Curajul in Proverbele Si Cugetarile Lumii PDF

CURAJUL
în proverbele şi cugetările lumii

Antologie realizata'
de •
STELA IANCU.
şi
IRINA IA N C U
C o le c ţia Gogito'
O culegere de anecdote şi maxime
este cea mai preţioasă comoară pentru
omul de lume, dacă el ştie să presară
la locul potrivit pe cele dinţii, iar pe
celelalte să şi le amintească în cazuri
adecvate.
GOETIIE
PREFAJA
„Ce este om ul! ce slab, ce blînd, ce sfios! Ce viteaz,

ce fricos, ce cum plit! A tît de cuminte, de liniştit, de
senin, atît de neastîmpărat, de zburdalnic, de nebun I
Ce sîrguitor, ce muncitor, ce prevăzător! Atîta hotărîre
şi atîta nestatornicie! Atîta bunătate şi atîta sălbăticie l
(. . .) “ remarca — cu spiritu-i pătrunzător ce o carac
teriza — Adina Olănescu 1 multitudinea de posturi ale
acestei atît de complexe creaţii a naturii care este fiinţa
umană. Şi nu sînt singurele. Se pot adăuga, fără a se
epuiza, nici pe departe, toate atitudinile lui posibile :
ce curajos, ce îndrăzneţ, ce temerar, ori ce mişel! Va
nitos, înfumurat, orgolios, sau eroic. Cutezător pînă
la risc, ori prudent pînă la laşitate.
Intr-adevăr, omul poate fi surprins în toate aceste
ipostaze. Problema care s-a pus încă din cele mai vechi
timpuri, şi care-şi păstrează şi azi întreaga actualitate,
este aceea a înnobilării lui spirituale, a formării unei
concepţii elevate asupra vieţii şi a rosturilor ei — con
diţie necesară a autorealizării individuale şi a afirmării
sociale la un nivel cît mai înalt.
A circulat şi încă mai dăinuie opinia potrivit căreia
omul are şi calităţi, dar şi defecte şi că fără acestea din
VIII PREFA ŢA
urmă, care ar da mai mult pitoresc personalităţii sale,

el ar rămîne doar o schemă şi nu o fiinţă vie. Anton
Semionnvici Makarenko, pe drept cuvînt, se întreba ■
„Trebuie să existe defecte ? Eu susţin că nu. Iar dacă
dumneata ai douăzeci de calităţi şi Zece defecte, noi
sîntem datori să ne ţinem de capul dumitale : de ce ai
zece defecte ? Ia să faci bine să scapi de cinci! Cînd
vor rămîne cinci, să mai scapi de două, ca să rămînă
numai trei." Tot el continua interogativ : „Ce defecte
se pot tolera ?“ 2 şi, evident, sfîrşea prin a le nega rînd
pe rînd pe toate.
Acesta este şi scopul culegerii „Curajul în proverbele
şi aforismele lumii". Oferind tinerilor cititori modele
de reflecţie ale unor mari personalităţi pe această temă,
dar şi pe teme înrudite cum s în t: cutezanţa, eroismul,
vitejia etc. sau opuse, ca : teama, laşitatea, cu scopul
de a completa sensurile problemei de bază, urmăreşte
să incite la meditaţie, luare de atitudine, autoperfecţi-
onare.
Căci omul curajos nu este un supraom sau o fiinţă
abstractă, lipsită de nervi, fără imaginaţie, care nu tră
ieşte sentimentul de teamă, ci acela care ştie să se do
mine. „Curajos este nu cel care înfruntă pericolul fără
să simtă frica, ci cel care poate să înăbuşe cea mai mare
frică şi să se gîndească la pericol fără să se supună"
(C.D, Uşinski), după cum : „Curajul este lupta cu frica,
stăpînirea fricii — nu absenţa fricii“ (M . Twain). în
aceeaşi ordine de idei, eroul este: „Omul care se jert
feşte, îşi cunoaşte destinul, are toate suferinţele pe care
i le rezervă natura lui omenească şi slabă, are oroare de
moarte, are frică şi panică în toate gradele lor, însă
deasupra tuturor acestor mizerii ale cărnii omeneşti,
PREFAŢA IX
înalţă conştiinţa sa, îndîrjirea unei datorii, un ideal de

umanitate“ (M. Sadoveanu).
Fără îndoială, există eroi şi eroi: eroi ai patriei, eroi
ai muncii, eroi ai ştiinţei, oricum, eroi vestiţi care, pe
drept cuvînt, sînt omagiaţi, numele lor „rămînînd ca un
izvor de glorie, de nobleţe pentru generaţiile viitoare“
(Ch. Montesquieu). Dar şi în viaţa, deloc banală, de
toate zilele, se petrec acte de eroism, numai că ele se
desfăşoară în umbră şi nu sînt remarcate de nimeni, aşa
cum nota, la timpul său, V . Hugo : „Există fapte de
vitejie dîrză neştiute de nimeni care se apără cu înver
şunare, în ascuns, împotriva navalei fatale a necesită
ţilor, biruinţă nobilă şi falnică, pe care nici un ochi n-o
vede, nici un renume nu o răsplăteşte, pe care nici o fan
fară nu o salută. Viaţa, nenorocirea, singurătatea, sărăcia,
nepăsarea sînt cîmpuri de bătaie care îşi au eroii lor,
eroi obscuri, uneori mai mari decît eroii v e s t i ţ i D e
altfel: „Noi toţi oamenii ne naştem şi trăim ca nişte
eroi“ (M. Gorki). Astăzi mai mult ca oricînd, sau mai
precis, putem trăi o viaţă eroică, cu condiţia să îndrăz
nim, să înfruntăm cutezători obstacolul, primejdia, iner
ţia, minciuna, inechitatea, oprimarea etc., căci : „Cine
nu îndrăzneşte nu poate face nimic la momentul po
trivit“ {Napoleon). Vom şti să îndrăznim ? Viaţa,
într-unul din momentele ei va face verificarea, fiindcă :
„Pînă nu i-a sunat ceasul, nimeni nu-şi cunoaşte cura-
jul“ ( / . Anouilh) — curajul element caracteristic, alături
de cinste şi demnitate, profilului moral al comunistului,
care „trebuie să fie cinstit, curajos, demn, să lupte cu
ardoare pentru adevăr, pentru dreptate şi libertate“
(Nicolae Ceauşescu). Evident, nu după o schemă ab
stractă, rigidă, ci în raport cu particularităţile perso
nalităţii şi ale îndatoririlor sale, căci: „Fiecare e puternic
X PREFAŢA
atunci cînd se sprijină pe ceea ce îi este propriu şi

fiecare se pierde cînd caută în el însuşi forma cura
jului altora“ ( R . W . Emerson).
După cum atunci cînd împrejurările o cer, se impune
să fim prudenţi. Să urmăm îndemnul lui Epicur : „De
vrei să trăieşti fără supărări, socoate cele ce sînt să
se întîmple“. S-a afirmat, de altfel, pe drept cuv'int,
c ă : „Partea cea mai bună a curajului e prudenţa“
(W. Shakespeare). Iar „Viteazul ce se cheamă Îndrăz
neală se cuvine să călărească pe un harmasar bătrîn
căruia-i zice Cuminţenie“ ( M . Sadoveanu). Aşadar, să
fim prudenţi. Dar nu pînă la laşitate, căci: „Nimic nu
degradează ca laşitatea“ ( P. Doumer), iar „Pe cel
laş (. . .) nici jnoartea nu-l spală de ruşine“ ( N . Tăutu).
Şi apoi : „Cînd poţi merge, de ce să te tîrăşti ?"
(N. Iorga). Mai ales : „Îndrăzneşte să fii tu“ (A. Gide).
Sînt situaţii extreme cînd nu se mai pune problema
prudenţei, cel puţin în ceea ce priveşte protejarea
vieţii. Cînd patria este în primejdie, eroii merg cu
pieptul deschis spre sacrificiul suprem : „In luptă ori
care căde-le-va partea, / Ei cîntă şi luptă şi nu se
înspăimîntă / De culmi şi abisuri“ (D. Th. Neculuţă).
Pentru că atunci „(. . .) Cînd mori / Pe braţele patriei
recunoscătoare, / Moartea se sfîrşeşte, închisoarea se
deschide / Şi, odată cu moartea, începe viaţa “ ( F. Castro).
Spicuind dintr-un unghi de vedere personal, din
acest inestimabil tezaur pe care-l reprezintă experienţa
sapienţială milenară a lumii, am schiţat, traversînd în
felul acesta unele capitole ale culegerii, o linie de con
duită superioară. Una din atîtea posibile. Căci viaţa,
în inepuizabila ei varietate, oferă nenumărate situaţii
concrete care pot constitui pietre de încercare a cura
jului.
PR EFAŢA XI
In culegere, ne-am oprit la două dintre ele care ni

s-au părut mai semnificative: lupta pentru apărarea
patriei şi pentru construirea miei societăţi mai drepte
şi. .. dragostea, care la rîndul ei, poate fi comparată,
dintr-un anumit punct de vedere, cu o luptă, dar cu
una pentru triumful vieţii.
In intenţia de a oferi cititorilor, paralel cu modelele
de reflecţie pe tema curajului, exemple de ţinută supe
rioară, în final am ilustrat această trăsătură de caracter
moral prezentînd cîteva conduite tipice rămase celebre
în speranţa că această culegere îşi va atinge scopul,
nu putem încheia înainte de a aduce cele mai calde mul
ţumiri redacţiei Editurii Albatros, pentru preţioasele in
dicaţii oferite, şi personalului bibliotecilor „Mihai Emi-
nescu", Facultăţii de filologie şi Centrului de ştiinţe so
ciale al Universităţii „Al. 1. Cuza“ Iaşi, care ne-au pus
la dispoziţie materialul bibliografic tiecesar cu cea mai
aleasă solicitudine.
STELA IAN CU
Iaşi, 1 septembrie 1982
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
Ordonarea materialului în culegere s-a făcut după trei criterii.

După criteriul tematic, pentm stabilirea capitolelor şi gruparea
ideilor din cadrul acestora. Ordinea alfabetică, impusă de logica
înserării proverbelor după ţări şi a aforismelor în sistemul de idei
al unui autor. Şi după criteriul cronologic, în sistematizarea au
torilor din care s-a citat, pentru perspectiva istorică pe care o des
chide acest procedeu, oferind cititorului posibilitatea de a surprinde
evoluţia reflecţiei umane pe tema curajului de-a lungul timpului.
Gruparea tematică a materialului s-a făcut după principiul în
rudirii noţiunilor (ex. : Cutezanţă, îndrăzneală ; Voinic, Viteaz
etc.) şi al antinomiei (ex. Curaj-Frică, Laşitate ; Prudenţă, Preve-
dere-Imprudenţă, Risc etc.), iar în succesiunea citatelor am avut în
vedere în primul rînd proverbele, citatele din culegeri, apoi cita
tele din autori.
în cadrul capitolelor citarea s-a făcut menţionîndu-se autorul,
opera, volumul şi pagina de unde a fost extras textul respectiv
N O T A A S U P R A E D IŢ IE I X III
întrucît au fost consultate şi scrieri intermediare : antologii de

maxime, biografii, jurnale etc., pentru a se evita posibilele con
fuzii, acestea au fost numerotate cu cifre romane, iar sub text a
fcst citat autorul, numărul (în paranteză) la care a fost înregistrată
lucrarea în lista bibliografică (Bibliografie I), şi pagina.
Pentru orientarea cititorului în problematica bogată a prover
belor şi a aforismelor, ce pot exprima mai multe idei şi care în
culegere au trebuit să fie încadrate într-un anumit capitol, a fost
elaborat un indice tematic. Notele şi indicele de nume sînt menite
să ofere cititorului interesat informaţii suplimentare.
CURAJUL
în proverbele şi cugetările lumii
I. CURAJ — FRICĂ, LAŞITATE
CE ESTE CURAJUL ?
Curajul e vederea peste propria fiinţă

şi peste orice primejdie a unui scop.
NICO LAE IORGA
1 — Curajul este lumina nenorocirii.

2 — Prezenţa de spirit înseamnă curaj.
PROVERBE FRANCEZE.
3 — Păstrarea în toate împrejurările a părerii juste şi

legale despre lucrurile înfricoşătoare şi neînfricoşătoare
numesc eu curaj.
PLATON, Statul (Republica).
4 — Curajul nu este fermitate nesăbuită, nici dorinţă

de primejdie, nici căutarea a tot ce înspăimîntă. Curajul
este foarte grijuliu cu apărarea proprie şi foarte răb
dător la ceea ce are aparenţa falsă de rău.
SENECA, Scrisori către Luciliu, 272.
5 — Curajul este începutul biruinţei.

PLUTARH, Vieţi paralele, I, 292.
6 — Curaj înseamnă să fii îndrăzneţ în acele lucruri,

din cele pe care le faci, în care trebuie să fii, neuitînd
de posibilitatea răului şi de durerile pe care acesta ţi
le-ar putea pricinui.
IBN ŞINA, Ştiinţa moralei, 508.
CURAJ 3
7 — Curajul [...] nu este o virtute, ci o trăsătură

fericită.
VOLTAIRE, Eseu asupra obiceiurilor.
8 — N u înseamnă [...] să fii curajos acţionînd ca şi

cum nu ai simţi că tremuri şi totuşi să tremuri ?
SILVIO PELLICO, închisorile mele, 127.
9 — Curajul constă în a fi la înălţimea problemei care

ni se pune.
R. W. EMERSON, Societate şi singurătate :
Curajul, 231.
10 — Curajul nu este altceva decît încrederea în pro

priile forţe.
K. D. UŞINSKI, (II, 39).
11 — Curajul este lupta cu frica, stăpînirea fricii — nu

absenţa fricii.
MARK TWAIN, Calendarul lui
Pudd’nhead Wilson, c. 12.
12 — Curaj înseamnă a-ţi alege o meserie şi a o face

bine, oricare ar fi ea.
13 — Curaj înseamnă să cauţi adevărul şi să-l pro
clami, curaj înseamnă să nu te pleci în faţa trecătoare
a minciunii.
JEAN JAURES, (VI, 65 ; 115).
14 — Curajul e reacţiunea inteligentă faţă de natura

lucrurilor.
IO N GĂVANESCUL, Noţiuni de pedagogie,
I, Pedagogia generală, 57.
4 CURAJ
15 — (Surajul este forţa sufletească, însufleţirea, avîn-

tul, focul sacru sau entuziasmul (en-theoszeus interior),
care îndeamnă pe om tot înainte spre noi orizonturi.
NICOLAE MOISESCU, Cultivarea minţii cu
ajutorul biologiei, 66.
16 — Curajul nu-i doar altceva decît o dispoziţie, în

care gîndul de moarte, dureri şi necazuri nu au nici o
putere asupra faptelor noastre.
F. W. FORSTER, Cartea vieţii, 101.
17 — Ge înseamnă să ai curaj ? Ţi-e frică şi totuşi

faci ceea ce trebuie să faci.
A. S. MAKARENKO, Opere pedagogice
alese. II, 32_
18 — Curajul este capacitatea omului de a înfrunta

primejdiile, fără teamă de riscuri.
ŞTEFAN ZISULESCU, Aptitudini şi
talent, 37.
19 — Curajul nu e un dar al naturii, ci o virtute ds-

bîndită prin raţiune, care ne ajută să cunoaştem ceea
ce ne este cu adevărat util.
ERNEST STERE, Din istoria doctrinelor
morale, I, 209.
20 — Curajul e un rezultat, nu un dat.

MARIN VOICULESCU, Lumea în gîndire, 52.
21 — Adesea curaj înseamnă răbdare. Chiar şi în

luptă.
RODICA TOTT, Firul Ariadnei, 6S.
CURAJ 5
ADEVĂRATUL CURAJ
Curajul adevărat este una din însu

şirile care presupun un suflet mare.
Sînt mai multe feluri de curaj : curajul
contra sorţii, care e filosofie ; curajul
împotriva nevoilor, care e răbdare ; cu
rajul în război, care e vitejie ; curajul îti
întreprinderi, care e cutezanţă; un cu
raj mîndru şi îndrăzneţ, care e îndrăz
neală ; curaj împotriva nedreptăţii, care
e tărie; curaj împotriva viciului, care e
severitate, cura] de reculegere, 'de tem
perament etc.
V AU VEN ARGUES
22 — Prevederea e adevăratul curaj.

