Elanul insulei, 245.
NU SE TEME
268 — Măgarul bătrîn nu se teme de zgomotul clopo

ţelului.
PROVERB ARAB
269 — Muntele nu se teme de zăpadă.

PROVERB BULGAR
270 — Pe cel născut în pădure / Animalele nu-1 în

fricoşează.
271 — Griul bun nu se teme de neghină.
272 — Nicovala frică n-are de ciocan.
PROVERBE FRANCEZE
273 — Cine nu e vinovat nu se teme.

PROVERB ITALIAN
40 N U S'E TEME
274 — Nimeni nu se teme de cîinele care latră dar nu

muşcă.
PROVERB LATIN
275 — Cînd sînt mai mulţi oameni pe mal, n-au de ce

să se teamă de crocodil.
PROVERB D IN MADAGASCAR
276 — Are de moară, / Nu-i e frică să moară.

277 — Baba bătrînă nu se teme de pînea moale.
278 — Bivolul nu se teme de purice.
279 — Cerul curat de trăznet nu se teme.
280 — Cine cîinele şi-l iubeşte, n-are frică de tîlhari.
281 ■— Cînd toţi se vor uni între ei, frică n-ar mai
avea de nimeni, c-atunci e pace între ei.
282 — Copacul cu rădăcini adînci nu se teme de fur
tună.
283 — De securea fără coadă n-are frică pădurea.
284 — Doar n-o să-mi ia boii de la plug.
285 — Lupul nu se sperie de pielea oaiei.
286 -— Omul voinic nu se sperie de toate muştele.
287 — Un măcelar bun frică n-are de mii de oi.
288 — Ursul de lătratul cîinilor nu se sperie.
289 — Vîntul de frică nu ştie.
PROVERBE ROMANEŞTI
290 — Cel cu minte nu se teme cînd ştie că are

dreptate şi nu uită niciodată acest lucru.
IBN AL-MUKAFFA\ Kalila şi Dimna, 246,
291 — Cine e milos cu cel căzut, / Din picioare de-o

cădea în lut, / Teamă n-are că vreun trecător / N-o
să-i dea o mînă de ajutor.
SAADI, Golestan sau Grădina florilor, 68.
N U SE T EM E 41
292 — Tinereţea este înfumurată ; ea are o încredere

fără margini în sine ; deşi firavă, crede că poate totul
şi că n-are a se teme niciodată de nimic.
FRANQOIS FENELON, Peripeţiile lui Tele-
mah, I, 9.
293 — Omul care e stricat, / Nu se teme de păcat.

ANTON PANN, Povestea vorbii, 66.
294 — Cel născut pe munţi nu se sperie de ei.

F. W. SCH1LLER, Wilhelm Teii, XIII, 1.
295 — O stea nu se teme că va fi luată drept licurici.

FRIDTJOF NANSEN, (XXVII, 301).
296 — Politicienii şi profitorii tremură cînd se mişcă

frunza. N o i12 însă avem inima liniştită. Pentru că
avem sufletul şi gîndul curat, Trăzneşte şi nu ne înfri
coşăm. Pentru că noi mergem la drum şi-mpreună cu
istoria.
PETRU GROZA, Texte alese, 137.
297 — Mie nu mi-e teamă de inteligenţa omului. Mă

tem de brutalitatea instinctelor şi pornirilor lui —■
ceea ce e o dovadă că nu Raţiunea e leacul tuturor re
lelor sociale etc., ci educarea şi scoaterea din barbarie
sau puerilitate a sentimentelor ; cît priveşte Inteligenţa
umană, nu e atît de grozavă : e pur şi simplu cum a zis
admirabil marele Eminescu : „un dram de creier", cu
care ne mîndrim în van.
298 — Personalitatea nu se sperie de prostia arogantă ;
şi nu e mai mare duşman al personalităţii decît dez
gustul.
POMPILIU CONSTANTINESCU, Caleido
scop, 43 ; 92.
42 < N U SE TEME
299 — Gei care merg pe urmele Dreptăţii nu se tem

că lasă amprente.
NU MAI ARE DE CE SE TEME
300 — înecatului nu-i pasă dacă se udă.

PROVERB ALBANEZ
301 — Cine doarme pe pămînt, n-are frică să cadă

cînd se întoarce.
302 — Săracul nu se teme de sărăcie — nici udul de
ploaie.
PROVERBE ROMANEŞTI
303 — Măgarul mort nu se mai teme de lup.

PROVERB TURCESC
304 — Gel care stă la pămînt nu se mai teme că va

cădea.
PANCIATANTRA, Cartea I, Leul şi iepurele,
78.
305 — Precum orbul de noapte nu se grijeşte, ca cel

ce n-are de ce să prăda de prădătoriu, ca udul de ploaie,
nu se teme.
DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică,
I, 248.
NU TE TEME !
Non dolet, Paete! (N u doare, Paetus!) 13

PLINIU CEL TINAR, Fii b ă rb a t! », REGII.
N U TE TEME ! 43
306 — Mai bine s-o păţeşti o dată decît să te temi

într-una.
PROVERB ALBANEZ
307 — Teme-te că leneşul nu va ara, dar nu te teme

că pămîntul galben nu va rodi.
PROVERB CHINEZESC
308 — Să nu aveţi frică de anul bisect — ci de cel

dinainte şi de cel ce urmează.
309 -— Şi dacă un domn nu este de găsit, păstraţi-vă
curajul / Şi încercaţi să vă conduceţi singuri. Aşa-i în
ţelept.
310 — Trebuie să te împotriveşti fricii.
PROVERBE FRANCEZE
311 — Nu trebuie să-ţi fie teamă decît de greşelile

tale.
PROVERB ITALIAN
312 — Astăzi ploaie, mîine ninsoare, poimîine soare.

313 — Că nu'ţi-am fript şerpi pe burtă.
314 — De lătratul unui cîine să nu-ţi pese.
315 — —De ploaie repede să nu te sperii.
316 — Fă bine, nu te teme de nimic.
317 — Inimă mare, dacă vrei să izbuteşti la orice în-
tîmplare, fie cît de mare.
318 — în situaţii critice, fii tare şi perseverent.
319 — La orice întîmplare să zici cu glas mare „şi
aceasta trece", şi vei avea mare uşurare.
320 — La orice întîmplare, fie cît de mare, cu stator
nicia ta, stăruirea, răbdarea şi curajul te poţi îndrepta.
44 N U T E TEME !
iar cu întristarea, moleşunea şi deznădăjduirea de tot

te topeşti.
321 — Nu te teme de orice tufă.
PROVERBE ROMÂNEŞTI
322 — Nu trebuie să ne speriem de fieştece, cînd

auzim de ceva, pînă nu vedem cu ochii noştri cu ade
vărat.
ESOPIA, Leul şi broasca, 127.
323 — Nu te teme, nu fi leneş, nu îngădui ca grijile

tale să sporească.
PAPIRUS INSINGER, XXV, 24.
324 — Nu ceda nenorocirii, ci înfrunt-o cu şi mai

multă bărbăţie.
325 — Nu te lăsa abătut de rele, cu şi mai mult
curaj înfruntă-le. 15
VIRGILIU, Eneida.
326 — în situaţii critice fii tare şi perseverent.

327 — La vremuri de întristare, fii bărbat / Şi cu
neclintit curaj.
HORAŢIU, Ode.
328 — Este nedemn a renunţa la dobîndirea lucrurilor

de care avem nevoie, de teamă că le-am putea pierde.
PLUTARH, Vieţile paralele.
329 — Nu te descuraja deloc şi imită profesorii de

exerciţii, care, atunci cînd un tînăr cade, îi ordonă
să se scoale şi să lupte în continuare. Spune la fel
sufletului tău. Nu e nimic mai mlădios decît sufletul
omului. N u trebuie decît să vrei şi ai să poţi. Dar dacă
N U T E TEM E’ ! 45
tu slăbeşti, eşti pierdut. Nu te vei mai ridica. Pierde

rea sau salvarea ta sînt în tine.
EPICTET, Maxime, 117.
330 — Fii drept şi nu te teme de nimic.

SHAKESPEARE, Henric al VIIMea, III, 2,
447.
331 — Oricum e mult mai înţelept / norocul să-ţi

încerci dînd piept, / decît pierzînd ca un nemernic.
G. DE CASTILLETO, Poezii.
332 — Că precum apelepsia 16 cîteodată inimile îmbăr

bătează, aşa mai de multe ori toate nădejdiile curmă
şi toate puterile ca cu paloşul deodată le ratează.
I, 93.
333 — N u trebuie să ne temem [...] să dăm iarăşi grai

unui adevăr vechi, cînd putem să-i dăm mai mult re
lief printr-o ticluire mai bună, ori să-l asociem cu un
alt adevăr, care să-l lămurească, alcătuind un ansamblu
de temeiuri. Plăsmuitorii au darul să prindă legătura
dintre lucruri şi să le pună în ordine ; iar descoperirile
celor din vechime aparţin mai puţin primilor lor autori
decît celor care le fac folositoare.
VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii, SO
SI.
334 — Este mai bine să mergi în întîmpinarea peri

colului decît să-l aştepţi pe loc.
A. P. SUVOROV, (III, 40).
335 — Să nu te temi de a fi pus în minoritate cînd

eşti contrazis.
J. W. GOETHE, Maxime şi reflecţii 225.
46 N U TE T EM E !
336 — Să nu-ţi fie frică de nimic altceva decît de

frică.
LUDWIG BORNE, Critice, 21.
337 — Nu da înapoi în faţa relelor, ci mergi cu mai

mare curaj în contra lor.
ARTHUR SCHOPENHAUER, Aforisme
asupra înţelepciunii în viaţă, 387.
338 — Nu te teme de oei care ucid trupul, căci după

aceea altceva nu mai pot face.
HARRIET BEECHER STOWE, Coliba un
chiului Tom, II, 246.
339 — Fii mai cu inimă !

340 — Nu te împuţina cu inima !
ION CREANGA, Moş Nichifor Coţcarul,
Povestiri, 31 ; 27.
341 — Să nu-ţi fie frică dacă n-ai de ce să te temi.

342 — Sus inimile ! [...] Cine e bărbat, acela anume
[...] ştie să se stăpînească pe sine însuşi şi nici nu se
moaie ca o babă neputincioasă, nici nu-şi pierde sărita
ca un copil nevîrstnic, ci stăruie pe drumul cel drept
şi larg, singurul care poate să [...] ducă la scop.
IOAN SLAVICI, Atitudini şi mărturisiri, Cu
getări, 92 j Sus inimile, 23.
343 — Nu plînge ! Dă-ţi suflet cu fire voinică. Te-

avîntă-nainte pe valuri în spume. / N-ai teamă de
neagra furtună, n-ai frică, / Oricîte talazuri oceanul
ridică / In calea ta, lume !
D. T. NECULUŢA, Spre ţărmul dreptăţii,
„Lumea nouă“, noiembrie 1899.
N U T E TEME- ! 47
344 — Nu ocoli niciodată adevărul, ci ai bărbăţia

de a-1 cuprinde în întregime, oricît de aspru ţi s-ar
părea.
ADINA OLANESCU, Cugetări, 99.
345 — Nu trebuie să ne fie teamă a ne lăsa mintea

să pască puţin, în fiecare zi, ierburi adormitoare, pe
cîmpiile fără margini ale visului.
jlJLES RENARD, Scrieri alese : Jurnal,
481.
346 — Să nu te temi de primejdia însăşi, ci sa bagi

de seamă ceasul cînd te poate atinge !
347 — Să nu-ţi fie frică de duşmanii care te batjo
coresc întîi şi te imită pe urmă.
NICOLAE IORGA, Cugetări, 131 ; 96.
348 — Nu uita niciodată că eşti artist. Nu-ţi pierde

curajul. Şi nici nu-ţi fie teamă de nimic : căci vei
ajunge la ţel.
CONSTANTIN BRÂNCUŞI, (XXXII, 101).
349 — Ori de unde vine, lovitura trebuie primită.

Drept, în picioare. Şi cu fruntea sus.
350 — Aşa, tinere, nu te înfricoşa de viaţă. Caută bine
să descoperi adevăratele vopsele ale sufletului tău şi
mîzgăleşte lumea cu ele. Nu împrumuta paleta, to
nurile şi pensulele de la nimeni.
TUDOR ARGHEZI, Manual de morală
practică, 122 ; Tablete.
351 — Fiţi cu curaj ! Fiecare moment îşi are coman

damentul lui [...]. Aveţi de rezolvat probleme noi şi
măreţe. Cînd lansaţi noul vas organizaţia unică de ti
48 N U T E TEME !
neret — aruncaţi peste bord toate ideile învechite şi

duşmănoase.
PETRU GROZA, Texte alese, 246—247.
352 — Instinctele, organele noastre, natura noastră

fizică şi morală, toată făptura noastră ne sfătuiesc să
căutăm fericirea pe pămînt. O întîlnim cu greu. Să nu
fugim de ea. Să nu ne temem de bucurie ; iar cînd o
formă fericită sau o cugetare senină ne oferă plăcere,
noi să nu refuzăm.
ANATOLE FRANCE, G înduri şi lumină,
31—32.
353 — Să nu negociem niciodată din teamă. Dar să

nu ne temem niciodată să negociem.
J. F. KENNEDY, Discurs inaugural, 1960.
354 — Nu trebuie să spunem nici în glumă că sîntem

descurajaţi, pentru că s-ar putea să ne luăm în serios.
CESARE PAVESE, Meseria de a trăi (Jur
nal, 1935—1950).
355 — Ai o dorinţă pe care ţi-e frică să ţi-o recunoşti,

care te arde ca o flacără ? Stinge lampa raţiunii şi
cerul întunecos al vieţii tale se va lumina. Acesta este
sensul zicalei : a r u n c ă -te în f o c c u o c h ii în c h iş i. Numai
astfel poate pătrunde spiritul într-o formă nouă.
356 — Nu te teme să începi de fiecare dată de la
început. Nu vezi tu cum fiecare zi începe de fiecare
dată cu dimineaţa şi, totuşi, nu sînt două zile la fel ?
357 — Să nu ne fie frică de nimic, să avem curajul
castităţii noastre.
ION VLASIU, în spaţiu şi timp, III, 156 ;
147 ; 179.
N U TE TEME ! 49
358 — în artă, nu trebuie să te temi niciodată că exa

gerezi [...]. Dar exagerarea trebuie sa fie continuă —
proporţională cu ea însăşi.
ALBERT CAMUS, Caiete, 2C4.
359 — Majoritatea celor rămaşi între cer şi apă, mor

din cauza fricii ; înfrînge-ţi teama şi vei fi salvat.
ALAIN BOMBARD, Naufragiat de bună
voie.
360 — Nu te teme de plagiatori. Existenţa hoţilor de

notă prezenţa aurului.
TUDOR VASILIU, Pegasul troian, 128.
C 'N E NU SE TEME
361 — Acela care nu s^ teme de nimeni nu va găsi

pe nimeni care să se teamă de el.
PROVERB ARAB
362 — Marea e ca un bazin de înot pentru cine n-are

frică de moarte.
PROVERB BENGALEZ
363 — Cine nu se teme de muncă nu se teme nici de

foame.
PROVERB DIN INDOCHINA
SE TEME
Ne temem de toate' ca muritori şl

rivnim la toate de parcă am fi nemu
ritori.
LA ROCHEFOUCAULD
50 SE TEM E
364 — Cui i-e frică, se teme şi de umbra lui.

365 — Cine se teme de foc, fuge şi de fum.
366 — Cine se teme de vrăbii, să nu semene mei.
PROVERBE ALBANEZE
367 — Agaţă biciul ca să-l vadă lumea.

368 — Cel înţepat de şarpe se teme şi de urma fur
nicii.
369 — Cel care nu-şi învinge spaima, nu-şi realizează
speranţele.
370 — Nu va trăi cel care doarme cu frică.
PROVERBE ARABE
371 — Şoarecele n-are frică de ghearele pisicii, ci de

mustăţile ei.
PROVERB BULGAR
372 — Cine a fost muşcat de şarpe se teme şi de o

frînghie.
PROVERB CHINEZESC
373 — Cine se teme de tine cînd eşti de faţă, te va

urî cînd eştî departe.
374 — Cuî e frică de umbra copacilor, nu intră în
pădure.
PROVERBE ENGLEZE
375 — Pisica opărită se teme şi de apa rece.

376 — Să nu meargă în pădure cine are frică de
frunze.
PROVERBE FRANCEZE
377 — A purta frică de furnică.

378 — Celui ce-i e frică, înfricoşează pe ceilalţi.
SE TEME' 51
379 — Cine a fost muşcat de şarpe se teme şi de

şopîrlă.
3S0 — Cine mai mult se teme, acela uită uşa deschisă.
381 — Cine s-a ars cu ciorbă, suflă şi-n iaurt.
382 — Cine s-a fript în foc, suflă şi în gheaţă.
383 — Cine se teme de brumă, să nu sădească vie.
384 — Cine se teme de lup, nu se face 'fcioban.
385 —Cui e frică de orice nor, nici o călătorie nu va
face.
386 — Cui e frică de vrăbii, să nu semene mălai.
387 — Cui e frică de vînturi, pe mare să nu călăto
rească şi cine se teme de brumă, vie să nu sădească.
388 -— Fuge ca dracul de tămîie.
389 — Fuge de parcă-1 goneşte cu bici de foc.
390 — îi era frică să nu-1 ia sfinţii la goană.
391 ■ — îi este inima cît un purice.
392 -— î-i frică de nu-1 ţine pămîntul.
393 — Nu mi-e frică de ciovlîcă 17 / Că-mi stă casa
într-o urzică : / Ci mi-e frică de ciocoi ! / Că-mi stă
casa într-un gunoi.
394 -— Pe cine 1-a muşcat cîinele se teme şi de lă
trătură.
395 -— Se sperie de toate buruienile.
396 — Şarpele se sperie de însăşi pielea lui cînd o
vede spînzurată.
397 — Tremură de parcă-1 găsesc toate năbădăile.
PROVERBE ROMANEŞTI
398 — Cioara se teme şi de un vultur mort.

399 ■
— Dacă te temi de lup, nu intra în pădure.
PROVERBE RUSEŞTI
52 ■S E T E M E
400 — Cine se teme de paguba, nu are cîştig.

401 — Fuge de om ca de pisică sălbatică.
402 — Priveşte cu teamă ca rezultatul să fie bun.
403 — Se gîndeşte ca miţa care a vărsat laptele.
404 — Se teme de măgar şi îi bate-samarul.
PROVERBE TURCEŞTI
405 — Cel ce se teme de fapta rea, scapă de toate

relele.
406 •—■ Un om nu este puternic fiindcă un altul se teme
de el.
Papirus Insinger, XXIV, 1 ; XXVII, 19.
407 — Mă tem să nu sosesc prea tîrziu, după ce lupta

s-a terminat.
PLAUT, Menaechimi, V, 6, 31.
408 — Mă tulbură un singur lucru, ca nu cumva să

săvîrşesc eu însumi ceva ce nu doreşte alcătuirea omului,
fie în vreun fel în care această alcătuire nu vrea, fie
că ea nu îngăduie aceasta acum.
MARC AURELIU, Către sine, Cartea a
VH-a, 156.
409 — Dacă un pescar de mărgărinturi [ Teme-se de

crocodili, rechini / Niciodată nu va scoat.e-n grinduri /
Perlele cu sidefii lumini.
MUSLIHIDDIN SAADI, Golestan sau G ră
dina florilor, 165—166.
410 — Omului care se teme, mai nimica nu-i prieşte : /

Privirea-i tulbure cată, şi vrerea lui şovăieşte. / Nici
muierea nu-i pare dulce, teamă cum îi e de moarte : /
Cît primejduit se află, de plăcere n-are parte.
JUAN RUIZ, .Cartea iubirii sănătoase.
SE TEM E 53
411 — Cel ce pururea se teme / în nimic nu izbîndeşte.

A. DE VARROS, Proverbe morale.
412 — înţelepciunea cu cît este mai ascuţită şi mai

vie, cu atît alia în sine mai multă slăbiciune şi cu atît
se teme mai mult de sine însăşi.
413 — De teama vrăbiilor, nu trebuie să renunţi la

semănatul cîmpiei.
BALTASAR GRACIAN, Critil şi Androniu.
414 — Cel ce frică n-are, nici vreo temere mare,

aceluia i se cuvine adevărul a spune.
IORDACEIE GOLESCU, Povăţuiţi pentru
buna-cuviinţă, 17.
415 — Cel pe care toţi îl ameninţă, / Nu are prea

mult curaj.
C. PEREZ DE HERRERA, în voi. Spicuiri
din înţelepciunea spaniolă, 190.
416 — Numai cei vrednici de dispreţ se tem să nu

fie dispreţuiţi.
84.
417 — Sînt unii oameni care vor cu atîta înflăcărare

şi cu atîta dîrzenie un anumit lucru, încît, de teamă
de a nu-1 obţine, nu uită nimic din ce trebuie făcut
pentru a-1 obţine.
418 — Trebuie să rîzi înainte de a ajunge fericit, de
teamă să nu mori fără să fi rîs.
LA BRUYERE, Caracterele, 215 ; 215.
54 S E TEM E
419 — Lăudat de unii, defăimat de alţii, bătîndu-mi

joc de proşti, înfruntînd pe cei răi, mă grăbesc să rid de
toate [...] de teamă să nu fiu silit sa plîng.
PIERRE BEAUMARCHAIS, Nunta lui Fi-
garo.
420 — Cel fericit se teme de orice schimbare.

F. W. SCHILLER, Logodnica din Messina,
I, 7.
421 — Cea mai amarnică păcăleală la care te poate

duce cunoaşterea femeilor este să nu iubeşti niciodată,
de teamă că vei fi înşelat.
422 — Tiranii ştiind că cele mai secrete acţiuni ale lor
vor fi cunoscute de posteritate, vor îndrăzni să în
făptuiască mai puţine mîrşăvii... 18
STENDHAL, Jurnal, 119; 191.
423 -— De frică inima-n mine / Se lasă în jos pe vine.

424 — Stă pitit ca iepurele şi ciuleşte urechile.
425 — Călugării s-au temut în chiliile lor totdeauna

de dracu. Se pare că el umblă de două mii de ani din
mănăstire în mănăstire şi găseşte totdeauna locul ocupat.
NICOLAE IORGA, Cugetări, 201.
426 — Omul se teme şi de darurile în sfîrşit căpătate

prin sforţările şi suferinţele cîtorva generaţii. E un fe
nomen al triumfului de totdeauna al luptelor lut. Iz
bînda îl oboseşte şi trecerea de la tortură la succes,
ori ajunge o povoară pentru cei mai inteligenţi, ori dă
SE TEM E 55
naştere unei degenerări şi disoluţii, care începe chiar

în momentul oficializării izbînzii.
TUDOR ARGHEZI, Manual de morală
practică, 42.
427 — Cu toţii ne temem cînd ne aflăm în sala de

aşteptare. Totuşi trebuie să trecem dincolo, şi dacă ce
lălalt îşi poate păstra calmul, înseamnă că ne oferă
întreg ajutorul pe care ni-1 putem da unii celorlalţi.
KATHERINE MANSFIELD, (XX, 344—345).
428 ■— Sînt oameni, care de teamă să nu abuzeze în

vreun chip — preferă să nu făptuiască nimic. Despre
aceşti oameni se poate spune că însăşi simpla lor
existenţă este un abuz.
LUCIAN BLAGA, (XXVI, 137).
429 — Cel ce se teme să trăiască a început să îmbă-

trînească.
430 — Dacă sentimentul pericolului îţi taie avîntul
creator, vei fi mereu un inutil, pentru că, întotdeauna,
peste toate pericolele cărora le dau naştere împrejurările
vieţii, există pericolul de moarte.
CONSTANTIN TSATSOS, Aforisme şi cu
getări, 50 ; 119.
431 — Mă tem nu de ce s-a întîmplat sau mi se va

întîmpla, ci de ce mi s-ar fi putut întîmpla.
432 — De teama mediocrităţii oamenii părăsesc bunul
simţ şi devin ridicoli.
POMPILIU CONSTANTINESCU, Caleido
scop, 61 ; 60.
56 SE TEM E
433 — De inimă ne e teamă : bate, bate, bate !

434 — Nu prea culegem nuferii. Nu avem unde i ţine
de spaima de a le murdări petalele.
TUDOR BOGDAN, Starea de crepuscul,
129 ; 144.
435 — ...Nu odată am impresia că am denigrat iubi

rea şi pe femeie ca să-mi ascund lăuntrica teamă de a
nu fi subjugat de ele.
ION VLASIU, în spaţiu şi timp, III, 70.
436 — Asta e consecinţa nesincerităţii : neîncrederea 1

Şi din neîncredere se naşte temerea că nu fericirea te
aşteaptă în viitor, ci lovitura : o vei primi în mod
sigur.
MARIN PREDA, Cel mai iubit dintre pă~
munteni, III, 331.
437 — Un călău sfîrşeşte totdeauna prin a crede că

are motive să fie de partea morţii. Se teme să constate
o limită a menirii sale şi atunci ucide pentru a-şi do
vedi că poate orice.
OCTAVIAN PALER, Apărarea lui Gabiei,
90.
438 — Se tem cei mai bogaţi cărora le e frică să-şi

piardă bogăţia ; se tem privilegiaţii, cărora le e frică
să-şi piardă privilegiile ; se tem exploatatorii, cărora
le e frică să nu piară exploatarea din lume.
FIDEL CASTRO, Cuvîntări alese, 370.
439 '— Mă tem de binele făcut cu nemiluita.

440 — Se teme şi de umbra lui. Nu cumva să-i ia locul.
S Ă "TE T EM I ! 57
441 —■ Se teme atît de tare de hoţi, încît lumea a

început sa se întrebe ce ascunde.
RODICA TOTT, Firul Ariadnei, 31 ; 65 ;
26.
442 — Mi-e teamă amarnic de clipă, / De mortarul

de timp în care se adună / clipa amară, clipa goală,
clipa bună, / clipa clipită, strecurată, ondulată, con
fuză, / clipa care se tîrîie, se-nghesuie, clipa iehuză, /
clipa potolită, iubită de ambre / după ce-n ’ castelele
visului s-au spart candelabre Mi-e frică de-a lui
.Cronos înceată risipă...
VALERIU SÂRBU, Ora translucidă ; Cîn-
tec suplu de vară, 59—61.
SA TE TEMI !
443 — îmblînzitorul de şerpi, de şarpe va muri.

PROVERB ARAB
444 ■— Cine vede că arde casa vecinului / Trebuie să

aibă frică pentru a sa.
PROVERB FRANCEZ
445 — Pe drumul frumos să te temi de şanţ.

446 — Teme-te de rîuleţul încet.
PROVERBE GRECEŞTI
447 — De apa mică să-ţi fie frică.

448 — Frică să-ţi fie mai mult de nume rau, decît
de orice alt rău.
449 — Mare să fii, / Dar de frică tot să ştii.
450 — Să-ţi fie frică de cel ce tace şi face.
58 S Ă T E T EM I !
451 — Decît să te temi de draci, mai bine te-ai teme

de oameni.
452 •—• Mai bine sa fii fricos, decît să nu te temi de
nimic.
PROVERBE RUSEŞTI
453 — Mai mult să te temi de apa lină, decît de cea

tulbure.
PROVERB SPANIOL
454 — Să te temi de omul prea tăcut şi de apa lină.

PROVERB TURCESC
455 •— Chiar un foc mic este de temut.

456 — Numeroase sînt lucrurile mici vrednice să fie
temute.
Papirus Insinger, XXIV 12 ; XXIV, 7.
457 — Nu trebuie să ne fie frică nici de sărăcie, nici

de exil, nici de închisoare, nici de moarte ; dar trebuie
să ne temem de frică.
EPICTET, Maxime, 133.
458 — Cel de,care se tem mulţi, trebuie să se teamă,

la rîndul lui, de mulţi.
459 — Este un lucru înţelept să te temi de duşmanul
tău, oricît ar părea de inofensiv.
SYRUS, Sentinţe, 531 ; 309.
460 — Chiar deri mic, te teme de duşman !

461 •— Pacea-ntre supuşi de n-o învoiţi, / Teme-te
de-ai răzbunării colţi.
S A T E T EM I ! 59
462 — Teme-te de temerea lui mută, / Chiar de-ai

doborît ca el o- sută !
MUSLIHIDDIN SAADI, Golestan sau G ră
dina florilor, 59 ; 64 ; 66.
463 — Dintre inamici / Cei mai de temut sînt cei

mai mici.
LA FONTAINE, Fabule : Leul şi tăunul,
II, 9.
464 — Cel ce n-a simţit slăbiciunea şi violenţa patimi

lor nu este încă înţelept, căci el nu cunoaşte încă şi
nu ştie că trebuie să se teamă de sine.
FRANCOIS FENELON, Peripeţiile lui Te-
lemah, I. 136.
•
465 — Cînd credem că sîntem mai fericiţi, / Atunci

mai mult se cade a ne teme / căci cumpăna destinului
se schimbă.
466 — Dacă-ntărîţi un om neînfricat / Poţi să te temi
de dreapta-i răzbunare.
467 — Omul trebuie să se teamă, să spere şi să aibă
puţină grijă de ziua următoare,
F. W. SCHILLER, Moartea lui Wallensteln,
V, 41 ; Wilhelm Teii, 187 ; Logodnica din
Messina, I, 8.
468 — Teme-te de privirea ce te iscodeşte din orbul

zid.
G. DE NERVAL, VII, voi. II, 54.
469 — Cîinele ce latră nu muşcă ; vrăjmaşul ce tace,

teme-te de el.
CILIBI MOISE, Cuvinte înţelepte, 4.
60 SA T E TEM I !
470 — Teme-te de insultele învăluite în elogii.

getări, 49.
471 — în materie de estetică, să te temi de sofisme,

mai ales cînd sînt frumoase, şi unele din ele sînt admi
rabile.
ANATOLE FRANCE, Viaţa literară, 312,
472 — Să te temi de acela care se pocăieşte prea des.

NICOLAE IORGA, Cugetări, 117. ■
473 — Mai cu seamă în domeniile ştiinţelor sociale,

există şi vor apărea inevitabil şi teze şi păreri discuta
bile, criticabile. Nu de acestea trebuie să ne fie teamă ;
principala teamă şi principalul pericol, constau în a
nu desfăşura activitate de cercetare datorită fricii de a
nu greşi, copiind ceea ce fac alţii.
NICOLAE CEAUŞESCU, România pe dru
mul construirii societăţii socialiste multila
teral dezvoltate, XV, 427—428.
474 — Cel mai de temut dintre oameni e acela care

nu are decît o singură idee). S i e b u r g d e s p r e R o b e s p i e r r e ) .
EUGEN BARBU, Jurnal, 140.
CÎND EŞTI TEMUT
475 — Cînd cauţi mult mijloacele de a te face temut,

găseşti totdeauna mai înainte pe acela de a te face
urît.
CHARLES MONTESQUIEU, Caiete, Ma
xime generale de politică.
FR IC A 61
476 — Cînd eşti temut nu eşti inocent.

CASIMIR DELAVIGNE, Vecerniile siciliene.
CE ESTE MAI DE TEMUT ?
477 — Nu de lege trebuie să te temi, ci de cel care

o calcă.
RODICA TOTT, Firul Ariadnei, 36. '
478 — Sînt cu un picior în groapă, dar încă n-am

putut răspunde la întrebarea : ce este mai de temut,
răutatea sau prostia ?
getări, 42.
CE ESTE FRICA ? (TEAMA, SPAIMA)
479 — Teama este o robie.

PROVERB ENGLEZ
480 — Frica este suferinţa ce te cuprinde pe neaşteptate

la gîndul că soarta ţi se va schimba.
HORA ŢIU, Satire ?i scrisori.
481 -— Frica este o nelinişte a minţii la gîndul unui

rău viitor care ni se poate întîmpla.
JO H N LOCKE, Eseu asupra intelectului ome
nesc, II, 212.
482 — Teama este tristeţea nestatornică născută din

ideea unui lucru viitor sau trecut, de realizarea căruia
noi ne îndoim întrucîtva.
62 f r Ic a
483 — Frica este o pîclă de senzaţii.

JULES RENARD, Scrieri alese : Jurnal, 437.
484 — Frica este o emoţie, care ne face să ne apărăm

corpul, viaţa ; de aceea că ne e frică, ne ascundem sau
fugim.
NICOLAE MOISESCU, Conducerea vieţii
emotive, intelectuale, instinctive şi sociale,
30.
485 — Spaima e rudă bună cu viaţa şi zace încolăcită

la rădăcinile cele mai adînci ale vieţii.
JACK LONDON, Dragoste de viaţă, 37.
486 ■— Frica e o pedeapsă pentru „ruptura" ce se

declară între noi şi Tot.
, voi. Elanul insulei, 210.
487 — Frica este aşteptarea râului.

EUGEN BARBU, Caietele principelui, VI,
125.
FRICĂ (FRICOS)
Teama ia întotdeauna naştere din igno

ranţă.
R. W. EMERSON
488 — Are carne de oaie.

489 — I-a căzut inima în pantaloni.
490 — I s-a zbîrlit părul ca munţii.
491 — li e frică şi de un surîs.
FR'ilCA 63
492 — îşi pierde şi capul.

493 — Plînge înainte de a fi bătut.
494 — Se salvează ca un iepure.
PROVERBE DIN ALSACIA
495 — Mai bine să auzi de tribul Mumvaidi decît

să-l vezi.
496 — Mai fricos decît un struţ.
PROVERBE ARABE
497 — Frica este veşnic cu urechile ciulite.

PROVERB ENGLEZ
498 —• Curaj de oaie : mereu cu nasul în jos.

499 — Frica are pas bun.
500 — Frica face iepurele să cadă.
501 — Fricosul este pe jumătate învins.
502 —■ Nu se ştie vindeca frica decît de boală.
503 — Unii mor mai mult de frică decît de boală.
PROVERBE FRANCEZE
504 — Firea mişelului se oglindeşte în felul lui de a

gîndi.
PROVERB GERMAN
505 — Frica are picioare lungi.

PROVERB ITALIAN
506 — Darurile unei fericiri sînt însoţite de teamă.

507 — Fricosul vede chiar şi primejdiile care nu există.
508 — Pedepsirea unuia singur face pe mulţi să se
teamă.
509 — Pe oamenii necinstiţi îi frînează de la rele tea.
rna, nu mila.
64 FR IC A
510. — Proştii se tem de diferitele întîmplări, înţelepţii

Ie suportă.
511 — Trăieşte o viaţă de iepure.
PROVERBE LATINE
512 — A i se zbîrli părul în cap.

513 — A-i sări inima din loc.
514 — A avea curaj de curcă beată.
515 -— A umbla cu frica în sîn.
516 -— Celui ce-i e frică, înfricoşează şi pe alţii.
517 — De frică nu se descîntă.
518 ■— De frică te sui în patul altuia.
519 — De-o umbră, de-o nălucă, / Frigurile ne apucă.
520 — Dintr-un cîrd de voinici /Ramas-am singur
p-aici.
521 — Duhul uşor şi zădarnic la orice vînt se supune.
522 — Frica este ruşinoasă, dar e sănătoasă.
523 — Frica n-are leac.
524 — Frica întotdeauna aduce primejdia.
525 — Frica mai mare decît spaima.
526 — Fricosul se sperie de umbra sa.
527 — I-a trecut rece prin spate.
528 — Inimă fricoasă, pururea ticăloasă.
529 ■ — Joc de frică pe nimică.
530 — Leul cît de mare, de cucurigu! cocoşului numai-
decît se tulbură.
531 -— Mai rău se sperie cineva de auzit decît de văzut.
532 — Nădejdea pe fugă, cetatea la .tufă.
533 — Nu mă călca pe opincă, că nu ştiu de ce ţi-e
frică.
534 — Omul păcătos e la toate fricos.
535 — Părul în cap i se zburleşte / De frică, cînd po
vesteşte.
FRICA 65
536 — Pe lup mulţi cîini îl latră, dar puţini îl încol

ţesc.
537 — Stă pitit ca iepurele şi ciuleşte urechile.
538 ■
—■ Teama şi iubirea conduc omenirea.
539 — Ţi se face părul măciucă.
540 — Unde-i frică şi ruşine.
541 — Unde-i frică, ruşinea nu se-ncurcă.
542 — Frica are ochii mari. 19

543 — Pe fricos toţi cîinii sar.
PROVERBE RUSEŞTI
544 — Cumătrul fricos nici nu cîştigă nici nu păgubeşte.

545 — Frica te face să treci muntele.
546 — Revolverul încărcat sperie un om, iar cel gol
patruzeci.
547 — Să nu te vezi în oglinda zmeului.
PROVERBE TURCEŞTI
548 — Cîţi de feliu sînt fricoşi, nici o jjădejde nu le

este.
ESOPIA : Cerbul şi cîinii, 185.
549 — Nu se poate cunoaşte inima unui tovarăş al

nostru, dacă nu am apreciat-o în vreme de teamă.
550 —- Zeii izbăvesc pe cel înfricoşat de spaima sa,
atunci cînd moartea se apropie de el.
PAPIRUS INSINGER, XX, 18 ; XIX, 3.
551 — Cine nu are încredere într-un prieten, îşi înva

ţă prietenul să se teamă de el.
66 FR IC A
552 — De ce ţi-e teamă nu scapi.

553 — Temîndu-te nu poţi ajunge sus de tot.
SYRUS, Sentinţe, 643 ; 660 ; 464.
554 — Frica dă aripi picioarelor.

555 — Mă tem de greci chiar cînd fac daruri20.
556 — Teama a dezvăluit totdeauna suflete nedemne.
VIRGILIU, Eneida, VIII, 224 ; II, 49 ;
IV, 13.
557 — Fricosul vede chiar şi primejdiile care nu exis

tă.
558 —■ N-au decît să mă urască, numai să se teamă de
mine.
559 — Odată ce teama se cuibăreşte în sufletul cuiva,
somnul nu-şi mai găseşte locul.
CICERO, Despre îndatoriri, 1, 28, 97.
560 — O privire înfricoşată trădează, de obicei, multe.

561 — Teama este caracteristica celor vinovaţi.
SENECA, Octavia, 1, 422 ; Epistole, 97, 16.
562 — Teama a creat mai întîi pe zei în lume.

STATIU, Tebaida, III, 661.
563 — Mulţi se tem de ochii lumii, dar de conştiinţă

puţini.
PLINIU CEL TÎNAR, Epistole, 30, 20.
564 — Cel care de frică renunţă la ceea ce ar putea

să-l conducă la obţinerea lucrului dorit, nu va realiza
niciodată un lucru mare.
IBN AL-MUQAFFA’, Kalila ţi Dimna, 101.
FRECA 67
565 —«- Frica este mai agasantă şi mai insuportabilă decît

moartea.
566 — Frica face cîte odată să ne crească aripi la căl-
cîie [...], alteori ne pironeşte picioarele şi ni le împie
dică.
567 — Nu-i om cît de fricos căruia să nu-i placă mai
bine să cadă deodată decît să fie toată vremea în cădere.
568 — Teama şi suspiciunea atrag şi îmbie lovitura.
MICHEL MONTAIGNE, Aforisme, 71 ; 71 ;
193.
569 — în sufletele fricoase niciodată n-a poposit noro

cul.
570 — Unul din efectele fricii este că ne rătăceşte sim

ţurile şi face ca lucrurile să ne apară altfel decît cum
sînt.
M. DE CERVANTES, Persile şi Sigismunda ;
Don Quijote de la Mancha, I, 20 ; I, 18.
571 — Cei ce urcă să nu-şi grăbească urcuşul ; dacă nu

din cumpătare, s-o facă din teama de a nu vedea so
sind prea curînd clipa cînd vor începe să coboare.
C. PfiREZ DE HERRERA, Scrisori.
572 — Natura a aşezat în toate vieţuitoarele frica şi

spaima ca un element de conservare a vieţii în esenţa ei,
prin care să se ferească de năvălirea relelor şi să le
alunge. însă aceeaşi natură nu ştie să păstreze măsura, ci
amestecă totdeauna frica salutară cu cea deşartă şi ne
întemeiată, aşa încît toate fiinţele, mai ales pe cele ome
neşti [...] le-am vedea pline de teroare-Pamică21. De alt
minteri semnul caracteristic al teroarei-Panice este că ea
nu-şi dă seama de cauzele ei, ci mai mult le presupune
68 FR IC A
decît lc cunoaşte, ba la nevoie îşi face din frică însăşi

o cauză a fricii.
FRANCIS BACON, (XXV, 388-389).
573 — Dintre toate viciile demne de dispreţ, teama

e. cea mai blestemată.
574 — Instinctul e lucru mare, / Eu am fost fricos din
instinct.
575 — Răbdarea e bună pentru fricoşi.
576 — Teama produce dezordine iar dezordinea îi ră
neşte pe cei pe care teama ar trebui să-i păzească.
577 — Un fricos este mai afurisit decît o oală de vin
cu var în ea.
SHAKESPEARE, Henric al Vl-lea, Henric al
IV-lea, partea întîi, II, 4 ; Henric al Vl-lea,
1, 1 ; Henric al Vl-lea, partea a doua, V, 2,
32—33 ; Măsură pentru măsură, III, 1, 76—79;
Henric al IV-lea, II, 4.
578 — Căinţa noastră nu e atît un regret după răul pe

care l-am făcut, cît o teamă de răul care ni se poate
întîmpla.
579 ■— Dragostea de dreptate nu este, la cei mai mulţi
oameni, decît teama de a fi năpăstuiţi de nedreptate.
580 — Făgăduim potrivit speranţelor noastre şi ne ţi
nem de cuvînt potrivit temerilor care le avem.
581 — Justiţia nu este decît o teamă cumplită de a nu
ni se lua ceea ce ne aparţine ; de aici provin consideraţia
şi respectul pentru toate interesele aproapelui şi scrupu
loasa sîrguinţă de a nu-i pricinui nici un prejudiciu ; tea
ma aceasta reţine omul în limitele bunurilor pe care i
le-a dat obîrşia sau împrejurările prielnice, şi fără ea ar
da necontenit iama peste alţii.
582 — Moderaţia de care dăm dovadă cînd ne merge
FR IC A 69
bine, nu e decît teama de ruşinea care rezultă din exce

sul avuţiei, sau frica de a pierde ce avem.
583 — Nu există fricoşi care să-şi cunoască totdeauna
toată frica.
LA ROCHEFOUCAULD, Maxime şi refle
cţii ; 48 ; 25 ; 15 ; 131 ; 128 ; 94.
584 — Copiii care se sperie de faţa care şi-au mînjit-o

sînt cu adevărat nişte copii ; însă (nu există) mijlocul de
a face ca ceea ce e slab in copilărie să fie foarte tare la
o vîrstă mai înaintată.
BLAISE PASCAL, Cugetări. Provinciale,
Opere ştiinţifice, 90—91.
585 — Frica ni s-a dat ca un semnal de alarmă, spre a

ne spori agerimea şi ingeniozitatea şi de a ne menţine
mereu în stare de alarmă în eventualitatea că ne-ar pîndi
vreun rău.
JO H N LOCKE, Cîteva idei asupra educa
ţiei.
586. Frica se naşte din slăbiciunea sufletului.

587 — Fericiţi sîntu aceia domni cărora ţările lor slu-

jescu din dragoste, nu din frică, că frica face urîciune,
şi urîciunea, cîtu de tîrdziu, tot izbucneşte.
M IRON COSTIN, Opere : Letopiseţul Ţării
Moldovei de la Aronu-Vodă încoace, I, 30.
588 — Frica este pretutindeni de dispreţuit şi pretutin

deni ea are urmări rele.
FRANgOIS FENELON, Educaţia fetelor, 83.
70 FR IC A
589 — Intr-inima ce intră frica neprietenului afară

scoate dragostea prietenului.
I, 55.
590 — Frica e un imbold ce trebuie cruţat. Să nu facem

niciodată o lege aspră dacă e de-ajuns una mai blinda.
591 — Frica ne creşte suferinţele, după cum dorinţele
se adaugă plăcerilor noastre.
CHARLES MONTESQUIEU, C aietej Maxime
generale de politică, 381 Caiete : Plăceri şi
fericire, 338.
592 — Nimic nu dovedeşte mai bine spaima decît ex

cesul de precauţie.
VOLTAIRE, Secolul lui Ludovic al XlV-lea.
593 — Frica este o cauză a rătăcirilor.

C. A. HELVETIUS, Note, maxime şi cuge
tări, 277.
594 — Ne înfricoşăm în faţa hotărîrilor violente ; dar

ele sînt pe măsura sufletelor puternice şi caracterele vi
guroase se odihnesc în extremis.
NICOLAS CHAMFORT, Maxime.
595 — îl tutuieşti pe diavol / şi te temi de o flacără ?

596 — Unui copil care s-a ars i-e frică de foc ; unui
moşneag pîrjolit de mai multe ori îi e teamă să se încăl
zească.
J. W. GOETHE, Faust, I Bucătăria vrăjito
rească ; Maxime şi reflecţii, 96.
597 — A te preface că dai crezare unei înşelătorii în

seamnă să fii nejustificat de fricos.
FRBfCA 71
598 — Oh, a te teme necontenit de duşmănie şi de înşe

lare este un lucru oribil. Dar foarte natural pentru acela
care geme în carceri.
SILVIO PELLICO, închisorile mele, 67 ; 82.
599 — Cu cît cineva este mai liniştit din partea fricii,

cu atît îl neliniştesc mai mult dorinţele şi pretenţiile.
ARTHUR SCHOPENHAUER, Aforisme asu
pra înţelepciunii în viaţă, 245.
600 — Prima datorie a unui bărbat [...] es,te aceea de

a învinge T e m e r e a . Trebuie să ne dezbărăm de Frică.
THOMA.S CARLYLE, Eroii, cultul eroilor şi
eroicul în istorie, 43.
601 — Fricosului / Dă o gînganie mică / Păru-n cap i

să ardică / Şi pielea i se-nfurnică.
602 — Omul fricos totdeauna umblă cu ghiaţa în sîn.
603 — N-are-mprejur biet nimica /D e unde să-şi_lege
frica.
ANTON PANN, Povestea vorbii, 356—357
604 — Exista oare ceva mai dezonorant decît să-ţi fie

teamă ?
EUGENE DELACROIX, Jurnal, I, 23.
605 — Teama este, cred, cea mai mare suferinţă mora

lă a copiilor ; a-i forţa să vadă de aproape sau să atin
gă obiectul care-i înspăimîntă e un mijloc de vindecare
pe care nu-1 aprob. Trebuie mai curînd să-i îndepărtezi
şi să-i distragi ; căci sistemul nervos' le domină constitu
ţia şi cînd au recunoscut că s-au înşelat, ei au încercat
72 FR IC A
o atît de violentă teamă de a se vedea constrînşi, incit

este prea tîrziu ca să mai piardă sentimentul fricii.
GEORGE SAND, Povestea vieţii mele, I,
I, 87.
606 — Omul se teme numai de ceea ce nu cunoaşte ;

prin cunoaştere poate fi înfrîntă orice teamă.
V. G. BELINSKI, (II, 70).
607 — După toate probabilităţile, frica este cea mai

chinuitoare dintre toate senzaţiile proprii naturii umane.
A. I. HERZEN, (II, 70).
608 —■ Teama secretă acizi ; dar dragostea şi încrede

rea sînt sucuri dulci.
H. W. BEECHER, Conferinţe.
609 — Unde e teamă e şi fărădelege : căci tulburarea

este semn de vină.
F. DE ROJAS ZORRILLA, Fiind rege nu poţi
fi şi părinte.
610 — Cu toate că în multe din aspectele ei, lumea vizi

bilă pare să fi luat naştere din dragoste, sferele invizi
bile au luat naştere din teamă.
HERMAN MELVILLE, Moby Dick, 206.
611 — Oamenii se deosebesc şi în felul de a le fi frică.