EURIPIDE,*Rugătoarele, II, 2.
23 — Adevăratul curaj constă în a face fără martori

ceea ce am fi în stare să facem în faţa lumii întregi.
LA ROCHEFOUCAULD, Maxime şi reflecţii,
57.
24 — Adevăratul curaj găseşte întotdeauna o ieşire.

FR A N ţO IS FfiNELON, Peripeţiile lui
Telemah, I, 116.
25 — E ştiut că unii oameni nu au deloc — sau nu

au în suficientă măsură energie. Nu ştiu să facă nimic
din ce-i mai greu şi nici măcar să lase impresia că ar
face ceva. Acestor oameni le place să li se spună că a
face tărăboi nu e lucru de seamă. Adevăratul curaj
e pentru ei cel mai puţin zgomotos, cel care-i deran
jează cît mai puţin pe ceilalţi. Dar pune-1 pe unul
6 CURAJ
dintre aceşti eroi liniştiţi faţă cu cel mai fanfaron din

viaţa reală şi încrederea lui în teorie păleşte repede.
Pretenţiile nu înseamnă totdeauna neputinţa de a face
ceva.
CHARLES LAMB, Eseurile lui Elia : Eroi
populari, 276.
26 — Să se afle că adevăratul curaj nu constă în

defăimarea conştiinţei, că adevărata demnitate nu con
stă în orgoliu.
27 — Viaţa aparţine Patriei, şi nu bravura ci curajul

adevărat îi va fi de folos.
P. S. NAHIMOV, (II, 38).
28 — Adevăratul curaj rezultă din voinţa omului stă-

pîn pe sine, avînd sentimentul datoriei împins pînă la
sacrificiu.
29 — Adevăratul curaj este acela pe care-1 dictează
datoria.
PAUL DOUMER, Cartea fiilor mei : Curajul,
5 9 ; 61.
30 —- Adevăratul curaj înseamnă să fii curajos tocmai

atunci cînd nu eşti.
JULES RENARD, Scrieri alese.
31 — Adevăratul curaj este p asiv : indiferenţa faţă

de moarte.
ALBERT CAMUS, Caiete, 249.
CURAJ 7
CURAJ (CURAJOS)
Unui om plin de curaj nimic nu-i este

cu neputinţă.
Deviza lui JACQUES C O E U R 3
32 — Cel curajos este apărat de curajul său.

33 — Curajul e bun, dar dacă întrece măsura devine
nechibzuinţă.
3,4 — Lupul cînd e singur devine leu.
35 — Mulţimea biruie curajul.
PROVERBE ARABE
36 — Omul bun este întotdeauna curajos ; cel curajos

nu este întotdeauna bun.
37 •— Paiele de orez scot mult fum ; omul sărac are
curaj.
PROVERBE CHINEZEŞTI
38 — Are destul curaj, dar îi lipseşte forţa.

39 — Cine este curajos şi neputincios are urechi strivite.
40 — Curajul se vede după faţă.
41 — Inima sau curajul întreprind acţiunea.
42 — Inimii curajoase nimic nu-i este imposibil.
43 — La ghionturi şi escamotări4 /curajul se ascunde
sau se culcă.
44 — Mult curaj împotriva nenorocirii, totuşi mai mult
în fericire.
45 — N u faci un leu dintr-un iepure.
46 — Numai curajul te scoate dintr-o situaţie grea.
47 — Omului curajos nu-i trebuie sabie lungă.
48 — Omul curajos nu se lasă doborît de greutăţi.
49 — Succesul a fost întotdeauna un copil al curajului,
PROVERBE FRANCEZE
8 CURAJ
50 — Cine n-are curaj trebuie să aibă picioare bune.

PROVERB ITALIAN
51 — Norocul însoţeşte curajul.

PROVERB LATIN
52 — A-şi lua inima în dinţi.

53 — A ţine lupul de urechi.
54 — A ţine lupul de coadă.
55 — Arde-mă, frige-mă, / Pe cărbune pune-mă.
56 — Cocoşul şi sub covată tot cîntă.
57 — Cu curaj şi cu silinţă izbuteşti, / la orice te
îndeletniceşti.
58 — De-ar fi Oltul cît de-adînc / tot o să trec să mă
duc.
59 — Doar nu dau T ătarii5.
60 — Fără curaj pururea în primejdie te găseşti.
PROVERBE ROMANEŞTI
61 — Curajul ia cu asalt cetăţile.

62 — Curajos printre oi şi oaie speriată printre cu
rajoşi.
63 — Omul curajos nu stă mult pe gînduri.
PROVERBE RUSEŞTI
64 — în faţa încurcăturilor, singurul leac e curajul

statornic.
65 — în fiecare inimă doarme un leu.
66 — Revorverul trebuie să stea în mîna celui curajos.
PROVERBE TURCEŞTI
67 — Cel care nu e abătut în restrişte, cel care nu se

veseleşte la izbîndă, cel care nu se teme de luptă —
rar naşte o mamă un astfel de copil, menit să fie po
CURAJ ’ 9
doaba celor trei lum i6.

68 —■ Cine nu-şi pierde cumpătul în nici o nenorocire,
datorită acestei puteri, trece peste toate cu bine, în
mod neîndoios.
PANCIATANTRA, I, 27 ; II, 6.
I
69 — Fără curaj nu se trece peste nici o nenorocire

chiar dacă este foarte mică.
70 — Nenorocirile fug departe de cei curajoşi ca şi
cum le-ar fi frică.
7-1 ■
—■ Soarta ajută pe cei curajoşi.
KATHASARITSAGARA (Oceanul de po
veşti), 18, 309 ; 37, 42 ; 311.
72 — Sufletul mi-i curajos, căci am îndurat multe

suferinţe pe valuri şi în răzbei.
HOMER, Odiseea.
73 — în suflet de hidalg/ bărbăţia, ca să crească,/

nu-şi socoate-avîntu-n ani.
ROMANCER® ; Ciclul Cidului, 77.
74 — Acela care iubeşte studiul, va obţine conştiinţa

m orală; acela care face eforturi, va obţine virtutea
umanităţii ; acela care ştie să aibă jenă de slăbiciunile
sale, va obţine curajul moral.
CONFUCIOS
75 — Norocul nu ajută pe cei fără curaj.

SOFOCLE
76 — Bărbăţia micşorează loviturile soartei.

77 —• Curajos nu e numai cel ce învinge pe duŞmani,
ci şi acela ce-şi înfrînge propriile păcate.
DEMOCRIT, Fragmente.
10 CURAJ
78 — E mai nesocotit curajul de care dau dovadă cei

care se expun la primejdie fără experienţa lucrului,
decît al acelora care îl înfruntă după o anumită pre
gătire.
PLATON, Dialoguri, 97.
79 — Astfel se ajunge la stele 7.

VIRGILIU, Eneida, VI, 95.
80 — Dacă s-ar prăbuşi cerul în bucăţi, ruinele l-ar

lovi fără să-l înspăimînte.
81 — Curajos în orice acţiune.
HORAŢIU, Ode, 3, 3, 7 sq ; 10.
82 — Norocul însoţeşte curajul.

CICERO, Tusculanele, 5, 9, 25.
83 — Nici durerea şi nici rana unui bărbat nu trebuie

să pară prea mari.
JUVENAL, Satire, 13, 11.
84 — Faima şi amintirea tatălui [...] îmi inspiră pu

terea şi curajul bărbătesc.
MARC AURELIU, Cugetări.
85 — Pînă nu i-a sunat ceasul, nimeni nu-şi cunoaşte

curajul.
THOMAS BECKET, (V, 6).
86 ■
— Ce-i mai rău ca omul fără curaj şi chibzuinţă ?
ŞOTA RUSTAVELI, Viteazul în piele de
tigru, 157.
87 — Curajul nu răsare numai la război.

CURAJ 11
88 —• Nu poţi trage dintr-o singură faptă îndrăzneaţă

concluzia că un bărbat ar fi curajos ; acela care e cu
adevărat curajos e întotdeauna şi în toate prilejurile.
89 •— Tot un curaj pe uliţă ca şi în război.
90 — Trebuie să fii curajos pentru tine însuţi; să-ţi
stăpîneşti temeinic curajul şi să te asiguri împotriva
atacurilor soartei.
MICHEL MONTAIGNE, Aforisme, 38.
91 — Clinele bun atacă întotdeauna din faţă.

SHAKESPEARE, Titus Andronicus, Vj 1,
102 .
92 — Şi cel mai curajos este pus în încurcătură atunci

cînd este atacat cu curaj.
A. LOPF.Z DE VEGA, Paradoxuri raţionale.
93 — Felurile curajului care sînt necesare îndeosebi

tineretului sînt : sinceritatea şi stăruinţa în muncă.
J. A. COMF.NIUS, Marea Didactică.
94 — Orice om curajos e un om de cuvînt.

PIERRE CORNEILLE, Mincinosul, III, 2.
95 — Nu poţi fi sigur de curajul tău dacă n-ai fost

niciodată în primejdie.
137.
96 — Fără curaj, nici un om nu poate ţine cu stator

nicie la datoriile sale şi nici nu poate să aibă caracterul
unui bărbat cu adevărat vrednic.
JO H N LOCKE, Cîteva idei asupra educaţiei.
12 CURAJ
97 — Pentru un om liber fuga la timp şi lupta dove

desc curaj deopotrivă de mare f ... 1, omul liber alege
fuga cu acelaşi curaj sau prezenţă de spirit cu care
alege lupta.
BARUCH SPINOZA, în voi. Etica, 231.
98 — Bogăţiile sînt mai potrivite pentru a slăbi decît

a mări curajul şi un om de suflet rău înzestrat cu bu
nurile soartei este adeseori mai de temut decît acela
care este copleşit de binefacerile sale.
99 — Curajul este una din calităţile care nu se pot
dobîndi prin principii şi reguli. Gîndirea n-ar putea
să facă viteji.
100 •— Un servitor nărod şi o femeie neastîmpărată
sînt doi excelenţi profesori de răbdare, sub care se pot
face în puţin timp progrese considerabile. Dar trebuie
să ai curaj pentru a te pune sub disciplina lor.
G. T. OXENSTIERN, Cugetări, reflecţii şi
maxime morale, II, 211 ; 294 ; 238.
101 — Oamenii uşuratici şi înrobiţi plăcerilor sînt

lipsiţi de curaj în faţa primejdiilor.
FRANQOIS FfiNELON, Peripeţiile lui
Telemah, I, 74.
102 — în primejdiile mari se văd cei curajoşi.

J. F. REGNARD, Legatarul universal, 1, 4.
103 — Ceea ce-i trebuie unei femei e curaj şi puterea

de a se ţine pe propriile ei picioare.
DANIEL DEFOE, Moli Flanders.
104 — Şi aceasta socoteşte, că de vreme ce cu trupul

vîrtos, tare, bărbat şi vrednic eşti, cu atît mai mult
C URAJ 13
cu sufletul tare, mai vîrtos, mai bărbat şi mai vrednic

trebuie să fii.
DIMITRIE CANTEMIR, Divanul.
105 ■— Boala stinge la unii oameni curajul, la alţii

frica şi chiar dragostea de viaţă.
106 — Este nedrept să pretindem de la un suflet do-
borît şi învins de zguduirile unei boli fără leac să*şi
păstreze aceeaşi vigoare de care a dat dovadă în alte
împrejurări. [...] Şi cum să îndrăznim să afirmăm
cu tărie că n-a fost niciodată curajos cît timjp a fost
sănătos, pentru că n-a mai avut curaj în clipele de
agonie ?
107 — In nenorocire, nu aştepta ajutor de la nici un
prieten. Pune-ţi toată încrederea în curajul şi posibilită
ţile minţii tale [...]. Un suflet curajos nu trebuie să-şi
aştepte soarta de la un haT:îr sau un capriciu al cuiva.
Munca lui trebuie să-i facă o soartă demnă de el.
108 — Scadenţa 8 curajului este cutezanţa în faţa unei
morţi sigure.
VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii, 23 ;
23 ; 138 ; 104.
109 — Fermitatea şi curajul spiritului ţin întotdeauna

de lărgimea acestuia. Omul care are mijloace bogate
spre a-şi realiza proiectele este îndrăzneţ în concepţii.
C. A. HELVfiTIUS, Texte pedagogice alese :
Despre spirit, 10.
110 — Curajul şi modestia sînt virtuţile cele mai ne

echivoce, căci, prin natura lor, ipocrizia nu le poate
imita. De altfel, ele au comun şi însuşirea că se expri
mă amîndouă prin aceeaşi culoare.
J. W. GOETHE, Maxime şi reflecţii, 42.
14 CURAJ
111 — Curajul nu constă în a nu vedea pericolul, ci

în a-1 învinge, atunci cînd îl cunoşti.
J. P. RICHTER, Despre educaţie, 70.
112 — Bărbăţia sufletului, cel mai mare dar.

113 — Biruinţă s-o aştepţi din curajul tău, şi din
iscusinţa ta, iar nu de-a gata de la Domnul.
114 — Cel mai mare curaj să ţi-1 arăţi spre ocrotirea
omenirii ca şi tu în omenire să te socoteşti.
115 —• Fără curaj pururea în primejdii te găseşti.
116 — La cele grele, iar nu la cele uşoare să te arăţi
cu curaj ca să le poţi birui.
117 — La orice întîmplare, fie cît de mare, cu sta
tornicia, stăruirea, răbdarea şi curajul te poţi îndrepta,
iar cu întristare, moleciune şi deznădejde de tot te
topeşti. Alege care-ţi place.
IORDACHE GOLESCU, Povăţuiri pentru
buna-cuviinţă, 22 ; 31 ; 157 ; 47 ; 47 ; 93.
118 •— Pe lîngă inteligenţă, curajul este o calitate esen

ţială pentru fericirea noastră.
ARTHUR SCHOPENHAUER, Viaţa, Amo
rul, Moartea, 212.
119 — Omul se îngrozeşte uneori de nişte năluci. Pen

tru a nu te teme de nimic, trebuie să priveşti lucrurile
cu mai multă atenţie şi mai îndeaproape.
SILVIO PELLICO, închisorile mele.
120 -T- Cine are curajul să rîdă, e stăpîn peste lume

asemenea celui pregătit să moară.
121 — Există, ciudat lucru, [...] un curaj mai josnic
şi mai 'vrednic de dispreţ decît frica : este curajul ne
guţătorilor şi al altor oameni care şi-au închinat viaţa
CURAJ 15
banilor, oameni care, foarte adesea, pentru un cîştig

neînsemnat sau pentru economisiri sordide, refuză cu
încăpăţânare precauţiile şi prevederile necesare conser
vării lor şi se expun la primejdii extreme, în care nu
rareori, eroi netrebnici, îşi află o moarte dezonorantă.
GIACOMO LEOPARDI, Scrisori, însemnări,
cugetări, 359 ; 322.
122 — Cînd se află sub povara unei mari nenorociri

sau sub jugul persecuţiilor, omul curajos, începe, ca să
zic aşa, să-şi jertfească propria persoană, socotind
fiecare zi ca o zi cîştigată împotriva soartei.
123 — Curajul şi dragostea de libertate fac minuni.
124 — Fericirea e făcută din curaj şi din muncă.
125 — Rolul femeii este cel de a lega rănile şi a însu
fleţi curajul.
H ONORfi © E BALZAC, Un episod din
timpul Terorii, 45 ; Maxime şi cugetări, 51 ;
Scrisoare către Laurent Jan din 10 decem
brie 1849 ; Maxime şi cugetări, 56.
126 — Curajul dă fiecărei profesii tonul decisiv.