Unii sînt Ca struţii, îşi vîră capul în nisip şi nu mai vor
să ştie de nimic. Alţii, dimpotrivă, sînt înclinaţi să-şi
vadă mereu destinul înainte, pentru a se obişnui cu el.
THEODOR FONTANE, Păcatul. Cecile, 13-14
612 — Cine munceşte n-are timp să-i fie frică.

M. G. CERNÎŞEVSKI, (II, 70).
FR 'IC A 73
513 — Omului simplu îi place să arate în clipele de pri

mejdie că încearcă, sau încearcă chiar cu adevărat o
teamă mai mare de a nu pierde lucrurile încredinţate lui
sau propriile lucruri decît viaţa.
. L. N. TOLSTOI, Jurnal, I, 86.
614 — Păstorul urăşte oaia cea rîioasă de teamă pentru

turma sa.
615 — Teama de infern este un infern, iar dorul de p a
radis este un paradis.
' D. H. DJUBRAN, Miresele poienilor, 64.
616 — Frica pentru viaţă şi primejdia de moarte sînt

imbolduri puternice care fac pe om să îngenuncheze şi
îl împing să caute scăparea de natură la ceva ce este
deasupra naturii.
FRIEDRICH PAULSEN, Introducere în filo-
sofie.
617 — Singură cumpătarea poate să-i dea omului con

ştiinţa de tărie şi linişte sufletească, din care iar cumpă
tarea se naşte ; lipsa de cumpăt lasă în suflet neastîm-
părul — şi neastîmpărul acesta e frica, de care vrei me
reu să scapi prin noi fapte lipsite de cumpăt.
IOAN SLAVICI, Amintiri, 331.
618 — Cel mai mare păcat al oamenilor e frica, spaima

de a privi în faţă şi-a recunoaşte adevărul.
MIHAI EMINESCU, Scrieri politice ţi literare,
I, 6.
619 — Pentru frică nu-s poveţe...

ALEXANDRU VLAHUŢA, Versuri şi proză:
Iubire, 56.
74 FRflCA
620 -— Ce-i mai groaznic decît singurătatea ? Tovărăşia

unui fricos josnic.
ANA CONTA-KERNBACH, Pulbere, 10.
621 — Vizuina unui iepure chiar absent este plină de

frică.
622 — Dacă [...] o naţiune oarecare a luat hotărîrea să

domine lumea impunîndu-se prin teama faţă de forţa ei,
[...] trebuie să i ne opunem ; sub o astfel de dominaţie
viaţa pentru oamenii care cred în libertate nu ar mai
merita să fie trăită !
NEVILLE CHAMBERLAIN, (XXVII, 99).
623 — Bărbaţii au infinit mai puţin dispreţ pentru fri

coşi decît femeile, pentru că bărbaţilor curajul masculin
nu le făgăduieşte nici o felicitare.
624 — Copilul tău are să aibă spaimele agoniei, are să
moară şi are să fie îngropat. Şi toate astea le-ai creat tu.
625 — în infinitul timpului şi al spaţiului, ne-am întîl-
nit în aceeaşi nebuloasă, în acelaşi sistem solar, în ace
eaşi planetă, în acelaşi secol, în aceeaşi generaţie, în
aceeaşi ţară, în acelaşi loc, sub acelaşi acoperămînt, şi
totuşi ne urîm ori cel puţin ne sîntem indiferenţi, în
loc să ne aruncăm unii în braţele altora, inteligenţi şi
proşti, buni şi răi, înmărmuriţi de spaima naturii infinite
şi ostile.
GARABET IBRĂILEANU, Privind viaţa,
55-56 ; 36-37 ; 78.
626 — A aştepta şi a te pregăti nu e a pîndi. Numai

fricoşii pîndesc.
627 — Poate cele mai mari puteri : frica şi prostia.
FR IC A 75
628 — Nu cred că există alt sentiment omenesc mai pu

ternic ca frica. [...] Spaima e altceva. Groaza la fel.
Frica, pe scara senzaţiilor, stă mai jos decît groaza şi
decît spaima ; cu toate astea, ea e cea pe care o avem în
sînge, ea a întovărăşit pas cu pas omenirea în lentul ei
mers spre civilizaţie, de ea s-au slujit toate religiile şi
toate tiraniile ca să-şi stabilească atotputernicia şi tot
ea ne face să tremurăm şi astăzi în faţa forţelor oarbe
ale naturii, ca şi în faţa propriilor noştri semeni.
N. D. COCEA, Jurnal, 177—178.
629 — Un prieten fricos e mai periculos decît un
duşman, căci de duşman te fereşti, dar în prieten îţi pui
toată nădejdea.
630 ■—• Frica, groaza, specifică omului din secolul al
XX-lea e cea cauzată de vîrtejul evenimentelor. Parcă
am fi puşi în faţa unui şuvoi torenţial care cară cu el
obiecte ce nu se pot fixa. Din ceea ce ne înconjoară nu
putem opri nimic, măcar o clipă.
MIHAI RALEA, Valori, 62—63.
631 —- Nimic nu închide drumul cercetărilor ca frica

de erezie.
voi. Elanul insulei, 218.
632 — Numai cei fricoşi se arată / viteji cu muierea lor.

JOSE HERNÂNDEZ, întoarcerea lui Martin
Fierro.
633 ■— De oameni, şi numai de ei trebuie să ne temem,

mereu ; a te încrede în unii oameni, înseamnă să te
laşi deja puţin ucis ; oamenii, cînd sînt sănătoşi, n-ai
ce spune, te înfricoşează.
76 FRICA
634 — Niciodată nu ne temem îndeajuns.

635 — Secretul în viaţă, arma cea mai eficace spre
a ieşi din încurcătură este f r i c a ridicată la rangul de
virtute în momentul cînd reuşeşti să devii proprietarul
propriei frici, să o accepţi integral şi fără vreun re
sentiment.
L. F. CELINE, (XVIII, 189 ; 188 ; 186).
636 — Popoarele care luptă pentru libertatea lor nu

cunosc frica, ele sînt gata de orice sacrificiu.
637 -— Lucrul de care te temi în taină cu cea mai mare

groază, se întîmplă întotdeauna.
GESARE PAVESE, Meseria de a trăi (Jurnal
1935—1950), 89.
638 — Frica realiştilor de a nu se rătăci în labirintul

subiectiv al eului vine din voinţa de a explica totul
prin raţiune ; dar fără libertatea intuiţiei, în curînd
raţiunea se va găsi fără obiect.
ION VLASIU, In spaţiu,şi timp, III, 42. .
639 —• Adevăratul preţ al unei călătorii este frica.

Pentru că la un moment dat, atît de departe de propria
noastră ţară, de limba noastră [...] ne cuprinde un val
de frică şi o dorinţă instinctivă de a ne întoarce
la adăpostul vechilor obişnuinţe.
640 — Frica. în ziua cînd oamenilor nu le va mai fi
frică, ei vor începe să scrîe din nou capodopere, adică
opere durabile.
ALBERT CAMUS, Eseuri : Reflecţii despre
ghilotină, 53 ; Caiete, 44
F R IC A 77
641 — Dacă cineva săvîrşeşte o faptă într;adevăr cru

dă şi nedreaptă numai de frică, fapta aceea e urmata
de o căinţă apăsătoare.
ETHEL VOYNICH, Tăunul, 204-205.
642 — Există o compătimire izvorîtă din' egoism ;

teama de a nu ţi se întîmpla şi ţie nenorocirea altuia.
POMPILIU CONSTANTINESCU, Caleidos
cop, 4
643 — Şi-un mic „Aha“ / Naşte frica.

S. J. LEC, Aforisme, versuri, epigrame, 106.
644 — Marea, istovindu-1 'pe om, îl face superstiţios,

iar superstiţiile fac din el un fricos lipsit de voinţă.
645 — Nu e nimic mai înspăimîntător decît un prieten
care te trădează.
ALAIN BOMBARD, Naufragiat de bună voie,
120 : 120 .
646 — Ne vindecăm de frică prin frică.

647 — Fericiţi cei ce dorm fără să se teamă de vise.

OCTAVIAN PALER, Apărarea lui Galilei, 12.
648 — Oamenii lipsiţi de imaginaţie nu ştiu ce e frica

atîta timp cît o acţiune riscantă se desfăşoară conform
previziunilor lor. Ei sfidează viitorul şi adesea privesc
cu dispreţ mai mult sau mai puţin făţiş pe cei care
manifestă teama. Dar în momentul cînd aceşti oameni
se pomenesc într-o situaţie în care suferinţa şi moartea
par singura şi fatala ieşire, ei reacţionează în general
78 FRUCA
ca nişte animale orbite de frică şi, pradă panicii, nu

mai au nici o şansă de scăpare.
PER HANSSEN, Riscînd mai mult decît
viaţa, 53.
649 — Numai frica pierde omul.

PAUL ANGHEL, Săptămîna patimilor, 164.
650 — De animal ne este frică pentru că e imprevi

zibil, de [...] monstru-robot pentru că e inflexibil în
realizarea programului său, este deci prea previzibil,
între aceste două forme ale fricii se găsesc- o istorie
şi un destin uman modificat, diferenţa dintre ele mă
soară, prin emoţie negativă, tot ce s-a întîmplat cu
omul care, emancipat de natură, a ajuns să se teamă
-mai ales de el însuşi.
651 — N-are cum să-ţi fie frică decît înainte de ceva
sau după, dar, evident, nu chiar în timpul evenimentului.
ALEXANDRU 1VASIUC, Pro domo, 7—S ;
Vestibul.
652 — Pentru fricoşi malul celălalt va fi întotdeauna

prea departe.
RODICA TOTT, Firul Ariandei, 25.
653 •— Cei care se tem şi de umbra lor, probabil că

se cunosc foarte bine.
GIUSEPPE NAVARA, .locuri de ape.
654 — Să-ţi fie dor de fiara fricii, / S-o prinzi de vie-

ntr-o capcană, / Dar vorbele îţi ies din gură / în apă
rarea ei, şi mor / De mila fiarei jupuite / De mii de ori
de şfînta-i blană, / Frica surîde împrejurul făptU '
rilor. / Şi-n sinea lor.
CONSTANŢA BUZEA, Ştiind ce vrea şi ce
urmează, în voi. Ploi de piatră, 88.
FR IC A 79
FRICA DE MOARTE
O imensă dragoste de viaţă şi o pu

ternică încredere în trium ful ei spul
beră orice nelinişte în faţa morţii
ION DODU BĂLAN
655 — Omul se teme de moarte tot aşa cum copiilor le

e frică de întuneric.
PROVERB ENGLEZ
656 — Cine se teme de moarte şi-a pierdut viaţa.

PROVERB ROMÂNESC
657 -— Cine se teme de moarte, moare de frică.

PROVERB TURCESC
658 — în lumea voastră a morţii şi în cereasca lum e/

Ca să ne facă teamă, vreun lucru nicidecum e, / Că
nefiind nimica, nimicul nu-spăimîntă.
Katha-Upanişadg^Dialogul tînărului brahman
cu moartea, 35.
659 ■— Omul bun care a săvîrşit binele în zilele vieţii

sale cugetă fără frică de moarte.
Papirus Insinger, XVIII, 6.
650 — De ce te temi în faţa morţii, prostule ? Că doar

ea nu cruţă pe cel îngrozit de ea. Acum sau poate
peste 100 de ani, moartea este inevitabilă pentru toată
suflarea.
Panciatantra, Cartea I, Regele şi maimuţa,
Devotamentul hoţului, 135.
80 FRilCA
661 — Şi cei îndrăzneţi dau înapoi cînd văd că moar

tea se apropie.
SOFOCL.E, Antigona, 580.
662 — Cei fără minte doresc să trăiască, fiindcă se

tem de moarte în loc de bătrîneţe.
DEMOCRIT
663 — Ce este oare, de fapt, frica de moarte, dacă

nu a ne atribui o ştiinţă pe care nu o avem ?
PLATON, Apologia lui Socrate.
664 — Adesea, de frica morţii, îi cuprinde pe oameni

un atît de • mare dezgust de viaţă şi de a mai vedea
lumina zilei, încît întristaţi ei se sinucid, uitînd ca
izvorul grijilor lor este (tocmai) această teamă.
665 — Cele mai multe plăgi ale vieţii sînt nutrite de
frica morţii.
666 — Muritorule, ce preţuieşte pentru tine aşa de
mult, că eşti atît de plin de jale amară ? Lasă lacrimile,
netrebnicule, şi stăpîneşte-ţi văicărelile.
LUCREŢIU, Despre natura lucrurilor.
667 — Cînd nu te temi de moarte, vei învinge toate

greutăţile.
668 — A se teme de moarte e mai crud decît a muri.

SYRUS, Sentinţe, 520.
669 — Gare-i ascunzătoarea în care să nu intre frica

de moarte ?
670 — Sosirea morţii prea mare tulburare aduce.
FR IC A 81
671 — Viaţa ne este dată cu condiţia morţii ; spre ea

mergem. De aceea este o nebunie să ne temem de ea ;
pentru că cele sigure sînt aşteptate (şi numai) cele
nesigure sînt temute.
SENECA, Epistole, 82 ; 4 ; 97 ; 10.
672 — Cel căruia îi e frică de moarte se teme sau

de neantul senzaţiilor sau de alte senzaţii. Dar, dacă
nu vei avea senzaţii, nu vei simţi nici un rău. Şi dacă
vei dobîndi alte senzaţii, vei fi o altă fiinţă şi nu vei
înceta să trăieşti.
67.3 — Cînd se sfîrşeşte o acţiune, cînd o dorinţă, o
gîndire se stinge, aceasta se poate asemăna cu un fel
de moarte. Gîndeşte-te acum la perioadele vieţii, la co
pilărie, la adolescenţă, la tinereţe, la bătrîneţe. Trecerea
de la o perioadă la alta este o adevărată moarte ; e
oare aici ceva de temut ? [... |. Aşa va fi şi cu moartea ;
încetare, întrerupere ori scfiimbare a vieţii tale pămîn-
teşti.
MARC AURELIU, Către sine, Cartea a VlII-a,
185 ; Cugetări asupra vieţii, 56.
674 — întreaga înţelepciune şi vorbă a lumii se cu

prinde, în cele din urmă, în a învăţa să nu ne temem
a muri.
MICHEL. MONTAIGNE, Aforisme, 91.
675 — Am luptat şi încă mult ; credeam că pot să

înving, dar şi soarta şi natura mi-au zdrobit munca şi
străduinţele. Dar era în mine ceva ce s-a putut, pe
care nici unul din veacurile viitoare nu mi-1 va tăgădui
ca al meu şi anume ceea ce un învingător poate să
socotească drept al său : a nu mă fi temut de moarte,
cu chipul statornic, a nu fi cedat nici unuia dintre
82 FR IC A
semeni, a fi preferat o moarte curajoasă unei vieţi

netrebnice.
GIORDANO BRUNO, (XXIX, 32—33).
676 •— A fi sau a nu fi, iată întrebarea. E, oare, mai

nobil pentru suflet să preferi praştia şi săgeţile soartei
jignitoare, sau să înfrunţi cu arma o mare de dureri"
şi, împotrivindu-te, să le pui capăt ? Să mori : să
dormi ; nimic mai mult ; şi printr-un somn să ispră
veşti cu a inimii năpastă, cu miile de. ponoase pe care
în carnea ta le-ai moştenit. Iată sfîrşitul ce în mod
cinstit s-ar cuveni să-l vrem. Să mori, să dormi ; să
dormi : poate să visezi : dar aici e partea grea ! Căci
ce vise am mai avea în somnul morţii, după ce am
ieşit din muritorul înveliş ? Trebuie să ne oprim [...].
Şi astfel, gîndul ne preschimbă în laşi, iar strălucirea
firească a hotărîrii păleşte în umbra palidă a gîndirii.
677 — După ce a trecut teama de moarte, viaţa e mai
frumoasă decît atunci cînd era trăită în teamă.
678 — Viaţa pămîntească cea mai grea şi mai respin
gătoare, pe care vîrsta, boala, mizeria şi închisoarea
pot să o hotărască unei fiinţe este un paradis pe lîngă
teama ce-o avem de moarte.
SHAKESPEARE, Hamlet, III, 1, 56—88 ;
Măsură pentru măsură, V, 1, 398—399 ; III, 1,
127—130.
679 — Există o deosebire între a suporta moartea cu

rajos şi a o cîispreţui [...]. Cei mai capabili şi cei mai
curajoşi sînt cei care se agaţă de cele mai onorabile
pretexte, ca nu cumva să se gîndească la ea. Dar orice
om care ştie s-o vadă, aşa cum este o găseşte înspăi-
mîntătoare [...]. Tot ce poate face raţiunea pentru noi
FR IC A 83
e să ne povăţuiască să ne abatem ochii de la ea pentru

a-i opri pe alte lucruri.
120— 122.
680 — Moartea, fără să te gîndeşti la ea, e mai uşor

de îndurat decît gîndul, lipsit de primejdie, al morţii.
BLAISE PASCAL, Cugetări, Texte alese, 61.
681 — Un om care s-a situat deasupra fricii de moarte

este capabil să întreprindă totul şi din disperare face
să tremure chiar şi pericolul.
G. Ţ. OXENSTIERN, Cugetări, reflexii şi
maxime morale, II, 235.
682 — Dacă din toţi oamenii numai unii ar muri şi

alţii nu, atunci perspectiva morţii ar putea fi o mîhnire
dezolantă.
LA BRUYERE, Despre om.
683 — De ce ne-am teme de moarte, cînd în viaţă su

ferim atît de mult ?
FRANCOIS FENELON, Peripeţiile lui
Telemah, II, 103.
684 — Că o dată a muri, datoria firii, iară cu groaza

morţii a trăi, moartea morţii este.
685 — Groaza morţii mintea uluieşte şi primejdia fără
de veste toate simţurile amuţeşte.
I, 184.
686 — Micşorînd preţul vieţii, învăţăm a nu ne teme

de moarte.
EDUARD JUNG, Nopţile lui lung, 69.
84 FR IC A
687 — Dobitoacele sînt mai fericite decît noi. Ele se

feresc de rău, dar nu se tem de moartea de care nu au
habar.
CHARLES MONTESQUIEU, Caiete : Plăceri
şi fericire, 339.
688 — Cel ce moare înconjurat de mulţi martori,

moare totdeauna fără teamă.
VOLTAIRE, Secolul lui Ludovic al XTV-lea.
689 — Viaţă mai puţin fericită, mai puţin regret de

a o părăsi.
C. A. HELVETIUS, Despre spirit, 134.
690 Dacă ţinem la viaţă ne temem de moarte.

VAUVENARGLJES, Maxime şi reflecţii, 103.
691 — De moarte să-ţi fie frică numai cînd viaţa ta tu

ţi-ai petrecut-o tot în răutăţi.
692 — Iubirea de viaţă nu-i în fond decît frica de

moarte.
ARTUR SCHOPENHAUER, Aforisme asiipra
' înţelepciunii în viaţă, 5, 9.
693 — Moartea nu vine cînd o chemi, ci te ia cînd

nu te temi.
694 — Moartea nu este un rău. pentru că ea elibe

rează omul de toate relele şi odată cu bunurile îi ea
şi dorinţele. Răul cel mai mare este bătrîneţea, deoarece
îl lipseşte pe om de orice plăcere, lăsîndu-i în schimb
FRiSCA 85
poftele, şi aduce cu sine toate durerile. Totuşi oamenii

se tem de moarte şi doresc bătrîneţea.
cugetări, 322.
695 — Omul nu este ca mistreţul ; omul pierde pu

terile cînd îşi vede sîngele curgînd. în rana sa fiara nu
simte decît durerea şi asta o înfurie ; într-a sa, omul
presimte moartea — şi asta îl îngrozeşte
HONORE DE BALZAC, Maxime şi reflecţii,
127.
696 — Atîta timp cît trăieşte, omul nu poate să se

dăruiască cu totul intereselor acestei lumi. Tocmai din
cauza asta este moartea atît de înspăimîntătoare, cînd
se gîndeşte la ea omul plin de viaţă. Cînd, în schimb,
moartea se apropie datorită unei răni, bolii, bătrîneţii,
omul încetează să se gîndească la cele vii şi moartea
încetează să-l înspăimînte.
697 — Moartea e somn. De ce să te temi de somn ?
[...]. Cum să nu te temi de somn ? Dar de ce să te
temi de el, de vreme ce el e odihnă, e schimbare a
vieţii.
L. N. TOLSTOI, Jurnal, II, 174 ; I, 237.
698 •— Mă tem ? De cine să mă tem ? / De moarte

nici de fel. / Portarul casei tatălui meu / Mă sperie
la fel.
EMILY DICKINSON, Timpul şi eternitatea.
699 — în fond cauza pentru care ne temem de moarte

este tot viaţa, sau mai degrabă supravieţuirea.
700 — Că moartea ne face să pierim în întregime,
86 FRllCA
e tot ce se poate. Nu sînt eu acela care să vă contrazic,

în cazul acesta însă n-avem de ce să ne temem de
dînsa. Sînt, ea nu mai este ; este, eu nu mai sînt.
ANATOLE FRANCE, înaintea marii tăceri ;
92 ; Grădina lui Epicur, 29.
701 — Moartea [...] are nobleţea şi rafinamentul ei,

se sălăşluieşte în inimi, dar să n-o lăsăm să pună stă-
pînire pe cugetul şi gîndurile noastre.
THOMAS MANN, Prefaţă la Muntele vrăjit,
XI.
i
702 — Nu de moarte mă cutremur, ci de veşnicia ei.
ALEXANDRU VLAHUŢA, Din prag.
703 — De ce să te temi de moarte ? Este probabil

cea mai frumoasă aventură a vieţii.
CHARLES FROHMAN, Opere alese.
704 — Frica de moarte ne face să iubim munca, şi

asta ni-i toată viaţa.
705 — Pentru ce ar fi mai dificil să mori, adică să
treci de la viaţă la moarte, decît să te naşti, adică să
treci de la moarte la viaţă ?
JULES RENARD, Jurnal, 415 ; 491.
706 — Bărbaţii se tem mai mult de moarte decît fe

meile pentru că au sentimentul trecutului mai puternic,
pentru că au inteligenţa şi imaginaţia mai vii şi pentru
ca ei sînt elementul activ în crearea vieţii. Viaţa, cu
cît e mai intensă şi mai conştientă, cu atît are mai
multă oroare de neant.
GARABET IBRĂILEANU, Privind viaţa,
55—56.
FRlîlCA 87
707 — De moarte nu te teme, şi de viaţă să nu fii

cu grijă !
NICGLAE IORGA, Cugetări, 302.
708 — Sînt convins, că în timp de epidemie, frica de

moarte omoară mai mulţi oameni, decît însuşi flagelul.
W. S. MAUGHAM, Fumul amăgirilor, 123.
709 — Nicăieri nu e atît de neputincioasă mintea noas

tră, ca în faţa mormîntului deschis. Aici se frînge
zborul ei, avîntul i se curmă şi ca o pasăre rănită se
zbate zadarnic, să se mai ridice în văzduh. In clipa
cînd simţi rotind deasupra frunţii tale îngerul morţii,
cînd desluşeşti adierea înfricoşată din aripile lui înghe
ţate, atunci sufletul tău se opreşte în drum şi stă pironit
locului fără putere şi fără ajutor, ca un drumeţ înfrînt
în mijlocul unei pustietăţi* Toate gîndurile, toate îndem
nurile tale fug în aceste clipe, ca o turmă de căprioare
speriate şi tu rămîi aşa despoiat şi grozav de părăsit...
întreg rostul ţi-e copleşit de o singură putere rece şi
nemiloasă : legea trecerii eterne.
OCTAVIAN GOG A, Precursori, 275.
710 — Numai atunci s-ar lăsa muritorii judecaţi în

iubirea lor de alţi muritori şi şi-ar lăsa luate în pace :
femeia, ţara, credinţa, cînd iubirea lor ar fi biruită
de frica de moarte.
VASILE PÂRVAN, Memoriale : Parentalia,
224.
711 — înainte de a mă naşte am fost o veşnicie

întreagă „nimic". De ce mă tem acum de aceeaşi „ne-
existenţă" cu care am avut o veşnicie întreagă prile
88 FR IC A
jul de a mă obişnui, — şi-n care am fost deja ? Nu

înţeleg.
712 — Nu înţeleg de ce se tem oamenii aşa de mult
de moarte. Moartea cînd le păşeşte pragul îi găseşte
doar pe cei mai mulţi morţi deja de mult timp şi nu
are ce să le mai ia.
LUCIAN BLAGA, Opere, VII, 6 8 ; (XXVI,
126).
713 — Românul adevărat nu-şi doreşte moartea, dar

nici nu se teme de ea. Limba ne oferă o dovadă. Ro
mânul are o expresie uzuală,, străveche, pentru moartea
obişnuită, eon-violentă : „moarte bună“.
PETRE STRIHAN, Moara albastră, 123.
714 ■ — Moartea nu trebuie să ne înspăimînte. Este

punctul final, către care omul lunecă cu fiecare clipă,
din momentul naşterii lui [...]. Ea trebuie însă să ne
îngrozească numai dacă în cursul existenţei n-am cons
truit nimic, sau dacă în lumea măruntă a înconjurăto
rilor noştri am fost străini de fapta bună sau de gîndul
mai înţelept.
ALEXANDRU SABIA, Execuţia de primăvară,
322.
715 — într-adevăr, dacă frica de moarte este o evi

denţă, evidenţă este şi faptul că această frică, oricît
de mare ar fi ea, n-a fost niciodată suficientă pentru a
descuraja pasiunile omeneşti. Bacon are dreptate cînd
spune că nu există pasiune atît de slabă încît să nu
poată înfrunta şi stăpîni frica de moarte. Răzbunarea,
iubirea, onoarea, durerea, o altă frică, ajung s-o în
vingă.
ALBERT CAMUS, Caiete, 40S.
FR IC A 89
716 — Moartea e un fenomen simplu în natură, numai

oamenii îl fac înspăimîntător.
717 —■ Teama de moarte cred că e cu atît mai mare
[...] cu cît sîntem, de pildă, mai puţin legaţi de viaţă.
MARIN PREDA, Cel mal iubit dintre pămîn-
teni, I, 7 ; II, 340.
718 — Ceea ce ne ameninţă cu moartea ne întoarce

violent cu faţa spre soare.
OCTAVIAN PALER, Apărarea lui Galilei, 66.
719 — Moartea nu sperie pe nici un om demn. Ceea

ce sperie pe orice bărbat sau femeie demnă, ceea ce
sperie poporul este gîndul jugului.
720 — Numai copiii ştitî să moară, monseniore. Fiindcă

n-au apucat să înveţe frica şi laşitatea.
ILEANA VULPESCU, Proză, 45.
721 — Sîntem oameni şi moartea ne aşteaptă la coturi

de drum / Dar nu ne oprim nicidecum. / Celui ce-nfri-
coşat se opreşte / Tot i se coboară ea moartea în cale.
NTCOLAE LABIŞ, Albatrosul ucis : Moartea
celor puternici, 243.
FRICA DE VIAŢĂ
722 —■ Din felul în care mă impresionează lucrurile

mici, mă întreb ce dureri îmi rezervă viitorul.
723 — Mereu frica de viaţă, şi, cînd a trecut, nu pot
lua ochii de la ea.
JULES RENARD, Jurnal, 15 ; 945.
90 FR IC A
GROAZA
724 — Cine ar putea să-şi ţină lacrimile, în timp ce

povesteşte asemenea grozăvii.
725 — Groaza pune aripi picioarelor.
726 — Mă înfior povestind.
727 — Sufletul meu se îngrozeşte cînd îşi aduce aminte.
VIRGILIU, Eneida, 2, 6 ; 8, 324 ; 2, 204 ;
2, 12.
728 — Urmele paşilor îngrozesc.

HORAŢIU, Epistole, 1, 1, 74.
729 — Naufragiatul se îngrozeşte pînă şi de apele li

niştite.
OVIDIU, Ponticele, 2, 7, 8.
730 — Mai tare mă clatină groaza căderii decît lovi

tura.
731 — Cînd vede groaza, / Fuge ca cîinele cu coada

între picioare.
732 — Mai bine un sfîrşit groaznic, decît o groază

fără de sfîrşit !
KARL MARX, 18 Brumar al lui Ludovic
Bonaparte, 97.
733 — Groaza e o mare vrăjitoare. în faptul serii,

ea şopteşte în urechile oamenilor cîntece fermecate,
jnspirîndu-le gînduri sinistre. Oamenii tremură atunci
FR IC A 91
de spaimă, iar peisajul zîmbitor din preajma lor e

văduvit de orice frumuseţe.
SELMA LAGERLOF, Povestea lui Gosta.
Berling, 113.
734 — Ne îngrozim de momentul cînd unui prieten

nu-i mai putem spune „tu“.
TUDOR BOGDAN, Starea de crepuscul, 129.
735 — Groaza e memoria viitorului.

MIŞEL1E
736 — Cineva poate zîmbi şi zîmbi într-una,/ şi să

fie totuşi mişel.
SHAKESPEARE, Hamlet, 1, 5.
737 — Mişelul ameninţă numai dacă e singur.

GOETHE, Torquato Tasso, II, 3.
738 — Mişelia e mai mult decît frică ; e frica ce

primeşte o înfruntare fără să zică nimic, ce fuge de pri
mejdie, e frica transformată în faptă.
739 — Mişelia e mai nenorocită decît cel mai cumplit
viciu, deoarece nimiceşte toate virtuţile.
740 — Omul nu e stăpîn pe simţămintele sale, dar e
stăpîn pe faptele sale : nu te poţi apăra să nu fii fricos,
dar poţi să nu fii mişel...
ERNEST LEGOUVfi, Părinţi şi copii în al
XlX-lea secol, 173, 175 ; 177—178.
741 — E un mişel acela care-şi doreşte duşmanii în-

genunchiaţi în nenorocire.
NICOLAE IORGA, Cugetări, 253.
92 FR IC A
SPAIMA
742 — Pe cel înspăimîntat şi umbra lui îl înspăimîntă.

BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual,
123.
743 — Spaima este un sfetnic prost.

R. W. EMERSON, Eseuri : Prudenţă, ISO,
744 — Spaima existenţială constă şi în spaima lipsei

pîinei celei de toate zilele. Au fost şi în Egipt şi în
Iudeea şapte ani graşi şi şapte ani slabi ; însă astăzi se
trăieşte numai de la mînă pînă la gură. Magnaţii au
spaima crahurilor, iar săracii — teama de şomaj.
CONSTANTIN BRÂNCUŞI, (XXXII, 229).
745 — Spaima metafizică te reduce la anonimat, ară-

tîndu-ţi minciuna şi neputinţa. Rostul metafizicii e poate
tocmai acesta : să te facă să-ţi uiţi numele.
LUCIAN BLAGA, Ferestre colorate, 127.
FRICA GENEREAZĂ VICII
746 — Cînd corabia se îneacă, şoarecii fug.

PROVERB ROMÂNESC
747 — Ura, zavistia, frica, nasc vicleşug.

COCCEIANUS DIO CASSIUS, Carte, 59.
748 — Teama este ca şi leacurile violente, ce se între

buinţează în boalele grave ; ele curăţă, dar schimbă fi
rea şi tocesc organele : un suflet condus prin teamă
este totdeauna mai slab.
FR A N ţO IS FfiNELON, Educaţia fetelor, 36.
36.
FR IC A 93
749 — Teama ascunde adevărul.

MIGUEL UNAMUNO, Viaţa lui Don Quijote
şi a lui Sancho, XVIII.
750 — Pe puntea dintre frică şi prudenţă se plimbă

marii iezuiţi.
ION VLASIU, în spaţiu şi timp, II, 199.
751 — Spaima este o formă de existenţă în care un

om nu poate trăi mai multă vreme, fără a suferi defor
mări. Cînd condiţiile de viaţă nu se pot schimba, per
soana respectivă va căuta să-şi găsească o nouă stabi
litate, refugiindu-se în mecanisme de apărare care de
formează caracterul şi, de multe ori, din „ te a m a d e
s p a im ă “ va eşua în re a c ţia p r e v e n t i v ă a a g r e s iv ită ţii, în
care atacul pare a fi cea mai bună formă a apărării.
E. E. GEISSLER, Mijloace de educaţie, 164.
...DAR ARE ŞI ROL POZITIV
752 — Frica păzeşte viile.

PROVERB ALBANEZ
753 — Frica dă aripi.

PROVERB FRANCEZ
754 — Frica păzeşte pepenii.

755 — Unde nu-i frică, ruşinea nu se încurcă.
756 — Pe oamenii necinstiţi îi înfrînează de la rele

teama, nu mila.
94 FR3JCA
F-îi-vr* -
757 — împărăţiile le străjuieşte frica.

SENECA
758 — Teama îndreaptă întotdeauna, teama alungă

păcatul, teama striveşte viciul, teama îl face pe om
învăţat şi sîrguincios.
759 — Unde nu este frică nu este sănătate.
ISIDORUS DE SEVILLA, Solilocvii.
760 — Şi unde dragostea adevărată nu este, acolo

cinstea este de frică, şi unde cinstea se face de frică,
acolea îndămîna vremii se cearcă, şi să aşteaptă, în
carea nici frică să-i mai fie, nici cinstea carea de frică
îi da de bună voie în ocară să i-o întoarcă.
I, 56.
761 — Cîinii sînt paza oilor.

762 — Groaza şi frica devin creatoare.

NICOLAE TAUTU, împlinire, II, 91.
TOTUŞI, N U EDUCAŢI PRIN FRICĂ !
763 — E preferabil ca educaţia copiilor să se facă

prin dezvoltarea pudoarei şi prin bunăvoinţă decît prin
frică. .
764 — Este de datoria părinţilor ca să deprindă pe
copiii lor să se poarte bine din convingere şi nu din
teama de cineva.
TERENTIU, Adelphoe, 57—58 ; 74—75
FR IC A 95
765 — Amoral este cine distinge binele de rău numai

din instinct sau de frică. De aceea educaţiunea care se
reazemă numai pe temerea pedepsei, este o dresare, nu
o educaţiune, căci lasă amoralitatea netulburată.
766 — în educaţie, frica trebuie să rămînă cel din

urmă mijloc, instrumentul ultimei extremităţi, acela la
care nu se recurge decît numai cînd celelalte toate au
rămas neîndestulătoare. Acest principiu implică însă cu
noaşterea diferitelor mijloace educative, adică cultură
psihologică întinsă, lucru ce se dovedeşte a fi ceva mai
greu decît aerul fioros şi vărguţa de alun.
ANA CONTA-KERNBACH, N oţiuni de pe
dagogie,^ didactică şi metodică, 106.
FRICA — CURAJ
767 — Frica dă curaj.

PROVERB ITALIAN
768 — Fricosului îi place să vorbească despre curaj.

PROVERB RUSESC
769 — Fricosul alungat se face viteaz.

PROVERB TATARASC
770 — Aşa cum curajul pune în primejdie viaţa, frica

o apără.
LEONARDO DA VINCI, (VII, voi. II, 131).
96 FRUCTA
771 — Fricosul se sperie înaintea primejdiei, laşul în

timpul ei, curajosul după ea.
J. P. RICHTER, Culegere de articole şi
poezii.
772 — Pe cît de repede se sperie, pe aut de repede

capătă curaj oamenii slabi.
HONORfi DE BALZAC, Vicarul din Tours,
41.
773 — Deosebirea dintre un om curajos şi un om tri-

cos constă în aceea că primul, fiind conştient de pe
ricol, nu simte frica. Iar al doilea simte frica fără a
fi conştient de pericol.
V. O. KLIUCEVSKI, (II, 37—38).
774 — Frica e a trupului : trupul tremură. Curajul

e al sufletului : >sufletul n-are cum să tremure.
BARBU ŞTEFĂNESCU-QELAVRANCEA,
775 — Micul beneficiu al fricii : de a încerca să dai

curaj altora.
776 — Este o frică în care trebuie să respecţi preve

derea şi un curaj în care trebuie să dispreţuieşti ne
bunia.
777 — Frica are mai multă imaginaţie decît curajul.
778 — Unii poartă în ei o inimă de leu, alţii de

iepure.
MIHAIL SADOVEANU, Zodia cancerului,
114.
FM CA 97
779 — Sînt mulţi oameni buni care ar vrea să triumfe

adevărul, n-au însă tăria curajului să se impună ; flori
rare înăbuşite de stufişuri sălbatice şi brutale.
POMPILIU STOIAN, Caleidoscop, 87.
780 — Nu eşti curajos decît cînd ai frică în acelaşi

timp.
ERICH MARIA REMARQUE, Camarazii,
168.
781 — Cine are curaj de teamă, are şi teamă de curaj.

DUMITRU C. MAZILU, Mini-Maxime.
782 — în faţa curajului teama e o umbră, dar nu a

lui.
53.
783 — Curajul »se află în noi, adesea, mort de frică.

FRICA — RAŢIUNE
784 — Teama oarbă, pe care o conduce raţiunea vă

zătoare, reuşeşte să calce cu un pas mai sigur decît
raţiunea oarbă care, fără frică, bîjbîie. A te teme de
ceea ce e rău, te scapă adesea de ceea ce e şi mai rău.
SHAKESPEARE, Trolius şi Cresida, III, 2,
74—77.
FRICĂ — SPERANŢA
785 — Dorinţa învinge teama.

MATEO ALEMAN, Guzmân de Alfarache.
98 L A ŞIT A T E
786 — Speranţa şi teama sînt nedespărţite, şi nu

există teamă fără speranţă, nici speranţa fără teamă.
LA ROCHEFOUCAULD, Maxime şi re
flecţii, 150.
787 — Singura diferenţă pe care o găsesc între inima

unui bogat şi cea a unui sărac este că prima este plină
de teamă şi a doua de speranţă.
G. T. OXENSTIERN, Reflecţii şi maxime
morale, II, 293.
788 — Orice lucru poate fi întîmplător cauză de spe

ranţă sau teamă.
789 — Imaginea unei primejdii inspiră teamă ; a unei

bucurii, dorinţi violente.
790 — Dacă e adevărat că ne temem de lucrurile
care nu se întîmplă, apoi nădăjduim altele mult mai
numeroase care nu se var întîmplă [...]. Şi fiindcă ne
petrecem viaţa mai mult nădăjduind decît dobîndind,
speranţele noastre sînt cu mult mai înmulţite decît
temerile.
CHARLES MONTESQUIEU, Caiete: Despre
om, 333.
CE ESTE LAŞITATEA ?
791 — Laşitatea pare să fie o slăbiciune a sufletului

provocată de frică.
TEOFRAST, Caracterele.
792 — Laşitatea este mama cruzimii.

MONTAIGNE, Aforisme, 101.
L A ŞIT A T E 99
793 — înţeleg prin laşitate talentul de menajare şi de

acomodare josnică, care nu lasă să se supere pe cei ce
se detestă.
EDMOND şi JULES GONCOURT, Pagini de
jurnal, I, 272.
794 — Laşitate : boală din faţa căreia o iau toţi la

sănătoasa.
LAŞITATE (LAŞ)
Omul laş este totdeauna laş. El este

privit cu milă şi dispreţuit. Nimic nu
degradează ca laşitatea.
* PAUL DOUMER
795 — Cade boul, multe cuţite ies.

796 — Laşul are moartea deasupra capului.
797 — Laşul nu se bucură, nici nu se întristează.
798 — Negustorul laş nu pierde, dar nici nu cîştigă.
799 — Scorpionul înţeapă şi tot el ţipă.
PROVERBE ARABE
800 — Oamenii laşi sînt cruzi.

PROVERB ENGLEZ
801 — Laşul vorbeşte ca un tigru, dar luptă . ca o

şopîrlă.
PROVERB INDIAN
802 — A arăta călcîile.

803 — A scoate castane din foc cu mîna altuia.
100 L A Ş IT A T E
804 — Cînd corabia se îneacă, şoarecii fug.

805 •— Cînd e bolnav leul, iepurii îi sar în spinare.
806 — Cînd lupul îmbătrîneşte, toţi căţelandrii îşi fac
rîs de dînsul.
807 — Copacul cînd cade jos, toţi cu topoarele pe
el se pun.
808 •— De la copacul căzut şi babele culeg crengile.
809 — După ce leul moare, mulţi se găsesc să-l ju
poaie.
810 — Lupul cînd îmbătrîneşte, atunci şi şoarecii în
calecă pe el.
811 — Pe leul mort şi şoarecii se caţără.
812 — Taie mămăliga-n două de viteaz ce e.
813 — Cel ce fuge şi se teme de toate şi nu suportă

nimic devine laş.
814 — La un laş, frumuseţea corpului şi forţa nu sînt
potrivite şi izbesc neplăcut.
PLATON, Menexeu, 246.
815 — Laşul nădăjduieşte deci prea puţin, deoarece

se teme de orice.
ARISTOTEL, Etica nikomahică.
816 — Nici laşul nu va găsi / poartă pe unde să

scape.
A. DE VARROS, Proverbe morale.
817 — Să ştii că laşitatea înseamnă moarte.

IBN AL-MUQAFFA’, Kalila şi Dimna, 176.
L A ŞIT A T E îoi
818 — Lucrurile nu sînt atît de dureroase, nici atît

de grele prin ele însele, dar slăbiciunea şi laşitatea
noastră le fac astfel.
819 — O forma a laşităţii este aceea care a introdus
în luptele noastre individuale doi, trei sau patru mar
tori.
820 — Să nu te miri că cel pe care l-ai văzut ieri
atît de îndrăzneţ, îl vezi atît de laş mîine.
MONTAIGISfE, Aforisme, 176; 101; 177.
821 — Este hazliu faptul că unii îşi îngăduie să spună

oamenilor în scris ceea ce n-ar îndrăzni să le spună de
ia obraz.
VOLTAIRE, A. M. Poree, 7 ianuarie 1729.
822 — Laşul are mai puţine jigniri de înghiţit decît

ambiţiosul.
VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii, 116.
823 — A spune că omul care îşi curmă singur viaţa

e laş, mi se pare tot atît de ciudat ca a spune că e laş
acela care moare de nişte friguri primejdioase.
J. W. GOETHE, Suferinţele tînărului
Werther, 59.
824 — Obraznicul e totdeauna laş.

CHARLES IAMB, Eseurile lui Elia : Erori
populare, 276.
825 — Merită oare să-ţi păstrezi viaţa prin laşitate ?

UGO FOSCOLO, Ultimele scrisori ale lui
Iacopo Ortis, 1966.
10 2 L A ŞIT A T E
826 — Este un suflet laş acela care se codeşte, se

pitulează şi se vaită atunci cînd se adună nori pe cer
sau se arată numai în depărtare.
827 — Oarecare temere este trebuincioasă pentru men
ţinerea noastră în lume ; laşitatea este numai exagera
rea ei.
ARTHUR SCHOPENHAUER, Aforisme asu
pra înţelepciunii în viaţă, 386—387 ; Viaţa,
amorul, moartea, 213.
828 — Cînd eşafodul, sau orice alt martiriu, este ine

vitabil, a te teme cu laşitate, a nu putea înainta către
el [...] este un semn de mizerabilă degradare sau ig
noranţă.
829 — La copaciul căzut toţi alerg să taie crăngi.

830 — Sînt mulţi care iubesc, predică, susţin şi

făptuiesc neabătut dreptatea, cinstea, ordinea, respecta
rea legilor, corectitudinea, îndeplinirea îndatoririlor
faţă de oricine, dreapta împărţire a răsplăţilor şi pe
depselor, fug de vinovăţie, dar aceasta nu din virtute,
nici ca virtute, nu din delicateţe, nici din mărinimie,
din forţă, ori din corectitudine sufletească, nu dintr-o
predispoziţie, nici din pasiune, ci din laşitate şi sărăcie
lăuntrisă, din nepăsare, din inerţie şi din slăbiciune
exterioară ori interioara, fiindcă neputînd (din slă
biciune), neavînd (din lene) ori neîndrăznind (din la
şitate) nici să se bizuie pe ei înşişi, nici să se apere
singuri, vor ca legea şi societatea să vegheze asupră-le,
L A Ş IT A T E 103
să vadă de ei şi să-i apere fără ca ei să mai tru

dească, intr-aşa fel incit să se lase în grija ei.
cugetări, 307.
831 — Cînd ai descoperit în tine o slăbiciune, în loc

să o ascunzi, corectează-te fără ocolişuri. Dacă su
fletul n-ar avea de luptat decît împotriva trupului !
dar el însuşi are înclinaţii rele şi ar trebui ca o parte
a sa, cea mai mică dar cea mai bună, să lupte fără
încetare. Pasiunile trupeşti sînt toate rele. Cele ale
sufletului, cînd sînt rele, sînt adevărate cancere : in
vidia eter; laşitatea este atît de rea, îneît ţine şi de
trup şi de suflet.
832 — Omul cel mai hotărît prin firea lui este laş
cînd ideile sale sînt şovăielnice.
EUGENE DELACROIX, Jurnal, I, 18 ; 23.
833 — Nu vă miraţi ; de cînd se-nvîrte globul, ti

rania cu laşitatea-i soră.
SANDOR PETUFI, Moartea iernii.
834 — Cei ce rabdă jugul şi a trăi mai vor / Merită

să-l poarte spre ruşinea lor !
DIMITRIE BOLINTINEANU, Cea de pe
urmă noapte a lui Mihai cel B rav22, în voi.
Glasurile patriei, 107.
835 — Ei adesea ţi se dau drept amabili. Dar aceasta

a fost totdeauna isteţimea celor laşi. Da, laşii sînt
isteţi.
FRIEDRICH NIETZSCHE, Aşa grăit-a Za-
rathustra, 1, 76.
104 L A ŞIT A T E
836 — Din laşitate ne dăm înapoi din faţa muncii,

fugim din faţa ostenelii ce ni-o impune, precum tot
din laşitate dezertăm din luptă, fugim din faţa ina
micului, din faţa pericolului, din faţa morţii. Din
laşitate omul slab sau egoist, laş în orice caz, nu pri
meşte datoriile grele sau periculoase, se teme să-şi
asume sarcinile unei familii, dă înapoi, fuge din faţa
a ceea ce viaţa aduce cu ea ca necazuri dar şi ca
bucurie şi frumuseţe.
837 — Laşitatea este, cu minciuna, lucrul cel mai
înjositor din lume.
rajul, 62 ; 61.
838 -— E un merit şi o putere să ştii să refuzi. Ade

seori numai un fel de laşitate opreşte refuzul pe buze.
839 — Ce animal lipsit de logică e şi omul ! îi în

moaie orice ură vorba de spirit a mişelului care urcă
eşafodul şi scîrba îl cuprinde cînd vede pe omul, slă
vit pînă ieri, că se face mişel.
ANA CONTA-KERNBACH, Pulbere, 7.
840 — E un laş acela care n-are curaj să spună ade

vărul de frica pedepsei ce şi-ar atrage-o.
NICOLAE MOISESCU, Conducerea vieţii
emotive, intelectuale, instinctive şi sociale.
841 — Copiii nu-nţeleg ce vor : / A plînge-i cu-

minţiia lor, / Dar lucrul cel mai laş din lume / E
un bărbat tînguitor.
L A Ş IT A T E 105
842 — Viaţa-i datorie grea / Şi laşii se-ngrozesc de

ea / Să aibă tot cei laşi ar vrea / Pe neluptat.
GEORGE COŞBUC, Lupta vieţii ; Moartea
lui Fulger.
843 — în faţa unei fiare sălbatice nu e voie să dai

dovadă de laşitate [...]. Trebuie să alegi : sau omori
tigrul, sau vei fi sfîşiat de el.
MAO TZEDUN, Articole şi cuvîntări alese,
I, 164.
844 — Mai rea diecît războiul şi trădarea e laşita

tea de care dau dovadă democraţiile burgheze.
ERNEST HEMINGWAY, (XXIII, 181).
845 — Laşitatea seamănă cu prudenţa şi se deose

beşte de ea ca plumbul de platină.
PETRE STRIHAN, Moara albastră, 138.
846 — Raţiunea a făcut din poltroneria noastră o

armă.
847 —: Laşul îşi pierde mai mult decît propria-i

viaţă.
JULIUS FUCIK, Reportaj cu ştreangul de
gît, 45.
848 — Laşul spune : trebuie să trăiesc ! De ce tre

buie ? Laşii trebuie să moară.
849 — O tăcere laşă are totdeauna consecinţe foarte
grave.
850 — Nimic nu-ţi iartă mai greu un prieten decît
nedelicateţa de a-i denunţa laşitatea. Ceea ce pro
106 L A ŞIT A T E
bează că prietenia se întemeiază pe sentimentul unei

mîndrii pe care ne-o suscităm reciproc.
IO N VLASIU, In spaţiu şi timp, III, 95 ; 98 ;
76.
851 — Laşii n-au dreptul să moară în picioare.