127 — Fiecare are curajul său personal, tot aşa cum
are talentul său propriu ; dar curajul tigrului este un
lucru şi cel al calului altul f...j. Există un curaj de
cabinet de lucru, la fel de bine ca un curaj de cîmp
de bătălie ; un curaj de atitudine în reuniunile intime şi
un curaj în reuniunile publice ; un curaj care face
individul capabil să se adreseze cu autoritate unui
auditoriu ostil, în timp ce un altul, care înfruntă cu
uşurinţă o gură de tun, nu îndrăzneşte să o deschidă
pe a sa.
128 — Fiecare fiinţă are curajul conştiinţei sale, în
raport cu datoriile sale ; Arhimede are curajul geo
16 CURAJ
metrului care acordă importanţă diagramelor sale, nea

tent la asediul şi jaful oraşului ; şi soldatul roman
capacitatea de a-1 lovi pe Arhimede. Fiecare e puternic
atunci cînd se sprijină pe ceea ce îi este lui propriu
şi fiecare se pierde cînd caută în el însuşi forma cu
rajului altora.
R. W. EMERSON, Societate şi singurătate :
Curajul, 232 ; 234 ; 236.
129 — Curajul poartă, ca şi virtutea, răsplata în sine

însuşi şi nu se gîndeşte la aplauze.
130 — în viaţa de toate zilele, nimic nu e mai încu
rajator şi mai frumos decît să vezi un om opunînd
răbdare la durere, izbîndind numai prin puterea carac
terului său, şi cînd tălpile îi sîngerează şi genunchii se
înconvoaie, el să meargă încă susţinut de curajul său.
131 — Romanii întrebuinţau pe bună dreptate acelaşi
cuvînt (virtuos) pentru a arăta nu numai virtutea, dar
şi curajul, ceea ce e într-un înţeles moral, cea mai
înaltă între toate virtuţile, fiind aceea care ne dă iz-
bîndă asupra noastră înşine.
132 — Trebuie [...] uneori un anumit fel de curaj şi
pentru a comite o mişelie.
SAMUEL SMILES, Fă-ţi datoria, 142; Aju-
tă-te singur (Self-Help) : Energie şi curaj,
163 ; Banii-Folosinţa şi risipirea lor, 225 ;
Fă-ţi datoria, 90.
133 — Trebuie să fii plin de curaj ca să rosteşti în

gura mare lucruri pe care toată lumea le trece sub
tăcere.
A. I. HERŢEN, Opere filosofice alese, 253.
134 — Curajul se poate lipsi de succes, temeritatea, nu.

O'TTO BISMARCK, Caietul tinereţii, 149.
CURAJ 17
135 — Norocul nu le surîde decît celor curajoşi.

ANTONY TROLLOPE, Doctorul Thorne,
II, 181.
136 — Un om fără cea mai mică urmă de teamă

este un tovarăş mai periculos decît un laş.
HERMAN MELVILLE, Moby Dlck, 119.
137 — Curajul de la natură este acel bloc de marmură

preţioasă din care frica înalţă impunătoarea statuie a
bărbăţiei.
138 — Curajos este nu cel care înfruntă pericolul fără
să simtă frica, ci cel care poate să înăbuşe cea mai
mare frică şi să se gîndească la pericol fără să se
supună fricii.
K. D. UŞINSKI. (II, 39 ; III, 41).
139 — Omul hotărît se sprijină de curajul său ca de

o stîncă de granit.
N. V. SELGUNOV, (II, 38).
140 — Chiar însuşiri bune, cu un curaj neînfrînt pot

deveni răi consilieri, dacă nu sînt precumpănite de o
judecată rece şi o mare linişte. Dacă sentimentul cura
jului predomină, el poate produce o încredere greşită.
COLMAR, VON DER GOI.TZ, Conducerea
războiului, 334.
141 — Lasă raţiunea să acţioneze şi ea îţi va arăta

ce menire ai, îţi va da regulile cu care să intri curajos
în societate.
L. N. TOLSTOI, Jurnal, I, 3.
142 — Durerea sufletului care stă ferm în faţa greu

tăţilor este mai bună decît fuga înapoi, spre locul în
18 CURAJ
care^se află liniştea şi siguranţa. Fluturele care continuă

să plutească în jurul lămpii, miscîndu-şi aripioarele
pînă în clipa cînd arde, este mai presus decît cîrtiţa
care trăieşte în linişte şi siguranţă în galeria sa întu
necoasă. Sămînţa care nu suportă frigul iernii şi sti
hiile naturii nu va putea spinteca scoarţa pămîntului
şi nu se va bucura de frumuseţea lui april.
D. H. DJUBRAN, Aripile frînte, 213.
143 — In poziţia cea mai nedemnă se aruncă oamenii

care au destul curaj pentru a face o faptă după impulsul
conştiinţei lor, dar nu au destul pentru a-i suporta con
secinţele inevitabile.
TITU MAIORESCU, Convorbiri literare,
nr. 4, iulie, 1880.
144 — Ştiţi cum se numeşte veselia oamenilor care

gîndesc ? Se numeşte curaj al spiritului.
ANATOLE FRANCE, Viaţa literară, 43.
145 ■ — Fără curaj, omul chibzuit şi cu voinţă nu reu

şeşte ; rămîne neputincios faţă de problemele impor
tante, în orele grele şi hotărîtoare.
146 — Curajul în faţa morţii nu constă numai în a
nu da înapoi cînd moartea se apropie şi cînd avem
datoria să o înfruntăm fără slăbiciune. Foarte adesea
o vedem cînd este de neînlăturat. Tot curajul ne face
atunci să o aşteptăm cu calm, să ne preparăm a o
primi cu o figură liniştită, cu sufletul ferm şi senin.
147 — în afară de curaj în sensul obişnuit al cuvîn-
tului, în afară de curajul fizic şi moral [...] există un
curaj aparte numit curajul civic, cetăţenesc [...]. Acest
curaj, se zice, curajul civic, este cel mai anevoios şi cel
mai rar. Omul călăuzit de raţiune, însufleţit de voinţă,
CURAJ 19
care pune datoria mai presus de orice, va exercita

fireşte curajul civic. El va fi curajos în toată accep
ţiunea cuvîntului.
148 — Spunem despre un lucrător de uzină, despre un
ţăran, despre un muncitor oarecare, adîncit în munca
■lui, care nu-şi pierde timpul şi nu-şi cruţă puterile, că
e curajos. Felul de curaj de care dă dovadă este negre
şit curajul, curajul fără altă calificare. E acelaşi care-1
face pe viteaz să iasă înaintea greutăţilor, piedicilor,
pericolelor. Şi e tot acelaşi care ne face să primim
fără ezitare şi fără descurajare toate sarcinile vieţii,
toate cele pe care ni le impune datoria şi acelea pe
care un sentiment generos ne face să le suportăm în
afară de obligaţia morală.
PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei :
Curajul, 58 ; 63 ; 69 ; 61.
149 — Cel care are curaj poate fi un bun tovarăş de

drum, chiar dacă la început nu are destulă dibăcie.
SEI.MA LAGERLOF, Minunata călătorie a
lui Nils Holgersson prin Suedia, 44.
150 — Omul, ca să biruie, trebuie mai întîi să se

biruie pe sine şi să-şi învingă frica întunecată legată
de trup cu voinţa luminoasă a sufletului.
BARBU ŞTEFÂNESCU-DELAVRANCEA,
Jurnal de război, 123.
151 — Curajul înfruntă durerea serioasă cu mijloace

serioase alese şi cumpănite de raţiune, în acord cu con
cluzii întemeiate pe natura lucrurilor.
152 — Oricînd se înfruntă, într-o formă oarecare, du
rerea, avem o formă de curaj.
ION GAVANESCUL, Pedagogia generală,
427 ; 422.
2 — C urajul în proverbe 209
20 CURAJ
153 — Trebuie să ai curajul de a prefera omul deştept

omului foarte amabil.
JULES RENARD, Jurnal, 539.
154 — Curajul unui om presupune un sacrificiu de

forţe, e o ofertă pe care o face mai mult decît i se cere
şi omul e cu atît mai mare, cu cit dă mai mult.
NICOLAE MOISESCU, Cultivarea minţii cu
ajutorul biologiei, 67.
155 — Există o vîrstă în viaţă, cînd trebuie să ai cura

jul de a fi nedrept, cînd trebuie să ai curajul să stîrpeşti
toate admiraţiile şi toate respectele învăţate şi să negi
totul — minciuni şi adevăruri — tot ceea ce n-ai recu
noscut cu adevărat. Prin toată educaţia sa, prin tot ceea
ce vede şi aude în juru-i, copilul soarbe un număr atît
de mare de minciuni şi de prostii amestecate cu ade
vărurile esenţiale, că prima datorie a tînărului care
vrea să fie om sănătos, e să lepede tot afară din el.
ROMAIN ROLLAND, Umila viaţă eroică şj
precursorii, 16.
156 — Bărbăţia cere putere de voinţă, stăpînire de sine,

cere să ştii să înfrîngi slăbiciunea.
N. K. KRUPSKAIA, Opere pedagogice alese,
II, 186.
157 — Cea mai înaltă şi mai serioasă dovadă de curaj,

nu stă numai în a dispreţui moartea, ci în a-ţi stăpîni
frica de alţi oameni şi neliniştea în faţa străinilor.
F. W. FGRSTER, Cartea vieţii, 102.
158 — Dacă vrei să treci drept un om de caracter şi de

curaj în propriii tăi ochi, nu face concesii de conştiinţă
în directivele vieţii 'tale. Dacă vrei să treci drept un om
CURAJ 21
de caracter şi de curaj în ochii altora, ajunge să nu faci

concesii la lucrurile mici, zilnice.
GARABET IBRAILEANU, Privind viaţa, 25.
159 — Cînd poţi merge, de ce să te tîrăşti ?

160 — Curajul tuturora nu se alcătuieşte totdeauna din
curajul fieştecăruia.
161 — Sînge rece nu înseamnă inimă rece.
162 — Totdeauna te temi numai de închipuirea ta.
Faţă de realitate lupţi sau te supui — şi una şi alta
fără frică.
NICOLAE IORGA, Cugetări, 56; 117;
14S ; 30.
163 — A-ţi pierde curajul înseamnă a pierde totul.

ROALD AMUNDSEN, (XVI, 213).
164 — Talentul propriu-zîs al unui artist se manifestă

prin capacitatea acestuia de a-şi descoperi şi înţelege
propriile greşeli şi în special prin curajul său de a le
recunoaşte existenţa.
ENRICO CARUSO, (XIX, 216).
165 — Şi-n versul meu, cu viscolu-n simţire,,/Eu voi

cînta curajul pe pămînt, /Şi focul tinereţii din privire !
V. I. BRIUSOV, Eu am crescut în vremea
surdă : Tinerilor, 185.
166 — Există două feluri de curaj : acela cerut de auto-

constrîngere şi acela generat de temeritate.
LLOYD C. DOUGLAS, Obstacole, 287.
167 — Lupul e o sălbăticiune deosebit de inteligentă

şi are curaj în măsura necesităţii.
MIHAIL SADOVEANU, Istorisiri de vînătoa-
re, 434.
22 CURAJ
168 — Curajul naiv al unui om cu convingeri de ne

zdruncinat izbucneşte tocmai acolo unde savanţii şovăie
să dea impulsul creator şi, ca mai totdeauna, o simplă
întîmplare pune în mişcare întreaga acţiune.
ŞTEFAN ZWEIG, Orele astrale ale omenirii,
139.
169 — Trebuie [...] să avem hotărîrea şi curajul să ţinem

pas cu vremea, dacă nu chiar să facem un pas înaintea
vremii.
PETRU GROZA, Texte alese, 295.
170 — Toţi oamenii cu adevărat mari au ca primă vir

tute sinceritatea. Ei îşi extirpă ipocrizia din inimă ; dei-
văluie cu bravură slăbiciunile, îndoielile lor. Se disecă.
Îşi expun sufletul pentru ca toţi contemporanii lor să se
recunoască în această imagine şi să arunce din viaţa lor
minciunile care o corup. Sînt curajoşi. înghiontesc în
drăzneţ prejudecăţile. Nici o putere civilă, morală sau
imorală nu li se impune.
ANATOLE FRANCE, Gînduri şi lumină, 24.
171 — Trebuie să deosebim curajul de diversele lui ca-

ricaturi : lăudăroşenia sau cutezanţa. Curajul nu ex
clude prudenţa şi nici circumspecţia, dimpotrivă.
GEORGES DUHAMEL, Viaţa şi aventurile
lui Salavin.
172 — Cartea de aventuri — de aventuri constructive—

îşi are rostul ei în formarea unei opinii, a unei preferinţe
şi, în orice caz, pentru dezvoltarea unor sentimente şi
formarea unor calităţi, între oare curajul rămîne ele
mentul principal, determinant, ca şi spiritul de iniţiativă,
încrederea în sine.
HENRI COANDĂ, X III, 281.
CURAJ 23
173 — Curajos este cel care ştie să înăbuşe frica. Un

altfel de curaj nu poate exista. Credeţi oare că cel care
merge la moarte sub gloanţe nu simte nimic, nu se teme
de nimic ? Nu, [...] acela ştie să-şi înfrîngă teama.
A. S. MAKARENKO, Opere pedagogice alese,
I, 200.
174 — A fi curajos înseamnă a alege dintre diferite al

ternative o ieşire. înseamnă a cîntări între mari incon
veniente, dar nu a alege pe cel mai grav dintre ele ;
înseamnă a paria pe o posibilitate, dar nu pe cea mai
dezastruoasă.
MIHAI RALEA, Psihologia curajului, Viaţa
Românească, mai-iunie, nr. 5 şi 6, 1925, 210.
175 — Marea se supune numai celor curajoşi.

V. I. LEBEDEV-KUMACI, (II, 38).
176 — Există trei feluri de curaj : cel fizic, cel moral şi

cel spiritual. Trupul neînfricat în faţa durerii şi morţii ;
sufletul neînfricat în faţa tentaţiilor plăcerii, ale ruşinii
sau ale onoarei sociale ; spiritul neînfricat în faţa căilor
nebătătorite, în faţa ideilor pe care nimeni nu le împăr
tăşeşte. Curajul fizic este cel mai răspîndit, dar asta nu
înseamnă că este mai prejos decît celelalte. Nimic nu-i
mai nobil decît dispreţul faţă de moarte. Curajul spiri
tual este cel mai rar întîlnit. Pe acesta se sprijină civi
lizaţia umană. Curajul moral există întotdeauna, ca un
reazăm, în spatele celorlalte două feluri de curaj. De el
are nevoie atît trupul, cît şi spiritul. Este ceea ce nu
mim virtute.
177 — Se înserează. Soseşte inevitabila pătrundere în
întuneric. Cine are curajul s-o înfrunte ? Cine altcineva
24 CURAJ
decît acela care s-a negat pe sine, trăind toată viaţa în

sine însuşi.
CONSTANTIN TSATSOS, Aforisme şi cuge
tări, 108-109 ; 49.
178 — Am înţeles ceea ce m-a uimit totdeauna, de ce