852 — Pe un laş, pe un trădător, nici moartea nu-1
spală de ruşine.
853 — Pentru o mamă nu-i totuna să afle că fiul
ei a fost un laş sau un om demn.
NICOLAE TĂUTU, împlinire, III, 95 ;
208 ; 255.
854 — Laşitatea cea mai deînţeles e cea în faţa

morţii.
OCTAVIAN PALER, Apărarea lui Galilei,
139.
855 — Cînd cedezi într-o problemă, sfîrşeşti prin a

ceda în toate, victimă a propriei tale laşităţi.
VINCENZO şi LUIGI PAPPALETTERA,
Zbirii au cuvîntul, 200.
LAŞITATE — CURAJ
856 — Bravii şi înţelepţii pot să ierte şi să scuze

acolo unde laşii şi proştii nu dau dovadă de milă.
BENJAMIN FRANKLIN, Almanahul sărma
nului Richard.
857 — Laşitatea e lucrul pe care tinerii îl iartă cel

mai greu, căci, de obicei, ei văd în curaj meritul su
prem şi scuza tuturor viciilor.
A. S. PUŞKIN, Dama de pică.
L A ŞIT A T E «07
858 — Viaţa, ca şi glonţul, îl cruţă pe omul curajos

şi-l loveşte pe cel laş.
859 — Eu nu sînt dintre aceia care socotesc im

pertinenţa drept curaj şi delicateţea laşitate.
D. H. DJUBRAN, Curiozităţi, 501.
860 — Laşitatea este josnică, însă este şi nătîngă ;

de altminteri, laşul îşi socoteşte greşit odihna şi si
guranţa. Şi una şi alta se dobîndesc prin sforţări,
prin curaj.
rajul, 62.
861 — Nu-i pentru laşi o insultă : / nici curajul

nu-i ajută.
S. J. LEC, Aforisme, versuri, epigrame, 108.
862 — Numai laşul cunoaşte puterea curajului.

PETRE BOTEZATU, N ote de trecător, 206.
863 — Omul perfid e un laş, care are totuşi curajul

să te lovească pe la spate.
RODICA TOTT. Firul Ariadnei, 60.
LAŞITATE — TĂRIE DE CARACTER
864 — Observă-te mai bine ; sînt împrejurări cînd

laşitatea ţi-o interpretezi ca tărie de caracter ; cînd
te reţine de la o faptă rea.
LUCIAN BLAGA, în voi. Opere, VII, 71.
II. CUTEZANŢĂ, ÎNDRĂZNEALA
CE ESTE CUTEZANŢA (CUTEZĂTORUL),

(ÎNDRĂZNEALA ?)
865 -— îndrăzneala e o forţă extraordinară a sufle

tului, îl ridică mai presus de tulburările, de răvăşirea
şi de emoţiile pe care vederea unor mari pericole le-ar
putea stîrni în el.
LA ROCITEFOUCAULD, Maxime şi reflec
ţii, 58.
866 — îndrăzneala este o dispoziţie sufletească prin

care sîntem îndemnaţi a săvîrşi ceva primejdios pe
care semenii noştri n-au curajul să-l facă.
BARUCH SPlNOZA, Etica demonstrată după
metoda gometrică, 137.
867. — îndrăzneala la cele bune, virtute se înţelege,

iar la cele rele, întreagă nebunie.
IORDACHE GOLESCU, Povăţuiţi pentru
868 — De multe ori cutezanţa nu e decît o fugă

înainte.
869. — Un îndrăzneţ care a rătăcit spre hotarele ne
buniei se cheamă cutezător.
NICOLAE IORGA, Cugetări, 161 ,115.
CUTEZANŢĂ 109
870 — îndrăzneala e o obrăznicie stilată.

CUTEZANŢA (CUTEZĂTOR)
Cutezanţă este un atribut al tinereţii,

iar prudenţa al bătrîneţii.
OV1DIU
871 — Ciorile vin cu miile, chiar dacă gospodarul

n-iare mîncare de doi bani jumate.
PROVERB INDIAN
872 — Cine cutează să spună adevărul poate lesne

umbla bătut ca mărul.
PROVERB .ROMÂNESC
873 — Cutezanţa în situaţii grele este ca un sfat.

874 -— Cutează să fii cuminte.

HORAŢIU, Epistole, II, 40,
875 — Fericit cel care cutează să apere cu putere ceea

ce iubeşte.
OVIDIU, Ode.
876 — Nu fuge cel ce se retrage, fiindcă vitejia care nu

se întemeiază pe prevedere se numeşte cutezanţă, iar
isprăvile celui cutezător trebuie puse mai curînd pe
seama norocului, decît a curajului.
M. DE CERVANTES, Don Quijote, II,
XXVIII.
110 CUTEZANŢA
877 — Nebunească cutezanţă şi de uriaş este să în

grămădeşti munte peste munte.
D. DE SAAVEDRA FAJARDO, Păreri despre
îndatoririle principelui.
878 — Cutezanţa trebuie să susţină curajul în con

juraţii, cîtă vreme doar vitejia îi dă toată dîrzenia de
care are nevoie în primejdiile războiului.
136-
879 — învăţăm copiii să se teamă şi să se supună ;

avariţia, orgoliul sau timiditatea părinţilor îi învaţă
pe copii economia, aroganţa sau supunerea. îi mai
stimulăm să fie imitatori, lucru spre care şi aşa sînt
prea înclinaţi ; nimeni nu se gîndeşte să-i facă origi
nali, cutezători, independenţi.
880 —. Cu opiniile pe care cutezi să le afirmi e ca şi

cu piesele pe care le mişti pe tabla de şah. Ele pot fi
bătute, dar au deschis un foc ce va fi cîştigat.
881 — Cutezanţa tinerilor diletanţi trebuie s-o suporţi
cu bunăvoinţă ; vor deveni, la bătrîneţe, cei mai a-
devăraţi adoratori ai artei şi ai maestrului.
J.W. GOETHE, Maxime şi reflecţii, 57 ; 63.
882 — Pentru mine frumuseţea e înainte de toate cu

tezanţă ; iar cea mai dăunătoare dintre urîţenii —
lipsă de cutezanţă.
F.FOURNIER-AUBRY, Don Fernando, 187.
883 — în viaţă trebuie cîteodată să riscăm. Educa

torul trebuie să rişte : e cutezanţă. Este cazul uneori
cutezanţa 111
cînd el trebuie să ofere celui educat şansa de a se

dezvolta mai mult ca fiinţă umană. Este cutezanţa
încrederii : oferim într-un caz precis încredere tînă-
rului, fără să fim siguri de bunul rezultat. Se cunoaşte
cutezanţa autorităţii : într-o .situaţie dată, facem uz
de autoritate, fără să fim siguri de ceea ce va urma.
Educatorul riscă şi mai mult, cînd într-o situaţie limi
tă, el se deschide în faţa lui (copilului — n. ns.) măr-
turisindu-i, de exemplu, o greşeală sau chiar cerîndu-i
scuze. Acestea sînt mijloacele supreme pentru a-ţi
ajuta aproapele să se depăşească, deşi nu este imposi
bil ca educatorul să suporte o înfrîngere sau să se aco
pere de ridicol.
ALBERT KRIEKEMAJMS, Pedagogie generală,
63—64.
884 ■ — în ştiinţă, tineretul reprezintă o forţă de

seamă ; alături de experienţa bogată şi competenţa
oamenilor de ştiinţă mai în vîrstă, el aduce elanul şi
cutezanţa, indispensabile marilor investigaţii de cunoaş
tere ştiinţifică a naturii şi societăţii, progresului ştiin
ţelor moderne.
885 — întreaga activitate politică, ideologică trebuie
să educe tinerii pentru a fi devotaţi şi cinstiţi, cuteză
tori, îndrăzneţi, luptători fermi şi consecvenţi împotri
va concepţiilor retrograde, a mentalităţilor străine so
cialismului, receptivi la tot ce este nou şi înaintat,
militanţi activi pentru progres, patrioţi şi internaţiona
lişti înflăcăraţi.
NICOLAE CEAUŞESCU, România pe drumul
desăvîrşirii construcţiei socialiste, I, 237 ; Ro
mânia pe drumul construirii societăţii socialiste
multilateral dezvoltate, XXII, 159.
1 12 cutezanţa
886 — Cutezanţa şi înflăcărarea în lupta pentru un

scop înalt au făcut în toate timpurile minuni.
THOR HEYERDAHL, Mărturii despre tineri
şi tinereţe, 160.
CUTEZANŢĂ—PERSEVERENŢA
887 — Pe solul perseverenţei cresc cutezanţa şi fan

tezia creatoare, calităţi indispensabile unui intelectual.
GHEORGHE MARINESCU (XV, 105).
CUTEZANŢĂ—ŞOVĂIALĂ
888 — Ce îngrozitor se răzbună marea secundă, aceea

care se arată atît de rar în viaţa muritorilor, pe cel
care a fost pe nedrept alesul ei şi nu a ştiut să o fo
losească. Toate virtuţile civice — prudenţă, ascultare,
rîvnă şi chibzuinţă — se destramă fără putere în vă
paia momentului decisiv al destinului. Cu dispreţ res
pinge acest moment pe omul şovăielnic ; pe cel cute
zător îl înalţă însă, ca pe un zeu al pămîntului, ridi-
cîndu-1 cu braţe de foc> în cerul eroilor.
ŞTEFAN ZWEIG, Orele astrale ale omeni-
nirii, 107.
ÎNDRĂZNEALĂ (ÎNDRĂZNEŢ)
Audaces fortuna lu v a t23 (Pe cei în
drăzneţi îi ajută norocul).
DICTON LATIN
Cine-i cu adevărat om / Smulge-n-
drăzneţ, cu propria-i mînă, / Roadele
din al sorţii pom.
]. S. CIIOCANO
CUTEZANŢA 113
889 — Cine îndrăzneşte, cucereşte. Voieşte şi vei putea.

PROVERB ENGLEZ
890 — în afacerile îndoielnice îndrăzneala este folo

sitoare.
891 — Inimii curajoase norocul îi întinde mîna.
PROVERBE FRANCEZE
892 — Un şobolan încolţit îndrăzneşte să muşte pisica.

PROVERB JAPONEZ
893 — A fi Peneş îm părat24.

894 — A apuca cap de funie.
893 — A apuca cu mîna de sabia goală.
896 — A apuca luna/cu mîna/şi sabia/cu picioarele.
897 — A nu-1 ţine cureaua25.
898 —■ Cel îndrăzneţ făpă socotinţă îndată cade la
căinţă, că-r,dată se poticneşte.
899 — Cine îndrăzneşte, trăieşti dar nici multă ome
nie n-are.
900 —- Dacă te ţine brăcinarul26.
901 — Alai bine îndrăznească oricine la tine, decît
să se teamă.
902 •— O mică îndrăzneală la vreme şi după cuviinţă,
izbîndă mare aduce.
PROVERBE ROMANEŞTI
903 — Un frumos succes justifică îndrăzneala.

PROVERB SPANIOL
904 — Cel care întinde pieptul său landei este acela

pe care ascuţişul ei îl atinge.
Papirus insinger, XII, 11.
114 CUTEZANŢA
905 — Oamenii îndrăzneţi şi îngîmfaţi sînt, deseori,

puşi la pămînt de nenorocirile vieţii.
ESOP, Fabule, 127.
906 — în momentele de îndoială îndrăzneala valorează

foarte mult.
907 — Este un lucru prea greu a fi cineva şi în răz

boi îndrăzneţ şi la sfat.
908 — îndrăzneala este socotită drept scut.
SALUSTIU, Jugurta ; Despre conjuraţia lui
. Catilina.
909 — Neamul îndrăzneţ a lui Iap et27.

HORAŢIU, Ode, I, 3, 37.
910 — îndrăzneala e9te apanajul vîrstei. tinere.

911 — Să îndrăzneşti numai atît cît îţi stă în putere.
CICERO, Despre bătrîneţe, 6 ; 20.
912 —- împotriva celor îndrăzneţi, nu-i îndrăzneală fă

ră grijă.
OVIDIU, Metamorfoze, X, 544.
913 — îndrăzneala creşte odată cu experienţa.

PLINIU CEL TINAR, Epistole.
914 — Muierea mai puţin îndrăzneşte decît bărbatul.

A. DE GUEVARA, Ceasornicul domnilor, 420.
915 — Speranţele îndoielnice trebuie să-i facă pe oa

meni îndrăzneşti, dar nu pînă la nebunie.
M. DE CERVANTES, Don Quijote, II, 43.
CUTEZANŢA 115
916 — Stăruinţa e întotdeauna mama îndrăznelii.

SHAKESPEARE, Cymbeline, III, 6.
917 — Un grăunte de îndrăzneală cu toţi este o cumin

ţenie de seamă. Trebuie să-ţi cumpătezi părerea despre
ceilalţi pentru a nu-ţi face despre ei o idee atît de
înaltă, încît să te sfieşti de ei ; închipuirea să nu supună
niciodată inima.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual şi
arta prudenţei, I, 77.
918 — Mintea ne foloseşte să săvîrşim cu îndrăzneală

prostii.
LA ROCHEFOUCAULD, Maxime şi reflec
ţii, 102.
919 — Desigur, nu există nici o profesiune mai îndrăz

neaţă decît a.ceea de marinar, căci viaţa sa, în orice cli
pă, nu este despărţită de moarte decît printr-o scîndură.
G. T. OXENSTIERN, Cugetări diverse; Des
pre navigaţie, I, 187.
920 — Agonisita numelui mai mult cu îndrăzneală decît

cu sîială se dobîn deşte.
921 — Precum la vitejie îndrăzneala cu socoteală, este
vrednicie, aşa de este fără socoteală, nebunie se numeşte.
DÎMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică.
922 — Eu, care nu-mi vînd scrierile unui editor, eu care

sînt o fiinţă liberă şi nu puri negru pe alb decît după ce
am cercetat, cît mi-a stat în putere, dacă acest negru va
folosi speciei umane ; eu, în sfîrşit, care iubesc virtutea,
îmi voi exprima părerea cu îndrăzneală.
1 16 CUTEZANŢA
923 — Fermitatea este exerciţiul îndrăznelii spirituale ;

ea presupune o hotărîre luminată ; încăpăţînarea, dimpo
trivă, presupune întunecarea minţii.
VOLTAIRE, Dicţionar filosofic: Taţi, mame,
copii ; Fermitate.
924 — Cutez să cred că nu sînt făcut ca nici unul dintre

cei care există. Dacă nu preţuieşc mai mult, cel puţin sînt
altfel. Dacă natura a procedat bine sau rău distrugînd
tiparul după care m-a croit, asta n-o poate judeca ni
meni decît după ce mă va fi citit.
J. J. ROUSSEAU, Confesiuni, I. Cartea în-
tîi, 5.
925 ■— A spus oare cineva că, pentru a zugrăvi cu în

drăzneală, trebuie mai ales să fii adevărat într-un su
biect nobil şi să nu înzorzonezi natura, ci s-o arăţi aşa
cum este ea ? Dacă a spus-o putem s-o repetăm ; căci nu
se pare că oamenii îşi aduc aminte de lucrul acesta şi au
gustul atît de stricat, încît numesc îndrăzneţ, nu zic ceva
care este verosimil şi se apropie de adevăr, ci ceea ce
se depărtează mai mult de el.
926 — Cel fără îndrăzneală pururea rămîne în urmă.

927 •—• O mică îndrăzneală, la vreme şi după cuviinţă,
mare izbîndă aduce, de ea să te ţii cînd vrei să izbîndeşti.
928 — Omul îndrăzneţ fără socotinţă, cel obraznic fără
ruşine şi cel semeţ fără nici o sfială, iar cel dîrz nici o
socotinţă, nici ruşine, nici sfială de orice. Cu nici unul să
te asemeni.
IORDACHE GOLESCU, Povăţuiri pentru bu.-
ţxa-ouviinţă, 90 ; 89 ; 154. <
CUTEZANŢA 117
929 — Cu îndrăzneala se poate întreprinde orice, dar

nu se poate face totul.
NAPOLEON I
930 — Vorba e întotdeauna mai îndrăzneaţă decît

fapta.
P. W. SCHILLER, Cei doi Piccolomini, I, 3.
931 — Cea mai mare îndrăzneală este să ieşi din con

venţii şi din deprinderi.
932 — îţi trebuie o mare cutezanţă ca să îndrăzneşţi
să f i i t u în s u ţi.
933 — N-ar trebui (totuşi) să atribuim îndrăzneală,
care este caracteristica marilor artişti, numai acestui dor
de reînnoire sau de întinerire a talentului prin mijlo
cirea unor efecte noi. Există artişti care îşi dau întreaga
măsură încă de la început, .şi a căror sublimă monotonie
reprezintă principala lor calitate.
934 — Să fii îndrăzneţ, cînd ai un trecut pe care îl
poţi compromite, este cel mai mare semn de putere.
EUGENE DELACROIX, Jurnal, II, 202 ; 202 ;
197; 196.
935 — Foamea se uită la poarta omului muncitor şi

nu îndrăzneşte să intre.
ANTON PANN, De la lume adunate...; Des
pre lucrare, II, 124.
936 — Tu vezi vremile de astăzi. Te-ntreb dacă muza

ta, / Poftită la tribunaluri, ar merge să dea 'cuvînt, /
Să spuie în bună proză de ce umbli după v în t:/ De
ţi-ar zice judecata : „Fiindc-am aflat că scrii, / Fiindcă
vorbeşti cu norii şi pui slove pe hîrtii,/ Adu versurile
tale, avem poftă să citim,/ Şi de n-ai atins pe nimeni
118 CUTEZANŢĂ
noi osînda-ţi mărginim"./ Dacă, zic, plăceri d-acestea

de l-ai tăi să fi cercat,/La atîtea dobitoace suflet oare
ai fi dat ? / Ai fi zis cu îndrăzneală d-un vulpoi jude
cător / Că îl vezi cîteodată c u p u f a lb p e b o tiş o r , / Că
în cumpăna dreptăţii caşul ei l-a cumpănit,/Pînă ce pri
gonitorii 28 cu nimic s-au pomenit ?
GRIGORE ALEXANDRESCU, Fabule şi alte
scrieri : Epistolă domnului Alexandru Donici,
125.
937 — înţelepciunea fără a cuteza, / E ca cutezarea,

făr-a cugeta.
DIMITRIE BOLINTINEANU, Cupa lui Şte
fan, în voi. Opere alese, I, 67.
938 — Ştii tu-n cine-i nebunia mai nebună ? / în acei

care-şi pierd viaţa-ntreagă alergînd după femei / In acei
care se joacă cu vr-un şarpe-n lan culcat / Şi-n acei ce
cred că-i cinste de-a fi slugi pe la Palat.
GEORGF. COŞBUC, Antologie sanscrită, Ma
xime, 42.
939 — Cei mai mare râu de pe lume e de a nu voi

ceea ce vrei, de a nu îndrăzni ceea ce ai de întreprins,
să te opreşti la mijlocul drumului către o idee, rătă
cind în dreapta şi în stînga, ba şi înapoi. Contradicţia
mi-e mult mai nesuferită decît greşeala. Cînd accept o
idee, o fac totdeauna cu spaimă, căci ştiu că e plină
de un viitor spăimîntător, al cărui mister nu-i cunosc ;
dar primind ideea o primesc cu tot ceea ce e în ea, şi
m-aş dispreţui dacă aş da înapoi în faţa necesităţii
spiritului meu. O astfel de slăbiciune e sinuciderea ra
ţiunii.
ROMAIN ROLLAND, Triumful raţiunii.
cutezanţa 1 19
940 — Să îndrăzneşti să fii tu.

ANDRE GIDE, Jurnal, 11.
941 — O singură îndrăzneală e bună : cea care slîşie

de la un capăt la altul.
NICOI.AE IORGA, Cugetări, 196.
942 — Nu pot concepe arta fără îndrăzneli. Dar arta

adevărată le estompează, cîtă vreme arta făcută pentru
snobi le umflă.
LUCIAN BLAGA, Aforisme, Gazeta literară,
13 mai 1965, 4.
943 — Datoria comuniştilor [...] este de a se situa cu

hotărîre, cu îndrăzneală şi cu spirit de răspundere în
fruntea mişcării popular^.
MAURICE THOREZ, Articole şi cuvîntări,
316.
944 — Cît de scump îţi plăteşti îndrăzneala de a trăi

o viaţă demnă ! Sfidezi prostia, nedreptatea şi viciul
care-şi au şi ele demonul lor propriu, mai tenace şi mai
iremediabil chiar decît al celor mai'"stoice virtuţi.
945 — Concepţiile îndrăzneţe pornesc mai adesea de
la spiritele timide.
cop, 17 ; 108.
946 — Omul are dreptate să se admire : să-şi ridice osa

nale ; să se sperie de ce a îndrăznit să îndrăznească.
GRIGORE MOISIL, Odă, în voi. îndoieli şi
certitudini. 207.
120 CUTEZANŢA
947 — Pasul broaştei ţestoase e îndrăzneţ deşi pare

precaut şi lent. Broasca îşi potriveşte pasul după ima
ginea ei despre timp şi după ideea ei despre îndrăzneala.
948 — Rivalizăm cu noi înşine. Nu îndrăznim să cre
dem că ne vom depăşi.
TUDOR BOGDAN, Starea de crepuscul, 141 ;
99.
949 — Creaţia necesită multă gîndire, hotărîre, curaj

şi îndrăzneală bogată bazată pe raţiune, fundamentată
pe o trainică temelie de cunoaştere.
EUGEN MACOVSKI, (XV, 95).
950 — Inginerii, tehnicienii, toţi specialiştii trebuie să

fie înflăcăraţi promotori ai tehnicii noi, să se situeze în
primele rînduri ale luptei pentru modernizarea produc
ţiei şi a procesului de fabricaţie, pentru dezvoltarea miş
cării de inovaţii şi raţionalizări, pentru afirmarea nou
lui în producţie, în tehnică [...]. Aceasta presupune
îndrăzneală, pasiune, dăruire noului, progresului.
951 •— Să promovăm o gîndire mai îndrăzneaţă, mai
revoluţionară în ştiinţă, pentru că numai aşa vom putea
ţine pasul cu uriaşele descoperiri care au loc în lume,
vom putea face să crească contribuţia ştiinţei şi tehnicii
româneşti, atît la progresul societăţii noastre socialiste,
cît şi la ştiinţa şi civilizaţia mondială.
construirii societăţii socialiste multilateral dez
voltate, VIII, 336 — 337 ; XVIII, 392.
952 — A îndrăzni, ca şi a greşi în încercarea de a atin

ge un ţel uman este o calitate umană de tolerat. A nu
îndrăzni şi, de aici, a raţiona că eşti perfect în limitele
unui sistem delimitat, nu mai constituie o calitate umană
CUTEZANŢA 121
ci, dimpotrivă, o încălcare a ceea ce este uman, dacă

vreţi doar şi prin simplul fapt că este vorba de un act
împotriva firii, care este veşnic dispusă la progres.
CRISTIAN BARNARD, Mărturii despre ti
neri şi tinereţe, 55 — 56.
953 — Prima îndrăzneală necesară este aceea de a

crede în tine.
MIRCEA SÂNTIMBREANU, Viitorule, cînd
te-ai născut ?, 25.
954 — Adevăratul îndrăzneţ nu începe lupta decît du

pă ce şi-a adunat armele ofensive şi defensive de care
ar putea să aibă nevoie.
S. LINDER, Pentru a reuşi în viaţă, 20.
CINE NU ÎNDRĂZNEŞTE
955 — Cine nu îndrăzneşte nu face nimic.

PROVERB ITALIAN
956 — Cel neîndrăzneţ pierde multe bunuri.
PROVERB ROMANESC
957 — Cine nu îndrăzneşte să. ridice singur piatra, s-o

lase pe loc, chiar dacă ar fi în doi.
J. W. GOETHE, Maxime şi reflecţii, 81.
ÎNDRĂZNEŞTE !
958 — îndrăzneşte şi norocul te va ajuta.

PROVERB FRANCEZ
959 — îndrăzneşte să cunoşti !

HORAŢIU, Epistole, II, 2, 40.
122 cutezanţa
960 — E o născocire a invidiei, cu prea multă uşurinţă

adoptată de filozofi, maxima care spune că nu trebuie
să-i lauzi pe oameni cît sînt în viaţă. Eu spun dimpo
trivă, că trebuie să-i lauzi cît trăiesc, cînd merită să
fie lăudaţi ; tocmai în vremea cînd pizma şi calomnia,
îndîrjite contra virtuţii şi talentelor lor, se străduiesc
sa le pocească, se cade să îndrăznim a le aduce măr
turie. Să ne fie teamă numai de a aduce critici ne
drepte, nu şi laude simple.
961 —• îndrăzneţ să fii, dar nu peste fire, că îndrăz

neala peste fire, obrăznicie din fire şi întreagă nebunie.
IORDACHE GOLESCU, Povăţuiri pentru bu-
na-cuviinţă, 89.
962 — Trebuie să fii foarte îndrăzneţ ! Fără îndrăz

neală, fără o foarte mare îndrăzneală nu există fru
museţe.
EUGENE DELACROIX, Jurnal, I, 73.
ÎNDRĂZNEALA—CHIBZUINŢĂ
963 — Cel îndrăzneţ fără socotinţă îndată cade la

căinţă, că-ndată se poticneşte.
PROVERB ROMANESC
ÎNDRĂZNEALA — FRICĂ
964 — Mai mult valorează fricosul decît cel prea în

drăzneţ.
PROVERB FRANCEZ
CUTEZANŢĂ 1 23
965 — Din teamă străină creşte îndrăzneala noastră.

TIT LIVIU, De la întemeierea Romei, III, 26.
966 — Arătîndu-te îndrăzneţ, maschezi o frică mare.

LUCAN, Farsalia, 4, 702.
967 — îndrăznelii celei mai mari i-a dat de obicei naş

tere cea mai mare teamă.
F. DE QUEVEDO, El Romulo.
968 — Că precît pieptul neprietenului sîială, pre atîta

dosul lui îndrăzneală aduce.
DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică.
969 — Ce foloseşte îndrăzneţul zbor al fanteziei, dacă

inima se tîrăşte pe pămînţ. ?
EDUARD JUNG, Nopţile lui Jung, 84.
970 — Trupurile fiind supuse durerilor sunt toate fri

coase, începînd de la cea mai păcătoasă vietate, şi pîriă
la făptura cea mai falnică. Sufletul sporeşte îndrăzneala
omului cu vlagă, în clipele primejdiei, oricît ar fi de
slab şi puţintel.
BARBU ŞTEFANESCU-DELAVRANCEA, Jur
nal de război, 106—107.
ÎNDRĂZNEALĂ — LAŞITATE
971 — îndrăzneţilor le este norocul tovarăş, cei laşi

sînt vrednici a li se lua şi ceea ce au.
VASILE GOLDIS, Scrieri social-politice şi li
terare, 161.
124 CUTEZANŢĂ
ÎNDRĂZNEALĂ — PASIUNE
972 — Dacă pasiunea ne povăţuieşte cîteodată cu mai

multă îndrăzneală decît reflecţia, este pentru că ea ne
dă mai multă putere pentru traducerea poveţei în faptă.
ÎNDRĂZNEALĂ — PRUDENŢĂ
973 — Vorbirea fără prudenţă şi vorbirea îndrăzneaţă

înseamnă mai totdeauna acelaşi lucru ; dar putem vorbi
cu temeinicie ; şi nu trebuie să socotim că un om are
mintea şubredă pentru motivul că îndrăzneala firii lui
sau înflăcărarea temperamentului i-au smuls, fără să
vrea, vreun adevăr primejdios.
974 — Mai bine să greşeşti din prea mare îndrăzneală,

decît din prea multă prudenţă.
ALVIN TOFFLER, Şocul viitorului, 197.
ÎNDRĂZNEALĂ — TIMIDITATE
975 -— Tiparul e cea mai mare binefacere ; le-a dat

prilejul marilor timizi să incendieze lumea cu gîndul
lor îndrăzneţ, chiar temerar.
cop, 121.
III. EROISM
Eroismul este semnul distinctiv al omu
lui, semnul ce dovedeşte existenţa liber
tăţii de sine, înlăturarea egoismului, a
animalităţii.
VASIbE P. NICOLAU
CE ESTE EROISMUL (EROUL) ?
976 — Eroul este acela care merge în pas cu vremea.

PROVERB CHINEZ
977 — Este erou cel care pentru patria sa se face

luntre şi punte.
PROVERB RUS
978 — Eroismul este supunerea unui tainic imbold din-

caracterul unui individ.
R. W. EMERSON, Eseuri : Eroismul, 183-189.
979 — înţelegem prin eroism puterea de a ne învinge

pe noi înşine pentru a face să triumfe valorile ideale
dictate de propria noastră conştiinţă.
IO N GAVANESCUL, Etica.
980 — Erou este acela care creează viaţa în ciuda

morţii, cel care învinge moartea.
A. M. GORKI, (II, 54). '
981 — Erou e — şi ce rău îmi pare că ne servim de un

nume de împrumut la un popor care nu are cuvînt
pentru eroism, fiindcă eroismul a fost veacuri întregi,
felul de a fi al unui popor întreg, bătut din veac în
veac de toate furtunile ! — erou e oricine care fără
gînd la el însuşi a dat tot ce avea României; cu atît
mai erou, cu cît a jertfit mai mult şi cu cît a cerut mai
126 ER O ISM
puţin, cu cît i-a fost mai puţin recomandat sau porun

cit să fie aşa, cu cît a tras mai puţin din cărţi şi din
exemple străine şi cu cît mai mult i-a venit să facă
aşa din adîncul, neîntrebat şi necercetat de nimeni, al
firii moştenite din strămoşi.
982 — Erou nu este acela care s-a bătut, cît şi cum a
trebuit să se bată. Nici acela care s-a bătut în zadar.
Ci acela care a primit datoria sa aşa cum nimeni n-a
fost în stare s-o facă şi care a pregătit astfel şi pe alţii
pentru a face ca dînsul.
NICOLAE IORGA, Sfaturi pe întuneric ; Cu
getări, 80.
983 — îndeplinirea cu rigurozitate, în orice condiţii,

a îndatoririlor este tot eroism.
M. I. KALININ, (II, 54).
984 — Aceea ce numim curaj şi eroism e mat prejos

de cumplita luptă de desprindere a vieţii de trupul
trudit. Acesta e eroismul, să aştepţi cu mîini legate, fără
apărare, fără frumuseţea sacrificiului.
HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU, Ape
adinei, în voi. Opere, I, 46.
985 — Eroismul este o atitudine morală alcătuită din

aceeaşi plămadă ca şi sacrificiul de sine.
DIMITRIE GUŞTI, Opere, II, 313.
986 — Erou este omul ce se dedică exclusiv unui gînd,

unei fapte de o valoare ce depăşeşte propriul său in
teres imediat sau mediat.
987 — înţelegem prin eroism puterea de a ne învinge
pe noi înşine, pentru a face să triumfe valorile ideale
dictate de propria noastră conştiinţă.
G. G. ANTONESCU, Educaţia morală.
ER O ISM 127
988 — Eroul este întruchiparea vie a tot ce este mai

bun în om ; lupta pentru măreţia şi fericirea patriei
şi a poporului.
989 — Erou este omul ce se dedică exclusiv unui gînd,

unei fapte de o valoare ce depăşeşte propriul său inte
res imediat sau mediat. Erou este omul devotării pentru
nobile scopuri, pentru creări de folos obştesc.
CONSTANTIN NARLY, Pedagogia generală,
366.
990 — Eroul este omul unui ideal înalt, al unei cauze

sublime.
DUMITRU ALMAŞ, Drum de luptă şi de glo
rie, 187. *
991 — Eroismul este un gest de mare intensitate ce se

pregăteşte zilnic.
MARIN VOICULESCU, Lumea în gîndire, 56.
EROISM (EROU)
Sînt în aceeaşi măsură eroine ca şi

eroi şi sufletele mari nu sînt mai obiş
nuite într-un sex decît în celălalt.
BOUD1ER DE W 1LLERM ET
992 — Cine se teme şi de umbra sa, erou nu poate

ajunge.
PROVERB ENGLEZ
128 E R O IS M
993 — Nimeni nu-i erou pentru servitorul său.

PROVERB FRANCEZ
994 — Mai bine mori în picioare, decît să trăieşti în

genunchi.
PROVERB SPANIOL
995 — Doar laşii se supun sorţii. Eroii trebuie să i se

împotrivească şi să învingă.
Ramayana, I, XVI, Furtună şi linişte, 114.
996 — Eroi au existat si înainte de Agamemnon.

HORAŢIU, Ode, 4, 9, 25.
997 — Moartea-n slavă e mai bună decît viaţa-n

strîmbătate.
ŞOTA RUSTAVELI, Viteazul în piele de ti
gru, 157.
998 — Cînd omul săvîrşeşte vreo faptă eroică, cînd

dovedeşte vreo neobişnuită virtute şi împlinire, atunci
se naşte din nou şi capătă alţi părinţi mai buni şi
pierde fiinţa sa anterioară.
M. DE CERVANTES, Don Quijote, I, 1.
999 — Alege-ţi un prototip eroic ; mai mult pentru a-1

întrece decît pentru a-1 imita. [...] Fiecare în propria-i
îndeletnicire să-i aibă în gînd pe cei mai buni, nu atîta
ca să-i urmeze, cît ca să le-o ia înainte. Alexandru, la
groapa lui Achile, nu pe el l-a plîns, ci pe sine însuşi
încă ne născut întru strălucire 29. Nimic nu stîrneşte mai
ERO ISM 129
multă rîvnă-n cuget ca trîmbiţa faimei altora : aceeaşi

care doboară pizma, încurajează mărinimia.
1000 ■ — înălţimea sufletească se numără printre cele
mai de seamă cerinţe ale eroului, deoarece înflăcărează
toate soiurile de măreţii : subţie gustul, măreşte inima,
înalţă gîndirea, înnobilează caracterul şi predispune la
demnitate. Oriunde se află, iese deasupra, iar uneori,
dezamăgită de pizma sorţii, se încordează spre a trona ;
se lărgeşte cu voinţa, oricît de silnicită i-ar fi putinţa.
Şi-o recunosc drept izvor mărinimia, nobleţea şi orice
îndrăzneală eroică.
BALTASAR GRACIÂN, Oracolul manual şi
arta prudenţei, Aforisme, I, 35 — 36 ; 55.
1001 — Vai de ţara care are nevoie de eroi.

GALILEO GALILEI, IX, 13, 133.
1002 — Cînd oamenii mari se lasă doborîţi de neno

rociri îndelungate, dovedesc că le ţineau piept prin
forţa ambiţiei, nu prin tăria sufletului, şi că în afara
de marea lor vanitate, eroii sînt croiţi ca toţi oamenii.
1003 —■ Există eroi şi în rău şi în bine30.
1004 — Oricît de mari ar fi darurile naturii, nu numai
ea singură, ci şi întîmplarea împreună cu natura fău
resc eroii.
11—12 ; 49 ; 18.
1005 — Acţiunile de răsunet şi marile talente ale spi

ritului nu duc totdeauna la nemurire. Memoria cîtor
eroi şi genii de prim ordin nu este îngropată într-o
veşnică uitare ?
130 ER O ISM
1006 — Să bravezi pericolele, să înfrunţi moartea pen

tru a trăi în istorie, înseamnă a te expune să plăteşti
cu viaţa o picătură de cerneală şi o bucată de hîrtie.
G. T. OXENSTIERN, Reflecţii şi maxime
morale, II, 241 ; 269.
1007 — Primii eroi au fost binefăcători : ocroteau pe

călători, curăţau pămîntul de spurcăciuni, săvîrşeau
munci folositoare. Ca Hercule şi Tezeu31. Apoi au fost
numai viteji : precum Achile, Aiax, Diomede32. După
aceea au fost mari cuceritori, ca Filip şi Alexandru33.
Astăzi34, nu mai ştiu ce fac. Nu mai suferă capriciile
Norocului. O împărăţie este pusă în valoare aşa cum
fermierul îşi valorifică ţarina. Scoţi dintr-însa cît poţi
mai mult. Dacă porneşti război, îl duci prin interpuşi
şi numai cu scopul de a dobîndi pămînturi care aduc
venituri. Ceea ce odinioară se numea g lo r ie , la u r i,
t r o f e e , b ir u in ţe , c o r o a n e , astăzi sînt banii gheaţă.
CHARLES MONTESQUIEU, Caiete: Frag
mente de istorie. 414—415.
1008 — Gloria îi face frumoşi pe eroi.

1009 — Un erou nu-şi face fală semănînd moartea şi
mizeria printre străini (...) nu semănînd moartea, ci
înfruntînd-o.
VAUVENARGUE, Maxime şi reflecţii, 39 ;
71.
1010 — Vai ! aceasta-i soarta cea mai de seamă a

eroului ! Cînd granitul se fărîmiţează şi cînd cronicile
tac, cîntecul de jale al unui ţăran îi prelungeşte durata
nesigură.
G. G. BYRON, Childe Harold, 1, 36.
EROISM 1 31
1011 — Eroii au crizele lor de frică, poltronii mo

mente de bravură.
STENDHAL, Jurnal, 31.
1012 — Sinceritatea, o sinceritate adîncă; mare, pură,

este prima caracteristică a tuturor oamenilor eroici în
vreun chip. .
1013 — Un erou este un erou în toate privinţele ; dar
mai presus de toate în inima şi cugetul său.
THOMAS CARLYLE, Eroii, cultul eroilor şi
eroii în istorie.
1014 — Eroul, care nimbul războinic a purtat, / Băr

bat viteaz şi falnic, cu fapte uimitoare, / De glorie, în
veacuri trăieşte-ncununat.
1015 — Ferice-acel ce moare ca tînărul Achile / în
vălmăşagul luptei şi-n plină frumuseţe / Pe cîmpu]
biruinţei şi al gloriei măreţe J Purtat de-avîntul forţei
ne-nvinse, juvenile.
W. C. CEULIHELBECHER, Erou şi cîntăreţ,
19 octombrie, (în voi. Antologia poeţilor
decembrişti, 112 ; 116).
1016 — Cîtă slavă d-a osteni şi d-a munci pentru

Patrie şi pentru cinste.
GRIGORE PLEŞOIANU, Prefaţă la „Canarul"
1017 — Caracteristica eroismului este persistenţa sa.

Toţi oamenii au impulsuri rătăcitoare, accese şi porniri
de mărinimie. Dar cînd ţi-ai ales rolul, rămîi cu el
şi nu încerca cu slăbiciune să te împaci cu lumea. Ero
icul nu poate fi comun, nici comunul eroic [...]. Ai
curajul faptei taleşi' felicită-te, dacă ai făcut ceva
132 E R O lDSM
straniu şi extraordinar, întrerupînd monotonia unei

epoci cumsecade.
1018 — Eroul nu se hrăneşte cu dulciuri / Işi mănîncă
zilnic propria sa inimă.
1019 — încrederea deplină în sine este esenţa erois
mului.
R. W. EMERSON, Eseuri, Eroism, 195 ; 183 ;
189.
1Q20 — Forţa încă nu înseamnă totul ; importante sînt

faptele de eroism în care ea se manifestă.
1021 — Eroismul a cărui armă este războiul, poate

fi admirat ; el nu este, totuşi, cel mai înalt dintre
eroisme.
1022 •— Rezistenţa pasivă este o virtute mai mare decît
eroismul care ţinteşte o biruinţă răsunătoare. A nu se
lăsa cineva răpit de tendinţele unor generaţii a căror
întreagă luptă se dă pentru mulţumiri personale, cere
tot atîta eroism cît dîrzenia unor titani care înfruntă
şi securea călăului.
SAMUEL SMILES, Fă-ţi datoria, 174 ; 107.
1023 — Acolo unde nu există monument al eroilor,

fiindcă aceştia sînt veşnic vii în spusele şi în actele
poporului... / Acolo unde sclavia şi stăpînii de sclavi
au dispărut... / Iată oraşul cu adevărat mare.
1024 — Cred că faptele eroice au fost toate concepute
în aer liber ca şi poemele libere.
WALT WHITMANN, Cîntecul drumului
mare ; Cîntecul securii.
ER O ISM 133
1025 — Eroismul e mai presus de orice fericire, fiindcă

însuşi faptul de a fi capabil de eroism e o fericire.
F. M. DOSTOEVSKI.
1026 — Firea a pus în om pornirea spre avînt, şi

atunci cînd este avîntat, cînd voieşte el însuşi, omul
dă cu mulţumire pînă chiar şi viaţa lui.
ÎOAN SLAVICI, Amintiri, 297.
1027 ■
—■ Erou ori viteaz este tot una.
BARBU ŞTEFANESCU-DILAVRANCEA,
1028 — E un eroism de o superioritate ideală, cînd

omul îşi pune în cumpănă existenţa, cu sentimentul
că cel mai mare bun nu e viaţa, că mai e ceva şi mai
înalt ce dă valoare vieţii.
1029 — Pentru erou, ceea ce e scump nu e nici viaţa,
nici biruinţa ca atare, ci o idee, o cauză, o aspiraţie
de ordin moral. în faţa primejdiei evidente, sacrificiul
vieţii îi apare ca o condiţie ori triumf al ideii.
ION GAVANESCUL, Curs de pedagogie, I,
Pedagogia generală, 432 ; Educaţia eroică, în
Buletinul Seminarului Pedagogic Universitar
din Iaşi, nr. 4, 1926, 4.
1030 — Există un singur eroism pe pămînt, să cunoşti

viaţa, — şi totuşi s-o iubeşti.
1031 — Nu denumesc eroi pe acei care au biruit prin
gîndire sau prin forţă. Numesc eroi numai pe acei care
au fost mari prin inima lor [...]. Cînd caracterul nu e
mare, nici omul nu e mare ; e numai idol găunos pentru
mulţimea josnica : timpul distruge şi pe unii şi pe alţii.
134 ER O ISM
Succesul n-are însemnătate. T o tu l e să f i i m a r e şi n u

mare.
să p a r i
ROMAIN ROLLAND, .Umilă viaţă eroică şi
precursorii, 11 ; 18.
1032 — Eroul nici nu trebuie măcar să se gîndească

la mîntuirea lui. El s-a jertfit voluntar şi fatal, pînă la
damnare, pentru alţii ; ca sa depună mărturie.
ANDRE GIDE, Jurnal, 8.
1033 — A cere cuiva să fie erou în împrejurările jos

nice ale unei societăţi decăzute e ca şi cum ai cere unui
vultur închis într-o odăiţă să zboare la o mie de metri
deasupra pămîntului.
1034 — Eroii se întorc înapoi în mijlocul acelor care
i-au înălţat şi pe care i-au înălţat şi pe care i-au condus,
care i-au hrănit şi pe care i-au luminat, care au dat
la urma urmelor toate elementele materiale şi subconşti-
ente ori mai puţin conştiente din care în mintea lor
superioară ori în supraomeneasca lor voinţă s-a elabo
rat ideea strălucitoare şi voinţa călăuză, prin care nu
mele lor vor trăi totdeauna, fără ca ele singure să poată
însă reprezenta o epocă întreagă.
1035 — Nu numai că eroismul nu se poate porunci,
dar e cu neputinţă să-l răsplăteşti.
1036 — Pentru a fi erou, ţi se cere caracter, pentru a
juca un erou, talent.
NICOLAE IORGA, Cugetări, 61—62 ;
(XXVIII, 86—87) ; Cugetări, 114 ; 161.
1037 — Omul poate fi înzestrat cu aptitudini mai

mari sau mai mici, dar numai dezinteresarea şi jertfi
rea de sine îl face pe un om cu suflet ales, un om
adevărat [...] un om folositor poporului.
MAO TZEDUN, Opere alese, II, 195.
EROiESM 135
1038 — Viaţa eroilor este cea mai înaltă lecţie de

umanitate, pe care ne-o poate oferi istoria.
DIMITRIE GUŞTI, I. ZAMFIRESCU,
Elemente de etică, 1S2.
1039 •— Eroismul comportă o jertfa necesară şi pro

fundă. Omul care se jertfeşte îşi cunoaşte destinul, are
toate suferinţele pe care i le rezervă natura lui ome
nească şi slabă, are oroare de moarte, are frică şi pani
că în toate gradele lor ; însă, deasupra tuturor acestor
mizerii ale cărnii omeneşti înalţă conştiinţa sa, îndîr-
jirea unei datorii, un ideal de umanitate.
MIHAIL SADOVEANU, Mărturisiri : Acci
dente de aviaţie, 179’.
1040 — Sînt oameni predestinaţi să concentreze în

sufletul lor aspiraţiile publice, oameni-drapel care se
ivesc pe toate cîmpurile de luptă [...]. Sînt Tyrteii
Elladei, [...] eroi cum îi numeşte Carlyle. Fiinţa lor
este un rezumativ al societăţii, o concretizare a epocii.
OCTAVIAN GOG A, Precursori, 216.
1041 — Cît de greu e eroismul, cînd ştii că toate

gîndurile pentru cari trebuie să-ţi dai viaţa ar fi fost
aşa de uşor de împlinit în pace şi bună învoire, dacă
umanitatea ar fi fost păstorită de oameni înţelepţi,
drepţi şi buni.
VASILE PÂRVAN, Memoriale, 156—157.
1042 — Patria [...] este leagănul eroilor, vatra în

care se călesc caracterele, căpătînd tăria diamantului
şi a oţelului.
L. NT. TOLSTOI, (II, 55).
136 ERO ISM
1043 — Nu este cuminte să te jertfeşti fără scop, să

mori de dragul morţii, şi să strigi : „Trăiască moartea 1“
cînd ai putea să strigi „Trăiască viaţa !“ Noi cu toţii
luptăm şi murim pentru ţară şi pentru un ideal, dar
nu trebuie să uităm că este mult mai frumos şi mult
mai greu să trăieşti pentru ţară, pentru un scop sau
pentru un ideal.
PETRU GROZA, Texte alese, 365—366.
1644 — Luptătorii nu pot şi nu trebuie să fie deplînşi,

pentru că ei au luptat fără să fie constrîmşi, au luptat
pentru că aşa au vrut ei înşişi în mod conştient.
ANTONIO GRAMSCI, Scrisori din închisoare,
24. VIII. 1931.
1045 — Morala unui „înţelept" nu e niciodată o morală

eroică.
LUCIAN BLAGA, Opere, VII, 66.
1046 —• Unitatea [ .. .] tuturor forţelor naţionale [. . .]