Platon (sau Aristotel ?) plasează curajul pe ultima
treaptă a virtuţilor. Curajul nu e făcut din virtuţi
prea frumoase : puţină furie, puţină vanitate, multă
încăpăţînare şi o plăcere sportivă, vulgară [...] Nici
odată nu voi admira un om care nu e decît curajos.
A. DE SAINT EXUPERY, (XIV).
179. — Curajul unei singure personalităţi de a reprima

erorile colective, infiltrate-n conştiinţă, e un fapt istoric
de mare valoare.
POMPILIU CONSTANTINESCU, Calei
doscop, 103.
180 — Elanul e totdeauna adolescentin, curajul întot

deauna tînăr.
181 -— îţi trebuie un curaj orb ca să speri într-o drep
tate oarbă, într-o dragoste oarbă, într-un adevăr orb...
TUDOR BOGDAN, Starea de crepuscul,
48 ; 36.
182 — Cînd Michelangelo a pus problema tinereţii te

merare, l-a făcut pe David 9 şi a realizat o imagine în
care chintesenţa curajului are aureola inteligenţei şi a
onestităţii.
183 — Curajul eroului cu spadă e frumos, fiindcă el
înfruntă moartea. Artistul înfruntă urîtul. E mult mai
greu.
184 — Omul curajos este atît de modest îneît uneori
nici nu afli de la el. îl întîlneşti doar cînd cauţi adepţi
CURAJ 25
pentru o cauză nedreaptă. Atunci el spune nu ! Şi parcă

se ascunde după umbra lui de ruşinda ta şi spune că nu
s-a gîndit încă, în sfîrşit, dacă apeşi pe conştiinţa lui,
dacă-1 încolţeşti, îi apare în ochi o flacără vînătă. E
bine să te fereşti de mînia lui.
185 — Pe omul curajos îl cunoşti după liniştea cu care
stă el în faţa primejdiei, pe fricos după cum scoate
pieptul în afară. Alege-ţi prieteni calmi.
186 — Talentul înseamnă curaj. Curajul naiv al celui
ce spune : lumea şi viaţa sînt triste, dar eu vreau să
trăiesc...
IO N VLASIU, în spaţiu şi timp, III, 160 ;
II, 237 : II, 162 ; III, 73 ; III, 94.
187 — A avea curaj şi a avea dreptate : cei doi poli ai

istoriei şi ai vieţii. Unul, în genere, îl neagă pe celălalt.
188 — Mulţimea, cînd .este văzută ca o clocitoare
umană a lucrurilor care te fac să trăieşti, te înseninează
şi-ţi dă curaj.
CESARE PAVESE, Meseria de a trăi, 276 :
309..
189 — Curaj, n-ar fi mai nimerit /S ă afli alt loc de

trăit, / Nu doar în pomul plin de floare, / Ci-n inima-mi
mult temătoare ?
WILLIAMS TENNESSE,.Noaptea Iguanei,
124.
190 — Curajul, după Schopenhauer, e „o simplă virtute

de sublocotenent".
191 — întotdeauna există o filosofie care să justifice
lipsa curajului.
192 — Nu avem decît tîrziu curajul a ceea ce ştim.
26 CURAJ
193 — Să consideri eroismul şi curajul drept valori se

cundare — după ce ţi-ai dovedit curajul.
ALBERT CAMUS, Caiete, 338 ; 205 ; 398 ;
274.
194 — Curajul fizic este cea mai simplă formă a cura

jului şi de altfel cea mai răspîndită.
HAROUN TAZIEFF, (IV, 5).
195 — Comunistul trebuie să fie cinstit, curajos, demn,

să lupte cu ardoare pentru adevăr, pentru dreptate şi
libertate.
196 — In momentele grele prin care a trecut ţara noas
tră (cutremurul din 4 martie 1977 — n.ns.), s-au afirmat
cu putere nobilele trăsături ale omului nou, constructor
al socialismului. Cred că nici un fel de lucrări ale filo
sofilor, ale celor care se ocupă de caracterizarea omu
lui nou, riu ar fi putut pune în evidenţă cu atîta preg
nanţă aceste trăsături minunate pe care le-a demon
strat poporul nostru, omul nou stăpîn pe destinele sale,
hotărît să înfrîngă orice greutăţi [...] : dîrzenia, tenaci
tatea, curajul, răspunderea faţă de interesele generale
ale naţiunii, încrederea nestrămutată în cauza socia
lismului [...].
197 — Trebuie să păstrăm permanent spiritul revolu
ţionar novator, preocuparea pentru dezvoltarea conti
nuă a societăţii noastre, lupta împotriva a tot ceea ce
este vechi şi perimat, promovarea cu curaj a noului în
toate domeniile de activitate ! Aceasta constituie o ce
rinţă deosebit de importantă a întregii activităţi de
CURAJ 27
partid şi de stat în făurirea societăţii socialiste şi comu

niste în România.
NICOLAE CEAUŞESCU, România pe dru
mul construirii societăţii socialiste multilateral
dezvoltate, VI, 661 ; XIV, 221-222 ; XVIII,
682.
198 — Cea mai mare virtute a bărbatului e curajul.

199 — E adevărat ca în curaj e multă inconştienţă, dar
are în el ceva sublim. Fără el nu există progres.
EUGEN BARBU, Jurnal, 373 ; 145.
200 — La vreme de tristeţe chiar şi poarta deschisă de

vînt îţi dă curaj.
RODICA TOTT, Firul Ariadnei, 39.
201 — Curajul răspunderii este, în zilele noastre, un

mod de exprimare a demnităţii cetăţeanului, a simţu
lui său civic, a stăpînirii de sine, este o trăsătură a
unei personalităţi integre.
GEORGE ANTONIU, Respectarea legilor ţării,
cerinţă esenţială a echităţii sociale.
202 — Ştiu că lucrul cel mai important este să fii vo

ioasă şi să ai curaj.
ANNA FRANK, (XX, II, 537).
203 — în bătălia vieţii izbîndesc doar cei temerari şi

perseverenţi, cei ce nu deznădăjduiesc chiar atunci cînd
s-ar părea că „totul e pierdut".
VIRGINIA ZEANI-LEMENI, Mărturii despre
tineri şi tinereţe, 291.
204 — Esenţa eticii leniniste mi se pare curajul, lupta

cu comoditatea de gîndire şi simţire, depăşirea naînce-
28 CUBAJ
tata a măruntelor noastre inerţii, deschiderea faţă de

realul uman, deci faţă de oameni.
ALEXANDRU IVASIUC, Pro Domo. Radica-
litate şi valoare, 209.
205 — Curajul nu e o consecinţă a rutinei,, ci o tră

sătură de caracter formată încă din copilărie, curajul e
ceea ce dă continuu frumuseţe şi, demnitate unei activi
tăţi umane.
IOANID ROMANESCU, Nadia, în Almanah,
Convorbiri literare, 1979, 156.
206 — A dansa pe vulcani nu e neapărat o dovadă de

curaj.
207 — Cei cu adevărat curajoşi vorbesc puţin despre
curaj.
208 — Cel căruia îi e indiferent dacă va trăi nu are
nevoie de nici un curaj.
209 — Nu există experienţă căreia să nu-i poţi supra
vieţui dacă ai curajul să înfrunţi viaţa.
OCTAVIAN PALER, Apărarea lui Galilei,
24 ; 54 ; 80 ; 104.
210 — Progresul de înţelepciune a însemnat, paradoxal,

un progres de curaj.
VICTORIA ANA TĂUŞAN, Brăţara lui Pro-
meteu, 48.
211 — Toţi comuniştii trebuie să manifeste curaj şi ini

ţiativă în lupta pentru promovarea spiritului revolu
ţionar, a noului în producţie, în activitatea economică
şi socială, să acţioneze cu hotărîre împotriva inerţiei,
birocratismului, rutinei şi conservatorismului, a tot ceea
D E S C U R A JA R E 29
ce este învechit şi poate firma progresul societăţii noas

tre socialiste.
Codul principiilor şi normelor muncii şi vieţii
comuniştilor, ale eticii şi echităţii socialiste,
19— 20 .
212 — Curajul timizilor e o floare rară, dar prin aceas

ta nu şi una plăpîndă. Dimpotrivă !
213 ■— Curajul vine treptat dar se exprimă odată.
214 — în faţa curajului totul păleşte.
215 — Pe cei curajoşi nu-i cauţi, îi vezi, îi simţi, îi
stimezi'.
216 — Şi curajul are treptele lui de naivitate.
MARIN VOICULESCU, Lumea în gîndire,
53 ; 53 ; 52 ; 52 ; 52.
DESCURAJARE, DEZNĂDEJDE
Nu trebuie niciodată să te laşi pradă

deznădejdii. Trebuie să ştii că atunci
cînd ţi se pare că ai ajuns la capătul
suferinţei omeneşti, intervin fapte care
pot schimba întreaga situaţie.
A L A IN BOMBARD
217 — Obişnuieşte-te şi cu acele lucruri din pricina că

rora deznădăjduieşti, părîndu-ţi-se că depăşesc puterile
tale. Fiindcă, într-adevăr, şi mîna stîngă, cu toate că e
neputincioasă la alte treburi, din cauza lipsei de practi
că, frîul calului îl stăpîneşte cu mai multa vigoare decît
mîna dreaptă, tocmai fiindcă s-a obişnuit cu aceasta.
218 — Nu fi abătut, nu renunţa şi nu te lăsa descura
jat, dacă nu poţi savîrşi fiecare acţiune după dreptele
30 D E SC U R A JA R E
îndrumări, ci, în momentul cînd ai greşit, revino şi

bucură-te, daca cele mai multe din acţiunile tale sînt
cu adevărat omeneşti şi îndrăgeşti acest scop spre care ai
revenit.
MARC AURELIU, Către sine, Cartea XII,
238 ; Cartea V, 124.
219 — Să te descurajezi înseamnă să te laşi doborît de

nenorocire.
DANIEL DEFOE, Moli Flanders, 136.
220 — Descurajarea constă în a se aprecia pe sine, din

tristeţe mai puţin decît se cuvine.
BARUCH SPINOZA, (în voi. Etica, 165).
221 — Bine că sînt pe lume bucurii şi suferinţe, altmin

teri am deznădăjdui că părăsim viaţa.
CHARLES MONTESQUIEU, Caiete: Plăcere
şi fericire, 339.
222 — Ca deznădăjduirea, nici o patimă mai rea.

223 — La deznădăjduire, pururea cu împotrivire şi
nicicum ei să te supui.
buna-cuviinţă, 57 ; 57.
224 — Omul ar fi atotputernic dacă ar rămîne dez

nădăjduit întreaga viaţă, ori măcar pentru multă vre
me, cu alte cuvinte dacă deznădejdea ar fi o stare care
ar putea dura (21 mai 1824).
cugetări, 311.
225 — Cel mai desăvîrşit artist poate fi descurajat de

critica sau de indiferenţa celei mai desăvîrşite nulităţi,
D E SC U R A JA R E 31
Pentru a înflori, o inimă de artist are neapărat nevoie

de căldura aprobării şi aprecierii şi chiar de străluci
rea admiraţiei. Cînd o epocă e săracă în opere de va
loare, vinovat e publicul nu artiştii.
226 — Descurajarea este cea mai primejdioasă boală
a caracterului.
227 — In cea mai adîncă decădere inima omului păs
trează o scînteie luminoasă ; puţintică voinţă o poate
iarăşi transforma în flacără vie ; numai deznădăjduirea o
stinge cu desăvîrşire.
ADINA OLĂNESCU, Cugetări, 26 : 100 :
52-53.
228 — A părăsi o luptă din cauza ticăloşiei mediului

e tot una ca şi cum ţi-ai tăia gîtul fiindcă e noroi
afară.
NICOLAlT IORGA, Cugetări, 185.
229 — In epocile de cumplită deznădejde oamenii se

aruncă în braţele desfrîului nu ca să petreacă, nu ca să
trăiască, nu ca să se reproducă, ci ca să uite.
N. D. COCEA, Jurnal, 194.
230 — Un artist care n-are momente de o sfîşietoare

descurajare, artistul care nu trece prin timpuri cînd se
crede un „nechemat" — nu e un adevărat artist.
NICOLAE TONITZA, Scrisori despre artă, 43.
231 — Deznădejdea înseamnă a nu cunoaşte motivele

pentru care lupţi şi dacă într-adevăr trebuie să lupţi.
232 — Există un singur caz de deznădejde pură. Al
condamnatului la moarte.
ALBERT CAMUS, Caiete, 375 ; 120.
32 C U R A JU L S E E D U C A
233 — Dacă setea ucide mai repede decît foamea, dez

nădejdea ucide mai repede decît setea.
ALAIN BOMBARD, Naufragiat de bună voie,
28 .
CURAJUL SE EDUCA
Curajul se educă zi de zi printr-o

luptă îndârjită cu ■greutăţile.
N. A. OSTROVSKI
234 — Pe copii, de mici copii, să-ii deda’ şi să-i de-

prinzi cu necazuri, cu curaj, fără frică dă primejdii.
PROVERB ROMÂNESC
235 — Părinţi, îndrumaţi paşii copiilor voştri ; / Nu le

siluiţi gustul, ci călăuziţi-i cînd sînt mici. / Cercetaţi-le
deprinderile, aptitudinile, curajul. / Natura se lasă în
drumată, dar nu poate fi schimbată.
VOLTAIRE, Stanţe sau catrene.
236 — Considerînd bine totul, viaţa fiind lucrul cel

n ai preţios, sacrificiul cel mai greu, am luat-o drept
măsura cea mai puternică a interesului omului ; şi mi-am
zis : dacă fantoma exagerată a mîrşăviei, dacă valoarea
exagerată a consideraţiei publice nu dau curajul orga
nizării 10, îl înlocuiesc cu curajul datoriei, onoarei, ra
ţiunii. Nu vom face niciodată un stejar dintr-un tran
dafir ; însă trandafirul îl suceşti şi îl faci să se lase
rupt. Fericit acela care are ambele curajuri.
DENIS DIDEROT, Scrisoare către doamna
de Forbach despre educaţia copiilor.
C U R A JU L SE E D U C A 33
237 — Cum poate primi copilul o educaţie, astfel ca

purtarea ce i se va impune de cerinţe şi de datorie, în
decursul timpului să devină o a doua natură a lui, în
toate cazurile vieţii ? Această problemă constă în
a forma din fetiţa, îmbrăcată în hăinuţele ei de copilaş,
pe soţia care va mulţumi pe bărbatul ei, pe mama cura
joasă, care va fi la înălţimea datoriei sale ; constă în
a forma din băieţelul încă în haine de copil, pe bărbatul
care va mulţumi pe soţia sa, pe tatăl curajos, care va
şti să-şi ducă sarcina cu demnitate.
J. H. PESTALOZZI, Cum îşi învaţă Gertruda
copiii, 124.
238 — Pe copii la bărbăţie, la muncă şi înfrînare, iar
nu la moleciune, desfătări şi lenevire să-i deprinzi de
mici.
buna-cuviftiţă, 165.
239 — Nu toţi oamenii se nasc curajoşi [...], aceasta e o
chestiune de temperament. Este ceva adevăr în această
observaţie, şi mulţi oameni sînt curajoşi din fire. Dar
toţi, fără deosebire, pot deveni curajoşi. Curajul se do-
bîndeşte, precum se dobîndeşte şi înţelepciunea şi voinţa.
PAUL DOUMER, Cartea copiilor mei : Cu
rajul, 58-59.
240 — Dacă frica este o inferioritate, curajul excesiv

este o pacoste socială. Bătăuşii, hărţăgoşii, gălăgioşii sînt
o plagă pentru toţi acei cu care vin în atingere. Edu
catorul trebuie să se ferească deopotrivă de ambele exa
gerări.
241 — Deprinzînd pe copil să înfrunte teama, noi am
făcut jumătate de drum pînă la curaj [...1. Rămîne să
completăm lucrul deşteptînd dispreţul pentru laşitate
34 C U R A JU L SE E D U C A
şi entuziasmul pentru faptele de bărbăţie, împuterni

cind iubirea de adevăr, de neam, de bine şi dreptate —
cari cer mai mult curaj decît toate primejdiile de altă
dată — şi făurind prilejuri în care copiii să aibă de în
fruntat oarecare mici pericole, singure în stare să oţe-
lească prezenţa de spirit, sîngele rece, energia de a reac
ţiona şi a nimici piedicile.
ANA CONTA-KERNBACH, Noţiuni de pe
dagogie didactică şi metodică, 107-108 ; 108.
242 — Ce influenţă magnetică exercită credinţa în

dreptatea unei cauze, ca forţă înviorătoare asupra unui
om [...] ! Tocmai această bază trainică a omului îl spri
jină, îi dă curaj, forţă şi tărie în toate împrejurările.
243 — Curajul, tăria sufletească sînt mijloace de ne
preţuit pentru întărirea voinţei omeneşti şi a propriei
tale energii.
ERNST THÂLMANN, (X, 207 ; 21).
244 — Nu se poate crea un om curajos, dacă au va fi

pus în situaţia de a da dovadă de curaj, indifereat
cum : fie prin stăpînire de sine, printr-o exprimare
dreaptă şi făţişă, suportare de încercări, lipsuri, fie prin
răbdare şi îndrăzneală.
A. S. MAKARENKO, Opere pedagogice alese,
I, 39.
245 — Cele mai bune metode de educare a curajului

şi rezistenţei sînt : exemplul dat de adulţi, înlăturarea
cauzelor care dau naştere la o frică neîntemeiată, lupta
împotriva fricii, care se înrădăcinează la copii ca ur
mare a unei educaţii greşite, precum şi lărgirea expe
rienţei copiilor.
A. I. SOROKINA, Pedagogia preşcolară, 260.
ÎN D R Ă Z N E A L A — P R U D E N Ţ A 35
CURAJ—ÎNDRĂZNEALĂ
■N.
246 — Îndrăzneala poate proveni dintr-un meşteşug
omenesc, din nebunie sau mînie, ca şi puterea, pe cînd
curajul e datorit firii şi bunei întreţineri a sufletului.
PLATON, Protagoras şi Lysis, 81.
247 — Nu poate fi nimic de necucerit pentru oamenii

curajoşi, nimic nu e greu pentru cei îndrăzneţi.
PLUTARH, Alexandru şi Cezar.
248 — E de ajuns ca un singur om să arate curaj pen

tru ca îndrăzneala să le vină şi altora.
ŞTEFAN ZWEIG, Omagiu lui Romain Roland:
Recunoştinţă, 89.
CURAJ—PRUDENŢĂ
249 — Partea cea mai bună a curajului este prudenţa.

SHAKESPEARE, Henric al IV-lea, partea
întîi, V, 4, 120-121.
250 — înainte de a te azvîrli într-o primejdie, trebuie

s-o prevezi şi să te temi de ea ; dar atunci cînd eşti
în mijlocul primejdiei nu-ţi rămîne decît s-o înfrunţi.
FR A N ţO IS FENELON, Peripeţiile lui Te-
lemah, I, 14.
251 — Pe lînga prudenţă mai este şi curajul o însuşire

neapărată pentru fericirea noastră. Ce e drept, nici pe
una nici pe alta nu ne-o putem da, ci le avem de moş
tenire 1...1. Cu toate acestea, deprinderea şi voinţa
hotărîtă ajută mult la sporirea capitalului firesc.
ARTHUR SCHOPENHAUER, Aforisme
asupra înţelepciunii în viaţă, 386.
36 PRUDENŢĂ
252 — In ceea ce priveşte lucrurile neplăcute şi formi

dabile, prudenţa nu constă în sustragere sau în fugă, ci
în curaj. Cel care vrea să înainteze cu oarecare seninătate
prin direcţiile cele mai liniştite ale vieţii, trebuie să aibă
curajul de a lua hotărîri. Să privească în faţă obiectul
temerilor sale cele mai mari şi, de obicei, hotărîrea sa va
face ca aceste temeri să fie (neîntemeiate.
R. W. EMERSON, Eseuri : Prudenţă, 179.
253 — Ar exista două politici, dacă trebuie să credem

pe oamenii îndemînateci : aceea a prudenţei şi a noastră.
Noi răspundem că în faţa crimei nu există decît o sin
gură politică : aceea a umanităţii. Se pretinde că sîntem
lipsiţi de rezervă şi de precauţiune. Nu [...]. Prudenţa nu
constă în a autoriza crima printr-o tăcere laşă. Laşita
tea nu e niciodată înţeleaptă. 11
ANATOLE FRANCE, (XXIII, 29).
254 — Ficţiunea păşeşte prudent ca să convingă lumea;

dar realitatea are curaj să fie stranie, fiindcă nu-i pasă
ce crede lumea.
RABINDRANATH TAGORE, Cvartet.
255 — Nu putem închide porţile partidului de teamă

să nu pătrundă în rîndurile lui agentura duşmană. Să
lărgim cu curaj rîndurile partidului nostru — iată lmia
noastră de orientare. Dar lărgind cu curaj rîndurile par
tidului nu trebuie să dăm dovadă de nepăsare, să dăm
posibilitatea agenturii duşmane şi speculanţilor politici
să pătrundă în rîndurile lui. Dacă ţinem minte numai o
singură latură a chestiunii şi o uităm pe cealaltă, putem
face greşeli. „Să lărgim cu curaj rîndurile partidului
P R U D E N Ţ A — R A Ţ IU N E 37
nostru, dar să nu admitem în rîndurile lui nici un

ticălos" — numai această linie este justă.
MAO TZEDUN, Opere alese, II, 350.
256 — Un bun şi adevărat articol, ca să nu mai vor

bim de o carte de critică, este o autobiografie intelec
tuală cuprinzătoare şi integrală, fără ascunzişuri, fără
ocolişuri, fără puncte nodale neclare, trecute cu pru
denţă sub tăcere şi mă întreb dacă nu aceasta dă valoare
oricărei activităţi umane : lipsa de prudenţă, dezvă
luirea de sine. Loc de întîlnire, deci, a inteligenţei cu cu
rajul. Se spune că inteligenţa e prudentă. Nu ştiu dacă
adevăratul curaj nu e o condiţie la fel de importantă.
ALEXANDRU IVASIUC, Pro Domo, 46.
CURAJ — RAŢIUNE
257 — înţelepciunea învinge curajul.

PROVERB ARAB
258 — Cînd curajul este stăpîn pe raţiune, înghite

şi spada cu care luptă.
SHAKESPEARE, Antoniu şi Cleopatra, III. 11,
198—199. *
259 — Curajul are împotriva restriştilor mai multe

posibilităţi decît raţiunea.
VA.UVENARGUES, Maxime şi reflecţii, 7.
260 — Un om cu minte şi curajos este îngăduitor în

cuvintele sale ; dar dacă este căpetenie sau judecător
şi poporul îi pune sabia în mînă, atunci este aspru şi
judecă şi pedepseşte după pum îi dictează conştiinţa,
38 R A Ţ IU N E — Ş T IIN Ţ A
căci poporul întreg dă sentinţa prin buzele sale şi mîna

poporului ucide cu sabia lui.
ADAM MICKIEWICZ, Cartea poporului po
lonez şi a pelerinilor polonezi.
261 — Să fii cu adevărat nu este un merit, cînd asta

ţi-e firea, sau — mai degrabă — cînd nu poţi fi altfel ;
este un dar ca acela de a fi poet sau muzician ; dar ai
nevoie de curaj ca să fii adevărat din raţiune, dacă nu
eşti astfel dintr-un fel de mîndrie.
EUGENE DELACROIX, Pagini din jurnal, 24.
262 — Omul de curaj este şi un înţelept. El ştie că

virtutea atrage spre sine invidia. Atunci, el tăinuieşte
virtutea lui şi făptuieşte în taină şi în linişte, netulbu
rat de ochi iscoditori.
ION VLASIU, In spaţiu şi timp, II, 239.
263 — Curajul călăuzit de înţelepciune se pune în ac

ţiune pe linia cea dreaptă.
54.
CURAJ — ŞTIINŢĂ
264 — Ştiinţa şi curajul alcătuiesc deopotrivă măreţia.

Nemuritoare fiind, fac nemuritori ; eşti p« cît ştii, iar
învăţatul poate totul. Omul fără cunoştinţe, lume-n
beznă. Sfat şi forţă, ochi şi mîini : fără curaj ştiinţa e
stearpă.
BALTASAR GRACIÂN, Oracolul manual,
Criticonul, I, 8.
N U E C U R A JO S — N U SE TEM E 39
NU E CURAJ (CURAJOS)
265 — Nebunia nu înseamnă curaj.

PROVERB FRANCEZ
266 — Cel care din vanitate, curiozitate, ori din lăco

mie îşi riscă viaţa, acela nu poate fi considerat un om
curajos.
L. N. TOLSTOI, (II, 39).
267 — Nu este un semn de autentic curaj în viaţă,

cînd pentru a te pregăti pentru situaţii cari cer curaj
înveţi din vreme să duelezi bine.
LUCIAN BLAGA, Din duhul eresului, în
voi., Elanul insulei, 245.
NU SE TEME
268 — Măgarul bătrîn nu se teme de zgomotul clopo

ţelului.
PROVERB ARAB
269 — Muntele nu se teme de zăpadă.

PROVERB BULGAR
270 — Pe cel născut în pădure / Animalele nu-1 în

fricoşează.
271 — Griul bun nu se teme de neghină.
272 — Nicovala frică n-are de ciocan.
PROVERBE FRANCEZE
273 — Cine nu e vinovat nu se teme.

PROVERB ITALIAN
40 N U S'E TEME
274 — Nimeni nu se teme de cîinele care latră dar nu

muşcă.
PROVERB LATIN
275 — Cînd sînt mai mulţi oameni pe mal, n-au de ce

să se teamă de crocodil.
PROVERB D IN MADAGASCAR
276 — Are de moară, / Nu-i e frică să moară.

277 — Baba bătrînă nu se teme de pînea moale.
278 — Bivolul nu se teme de purice.
279 — Cerul curat de trăznet nu se teme.
280 — Cine cîinele şi-l iubeşte, n-are frică de tîlhari.
281 ■— Cînd toţi se vor uni între ei, frică n-ar mai
avea de nimeni, c-atunci e pace între ei.
282 — Copacul cu rădăcini adînci nu se teme de fur
tună.
283 — De securea fără coadă n-are frică pădurea.
284 — Doar n-o să-mi ia boii de la plug.
285 — Lupul nu se sperie de pielea oaiei.
286 -— Omul voinic nu se sperie de toate muştele.
287 — Un măcelar bun frică n-are de mii de oi.
288 — Ursul de lătratul cîinilor nu se sperie.
289 — Vîntul de frică nu ştie.
PROVERBE ROMANEŞTI
290 — Cel cu minte nu se teme cînd ştie că are

dreptate şi nu uită niciodată acest lucru.
IBN AL-MUKAFFA\ Kalila şi Dimna, 246,
291 — Cine e milos cu cel căzut, / Din picioare de-o

cădea în lut, / Teamă n-are că vreun trecător / N-o
să-i dea o mînă de ajutor.
SAADI, Golestan sau Grădina florilor, 68.
N U SE T EM E 41
292 — Tinereţea este înfumurată ; ea are o încredere

fără margini în sine ; deşi firavă, crede că poate totul
şi că n-are a se teme niciodată de nimic.
FRANQOIS FENELON, Peripeţiile lui Tele-
mah, I, 9.
293 — Omul care e stricat, / Nu se teme de păcat.

ANTON PANN, Povestea vorbii, 66.
294 — Cel născut pe munţi nu se sperie de ei.

F. W. SCH1LLER, Wilhelm Teii, XIII, 1.
295 — O stea nu se teme că va fi luată drept licurici.

FRIDTJOF NANSEN, (XXVII, 301).
296 — Politicienii şi profitorii tremură cînd se mişcă

frunza. N o i12 însă avem inima liniştită. Pentru că
avem sufletul şi gîndul curat, Trăzneşte şi nu ne înfri
coşăm. Pentru că noi mergem la drum şi-mpreună cu
istoria.
297 — Mie nu mi-e teamă de inteligenţa omului. Mă

tem de brutalitatea instinctelor şi pornirilor lui —■
ceea ce e o dovadă că nu Raţiunea e leacul tuturor re
lelor sociale etc., ci educarea şi scoaterea din barbarie
sau puerilitate a sentimentelor ; cît priveşte Inteligenţa
umană, nu e atît de grozavă : e pur şi simplu cum a zis
admirabil marele Eminescu : „un dram de creier", cu
care ne mîndrim în van.
298 — Personalitatea nu se sperie de prostia arogantă ;
şi nu e mai mare duşman al personalităţii decît dez
gustul.
POMPILIU CONSTANTINESCU, Caleido
scop, 43 ; 92.
42 < N U SE TEME
299 — Gei care merg pe urmele Dreptăţii nu se tem

că lasă amprente.
NU MAI ARE DE CE SE TEME
300 — înecatului nu-i pasă dacă se udă.

PROVERB ALBANEZ
301 — Cine doarme pe pămînt, n-are frică să cadă

cînd se întoarce.
302 — Săracul nu se teme de sărăcie — nici udul de
ploaie.
PROVERBE ROMANEŞTI
303 — Măgarul mort nu se mai teme de lup.

PROVERB TURCESC
304 — Gel care stă la pămînt nu se mai teme că va

cădea.
PANCIATANTRA, Cartea I, Leul şi iepurele,
78.
305 — Precum orbul de noapte nu se grijeşte, ca cel

ce n-are de ce să prăda de prădătoriu, ca udul de ploaie,
nu se teme.
DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică,
I, 248.
NU TE TEME !
Non dolet, Paete! (N u doare, Paetus!) 13

PLINIU CEL TINAR, Fii b ă rb a t! », REGII.
N U TE TEME ! 43
306 — Mai bine s-o păţeşti o dată decît să te temi

într-una.
PROVERB ALBANEZ
307 — Teme-te că leneşul nu va ara, dar nu te teme

că pămîntul galben nu va rodi.
PROVERB CHINEZESC
308 — Să nu aveţi frică de anul bisect — ci de cel

dinainte şi de cel ce urmează.
309 -— Şi dacă un domn nu este de găsit, păstraţi-vă
curajul / Şi încercaţi să vă conduceţi singuri. Aşa-i în
ţelept.
310 — Trebuie să te împotriveşti fricii.
PROVERBE FRANCEZE
311 — Nu trebuie să-ţi fie teamă decît de greşelile

tale.
PROVERB ITALIAN
312 — Astăzi ploaie, mîine ninsoare, poimîine soare.

313 — Că nu'ţi-am fript şerpi pe burtă.
314 — De lătratul unui cîine să nu-ţi pese.
315 — —De ploaie repede să nu te sperii.
316 — Fă bine, nu te teme de nimic.
317 — Inimă mare, dacă vrei să izbuteşti la orice în-
tîmplare, fie cît de mare.
318 — în situaţii critice, fii tare şi perseverent.
319 — La orice întîmplare să zici cu glas mare „şi
aceasta trece", şi vei avea mare uşurare.
320 — La orice întîmplare, fie cît de mare, cu stator
nicia ta, stăruirea, răbdarea şi curajul te poţi îndrepta.
44 N U T E TEME !
iar cu întristarea, moleşunea şi deznădăjduirea de tot

te topeşti.
321 — Nu te teme de orice tufă.
PROVERBE ROMÂNEŞTI
322 — Nu trebuie să ne speriem de fieştece, cînd

auzim de ceva, pînă nu vedem cu ochii noştri cu ade
vărat.
ESOPIA, Leul şi broasca, 127.
323 — Nu te teme, nu fi leneş, nu îngădui ca grijile

tale să sporească.
PAPIRUS INSINGER, XXV, 24.
324 — Nu ceda nenorocirii, ci înfrunt-o cu şi mai

multă bărbăţie.
325 — Nu te lăsa abătut de rele, cu şi mai mult
curaj înfruntă-le. 15
VIRGILIU, Eneida.
326 — în situaţii critice fii tare şi perseverent.

327 — La vremuri de întristare, fii bărbat / Şi cu
neclintit curaj.
HORAŢIU, Ode.
328 — Este nedemn a renunţa la dobîndirea lucrurilor

de care avem nevoie, de teamă că le-am putea pierde.
PLUTARH, Vieţile paralele.
329 — Nu te descuraja deloc şi imită profesorii de

exerciţii, care, atunci cînd un tînăr cade, îi ordonă
să se scoale şi să lupte în continuare. Spune la fel
sufletului tău. Nu e nimic mai mlădios decît sufletul
omului. N u trebuie decît să vrei şi ai să poţi. Dar dacă
N U T E TEM E’ ! 45
tu slăbeşti, eşti pierdut. Nu te vei mai ridica. Pierde

rea sau salvarea ta sînt în tine.
EPICTET, Maxime, 117.
330 — Fii drept şi nu te teme de nimic.

SHAKESPEARE, Henric al VIIMea, III, 2,
447.
331 — Oricum e mult mai înţelept / norocul să-ţi

încerci dînd piept, / decît pierzînd ca un nemernic.
G. DE CASTILLETO, Poezii.
332 — Că precum apelepsia 16 cîteodată inimile îmbăr

bătează, aşa mai de multe ori toate nădejdiile curmă
şi toate puterile ca cu paloşul deodată le ratează.
I, 93.
333 — N u trebuie să ne temem [...] să dăm iarăşi grai

unui adevăr vechi, cînd putem să-i dăm mai mult re
lief printr-o ticluire mai bună, ori să-l asociem cu un
alt adevăr, care să-l lămurească, alcătuind un ansamblu
de temeiuri. Plăsmuitorii au darul să prindă legătura
dintre lucruri şi să le pună în ordine ; iar descoperirile
celor din vechime aparţin mai puţin primilor lor autori
decît celor care le fac folositoare.
VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii, SO
SI.
334 — Este mai bine să mergi în întîmpinarea peri

colului decît să-l aştepţi pe loc.
A. P. SUVOROV, (III, 40).
335 — Să nu te temi de a fi pus în minoritate cînd

eşti contrazis.
J. W. GOETHE, Maxime şi reflecţii 225.
46 N U TE T EM E !
336 — Să nu-ţi fie frică de nimic altceva decît de

frică.
LUDWIG BORNE, Critice, 21.
337 — Nu da înapoi în faţa relelor, ci mergi cu mai

mare curaj în contra lor.
338 — Nu te teme de oei care ucid trupul, căci după

aceea altceva nu mai pot face.
HARRIET BEECHER STOWE, Coliba un
chiului Tom, II, 246.
339 — Fii mai cu inimă !

340 — Nu te împuţina cu inima !
ION CREANGA, Moş Nichifor Coţcarul,
Povestiri, 31 ; 27.
341 — Să nu-ţi fie frică dacă n-ai de ce să te temi.