este speranţa noastră. Ea va păşi, şi a păşit deja pe
singura cale pe care oamenii simpli devin eroi, construc
tori a unei vieţi noi, ai unei lumi noi, pe calea luptei
pentru democraţie, pace, pentru socialism.
DOLORES IBARRURI, Singura cale.
1047 —- Eroii care acţionează cu gînduî la moarte sînt

puţini. Dar şi ei o fac pentru că nu cred că vor muri de
tot. Ei speră că vor supravieţui întrucîtva prin numele
ce-1 lasă în urmă.
CONSTANTIN TSATSOS, Aforisme şi cuge
tări, 46.
ER O ISM 137
1048— Sînt eroi care-şi pun viaţa morală-n practică

(Ibsen) ; alţii o ţin pasivă (Hamlet).
cop, 106.
1049 — Eroismul interior, nevăzut. încătuşează şi sfar

mă lanţuri. Trînteşte şi sparge porţi. Dezleagă vicle
şuguri şi însămînţează germeni. întronează ordine şi
emancipează dezordinea. Cu pasiune şi fără milă. Tre
buie !
1050 — Foamea şi frica înjosesc pe om. Dar fac şi
eroi.
PETRE BOTEZATU, Note de trecător, 162 ;
22 .
1051 — Eroismul este paradoxal. Logica lui ne depă

şeşte.
1052 — Există un eroism major ; să te ridici copăcel,
să încerci primul pas, să-l faci şi să surîzi naiv la sin
gurul act serios din viaţă.
1053 — Nu există eroism minor.
1054 — Şi ca să implori milă îţi trebuie cîteodată ero
ism.
1055 — Uneori sîntem eroici din prudenţă.
TUDOR. BOGDAN, Starea de crepuscul, 101 ;
. 169 ; 8 ; 11 ; 99.
1056 — Datoria de a fi om va înceta odată cu termi

narea actualului război, şi pentru îndeplinirea acestei
datorii va fi totdeauna nevoie de suflete eroice, pînă
ce toţi oamenii vor deveni într-adevăr oameni.
IULIUS FETCIK, Reportaj cu ştreangul de
gît, 107.
138 ER O ISM
1057 — Salutăm bărbăţia, ne mîndrim cu cei neînfricaţi,

respectăm pe oamenii cinstiţi, îi urîm pe cei mincinoşi,
ne plecăm în faţa eroilor şi îi dispreţuim pe laşi.
N.A. OSTROVSKI, (II, 54).
1058 — Eroii cu perenitate în memoria popoarelor au

fost dintotdeauna aceia care au exprimat spiritul mase
lor ; militanţii care au săpat urme de neşters şi-au luat
tăria, precum Anteu 35, din tăriile maselor*
ION POPESCU PUŢURI, TITU GEORGES-
CU, Purtători de flamuri revoluţionare, 8.
1059 — Cînd vei petrece o s in g u r a z i fără să presupui

sau să implici în vreun gest sau în vreun gînd de-al tău
prezenţa altora, poţi să te numeşti erou.
CESARE PAVESE, Meseria de a trăi, 187.
1069 — Eroismul nu se predică, spune Bergson 16, e des

tul a se arăta şi prezenţa lui pune în mişcare alţi oa
meni. . .
ION VLASIU, în spaţiu şi timp, III, 37.
1061 — Toate faptele mari ale istoriei s-au întemeiat

şi se vor întemeia pe eroism şi jertfă.
DUMITRU ALMAŞ, Drum de luptă şi de
glorii, 186.
1062 — Eroismul şi sfinţenia, virtuţi secundare. Dar

trebuie să le fi dovedit întîi.
1063 — Moartea f. . .] conferă jocului şi eroismului
adevăratul lor sens.
ALBERT CAMUS, Caiete; 227, 46.
ER O ISM 139
1064 — în decursul istoriei multiseculare a omenirii,

faptele de eroism au fost săvîrşite în numele unor idei
drepte, măreţe, nobile.
1065 — O faptă eroică în viaţa unui om nu este o în-
tîmplare, ci o consecinţă logică, o manifestare a dez
voltării sale spirituale.
1066 — Pentru un om adevărat eroismul, jertfirea de
sine, constituie o însuşire firească.
V. A. SUHOMLINSKI, (II, 55 ; 55 ; 55).
1067 -— Sămînţa vieţii sînt marii eroi.

VIOLETA ZAMFIRESCU, Ochii eroilor, în
voi. Poezii patriotice şi revoluţionare, 164.
1068 — Eroul iubeşte idealul, nu viaţa.

1069 — Eroismul de masă se relevă în revoluţii, în

marile înfruntări cu natura dezlănţuită, în timpul mo
limelor, al foametei, în toate grelele încercări colective
prin care trece, periodic, umanitatea.
DUMITRU POPESCU, Ieşirea din labirint, 61.
1070 — Numai ceea ce este eroic şi curajos, ne pune

în mişcare sîngele.
MICHAEL McCLURE, Floarea politicii, II,
350.
1071 — Eroismul epocilor nu se socoteşte după numă

rul eroilor, ci al dogmelor răsturnate.
1072 — Eroismul nu are vîrste, nici termene fixe.
1073 — Nu toţi oamenii pot să fie eroi, dar toţi eroii
sînt Oameni.
140 ER O ISM
1074 — Raportul cauză-efect, în cazul eroismului, nu

apare de la prima vedere, de unde o asociere firească
între eroism şi fascinaţie, între eroism şi mister.
1075 — Tentaţia eroismului e mare şi pentru copil şi
pentru maturul care nu şi-a pierdut de tot copilăria.
MARIN VOICULESCU, Lumea în gîndire, 57 ;
57 ; 58 ; 57 ; 58.
1076 — Lupta pentru pace are şi ea nevoie de eroi.

1077 — Eroii rămîn întocmai cum rămîn piscurile unor

munţi ce s-au scufundat : foarte aproape de noi. Ei dau
impresia de a avea dimensiunea noastra, dar la o cerce
tare mai atentă ei au rămas tot piscuri, tocmai pentru
că au fost odată piscuri.
1078 — Eroul are mai întotdeauna o armă în mîna
sa, dar ceea ce învinge este spiritualitatea sa. Eroii sînt
definiţi, nu numai prin faptele lor, ci şi prin cugetul
care i-a îndemnat la faptele lor...
1079 — Eroii lumii sînt foarte aproape de noi. Ei sînt
în fiinţa noastră. Descoperindu-i acolo, în spiritualitatea
noastră, ne descoperim pe noi înşine.
1080 — Există un început de eroism în fiecare visare.
Fie şi numai pentru faptul de a rămîne cu tine însuţi
un timp.
1081 — In faţa morţii eroii sînt îndîriiţi ca Heracle,
răzbunători ca Achile, întreprinzători, ca Ulysse, măreţi
ca Hecuba, trufaşi ca Prometeu, lucizi ca Ifigenia.
VICTORIA ANA TAUŞAN, Brăţara lui Pro
meteu, 7 ; 7 ; 12 ; 124 ; 92.
ERO ISM 141
„EROI AU FOST, EROI SÎNT ÎNCĂ...“
Numele celor ce mor pentru patrie

trebuie păstrate în temple ţi scrise în
cărţile de aur, rămînînd ca un izvor
de glorie, de nobleţe pentru generaţii
le viitoare.
M O N TESQ U IEU
1082 — Trăieşte cu faimă cel care moare pentru o

cauză cinstită
PROVERB ENGLEZ
1083 — Cine moare pentru tară, trăieşte veşnic.

PROVERB FRANCEZ
1084 — Mai bine să fii văduva unui erou, decît nevas

ta unui laş.
PROVERB SPANIOL
1085 — Moare eroul, îi rămîne fapta.

PROVERB TURC
1086 — Călătorule care treci pe aici, spune-i Spartei

că noi am murit în locul acesta pentru sfintele sale legi.
INSCRIPŢIA DE PE MORMÎNTUL REGE
LUI SPARTEI LEONIDA SI A CELOR 300
DE SPARTANI CĂZUŢI EROIC LA TER-
MOPILE.
1087 — Binecuvîntaţi fie şi slăviţi eroii căzuţi pe

cîmpul de luptă pentru cauza dreaptă şi unul pentru
celălalt.
JÂNOS BOLYAI, Viaţa şi opera lui feolyai
Jdnos, 370.
1 42 E R O flS M
1088 — Aceşti oameni curajoşi, vii sau morţi, care au

luptat aici, au sfinţit acest loc mai mult decît este în
puterea noastră să adăugăm sau să scădem. Lumea ne
va acorda puţină atenţie şi nici nu-şi va aminti de ce
spunem noi aici, dar nu va uita niciodată ce au făcut
ei aici.
ABRAHAM LINCOLN, Discursul de la Gettys-
burg.
1089 — Poporul nostru a avut şi el Grahii lui, n-a

căzut fără a >se lupta ; adesea inspirat de geniul liber
tăţii, s-a sculat pentru a-şi redobîndi drepturile.
NICOLAE BÂLCESCU, Opere, I, 246.
1090 — Căci nu-i mai scump nimică az / Pe lumea

pămîntească / Decît un nume de viteaz / Şi moartea
vitejească.
1091 — Decît o viaţă moartă, mai bine o moarte vie.
1092 — Ţara e mamă dulce, copiii mei / Ferice care
moare, luptînd pe sînui ei !/ Din ţărîna lor vor creşte
odoare vitejeşti, / Stejar cu lemn de arce, de ghioage
româneşti.
VASILE ALECSANDRI, Poezii, II ; Peneş
Curcanul ; Dumbrava roşie ; Odă statuiei lui
Mihai Viteazul, 256 ; 118 ; 144.
1093 — Cel ce pentru lege, pentru ţară moare, / Vede

a sa moarte ca o sărbătoare.
DIMITRIE BOLINTINEANU, Mihai şi că
lăul, în Opere alese, I, 189.
1094 — Ferice de cel ce moare / Apărînd moşia sa, /

Şi-n oştireamvingătoare / Lasă fraţi cu care luptă.
IOSIF VULCAN, Scaune pentru cei răniţi.
ER O ISM 143
1095 — Cel care cade în luptă pentru dreptate, nu

moare.
HRISTO BOTEV. Hadji Dmităr.
1096 — Ah ! moarte-i grea, duioasă, pe pat, între pe

reţi. / Dar a muri pe cîmpul de luptă glorioasă, / O
moarte aşa frumoasă e ca şi mii de vieţi.
PETRE DULFU, Cununa de laur (Dedicată
ostaşilor români).
1097 — Cine piere apărîndu-şi legea şi al său pă-

mînt [ . . . ] . / Este tocmai ca stejarul rupt de viscol şi de
vînt, / Care dă din rădăcină şi prin veacuri se
strecoară / însutit.
BARBU ŞTEFANESCU-DEL AVR AN CEA,
Eroica, 1877. Stanţe, 23.
1098 — Veşnică-i dreptatea şi veşnici sînt martirii /

care-şi jertfesc viaţa pentru triumful ei, / în zbuciumul
de luptă / şi noaptea asupririi / renasc semănătorii eter
nelor idei.
ALEXANDRU VLAHUŢA, Poezii, 1919.
1099 — în luptă oricare cădea-le-va piartea, / Ei cîntă

şi luptă şi nu se-nspăimîntă / De culmi şi abisuri, / Ce
nobilă-i viaţa, ce mare e moartea. . . / Cînd lupţi şi
mori falnic sub flamura sfîntă / A marilor visuri !
D. T. NECULUŢA, Eroii, în „România mun
citoare", 27 ianuarie 1902.
1100 ■ —• ...D in jertfe şi din sînge, nasc eroii legen

dari, / Nasc popoarele vînjoase, vremuri noi şi vremuri
mari.
ANTON BACALBAŞA, Vijelia, Arhiva In
stitutului de studii istorice şi social-politice de
pe lîngă C C . al P.C.R., fond 20, d. 1154.
144 ER O ISM
1101 — Erou, de mii de ori erou, / Acela ce se bate /

Şi moare pentru brazda lui / Ori pentru libertate.
NICOLAE VULOVICI, De-o fi să mor, XXI,
111.
1102 — Printr-un contrast măreţ, dintr-o moarte eroi

că se naşte o viaţă mai intensă.
ŞTEFAN ZWEIG, Orele astrale ale omenirii,
175.
1103 — Cântaţi, eroi, imnul martirilor, oare de zeci de

veaouri au sîngerat pentru libertatea de azi. Cîntaţi
lauda vitejilor, cari în singurătate şi uitare au apărat
de veacuri patria daco-romană de azi. Preamăriţi, eroi
întorşi din moarte, pe eroii prieteni cari acolo departe,
pentru gîndul nostru, tot aşa de puternic ca pentru gîn-
dul lor, au biruit prin moarte.
VASILE PÂRVAN, Memoriale, 202.
1104 — Asupritori / Ucideţi LUTUL, / Căci lutul este

pieritor ! / Dar SPIRITUL desfide cnutul, / El va ieşi
învingător !
I. SARVARI, Cîntece de azi-Cîntece de mîine.
1920, în voi. Poezii muncitoreşti revoluţionare
din România, 1872—1944.
1105 — „E-o lege a şoimilor : pînă la capăt“.

CICERONE THEODORESCU, Pilotul Dîrjan
Someşanul, în voi Din stejar, stejar răsare,
363.
1106 — Este necesar să fie cunoscute în mod aprofundat

trecutul îndepărtat, de milenii, al poporului nostru,
eroismul cu care el a ştiut să înfrunte vicisitudinile is
toriei, greutăţile şi adversităţile de tot felul şi să-şi păs
E R O IS M 145
treze fiinţa naţională, să-şi apere dreptul la libertate şi

neatîrnare. Marile jertfe date de înaintaşi în această bă
tălie necurmată pentru a trăi în lume în mod demn,
pentru a-şi făuri o viaţă mai bună, pentru a fi stăpîni
în propria lor ţară, constituie un element de profundă
mîndrie naţională, precum şi o înaltă obligaţie de con
ştiinţă pentru toţi cetăţenii patriei noastre socialiste,
pentru întregul nostru tineret.
1107 — Ne plecăm cu veneraţie în faţa eroilor naţi
unii, în faţa celor ce nu şi-au precupeţit viaţa pentru
a asigura libertatea şi progresul poporului român, care
au pus, la timpul lor, o piatră la temelia măreţului
edificiu pe care îl înălţăm astăzi pe meleagurile României
socialiste.
voltate, XII, 156—157 ; România pe drumul
desăvîrşirii construcţiei socialiste, II, 446.
1108 — ...C în d mori / Pe braţele patriei recunoscă

toare, / Moartea se sfîrşeşte, închisoarea se deschide /
Şi, o dată cu moartea, începe viaţa.
1109 — Eroii nu ne părăsesc nicicînd,—/ l i se aud

profunzi, prin secoli, paşii. / Noi trecem toţi, dar ei
rămîn vibrînd / mereu contemporani cu toţi urmaşii.
ALEXANDRU ANDRIŢOIU, Eroii, în voi.
Din stejar, stejar răsare, 367.
146 E R O IS M
D A R ... „NOI TO ŢI O A M EN II..
Noi toţi oamenii ne naştem şi trăim

ca nişte eroi. Şi tind majoritatea oameni
lor va înţelege acest lucru, viaţa va
deveni cu adevărat eroică.
A. M. GORKl
1110 — Poţi fi erou fără să pustieşti pămmtul.

NICOLAS BOILEAU, Scrisoarea I, Avantajele
păcii, 94.
1111 — Şi viaţa de toate zilele .a atâtor oameni simpli

e bogată adesea în fapte eroice, care, în cea mai mare
parte rămîn necunoscute.
SAMUEL SMILES, Fă-ţi datoria, 185.
1112 — în luptele mici ale vieţii se fac multe fapte

mari. Există fapte de vitejie dîrză neştiute de nimeni
cane se apără cu înverşunare, în ascuns, împotriva nă-
valei fatale a necesităţilor, biruinţă nobilă şi falnică, pe
care nici un ochi n-o vede, nici un renume nu o răsplă
teşte, pe care nici o fanfară nu o salută. Viaţa, neno
rocirea, singurătatea, sărăcia, nepăsarea sînt cîmpuri de
bătaie care îşi au eroii lor, eroi obscuri, uneori mai mari
decît eroii vestiţi.
VICTOR TIUGO, Mizerabilii.
1113 — Este mai dificil să fii om cinstit opt zile, de

cît erou un sfert de oră.
1114 — Eroi [. . .] există şi în viaţa de toate zilele.

Stahanoviştii sînt eroii vieţii de toate zilele.
N.K. KRUPSKAIA, Opere pedagogice alese,
385.
E R O IS M 147
1115 — E mai bine să respectam mai mult decît se

cuvine decît, aflînd pe urmă cine a stat în faţa noastră
să ne mustre cugetul că am jignit un suflet ce s-a oferit
cîndva jertfă pentru noi toţi.
1116 — Eroismul nu e în împrejurări : în noi îl avem.
NICOLAE IORGA, Sfaturi pe întuneric, 69 :
72.
1117 — Eroismul nu este numai o reacţie fizică în fa

ţa morţii, ci şi una spirituală în faţa vieţii. Există ero-
îsme zilnice care, din punct de vedere moral, sînt mai
de admirat şi mai frumoase decît curajul fizic pe cîmpul
de luptă.
IOVAN DUCIC, Comoara împăratului Ra-
dovan.
1118 — Eroi nu sînt numai aceia care mor pe cîmpul

de lupta apărîndu-şi ţara.
D. GUŞTI, I. ZAMFIRESCU, Elemente de
etică, 181.
1119 —■ Eroismul cel mai sublim e deseori acela de

care se vorbeşte mai puţin, care se întîmplă în condi-
ţiunile cele mai umile.
GARABET ASI.AN, Cultul oamenilor mari, 7.
1120 — Numai întrucît fiecare dintre noi avem ceva

eroic, putem împlini în viaţă ceva de oarecare impor
tanţă.
CONSTANTIN NARLY, Pedagogia generală,
366.
148 ER O ISM
1121 — în societatea modernă, eroismul nu mai e în

viaţa militară, ci în viaţa civilă.
cop, 6.
1122 ■
— în domeniul ştiinţelor materiale sînt, au fost şi
mai mult ca sigur vor continua să fie zile eroice.
J.R. OPPENHEIMER, Discurs.
1123 — Şi în viaţă contează întîi şi întîi eroismul in

teligent.
DUMITRU ALMAŞ, XV, 83.
1124 — Ne trebuie cadre şi conducători de partid care

să-şi fi însuşit marxism-leninismul, clarvăzători politi
ceşte, capabili de muncă, pătrunşi de spirit de abnega
ţie, capabili să rezolve singuri problemele, să nu şovăie
în împrejurări grele şi să muncească cu devotament
pentru binele naţiunii, al clasei şi partidului lor [. . .].
Acestor oameni trebuie să le fie străin egoismul, să fie
dezinteresaţi. Trebuie să le fie străine neglijenţa şi pa
sivitatea, trebuie să le fie străin sectarismul înfumurat.
Ei trebuie să fie eroi dezinteresaţi şi devotaţi naţiunii
şi clasei lor. Acestea sînt calităţile şi stilul în muncă
necesare comunistului, activistului de partid, conducăto
rului de partid.
MAO TZEDUN, Opere alese, T, 499—500.
1125 — Eşti comunist, fii deci erou.! / Răspunzi de fe

ricirea lumii / A'ci pe suprafaţa lumii / în cerul lu
minos şi nou.
MIHAI BENIUC, Inscripţie, în voi. Versuri
alese, II, 346.
EROISM 149
1126 — Nu trebuie să uităm nici un moment că tot

ceea ce am realizat pînă acum este rezultatul muncii
eroice a clasei muncitoare, a întregului popor, că în
lupta pentru cucerirea puterii a trebuit sa dăm multe
jertfe, iar în anii construcţiei socialiste să facem multe
sacrificii pentru a obţine succesele cu care ne mîndrim
astăzi.
NICOI.AE CEAUŞESCU, România pe drumul
voltate, XII, 438—439.
1127 — Cîmpul de luptă în care faptele eroice pot

apărea este imens.. El nu .se reduce la războaie sau
cazuri de excepţie.
1128 — Orice mare cultură îşi are eroismul său.
MARIN VOICULESCU, Lumea în gîndire, 57;
58.
...OAMENII DE LITERE
DUC FAIMA EROILOR PESTE VEACURI
1129 —. Şi încă mai mult pre scriitorii decît pre făcă

torii minimelor fericiţi şi lăudaţi a numi voi îndrăzni.
Căci după armele şi faptele eroilor, condeiele istoricilor,
de nu s-ar fi pre alb clătit, încă de demult şi lauda nu
melui lor deodată cu oasele, ţărîna o ar fi acoperit.
DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică, I,
83.
1130 — Să fie perceput ş-alte neamuri a Europei pre

ţul voroavei şi dulceaţa graiurilor bine rînduita, adecă
ritorica şi poesia, cum au înţelesu-o elinii şi romanii,
o ! cîvi eroi slăviţi să ar ivi dintre vărvari, sau doară
150 E R O IS M
din cei ce să numea sălbateci, pe carii oameni luminaţi,

lipsind, întru neamul lor şi pe vremile cînd au trăit, un
Omer, ş-un Virghil, vecinică i-au acoperit, nepomenire.
Ş-unde era Ector, cel al Troii naltă sprijană, şi Ahil,
tăria şi zidul grecilor, de nu să ar fi născut cîntăreţul
Omer. ?
IO AN BUDAI-DELEANU, . Ţiganiada, Pro
log, 7.
1131 — Dacă explorăm literatura Eroismului, vom

ajunge curînd la Plutarch, care este Magistrul şi istori
cul ei. Lui îi datorăm pe Brasidas,37 pe D ion,38 pe Epa-
minonda,39 pe Scipion 40 din vechime...
R.W. EMERSON, Esseuri : Eroism, 186—187.
1132 -— Popoarele care n-au ştiut sprijini artele şi li

teratura şi nu le-au ajutat să înflorească au pierit aproa
pe fără să lase urme în istoria omenirii.
ZAHARIA STANCU, Pentru oamenii acestui
pământ, 160.
1133 — O ţară care nu ştie să-şi apere poeţii va fi

învinsă sau va supravieţui lamentabil la coada altor na
ţiuni, fiindcă poezia e sîngele unui popor care curge
subteran prin veacuri şi îl face nepieritor.
MARIN PREDA, Cel mai iubit dintre pămân
teni, II, 32.
1134 — Toate mitologiile sînt o îndelungă memorie a

omenirii. Sînt, într-un fel, o luptă împotriva uitării.
Locul de existenţă al strămoşilor.
VICTORIA ANA TAUŞAN, Brăţara lui Pro-
meteu, 32.
E R O IS M 1 51
. . . UNEORI, EI STIMULEAZĂ LUPTA PENTRU

LIBERTATE NAŢIONALĂ ŞI SOCIALĂ, IN FOCUL
CĂREIA SE FĂURESC EROI
1135 — S-a zis, cu drept cuvînt, că începutul oricărei

mişcări de libertate e o poezie, la începutul tuturor bi
ruinţelor mari, ale revendicărilor naţionale, un mare
triumf literar [...]. Literatura a fost totdeauna o energie
precursoare, în cîmpul ei s-au adunat mai întîi şi au
cerut cuvînt puterile latente ale unui popor, indicînd
prin proporţiile lor raza de întindere a măririlor viitoa
re. în acest chip Iliada lui Homer a luminat înaintea
Atenei lui Perlele,41 gloria lui Dante s-a ridicat ca un
stîlp de foc înaintea strălucirii lui Lorenzo de Medicis42
[...] şi astfel, urmînd o orînduială consacrată, nu este
numai o întîmplare că România unită [...], reîntregirea
solului naţional [...] nu s-Ţ putut îndeplini decît după
ce gîndul românesc s-a zbătut în avînturi înfrigurate,
după ce poezia cu culmile ei eterne a săvîrşit logodna,
dîndu-ne de o parte geniul lui Eminescu şi de alta pa
ginile nepieritoare ale lui George Coşbuc.
OCTAVIAN GOGA, Precursori, 81—82.
IV. GLORIE
CE ESTE GLORIA ?
Gloria este umbra v ir tu ţii; ea o în

soţeşte chiar şi fără voia ei ; dar după
cum umbra uneori merge înainte, alte
ori la spate, tot astfel gloria uneori e
înaintea noastră şi se oferă privirilor,
alteori e în urmă şi cu ă tît mai mare
cu cît mai tîriiu, cînd invidia a dis
părut.
SENECA
1136 — Succesul tău propriu e gloria ta.