342 — Sus inimile ! [...] Cine e bărbat, acela anume
[...] ştie să se stăpînească pe sine însuşi şi nici nu se
moaie ca o babă neputincioasă, nici nu-şi pierde sărita
ca un copil nevîrstnic, ci stăruie pe drumul cel drept
şi larg, singurul care poate să [...] ducă la scop.
IOAN SLAVICI, Atitudini şi mărturisiri, Cu
getări, 92 j Sus inimile, 23.
343 — Nu plînge ! Dă-ţi suflet cu fire voinică. Te-

avîntă-nainte pe valuri în spume. / N-ai teamă de
neagra furtună, n-ai frică, / Oricîte talazuri oceanul
ridică / In calea ta, lume !
D. T. NECULUŢA, Spre ţărmul dreptăţii,
„Lumea nouă“, noiembrie 1899.
N U T E TEME- ! 47
344 — Nu ocoli niciodată adevărul, ci ai bărbăţia

de a-1 cuprinde în întregime, oricît de aspru ţi s-ar
părea.
ADINA OLANESCU, Cugetări, 99.
345 — Nu trebuie să ne fie teamă a ne lăsa mintea

să pască puţin, în fiecare zi, ierburi adormitoare, pe
cîmpiile fără margini ale visului.
jlJLES RENARD, Scrieri alese : Jurnal,
481.
346 — Să nu te temi de primejdia însăşi, ci sa bagi

de seamă ceasul cînd te poate atinge !
347 — Să nu-ţi fie frică de duşmanii care te batjo
coresc întîi şi te imită pe urmă.
NICOLAE IORGA, Cugetări, 131 ; 96.
348 — Nu uita niciodată că eşti artist. Nu-ţi pierde

curajul. Şi nici nu-ţi fie teamă de nimic : căci vei
ajunge la ţel.
CONSTANTIN BRÂNCUŞI, (XXXII, 101).
349 — Ori de unde vine, lovitura trebuie primită.

Drept, în picioare. Şi cu fruntea sus.
350 — Aşa, tinere, nu te înfricoşa de viaţă. Caută bine
să descoperi adevăratele vopsele ale sufletului tău şi
mîzgăleşte lumea cu ele. Nu împrumuta paleta, to
nurile şi pensulele de la nimeni.
TUDOR ARGHEZI, Manual de morală
practică, 122 ; Tablete.
351 — Fiţi cu curaj ! Fiecare moment îşi are coman

damentul lui [...]. Aveţi de rezolvat probleme noi şi
măreţe. Cînd lansaţi noul vas organizaţia unică de ti
48 N U T E TEME !
neret — aruncaţi peste bord toate ideile învechite şi

duşmănoase.
PETRU GROZA, Texte alese, 246—247.
352 — Instinctele, organele noastre, natura noastră

fizică şi morală, toată făptura noastră ne sfătuiesc să
căutăm fericirea pe pămînt. O întîlnim cu greu. Să nu
fugim de ea. Să nu ne temem de bucurie ; iar cînd o
formă fericită sau o cugetare senină ne oferă plăcere,
noi să nu refuzăm.
ANATOLE FRANCE, G înduri şi lumină,
31—32.
353 — Să nu negociem niciodată din teamă. Dar să

nu ne temem niciodată să negociem.
J. F. KENNEDY, Discurs inaugural, 1960.
354 — Nu trebuie să spunem nici în glumă că sîntem

descurajaţi, pentru că s-ar putea să ne luăm în serios.
CESARE PAVESE, Meseria de a trăi (Jur
nal, 1935—1950).
355 — Ai o dorinţă pe care ţi-e frică să ţi-o recunoşti,

care te arde ca o flacără ? Stinge lampa raţiunii şi
cerul întunecos al vieţii tale se va lumina. Acesta este
sensul zicalei : a r u n c ă -te în f o c c u o c h ii în c h iş i. Numai
astfel poate pătrunde spiritul într-o formă nouă.
356 — Nu te teme să începi de fiecare dată de la
început. Nu vezi tu cum fiecare zi începe de fiecare
dată cu dimineaţa şi, totuşi, nu sînt două zile la fel ?
357 — Să nu ne fie frică de nimic, să avem curajul
castităţii noastre.
ION VLASIU, în spaţiu şi timp, III, 156 ;
147 ; 179.
N U TE TEME ! 49
358 — în artă, nu trebuie să te temi niciodată că exa

gerezi [...]. Dar exagerarea trebuie sa fie continuă —
proporţională cu ea însăşi.
ALBERT CAMUS, Caiete, 2C4.
359 — Majoritatea celor rămaşi între cer şi apă, mor

din cauza fricii ; înfrînge-ţi teama şi vei fi salvat.
ALAIN BOMBARD, Naufragiat de bună
voie.
360 — Nu te teme de plagiatori. Existenţa hoţilor de

notă prezenţa aurului.
TUDOR VASILIU, Pegasul troian, 128.
C 'N E NU SE TEME
361 — Acela care nu s^ teme de nimeni nu va găsi

pe nimeni care să se teamă de el.
PROVERB ARAB
362 — Marea e ca un bazin de înot pentru cine n-are

frică de moarte.
PROVERB BENGALEZ
363 — Cine nu se teme de muncă nu se teme nici de

foame.
PROVERB DIN INDOCHINA
SE TEME
Ne temem de toate' ca muritori şl

rivnim la toate de parcă am fi nemu
ritori.
LA ROCHEFOUCAULD
50 SE TEM E
364 — Cui i-e frică, se teme şi de umbra lui.

365 — Cine se teme de foc, fuge şi de fum.
366 — Cine se teme de vrăbii, să nu semene mei.
PROVERBE ALBANEZE
367 — Agaţă biciul ca să-l vadă lumea.

368 — Cel înţepat de şarpe se teme şi de urma fur
nicii.
369 — Cel care nu-şi învinge spaima, nu-şi realizează
speranţele.
370 — Nu va trăi cel care doarme cu frică.
PROVERBE ARABE
371 — Şoarecele n-are frică de ghearele pisicii, ci de

mustăţile ei.
PROVERB BULGAR
372 — Cine a fost muşcat de şarpe se teme şi de o

frînghie.
PROVERB CHINEZESC
373 — Cine se teme de tine cînd eşti de faţă, te va

urî cînd eştî departe.
374 — Cuî e frică de umbra copacilor, nu intră în
pădure.
PROVERBE ENGLEZE
375 — Pisica opărită se teme şi de apa rece.

376 — Să nu meargă în pădure cine are frică de
frunze.
PROVERBE FRANCEZE
377 — A purta frică de furnică.

378 — Celui ce-i e frică, înfricoşează pe ceilalţi.
SE TEME' 51
379 — Cine a fost muşcat de şarpe se teme şi de

şopîrlă.
3S0 — Cine mai mult se teme, acela uită uşa deschisă.
381 — Cine s-a ars cu ciorbă, suflă şi-n iaurt.
382 — Cine s-a fript în foc, suflă şi în gheaţă.
383 — Cine se teme de brumă, să nu sădească vie.
384 — Cine se teme de lup, nu se face 'fcioban.
385 —Cui e frică de orice nor, nici o călătorie nu va
face.
386 — Cui e frică de vrăbii, să nu semene mălai.
387 — Cui e frică de vînturi, pe mare să nu călăto
rească şi cine se teme de brumă, vie să nu sădească.
388 -— Fuge ca dracul de tămîie.
389 — Fuge de parcă-1 goneşte cu bici de foc.
390 — îi era frică să nu-1 ia sfinţii la goană.
391 ■ — îi este inima cît un purice.
392 -— î-i frică de nu-1 ţine pămîntul.
393 — Nu mi-e frică de ciovlîcă 17 / Că-mi stă casa
într-o urzică : / Ci mi-e frică de ciocoi ! / Că-mi stă
casa într-un gunoi.
394 -— Pe cine 1-a muşcat cîinele se teme şi de lă
trătură.
395 -— Se sperie de toate buruienile.
396 — Şarpele se sperie de însăşi pielea lui cînd o
vede spînzurată.
397 — Tremură de parcă-1 găsesc toate năbădăile.
PROVERBE ROMANEŞTI
398 — Cioara se teme şi de un vultur mort.

399 ■
— Dacă te temi de lup, nu intra în pădure.
PROVERBE RUSEŞTI
52 ■S E T E M E
400 — Cine se teme de paguba, nu are cîştig.

401 — Fuge de om ca de pisică sălbatică.
402 — Priveşte cu teamă ca rezultatul să fie bun.
403 — Se gîndeşte ca miţa care a vărsat laptele.
404 — Se teme de măgar şi îi bate-samarul.
PROVERBE TURCEŞTI
405 — Cel ce se teme de fapta rea, scapă de toate

relele.
406 •—■ Un om nu este puternic fiindcă un altul se teme
de el.
Papirus Insinger, XXIV, 1 ; XXVII, 19.
407 — Mă tem să nu sosesc prea tîrziu, după ce lupta

s-a terminat.
PLAUT, Menaechimi, V, 6, 31.
408 — Mă tulbură un singur lucru, ca nu cumva să

săvîrşesc eu însumi ceva ce nu doreşte alcătuirea omului,
fie în vreun fel în care această alcătuire nu vrea, fie
că ea nu îngăduie aceasta acum.
MARC AURELIU, Către sine, Cartea a
VH-a, 156.
409 — Dacă un pescar de mărgărinturi [ Teme-se de

crocodili, rechini / Niciodată nu va scoat.e-n grinduri /
Perlele cu sidefii lumini.
MUSLIHIDDIN SAADI, Golestan sau G ră
dina florilor, 165—166.
410 — Omului care se teme, mai nimica nu-i prieşte : /

Privirea-i tulbure cată, şi vrerea lui şovăieşte. / Nici
muierea nu-i pare dulce, teamă cum îi e de moarte : /
Cît primejduit se află, de plăcere n-are parte.
JUAN RUIZ, .Cartea iubirii sănătoase.
SE TEM E 53
411 — Cel ce pururea se teme / în nimic nu izbîndeşte.

A. DE VARROS, Proverbe morale.
412 — înţelepciunea cu cît este mai ascuţită şi mai

vie, cu atît alia în sine mai multă slăbiciune şi cu atît
se teme mai mult de sine însăşi.
413 — De teama vrăbiilor, nu trebuie să renunţi la

semănatul cîmpiei.
BALTASAR GRACIAN, Critil şi Androniu.
414 — Cel ce frică n-are, nici vreo temere mare,

aceluia i se cuvine adevărul a spune.
IORDACEIE GOLESCU, Povăţuiţi pentru
buna-cuviinţă, 17.
415 — Cel pe care toţi îl ameninţă, / Nu are prea

mult curaj.
C. PEREZ DE HERRERA, în voi. Spicuiri
din înţelepciunea spaniolă, 190.
416 — Numai cei vrednici de dispreţ se tem să nu

fie dispreţuiţi.
84.
417 — Sînt unii oameni care vor cu atîta înflăcărare

şi cu atîta dîrzenie un anumit lucru, încît, de teamă
de a nu-1 obţine, nu uită nimic din ce trebuie făcut
pentru a-1 obţine.
418 — Trebuie să rîzi înainte de a ajunge fericit, de
teamă să nu mori fără să fi rîs.
LA BRUYERE, Caracterele, 215 ; 215.
54 S E TEM E
419 — Lăudat de unii, defăimat de alţii, bătîndu-mi

joc de proşti, înfruntînd pe cei răi, mă grăbesc să rid de
toate [...] de teamă să nu fiu silit sa plîng.
PIERRE BEAUMARCHAIS, Nunta lui Fi-
garo.
420 — Cel fericit se teme de orice schimbare.

F. W. SCHILLER, Logodnica din Messina,
I, 7.
421 — Cea mai amarnică păcăleală la care te poate

duce cunoaşterea femeilor este să nu iubeşti niciodată,
de teamă că vei fi înşelat.
422 — Tiranii ştiind că cele mai secrete acţiuni ale lor
vor fi cunoscute de posteritate, vor îndrăzni să în
făptuiască mai puţine mîrşăvii... 18
STENDHAL, Jurnal, 119; 191.
423 -— De frică inima-n mine / Se lasă în jos pe vine.

424 — Stă pitit ca iepurele şi ciuleşte urechile.
425 — Călugării s-au temut în chiliile lor totdeauna

de dracu. Se pare că el umblă de două mii de ani din
mănăstire în mănăstire şi găseşte totdeauna locul ocupat.
NICOLAE IORGA, Cugetări, 201.
426 — Omul se teme şi de darurile în sfîrşit căpătate

prin sforţările şi suferinţele cîtorva generaţii. E un fe
nomen al triumfului de totdeauna al luptelor lut. Iz
bînda îl oboseşte şi trecerea de la tortură la succes,
ori ajunge o povoară pentru cei mai inteligenţi, ori dă
SE TEM E 55
naştere unei degenerări şi disoluţii, care începe chiar

în momentul oficializării izbînzii.
TUDOR ARGHEZI, Manual de morală
practică, 42.
427 — Cu toţii ne temem cînd ne aflăm în sala de

aşteptare. Totuşi trebuie să trecem dincolo, şi dacă ce
lălalt îşi poate păstra calmul, înseamnă că ne oferă
întreg ajutorul pe care ni-1 putem da unii celorlalţi.
KATHERINE MANSFIELD, (XX, 344—345).
428 ■— Sînt oameni, care de teamă să nu abuzeze în

vreun chip — preferă să nu făptuiască nimic. Despre
aceşti oameni se poate spune că însăşi simpla lor
existenţă este un abuz.
LUCIAN BLAGA, (XXVI, 137).
429 — Cel ce se teme să trăiască a început să îmbă-

trînească.
430 — Dacă sentimentul pericolului îţi taie avîntul
creator, vei fi mereu un inutil, pentru că, întotdeauna,
peste toate pericolele cărora le dau naştere împrejurările
vieţii, există pericolul de moarte.
CONSTANTIN TSATSOS, Aforisme şi cu
getări, 50 ; 119.
431 — Mă tem nu de ce s-a întîmplat sau mi se va

întîmpla, ci de ce mi s-ar fi putut întîmpla.
432 — De teama mediocrităţii oamenii părăsesc bunul
simţ şi devin ridicoli.
POMPILIU CONSTANTINESCU, Caleido
scop, 61 ; 60.
56 SE TEM E
433 — De inimă ne e teamă : bate, bate, bate !

434 — Nu prea culegem nuferii. Nu avem unde i ţine
de spaima de a le murdări petalele.
TUDOR BOGDAN, Starea de crepuscul,
129 ; 144.
435 — ...Nu odată am impresia că am denigrat iubi

rea şi pe femeie ca să-mi ascund lăuntrica teamă de a
nu fi subjugat de ele.
ION VLASIU, în spaţiu şi timp, III, 70.
436 — Asta e consecinţa nesincerităţii : neîncrederea 1

Şi din neîncredere se naşte temerea că nu fericirea te
aşteaptă în viitor, ci lovitura : o vei primi în mod
sigur.
MARIN PREDA, Cel mai iubit dintre pă~
munteni, III, 331.
437 — Un călău sfîrşeşte totdeauna prin a crede că

are motive să fie de partea morţii. Se teme să constate
o limită a menirii sale şi atunci ucide pentru a-şi do
vedi că poate orice.
OCTAVIAN PALER, Apărarea lui Gabiei,
90.
438 — Se tem cei mai bogaţi cărora le e frică să-şi

piardă bogăţia ; se tem privilegiaţii, cărora le e frică
să-şi piardă privilegiile ; se tem exploatatorii, cărora
le e frică să nu piară exploatarea din lume.
FIDEL CASTRO, Cuvîntări alese, 370.
439 '— Mă tem de binele făcut cu nemiluita.

440 — Se teme şi de umbra lui. Nu cumva să-i ia locul.
S Ă "TE T EM I ! 57
441 —■ Se teme atît de tare de hoţi, încît lumea a

început sa se întrebe ce ascunde.
RODICA TOTT, Firul Ariadnei, 31 ; 65 ;
26.
442 — Mi-e teamă amarnic de clipă, / De mortarul

de timp în care se adună / clipa amară, clipa goală,
clipa bună, / clipa clipită, strecurată, ondulată, con
fuză, / clipa care se tîrîie, se-nghesuie, clipa iehuză, /
clipa potolită, iubită de ambre / după ce-n ’ castelele
visului s-au spart candelabre Mi-e frică de-a lui
.Cronos înceată risipă...
VALERIU SÂRBU, Ora translucidă ; Cîn-
tec suplu de vară, 59—61.
SA TE TEMI !
443 — îmblînzitorul de şerpi, de şarpe va muri.

PROVERB ARAB
444 ■— Cine vede că arde casa vecinului / Trebuie să

aibă frică pentru a sa.
PROVERB FRANCEZ
445 — Pe drumul frumos să te temi de şanţ.

446 — Teme-te de rîuleţul încet.
PROVERBE GRECEŞTI
447 — De apa mică să-ţi fie frică.

448 — Frică să-ţi fie mai mult de nume rau, decît
de orice alt rău.
449 — Mare să fii, / Dar de frică tot să ştii.
450 — Să-ţi fie frică de cel ce tace şi face.
58 S Ă T E T EM I !
451 — Decît să te temi de draci, mai bine te-ai teme

de oameni.
452 •—• Mai bine sa fii fricos, decît să nu te temi de
nimic.
PROVERBE RUSEŞTI
453 — Mai mult să te temi de apa lină, decît de cea

tulbure.
PROVERB SPANIOL
454 — Să te temi de omul prea tăcut şi de apa lină.

PROVERB TURCESC
455 •— Chiar un foc mic este de temut.

456 — Numeroase sînt lucrurile mici vrednice să fie
temute.
Papirus Insinger, XXIV 12 ; XXIV, 7.
457 — Nu trebuie să ne fie frică nici de sărăcie, nici

de exil, nici de închisoare, nici de moarte ; dar trebuie
să ne temem de frică.
EPICTET, Maxime, 133.
458 — Cel de,care se tem mulţi, trebuie să se teamă,

la rîndul lui, de mulţi.
459 — Este un lucru înţelept să te temi de duşmanul
tău, oricît ar părea de inofensiv.
SYRUS, Sentinţe, 531 ; 309.
460 — Chiar deri mic, te teme de duşman !

461 •— Pacea-ntre supuşi de n-o învoiţi, / Teme-te
de-ai răzbunării colţi.
S A T E T EM I ! 59
462 — Teme-te de temerea lui mută, / Chiar de-ai

doborît ca el o- sută !
MUSLIHIDDIN SAADI, Golestan sau G ră
dina florilor, 59 ; 64 ; 66.
463 — Dintre inamici / Cei mai de temut sînt cei

mai mici.
LA FONTAINE, Fabule : Leul şi tăunul,
II, 9.
464 — Cel ce n-a simţit slăbiciunea şi violenţa patimi

lor nu este încă înţelept, căci el nu cunoaşte încă şi
nu ştie că trebuie să se teamă de sine.
FRANCOIS FENELON, Peripeţiile lui Te-
lemah, I. 136.
•
465 — Cînd credem că sîntem mai fericiţi, / Atunci

mai mult se cade a ne teme / căci cumpăna destinului
se schimbă.
466 — Dacă-ntărîţi un om neînfricat / Poţi să te temi
de dreapta-i răzbunare.
467 — Omul trebuie să se teamă, să spere şi să aibă
puţină grijă de ziua următoare,
F. W. SCHILLER, Moartea lui Wallensteln,
V, 41 ; Wilhelm Teii, 187 ; Logodnica din
Messina, I, 8.
468 — Teme-te de privirea ce te iscodeşte din orbul

zid.
G. DE NERVAL, VII, voi. II, 54.
469 — Cîinele ce latră nu muşcă ; vrăjmaşul ce tace,

teme-te de el.
CILIBI MOISE, Cuvinte înţelepte, 4.
60 SA T E TEM I !
470 — Teme-te de insultele învăluite în elogii.

getări, 49.
471 — în materie de estetică, să te temi de sofisme,

mai ales cînd sînt frumoase, şi unele din ele sînt admi
rabile.
ANATOLE FRANCE, Viaţa literară, 312,
472 — Să te temi de acela care se pocăieşte prea des.

NICOLAE IORGA, Cugetări, 117. ■
473 — Mai cu seamă în domeniile ştiinţelor sociale,

există şi vor apărea inevitabil şi teze şi păreri discuta
bile, criticabile. Nu de acestea trebuie să ne fie teamă ;
principala teamă şi principalul pericol, constau în a
nu desfăşura activitate de cercetare datorită fricii de a
nu greşi, copiind ceea ce fac alţii.
NICOLAE CEAUŞESCU, România pe dru
mul construirii societăţii socialiste multila
teral dezvoltate, XV, 427—428.
474 — Cel mai de temut dintre oameni e acela care

nu are decît o singură idee). S i e b u r g d e s p r e R o b e s p i e r r e ) .
EUGEN BARBU, Jurnal, 140.
CÎND EŞTI TEMUT
475 — Cînd cauţi mult mijloacele de a te face temut,

găseşti totdeauna mai înainte pe acela de a te face
urît.
CHARLES MONTESQUIEU, Caiete, Ma
xime generale de politică.
FR IC A 61
476 — Cînd eşti temut nu eşti inocent.

CASIMIR DELAVIGNE, Vecerniile siciliene.
CE ESTE MAI DE TEMUT ?
477 — Nu de lege trebuie să te temi, ci de cel care

o calcă.
RODICA TOTT, Firul Ariadnei, 36. '
478 — Sînt cu un picior în groapă, dar încă n-am

putut răspunde la întrebarea : ce este mai de temut,
răutatea sau prostia ?
getări, 42.
CE ESTE FRICA ? (TEAMA, SPAIMA)
479 — Teama este o robie.

PROVERB ENGLEZ
480 — Frica este suferinţa ce te cuprinde pe neaşteptate

la gîndul că soarta ţi se va schimba.
HORA ŢIU, Satire ?i scrisori.
481 -— Frica este o nelinişte a minţii la gîndul unui

rău viitor care ni se poate întîmpla.
JO H N LOCKE, Eseu asupra intelectului ome
nesc, II, 212.
482 — Teama este tristeţea nestatornică născută din

ideea unui lucru viitor sau trecut, de realizarea căruia
noi ne îndoim întrucîtva.
62 f r Ic a
483 — Frica este o pîclă de senzaţii.

JULES RENARD, Scrieri alese : Jurnal, 437.
484 — Frica este o emoţie, care ne face să ne apărăm

corpul, viaţa ; de aceea că ne e frică, ne ascundem sau
fugim.
NICOLAE MOISESCU, Conducerea vieţii
emotive, intelectuale, instinctive şi sociale,
30.
485 — Spaima e rudă bună cu viaţa şi zace încolăcită

la rădăcinile cele mai adînci ale vieţii.
JACK LONDON, Dragoste de viaţă, 37.
486 ■— Frica e o pedeapsă pentru „ruptura" ce se

declară între noi şi Tot.
, voi. Elanul insulei, 210.
487 — Frica este aşteptarea râului.

EUGEN BARBU, Caietele principelui, VI,
125.
FRICĂ (FRICOS)
Teama ia întotdeauna naştere din igno

ranţă.
R. W. EMERSON
488 — Are carne de oaie.

489 — I-a căzut inima în pantaloni.
490 — I s-a zbîrlit părul ca munţii.
491 — li e frică şi de un surîs.
FR'ilCA 63
492 — îşi pierde şi capul.

493 — Plînge înainte de a fi bătut.
494 — Se salvează ca un iepure.
PROVERBE DIN ALSACIA
495 — Mai bine să auzi de tribul Mumvaidi decît

să-l vezi.
496 — Mai fricos decît un struţ.
PROVERBE ARABE
497 — Frica este veşnic cu urechile ciulite.

PROVERB ENGLEZ
498 —• Curaj de oaie : mereu cu nasul în jos.

499 — Frica are pas bun.
500 — Frica face iepurele să cadă.
501 — Fricosul este pe jumătate învins.
502 —■ Nu se ştie vindeca frica decît de boală.
503 — Unii mor mai mult de frică decît de boală.
PROVERBE FRANCEZE
504 — Firea mişelului se oglindeşte în felul lui de a

gîndi.
PROVERB GERMAN
505 — Frica are picioare lungi.

PROVERB ITALIAN
506 — Darurile unei fericiri sînt însoţite de teamă.

507 — Fricosul vede chiar şi primejdiile care nu există.
508 — Pedepsirea unuia singur face pe mulţi să se
teamă.
509 — Pe oamenii necinstiţi îi frînează de la rele tea.
rna, nu mila.
64 FR IC A
510. — Proştii se tem de diferitele întîmplări, înţelepţii

Ie suportă.
511 — Trăieşte o viaţă de iepure.
PROVERBE LATINE
512 — A i se zbîrli părul în cap.

513 — A-i sări inima din loc.
514 — A avea curaj de curcă beată.
515 -— A umbla cu frica în sîn.
516 -— Celui ce-i e frică, înfricoşează şi pe alţii.
517 — De frică nu se descîntă.
518 ■— De frică te sui în patul altuia.
519 — De-o umbră, de-o nălucă, / Frigurile ne apucă.
520 — Dintr-un cîrd de voinici /Ramas-am singur
p-aici.
521 — Duhul uşor şi zădarnic la orice vînt se supune.
522 — Frica este ruşinoasă, dar e sănătoasă.
523 — Frica n-are leac.
524 — Frica întotdeauna aduce primejdia.
525 — Frica mai mare decît spaima.
526 — Fricosul se sperie de umbra sa.
527 — I-a trecut rece prin spate.
528 — Inimă fricoasă, pururea ticăloasă.
529 ■ — Joc de frică pe nimică.
530 — Leul cît de mare, de cucurigu! cocoşului numai-
decît se tulbură.
531 -— Mai rău se sperie cineva de auzit decît de văzut.
532 — Nădejdea pe fugă, cetatea la .tufă.
533 — Nu mă călca pe opincă, că nu ştiu de ce ţi-e
frică.
534 — Omul păcătos e la toate fricos.
535 — Părul în cap i se zburleşte / De frică, cînd po
vesteşte.
FRICA 65
536 — Pe lup mulţi cîini îl latră, dar puţini îl încol

ţesc.
537 — Stă pitit ca iepurele şi ciuleşte urechile.
538 ■
—■ Teama şi iubirea conduc omenirea.
539 — Ţi se face părul măciucă.
540 — Unde-i frică şi ruşine.
541 — Unde-i frică, ruşinea nu se-ncurcă.
542 — Frica are ochii mari. 19

543 — Pe fricos toţi cîinii sar.
PROVERBE RUSEŞTI
544 — Cumătrul fricos nici nu cîştigă nici nu păgubeşte.

545 — Frica te face să treci muntele.
546 — Revolverul încărcat sperie un om, iar cel gol
patruzeci.
547 — Să nu te vezi în oglinda zmeului.
PROVERBE TURCEŞTI
548 — Cîţi de feliu sînt fricoşi, nici o jjădejde nu le

este.
ESOPIA : Cerbul şi cîinii, 185.
549 — Nu se poate cunoaşte inima unui tovarăş al

nostru, dacă nu am apreciat-o în vreme de teamă.
550 —- Zeii izbăvesc pe cel înfricoşat de spaima sa,
atunci cînd moartea se apropie de el.
PAPIRUS INSINGER, XX, 18 ; XIX, 3.
551 — Cine nu are încredere într-un prieten, îşi înva

ţă prietenul să se teamă de el.
66 FR IC A
552 — De ce ţi-e teamă nu scapi.

553 — Temîndu-te nu poţi ajunge sus de tot.
SYRUS, Sentinţe, 643 ; 660 ; 464.
554 — Frica dă aripi picioarelor.

555 — Mă tem de greci chiar cînd fac daruri20.
556 — Teama a dezvăluit totdeauna suflete nedemne.
VIRGILIU, Eneida, VIII, 224 ; II, 49 ;
IV, 13.
557 — Fricosul vede chiar şi primejdiile care nu exis

tă.
558 —■ N-au decît să mă urască, numai să se teamă de
mine.
559 — Odată ce teama se cuibăreşte în sufletul cuiva,
somnul nu-şi mai găseşte locul.
CICERO, Despre îndatoriri, 1, 28, 97.
560 — O privire înfricoşată trădează, de obicei, multe.

561 — Teama este caracteristica celor vinovaţi.
SENECA, Octavia, 1, 422 ; Epistole, 97, 16.
562 — Teama a creat mai întîi pe zei în lume.

STATIU, Tebaida, III, 661.
563 — Mulţi se tem de ochii lumii, dar de conştiinţă

puţini.
PLINIU CEL TÎNAR, Epistole, 30, 20.
564 — Cel care de frică renunţă la ceea ce ar putea

să-l conducă la obţinerea lucrului dorit, nu va realiza
niciodată un lucru mare.
IBN AL-MUQAFFA’, Kalila ţi Dimna, 101.
FRECA 67
565 —«- Frica este mai agasantă şi mai insuportabilă decît

moartea.
566 — Frica face cîte odată să ne crească aripi la căl-
cîie [...], alteori ne pironeşte picioarele şi ni le împie
dică.
567 — Nu-i om cît de fricos căruia să nu-i placă mai
bine să cadă deodată decît să fie toată vremea în cădere.
568 — Teama şi suspiciunea atrag şi îmbie lovitura.
MICHEL MONTAIGNE, Aforisme, 71 ; 71 ;
193.
569 — în sufletele fricoase niciodată n-a poposit noro

cul.
570 — Unul din efectele fricii este că ne rătăceşte sim

ţurile şi face ca lucrurile să ne apară altfel decît cum
sînt.
M. DE CERVANTES, Persile şi Sigismunda ;
Don Quijote de la Mancha, I, 20 ; I, 18.
571 — Cei ce urcă să nu-şi grăbească urcuşul ; dacă nu

din cumpătare, s-o facă din teama de a nu vedea so
sind prea curînd clipa cînd vor începe să coboare.
C. PfiREZ DE HERRERA, Scrisori.
572 — Natura a aşezat în toate vieţuitoarele frica şi

spaima ca un element de conservare a vieţii în esenţa ei,
prin care să se ferească de năvălirea relelor şi să le
alunge. însă aceeaşi natură nu ştie să păstreze măsura, ci
amestecă totdeauna frica salutară cu cea deşartă şi ne
întemeiată, aşa încît toate fiinţele, mai ales pe cele ome
neşti [...] le-am vedea pline de teroare-Pamică21. De alt
minteri semnul caracteristic al teroarei-Panice este că ea
nu-şi dă seama de cauzele ei, ci mai mult le presupune
68 FR IC A
decît lc cunoaşte, ba la nevoie îşi face din frică însăşi

o cauză a fricii.
FRANCIS BACON, (XXV, 388-389).
573 — Dintre toate viciile demne de dispreţ, teama

e. cea mai blestemată.
574 — Instinctul e lucru mare, / Eu am fost fricos din
instinct.
575 — Răbdarea e bună pentru fricoşi.
576 — Teama produce dezordine iar dezordinea îi ră
neşte pe cei pe care teama ar trebui să-i păzească.
577 — Un fricos este mai afurisit decît o oală de vin
cu var în ea.
SHAKESPEARE, Henric al Vl-lea, Henric al
IV-lea, partea întîi, II, 4 ; Henric al Vl-lea,
1, 1 ; Henric al Vl-lea, partea a doua, V, 2,
32—33 ; Măsură pentru măsură, III, 1, 76—79;
Henric al IV-lea, II, 4.
578 — Căinţa noastră nu e atît un regret după răul pe

care l-am făcut, cît o teamă de răul care ni se poate
întîmpla.
579 ■— Dragostea de dreptate nu este, la cei mai mulţi
oameni, decît teama de a fi năpăstuiţi de nedreptate.
580 — Făgăduim potrivit speranţelor noastre şi ne ţi
nem de cuvînt potrivit temerilor care le avem.
581 — Justiţia nu este decît o teamă cumplită de a nu
ni se lua ceea ce ne aparţine ; de aici provin consideraţia
şi respectul pentru toate interesele aproapelui şi scrupu
loasa sîrguinţă de a nu-i pricinui nici un prejudiciu ; tea
ma aceasta reţine omul în limitele bunurilor pe care i
le-a dat obîrşia sau împrejurările prielnice, şi fără ea ar
da necontenit iama peste alţii.
582 — Moderaţia de care dăm dovadă cînd ne merge
FR IC A 69
bine, nu e decît teama de ruşinea care rezultă din exce

sul avuţiei, sau frica de a pierde ce avem.
583 — Nu există fricoşi care să-şi cunoască totdeauna
toată frica.
LA ROCHEFOUCAULD, Maxime şi refle
cţii ; 48 ; 25 ; 15 ; 131 ; 128 ; 94.
584 — Copiii care se sperie de faţa care şi-au mînjit-o

sînt cu adevărat nişte copii ; însă (nu există) mijlocul de
a face ca ceea ce e slab in copilărie să fie foarte tare la
o vîrstă mai înaintată.
BLAISE PASCAL, Cugetări. Provinciale,
Opere ştiinţifice, 90—91.
585 — Frica ni s-a dat ca un semnal de alarmă, spre a

ne spori agerimea şi ingeniozitatea şi de a ne menţine
mereu în stare de alarmă în eventualitatea că ne-ar pîndi
vreun rău.
JO H N LOCKE, Cîteva idei asupra educa
ţiei.
586. Frica se naşte din slăbiciunea sufletului.