PROVERB INDIAN
1137 ■— Gloria [...] înseamnă faima dobîndită pentru

binefacerile aduse neamului omenesc.
CICERO
1138 •— Femeia este sufletul bărbatului ; lumina care

îl călăuzeşte ; femeia este gloria.
M. DE CERVANTES, Don Quijote, I, 34.
1139 — Ce altceva sînt fastul, puterea, gloria, decît

pămînt şi pulbere ?
G LO R IE 1.53
1140 — Gloria nu-i decît cinstirea exterioară ce răsplă

teşte o interioară trudă.
SHAKESPEARE, Henric al Vl-lea, partea a
treia, V, 2, 27 ; Richard al III-lea, I, 4, 79.
1141 — Glorie înseamnă renume unit cu stimă ; atinge

culmile cînd i se adaugă şi admiraţie. Ea presupune
întotdeauna lucruri strălucite în acţiuni, virtuţi, talente
şi mari greutăţi depăşite.
VOLTAIRE, Dicţionar filosofic : Glorie, glo
rios.
1142 — Cunună de lauri este, acolo unde îţi apare,

mai mult un semn al suferinţei decît al fericirii.
J. W. GOETHE, Tasso, III, 4.
1143 — Ce-i slava? Şubred vas de lut, / Lumină

palidă de toamnă, / O pradă ce nimic nu-nseamnă )
De-ajuns-ai ţelul ce l-ai vrut !
A. A. BESTUJEV, Andrei cneaz de Pereaslav,
(în voi. Antologia poeţilor decembrişti, 169).
1144 — Gloria este soarele morţii.

1145 — Gloria, tristă marfă. Costă mult şi nu durează.
1146 — Gloria este o băutură veninoasă care face
bine numai dacă e luată în doze mici.
1147 — Gloria este un egoism divinizat.
H. DE BALZAC, Căutarea absolutului ; O
fiică a Evei, 7 ; Louis Lambert, 13.
1148 — Gloria e un patron ; să fiu deci fără glorie.

HERMAN MELVILLE, Scrisoare către N.
Hawthorne.
154 GLO RIE
1149 — A zi43 cînd patimilor proprii muritorii toţi

sîntem robi, / Gloria-i închipuirea, ce o mie de ne
ghiobi / Idolului lor închină, numind mare pe-un pi
tic / Ce-o băşică-e, de spumă, într-un secol de nimic.
MIHAI EMINESCU, Scrisoarea a Il-a.
1150 — Gloria este fumul fără foc de care se vorbeşte

atît.
1151 — La urma urmei, ce e faima, băiete? Poate

să fie doar ce scrie careva pe piatra ta de mormînt.
P. F. DUNNE, Faima.
1152 — Gloria este o realitate spirituală de caracter

exclusiv social. Viaţa individuală poate fi totuşi o
povară de care să ne dorim liberaţi prin moarte, adesea
tocmai din cauza gloriei, în orice caz, cu toată gloria,
oricît de multă satisfacţie ar produce iubirii de sine a
individului şi oricîtă invidie celor dimprejurul lui. Căci
gloria constituie numai aspectul obiectiv al intensifi
cării vieţii individuale.
VASILE PÂRVAN, Gînduri despre lume şl
viaţă la greco-romanii din Pontul Stîng, 37.
1153 — E adevărat dacă spui că gloria omului e capa

citatea lui de a fi salvat, dar e de asemenea adevărat
dacă spui că gloria lui e capacitatea de a fi osîndit.
T. S. ELIOT, Eseuri : Baudelaire, 2
1154 — .Gloria e suma neînţelegerilor create în jurul

unui nume.
G LO R IE 155
1155 — Gloria este augumentativul recunoaşterii de

către alţii a propriilor tale merite.
102 .
GLORIE (GLORIOS)
Sic transit gloria m u n d i44 (Aşa trece

gloria lumii).
IMITAT IO CH RIŞTI
N u gloria are valoare, ci meritul

prin care o dobîndim.
SC H O P E N H A U E R
1156 — Mai bine să mori. cu glorie, decît să trăieşti

cu ruşine.
1157 — Gloria e greu de dobîndit dar uşor de pierdut.
PROVERBE CHINEZEŞTI
1158 — Avem atît de puţine virtuţi, încît sîntem

ridicoli cînd iubim gloria.
1159 — Atîta glorie nu oboseşte decît pe cei mici.
1160 — Cînd gloria merge în faţă, /Ruşinea (dezo
noarea) nu este departe în spate.
PROVERBE FRANCEZE
1161 — Cînd dobîndeşti gloria ţi-ai pierdut memoria.

PROVERB SPANIOL
1162 — Să nu vă-ncînte gloria şi mărirea, / Căci gloriei

vecină-i e ruşinea.
POEŢI CLASICI CO REEN I: KIM SAN
HION, 112.
156 GLORII?
1163 — Casele pier prin sfadă, prietenia prin bîrfeală,

ţările prin regii răi, gloria omenească prin fapte rele.
1164 — Şi cel mai umil dobîndeşte gloria, cînd îşi
găseşte pieirea din partea unuia mare, ca albina lacomă
de sucul tîmplelor elefantului, care-i ucisa de urechile
acestuia.
PANCIATANTRA, Cartea a V-a, Răzbunarea
maimuţei, 324; Cartea I, Leul, şacalul, lupul
şi cămila, 118.
1165 — Dragostea de glorie tulbură mintea oamenilor

şi nu mai cugetă la primejdii şi nenorociri.
ESOP, Fabule, 87.
1166 — Tovarăşul gloriei e pizma.

CORNELIU NEPOS, Chabrias, III, 3.
1167 — Gloria' strămoşilor este ca o lumină pentru

urmaşi ; ea nu tăinuieşte nici faptele lor bune, nici pe
cele rele.
SALUSTIU, Despre războiul cu Jugurta, 85, 23
1168 — Muzele smulg de la moarte pe omul vrednic.

HORAŢIU, Ode, 3, 30, 6.
1169 —■ Gloria îl urmăreşte pe cel care n-o caută, dar

fuge de cel ce o doreşte.
1170 — Gloria însoţeşte virtutea asemenea unei umbre.
1171 -— înţelepţii vor dobîndi gloria, iar proştii în
exaltarea lor, ruşinea.
1172 — O faimă strălucită este o glorie nemăsurată
CICERO, Tusculancle, 1, 45, 109.
GLO RIE 157
1173 — Cel ce va dispreţul gloria, se va bucura de o

adevărată glorie.
TIT LIVIU, De la întemeierea Romei, 22, 39,
19.
1174 — Furia nlinţii este distrugerea gloriei.

1175 — Gloria însoţită de îngîmfare păşeşte pe un
drum periculos.
OVIDIU, Amoruri, 1, 65, 59 ; Tristele, 4, 3,
74.
1176 — Gloria mai degrabă se ţine după cei ce fug

de ea.
SENECA, Despre beneficii, 5, 1, 4.
1177 — Pentru unii gloria vine prea tîrziu, după

moarte.
MARŢIAL, Epigrame, 1, 25, 8.
1178 — Nu te glorifica (lăuda) niciodată pentru un

merit străin. Dacă un cal lăudîndu-se va spune : „sînt
frumos", aceasta va fi suportabil ; dar cînd tu vei
spune glorificîndu-te „am un cal frumos", se ştie că
tu te lauzi că ai un cal frumos. Ce este al tău aici ?
uzanţa pe care o faci de imaginaţia ta. Iată de ce
dacă (în cazul, n. ns.), cînd te vei folosi de imaginaţia
ta, vei urma natura, atunci te poţi glorifica, căci te
vei lăuda cu un bun care este al tău.
EPICTET, Maxime, 33, 34.
1179 — Chiar la cei înţelepţi pofta de slavă este cea

din urmă care-i părăseşte.
TACIT, Istorii, IV, 6.
1180 — Cu ce osîndă plătim gloria de-o clipă de atîtea

ori dorită !
158 G LO R IE
1181 — Cîntăreşte-1 pe H anibal45.

H82 — Cine este obsedat de gloria postumă nu-şi
imaginează că fiecare dintre oamenii care-şi amintesc
de el, va muri în curînd el însuşi şi, apoi, la rîndul
său, omul care-i va succeda, pînă cînd această amin
tire va fi stinsă [...]. Să presupunem chiar că cei
care-şi vor aminti vor fi nemuritori şi amintirea nemu
ritoare : ce-ţi va reveni ? Şi nu m-am referit decît la
morţi ; dar chiar pentru cei care trăiesc, ce este gloria,
în afară de cazul cînd ei nu-şi fac un calcul ?
1183 — Omul prieten al gloriei îşi vede fericirea în
munca altuia, prietenul plăcerii o vede în pasiunile
sale, înţeleptul o vede în propria sa activitate.
MARC AURELIU, Cugetări.
1184 — Gloria mare o întunecă pe cea mică.

1185 — Gloria păşeşte pe o potecă atît de îngustă
încît numai un singur om poate trece. Deci ţine calea,
căci rîvna are mii de fii, ce unul după altul vin din
urmă. De le faci loc, sau te-abaţi din drumul drept
în lături, cu furia unui val toţi dau năvală, iar tu ră-
mîi în urmă.
1186 — între un titlu de nobleţe şi un nume din
popor nu e altă deosebire, pînă la urmă, decît o faimă
exterioară oarecare.
SHAKESPEARE, Negustorul din Veneţia, V,
1,93 ; Troilius şi Cresida, I I I , 3, 1 5 4 — 1 6 0 ;
Richard al III-lea, I, 4, 79.
1187 — Căderea nu-ţi poate şterge / gloria de-a fi ur

cat.
G LO R IE 159
1188. — Oare-într-atîta vis şi glorie se-aseamănă, in

cit e crezută-nşelătoare gloria adevărata, iar cea-nchi-
puită, certă ?
P. CALDERON DE LA BARCA, Om sărman
numai în aparenţă ; Viaţa-i un vis, III, 751—
755.
1189 —■ Faima oamenilor mari se cuvine întotdeauna

măsurată cu mijloacele de care s-au folosit pentru a o
dobîndi.
1190 — Ridicăm în slăvi gloria unora pentru a o
coborî pe a altora. Şi cîteodată l-am lăuda mai puţin
pe' excelenţa sa principele sau pe domnul de Turenne 46,
dacă n-am vrea să-i criticăm pe amîndoi.
1191 — Recuzăm judecătorii pentru cele mai mărunte
interese şi ţinem cu tot dinadinsul ca reputaţia şi gloria
noastră să depindă de judecata oamenilor care ne
sînt cu toţii potrivnici, fie* prin invidie, fie prin ideile
lor preconcepute, fie prin îngustimea minţii lor ; şi
doar de dragul de a-i face să se pronunţe în favoarea
noastră, ne riscăm, în atîtea chipuri, tihna şi viaţa.
LA ROCHEFOUCAULD. Maxime şl reflecţii,
42 ; 52 ; 72—73.
1192 — Nici un drum înflorit nu duce spre glorie.

LA FONTAINE, Cei doi vîntură lume si
talismanul.
1193 — Gloria sau meritul unor oameni stă în a scrie

bine ; al altora în a nu scrie deloc.
LA BRUYERE, Caracterele, I, Despre creaţiile
artistice, 59.
1194 — Adevărata glorie nu poate fi aflată în afara

omeniei.
160 GLORIE
1195 — Gloria nu e dobîndită dccît de o inimă ce

ştie să înfrunte greutăţile şi să calce în picioare plă
cerile.
FR A N ţO IS FENELON, Peripeţiile lui Tele-
mah, I, 217 ; fj.
1196 — Am îndrăgit fireşte binele şi cinstirea patriei

mele, dar prea puţin ceea ce se numeşte g lo rie .
1197 — In fiecare stat dorinţa de glorie creşte odată
cu libertatea supuşilor şi scade odată cu ea. Gloria nu
e niciodată tovarăşă cu supunerea.
CHARLES MONTESQUIEU, Caiete : Des
pre sine îns'.işi (Portret), 320 : Scrisori persane :
Scrisoarea X, 175.
1198 — A slăvi înseamnă a recunoaşte, a adeveri.

1199 — Gloria este darul creatorilor în artele fru
moase ; imitatorii nu culeg decît aplauzele.
1200 — Cînd gloria unui rival se îndîrjeşte să te
ofenseze /Trebuie să te răzbuni întrecîndu-1.
1201 — Iubirea de glorie nu este o caracteristică gene
rală, dar neputinţa de a îndura dispreţul pare să fie.
1202 — Succesele ajung pentru reputaţie, dar nu şi
pentru glorie.
VOLTAIRE, Dicţionar filosofic ; Glorie, glo
rios ; Discurs asupra omului.
1203 — Numai inimile cele mari ştiu cîtă glorie este

să fii bun.
BENJAMIN FRANKLIN, Almanahul sărma
nului Richard.
1204 —- Tuturor oamenilor mari le-au plăcut cinstea

şi gloria [...]. Fără ele nu s-ar fi înălţat atîtea edificii
GLORIE 161
impunătoare, iar alte acţiuni măreţe n-ar fi fost duse

pînă la capăt.
M. V. LOMONOSOV, (II, 73).
1205 — Gloria umple cu virtuţi şi, ca un soare bine

făcător, acoperă tot pămîntul cu flori şi roade.
1206 — Un om dornic de un nume mare trebuie să se

înarmeze cu răbdarea vînătorului. Cu filozoful se întîm-
plă ca şi cu sălbaticul : cea mai mică mişcare a celui din
urmă îndepărtează vînatul de el, iar cea mai mică
neatenţie a celui dintîi îndepărtează adevărul de el.
Nimic nu este mai penibil decît să-ţi ţii timp înde
lungat corpul şi spiritul în aceeaşi stare de imobilitate
sau de atenţie ; aceasta e produsul unei mari pasiuni,
în sălbatic trebuinţa de a mînca ; în filosof cea de
glorie este cea care produce acest efect.
C. A. HELVETIUS, Texte pedagogice alese :
Despre om, despre facultăţile sale intelectuale
şi despre educaţia sa, 99.
1207 •— Nu sînt mai uimit de a vedea un om obosit de

glorie, decît aş fi de a vedea un altul deranjat de un
zgomot care se face în anticamera sa.
NICOLAS CHAMFORT, Opere de C.ham-
fort şi Rivarol : Maxime şi cugetări, 135.
1208 — Faptul e totul, gloria nimic.

J. W. GOETEIE, Faust, II, 4.
1209 — Cine învinge fără a înfrunta pericole triumfă

fără glorie.
NAPOLEON I, (III, 87).
1 62 G L O R IE
1210 — Cel care se urca pe culmile munţilor, va găsi

de cele mai adeseori piscurile cele mai înalte înfăşurate
în nori şi zăpadă. Cel care întrece sau biruie omenirea,
trebuie să privească în jos la ura celor de sub el.
Deşi soarele gloriei străluceşte sus d e a s u p r a lui, iar
pămîntul şi oceanul se întind departe de d e d e s u b t, în
) u r u l lui sînt stînci îngheţate, iar furtunile în luptă
suflă cu putere asupra capului său descoperit şi răs
plătesc în felul acesta strădania care l-a dus la acele
înălţimi.
GEORGE BYRON, Ghilde Harold, 3, 45.
1211 — De regulă gloria începe cu atît mai tîrziu cu cît

are să dureze mai mult, precum toate lucrurile alese
ajung încet la maturitate. Numele menit a trece ca
renume la posteritate, seamănă cu stejarul, care creşte
încet din sămînţă ; iar gloria uşoară şi efemeră cu
pripitele plante anuale şi gloria falsă cu buruienele,
care ies iute la iveală şi se stîrpesc tot aşa de iute.
1212 — Gloria şi avuţia sînt ca apa sărată : cu cît
se bea cu atît provoacă setea.
ARTHUR SCHOPENHAUER, Aforisme asupra
înţelepciunii în viaţă, 193—194 ; Viaţa, A-
morul, Moartea, 84—85.
1213 — Dacă acei puţini oameni cu adevărat valoroşi,

care caută gloria, i-ar cunoaşte unul cîte unul pe toţi
cei ce formează publicul a cărui stimă se străduiesc,
prin nenumărate şi cumplite pătimiri, să o dobîndească,
e lesne de crezut că ar pierde mult din entuziasmul
acestei intenţii şi poate ar părăsi-o cu totul. Numai că
spiritul nostru nu se poate sustrage puterii pe care în
imaginaţie o deţine numărul oamenilor ; şi se poate
observa foarte adesea că noi preţuim şi chiar respectăm,
G LO R IE 163
nu spun o mulţime, ci fie şi numai zece persoane adu

nate într-o odaie, chiar atunci cînd pe fiecare în
parte o socotim fără însemnătate.
1214 — Oricine se bucură de faimă şi o merită este
preţuit mai mult de către ceilalţi decît de sine. Astfel,
toţi cei care au existat şi au lăsat cu cinste oamenilor
amintirea gloriei lor sînt mai preţuiţi decît s-au pre
ţuit ei înşişi.
cugetări, 361—362, 311.
1215 — Muza încununează gloria, iar gloria încunu

nează muza.
A. S. PUSKIN, Boris Godunov, Opere alese,
II, 55.
1216 — Om (cu sufletul, cu inima) cu adevărat mare

este acela pe care nu setea de glorie şi de autoetalare
îl stimulează, ci c o n s c ia tn e n s r e c t l 47, conştiinţa binelui.
1217 — Nu există altă glorie şi vrednicie mai mare

Limbă

Curajul in Proverbele Si Cugetarile Lumii PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curajul in Proverbele Si Cugetarile Lumii PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURAJUL

în proverbele şi cugetările lumii

„Ce este om ul! ce slab, ce blînd, ce sfios! Ce viteaz,

urmă, care ar da mai mult pitoresc personalităţii sale,

înalţă conştiinţa sa, îndîrjirea unei datorii, un ideal de

atunci cînd se sprijină pe ceea ce îi este propriu şi

In culegere, ne-am oprit la două dintre ele care ni

Ordonarea materialului în culegere s-a făcut după trei criterii.

întrucît au fost consultate şi scrieri intermediare : antologii de

Curajul e vederea peste propria fiinţă

1 — Curajul este lumina nenorocirii.

3 — Păstrarea în toate împrejurările a părerii juste şi

4 — Curajul nu este fermitate nesăbuită, nici dorinţă

5 — Curajul este începutul biruinţei.

6 — Curaj înseamnă să fii îndrăzneţ în acele lucruri,

7 — Curajul [...] nu este o virtute, ci o trăsătură

8 — N u înseamnă [...] să fii curajos acţionînd ca şi

9 — Curajul constă în a fi la înălţimea problemei care

10 — Curajul nu este altceva decît încrederea în pro­

11 — Curajul este lupta cu frica, stăpînirea fricii — nu

12 — Curaj înseamnă a-ţi alege o meserie şi a o face

14 — Curajul e reacţiunea inteligentă faţă de natura

15 — (Surajul este forţa sufletească, însufleţirea, avîn-

16 — Curajul nu-i doar altceva decît o dispoziţie, în

17 — Ge înseamnă să ai curaj ? Ţi-e frică şi totuşi

18 — Curajul este capacitatea omului de a înfrunta

19 — Curajul nu e un dar al naturii, ci o virtute ds-

20 — Curajul e un rezultat, nu un dat.

21 — Adesea curaj înseamnă răbdare. Chiar şi în

Curajul adevărat este una din însu­

22 — Prevederea e adevăratul curaj.

23 — Adevăratul curaj constă în a face fără martori

24 — Adevăratul curaj găseşte întotdeauna o ieşire.

25 — E ştiut că unii oameni nu au deloc — sau nu

dintre aceşti eroi liniştiţi faţă cu cel mai fanfaron din

26 — Să se afle că adevăratul curaj nu constă în

27 — Viaţa aparţine Patriei, şi nu bravura ci curajul

28 — Adevăratul curaj rezultă din voinţa omului stă-

30 —- Adevăratul curaj înseamnă să fii curajos tocmai

31 — Adevăratul curaj este p asiv : indiferenţa faţă

Unui om plin de curaj nimic nu-i este

32 — Cel curajos este apărat de curajul său.

36 — Omul bun este întotdeauna curajos ; cel curajos

38 — Are destul curaj, dar îi lipseşte forţa.

50 — Cine n-are curaj trebuie să aibă picioare bune.

51 — Norocul însoţeşte curajul.

52 — A-şi lua inima în dinţi.

61 — Curajul ia cu asalt cetăţile.

64 — în faţa încurcăturilor, singurul leac e curajul

67 — Cel care nu e abătut în restrişte, cel care nu se

doaba celor trei lum i6.

69 — Fără curaj nu se trece peste nici o nenorocire

72 — Sufletul mi-i curajos, căci am îndurat multe

73 — în suflet de hidalg/ bărbăţia, ca să crească,/

74 — Acela care iubeşte studiul, va obţine conştiinţa

75 — Norocul nu ajută pe cei fără curaj.

76 — Bărbăţia micşorează loviturile soartei.

78 — E mai nesocotit curajul de care dau dovadă cei

79 — Astfel se ajunge la stele 7.

80 — Dacă s-ar prăbuşi cerul în bucăţi, ruinele l-ar

82 — Norocul însoţeşte curajul.

83 — Nici durerea şi nici rana unui bărbat nu trebuie

10 — Curajul nu este altceva decît încrederea în pro

Curajul adevărat este una din însu

84 — Faima şi amintirea tatălui [...] îmi inspiră pu

96 — Fără curaj, nici un om nu poate ţine cu stator

97 — Pentru un om liber fuga la timp şi lupta dove

110 — Curajul şi modestia sînt virtuţile cele mai ne

118 •— Pe lîngă inteligenţă, curajul este o calitate esen

119 — Omul se îngrozeşte uneori de nişte năluci. Pen

metrului care acordă importanţă diagramelor sale, nea

142 — Durerea sufletului care stă ferm în faţa greu

145 ■ — Fără curaj, omul chibzuit şi cu voinţă nu reu

155 — Există o vîrstă în viaţă, cînd trebuie să ai cura

168 — Curajul naiv al unui om cu convingeri de ne

170 — Toţi oamenii cu adevărat mari au ca primă vir

174 — A fi curajos înseamnă a alege dintre diferite al