587 — Fericiţi sîntu aceia domni cărora ţările lor slu-

jescu din dragoste, nu din frică, că frica face urîciune,
şi urîciunea, cîtu de tîrdziu, tot izbucneşte.
M IRON COSTIN, Opere : Letopiseţul Ţării
Moldovei de la Aronu-Vodă încoace, I, 30.
588 — Frica este pretutindeni de dispreţuit şi pretutin

deni ea are urmări rele.
FRANgOIS FENELON, Educaţia fetelor, 83.
70 FR IC A
589 — Intr-inima ce intră frica neprietenului afară

scoate dragostea prietenului.
I, 55.
590 — Frica e un imbold ce trebuie cruţat. Să nu facem

niciodată o lege aspră dacă e de-ajuns una mai blinda.
591 — Frica ne creşte suferinţele, după cum dorinţele
se adaugă plăcerilor noastre.
CHARLES MONTESQUIEU, C aietej Maxime
generale de politică, 381 Caiete : Plăceri şi
fericire, 338.
592 — Nimic nu dovedeşte mai bine spaima decît ex

cesul de precauţie.
VOLTAIRE, Secolul lui Ludovic al XlV-lea.
593 — Frica este o cauză a rătăcirilor.

C. A. HELVETIUS, Note, maxime şi cuge
tări, 277.
594 — Ne înfricoşăm în faţa hotărîrilor violente ; dar

ele sînt pe măsura sufletelor puternice şi caracterele vi
guroase se odihnesc în extremis.
NICOLAS CHAMFORT, Maxime.
595 — îl tutuieşti pe diavol / şi te temi de o flacără ?

596 — Unui copil care s-a ars i-e frică de foc ; unui
moşneag pîrjolit de mai multe ori îi e teamă să se încăl
zească.
J. W. GOETHE, Faust, I Bucătăria vrăjito
rească ; Maxime şi reflecţii, 96.
597 — A te preface că dai crezare unei înşelătorii în

seamnă să fii nejustificat de fricos.
FRBfCA 71
598 — Oh, a te teme necontenit de duşmănie şi de înşe

lare este un lucru oribil. Dar foarte natural pentru acela
care geme în carceri.
SILVIO PELLICO, închisorile mele, 67 ; 82.
599 — Cu cît cineva este mai liniştit din partea fricii,

cu atît îl neliniştesc mai mult dorinţele şi pretenţiile.
ARTHUR SCHOPENHAUER, Aforisme asu
pra înţelepciunii în viaţă, 245.
600 — Prima datorie a unui bărbat [...] es,te aceea de

a învinge T e m e r e a . Trebuie să ne dezbărăm de Frică.
THOMA.S CARLYLE, Eroii, cultul eroilor şi
eroicul în istorie, 43.
601 — Fricosului / Dă o gînganie mică / Păru-n cap i

să ardică / Şi pielea i se-nfurnică.
602 — Omul fricos totdeauna umblă cu ghiaţa în sîn.
603 — N-are-mprejur biet nimica /D e unde să-şi_lege
frica.
ANTON PANN, Povestea vorbii, 356—357
604 — Exista oare ceva mai dezonorant decît să-ţi fie

teamă ?
EUGENE DELACROIX, Jurnal, I, 23.
605 — Teama este, cred, cea mai mare suferinţă mora

lă a copiilor ; a-i forţa să vadă de aproape sau să atin
gă obiectul care-i înspăimîntă e un mijloc de vindecare
pe care nu-1 aprob. Trebuie mai curînd să-i îndepărtezi
şi să-i distragi ; căci sistemul nervos' le domină constitu
ţia şi cînd au recunoscut că s-au înşelat, ei au încercat
72 FR IC A
o atît de violentă teamă de a se vedea constrînşi, incit

este prea tîrziu ca să mai piardă sentimentul fricii.
GEORGE SAND, Povestea vieţii mele, I,
I, 87.
606 — Omul se teme numai de ceea ce nu cunoaşte ;

prin cunoaştere poate fi înfrîntă orice teamă.
V. G. BELINSKI, (II, 70).
607 — După toate probabilităţile, frica este cea mai

chinuitoare dintre toate senzaţiile proprii naturii umane.
A. I. HERZEN, (II, 70).
608 —■ Teama secretă acizi ; dar dragostea şi încrede

rea sînt sucuri dulci.
H. W. BEECHER, Conferinţe.
609 — Unde e teamă e şi fărădelege : căci tulburarea

este semn de vină.
F. DE ROJAS ZORRILLA, Fiind rege nu poţi
fi şi părinte.
610 — Cu toate că în multe din aspectele ei, lumea vizi

bilă pare să fi luat naştere din dragoste, sferele invizi
bile au luat naştere din teamă.
HERMAN MELVILLE, Moby Dick, 206.
611 — Oamenii se deosebesc şi în felul de a le fi frică.

Unii sînt Ca struţii, îşi vîră capul în nisip şi nu mai vor
să ştie de nimic. Alţii, dimpotrivă, sînt înclinaţi să-şi
vadă mereu destinul înainte, pentru a se obişnui cu el.
THEODOR FONTANE, Păcatul. Cecile, 13-14
612 — Cine munceşte n-are timp să-i fie frică.

M. G. CERNÎŞEVSKI, (II, 70).
FR 'IC A 73
513 — Omului simplu îi place să arate în clipele de pri

mejdie că încearcă, sau încearcă chiar cu adevărat o
teamă mai mare de a nu pierde lucrurile încredinţate lui
sau propriile lucruri decît viaţa.
. L. N. TOLSTOI, Jurnal, I, 86.
614 — Păstorul urăşte oaia cea rîioasă de teamă pentru

turma sa.
615 — Teama de infern este un infern, iar dorul de p a
radis este un paradis.
' D. H. DJUBRAN, Miresele poienilor, 64.
616 — Frica pentru viaţă şi primejdia de moarte sînt

imbolduri puternice care fac pe om să îngenuncheze şi
îl împing să caute scăparea de natură la ceva ce este
deasupra naturii.
FRIEDRICH PAULSEN, Introducere în filo-
sofie.
617 — Singură cumpătarea poate să-i dea omului con

ştiinţa de tărie şi linişte sufletească, din care iar cumpă
tarea se naşte ; lipsa de cumpăt lasă în suflet neastîm-
părul — şi neastîmpărul acesta e frica, de care vrei me
reu să scapi prin noi fapte lipsite de cumpăt.
IOAN SLAVICI, Amintiri, 331.
618 — Cel mai mare păcat al oamenilor e frica, spaima

de a privi în faţă şi-a recunoaşte adevărul.
MIHAI EMINESCU, Scrieri politice ţi literare,
I, 6.
619 — Pentru frică nu-s poveţe...

ALEXANDRU VLAHUŢA, Versuri şi proză:
Iubire, 56.
74 FRflCA
620 -— Ce-i mai groaznic decît singurătatea ? Tovărăşia

unui fricos josnic.
ANA CONTA-KERNBACH, Pulbere, 10.
621 — Vizuina unui iepure chiar absent este plină de

frică.
622 — Dacă [...] o naţiune oarecare a luat hotărîrea să

domine lumea impunîndu-se prin teama faţă de forţa ei,
[...] trebuie să i ne opunem ; sub o astfel de dominaţie
viaţa pentru oamenii care cred în libertate nu ar mai
merita să fie trăită !
NEVILLE CHAMBERLAIN, (XXVII, 99).
623 — Bărbaţii au infinit mai puţin dispreţ pentru fri

coşi decît femeile, pentru că bărbaţilor curajul masculin
nu le făgăduieşte nici o felicitare.
624 — Copilul tău are să aibă spaimele agoniei, are să
moară şi are să fie îngropat. Şi toate astea le-ai creat tu.
625 — în infinitul timpului şi al spaţiului, ne-am întîl-
nit în aceeaşi nebuloasă, în acelaşi sistem solar, în ace
eaşi planetă, în acelaşi secol, în aceeaşi generaţie, în
aceeaşi ţară, în acelaşi loc, sub acelaşi acoperămînt, şi
totuşi ne urîm ori cel puţin ne sîntem indiferenţi, în
loc să ne aruncăm unii în braţele altora, inteligenţi şi
proşti, buni şi răi, înmărmuriţi de spaima naturii infinite
şi ostile.
GARABET IBRĂILEANU, Privind viaţa,
55-56 ; 36-37 ; 78.
626 — A aştepta şi a te pregăti nu e a pîndi. Numai

fricoşii pîndesc.
627 — Poate cele mai mari puteri : frica şi prostia.
FR IC A 75
628 — Nu cred că există alt sentiment omenesc mai pu

ternic ca frica. [...] Spaima e altceva. Groaza la fel.
Frica, pe scara senzaţiilor, stă mai jos decît groaza şi
decît spaima ; cu toate astea, ea e cea pe care o avem în
sînge, ea a întovărăşit pas cu pas omenirea în lentul ei
mers spre civilizaţie, de ea s-au slujit toate religiile şi
toate tiraniile ca să-şi stabilească atotputernicia şi tot
ea ne face să tremurăm şi astăzi în faţa forţelor oarbe
ale naturii, ca şi în faţa propriilor noştri semeni.
N. D. COCEA, Jurnal, 177—178.
629 — Un prieten fricos e mai periculos decît un
duşman, căci de duşman te fereşti, dar în prieten îţi pui
toată nădejdea.
630 ■—• Frica, groaza, specifică omului din secolul al
XX-lea e cea cauzată de vîrtejul evenimentelor. Parcă
am fi puşi în faţa unui şuvoi torenţial care cară cu el
obiecte ce nu se pot fixa. Din ceea ce ne înconjoară nu
putem opri nimic, măcar o clipă.
MIHAI RALEA, Valori, 62—63.
631 —- Nimic nu închide drumul cercetărilor ca frica

de erezie.
voi. Elanul insulei, 218.
632 — Numai cei fricoşi se arată / viteji cu muierea lor.

JOSE HERNÂNDEZ, întoarcerea lui Martin
Fierro.
633 ■— De oameni, şi numai de ei trebuie să ne temem,

mereu ; a te încrede în unii oameni, înseamnă să te
laşi deja puţin ucis ; oamenii, cînd sînt sănătoşi, n-ai
ce spune, te înfricoşează.
76 FRICA
634 — Niciodată nu ne temem îndeajuns.

635 — Secretul în viaţă, arma cea mai eficace spre
a ieşi din încurcătură este f r i c a ridicată la rangul de
virtute în momentul cînd reuşeşti să devii proprietarul
propriei frici, să o accepţi integral şi fără vreun re
sentiment.
L. F. CELINE, (XVIII, 189 ; 188 ; 186).
636 — Popoarele care luptă pentru libertatea lor nu

cunosc frica, ele sînt gata de orice sacrificiu.
637 -— Lucrul de care te temi în taină cu cea mai mare

groază, se întîmplă întotdeauna.
GESARE PAVESE, Meseria de a trăi (Jurnal
1935—1950), 89.
638 — Frica realiştilor de a nu se rătăci în labirintul

subiectiv al eului vine din voinţa de a explica totul
prin raţiune ; dar fără libertatea intuiţiei, în curînd
raţiunea se va găsi fără obiect.
ION VLASIU, In spaţiu,şi timp, III, 42. .
639 —• Adevăratul preţ al unei călătorii este frica.

Pentru că la un moment dat, atît de departe de propria
noastră ţară, de limba noastră [...] ne cuprinde un val
de frică şi o dorinţă instinctivă de a ne întoarce
la adăpostul vechilor obişnuinţe.
640 — Frica. în ziua cînd oamenilor nu le va mai fi
frică, ei vor începe să scrîe din nou capodopere, adică
opere durabile.
ALBERT CAMUS, Eseuri : Reflecţii despre
ghilotină, 53 ; Caiete, 44
F R IC A 77
641 — Dacă cineva săvîrşeşte o faptă într;adevăr cru

dă şi nedreaptă numai de frică, fapta aceea e urmata
de o căinţă apăsătoare.
ETHEL VOYNICH, Tăunul, 204-205.
642 — Există o compătimire izvorîtă din' egoism ;

teama de a nu ţi se întîmpla şi ţie nenorocirea altuia.
POMPILIU CONSTANTINESCU, Caleidos
cop, 4
643 — Şi-un mic „Aha“ / Naşte frica.

S. J. LEC, Aforisme, versuri, epigrame, 106.
644 — Marea, istovindu-1 'pe om, îl face superstiţios,

iar superstiţiile fac din el un fricos lipsit de voinţă.
645 — Nu e nimic mai înspăimîntător decît un prieten
care te trădează.
ALAIN BOMBARD, Naufragiat de bună voie,
120 : 120 .
646 — Ne vindecăm de frică prin frică.

647 — Fericiţi cei ce dorm fără să se teamă de vise.

OCTAVIAN PALER, Apărarea lui Galilei, 12.
648 — Oamenii lipsiţi de imaginaţie nu ştiu ce e frica

atîta timp cît o acţiune riscantă se desfăşoară conform
previziunilor lor. Ei sfidează viitorul şi adesea privesc
cu dispreţ mai mult sau mai puţin făţiş pe cei care
manifestă teama. Dar în momentul cînd aceşti oameni
se pomenesc într-o situaţie în care suferinţa şi moartea
par singura şi fatala ieşire, ei reacţionează în general
78 FRUCA
ca nişte animale orbite de frică şi, pradă panicii, nu

mai au nici o şansă de scăpare.
PER HANSSEN, Riscînd mai mult decît
viaţa, 53.
649 — Numai frica pierde omul.

PAUL ANGHEL, Săptămîna patimilor, 164.
650 — De animal ne este frică pentru că e imprevi

zibil, de [...] monstru-robot pentru că e inflexibil în
realizarea programului său, este deci prea previzibil,
între aceste două forme ale fricii se găsesc- o istorie
şi un destin uman modificat, diferenţa dintre ele mă
soară, prin emoţie negativă, tot ce s-a întîmplat cu
omul care, emancipat de natură, a ajuns să se teamă
-mai ales de el însuşi.
651 — N-are cum să-ţi fie frică decît înainte de ceva
sau după, dar, evident, nu chiar în timpul evenimentului.
ALEXANDRU 1VASIUC, Pro domo, 7—S ;
Vestibul.
652 — Pentru fricoşi malul celălalt va fi întotdeauna

prea departe.
RODICA TOTT, Firul Ariandei, 25.
653 •— Cei care se tem şi de umbra lor, probabil că

se cunosc foarte bine.
GIUSEPPE NAVARA, .locuri de ape.
654 — Să-ţi fie dor de fiara fricii, / S-o prinzi de vie-

ntr-o capcană, / Dar vorbele îţi ies din gură / în apă
rarea ei, şi mor / De mila fiarei jupuite / De mii de ori
de şfînta-i blană, / Frica surîde împrejurul făptU '
rilor. / Şi-n sinea lor.
CONSTANŢA BUZEA, Ştiind ce vrea şi ce
urmează, în voi. Ploi de piatră, 88.
FR IC A 79
FRICA DE MOARTE
O imensă dragoste de viaţă şi o pu

ternică încredere în trium ful ei spul
beră orice nelinişte în faţa morţii
ION DODU BĂLAN
655 — Omul se teme de moarte tot aşa cum copiilor le

e frică de întuneric.
PROVERB ENGLEZ
656 — Cine se teme de moarte şi-a pierdut viaţa.

PROVERB ROMÂNESC
657 -— Cine se teme de moarte, moare de frică.

PROVERB TURCESC
658 — în lumea voastră a morţii şi în cereasca lum e/

Ca să ne facă teamă, vreun lucru nicidecum e, / Că
nefiind nimica, nimicul nu-spăimîntă.
Katha-Upanişadg^Dialogul tînărului brahman
cu moartea, 35.
659 ■— Omul bun care a săvîrşit binele în zilele vieţii

sale cugetă fără frică de moarte.
Papirus Insinger, XVIII, 6.
650 — De ce te temi în faţa morţii, prostule ? Că doar

ea nu cruţă pe cel îngrozit de ea. Acum sau poate
peste 100 de ani, moartea este inevitabilă pentru toată
suflarea.
Panciatantra, Cartea I, Regele şi maimuţa,
Devotamentul hoţului, 135.
80 FRilCA
661 — Şi cei îndrăzneţi dau înapoi cînd văd că moar

tea se apropie.
SOFOCL.E, Antigona, 580.
662 — Cei fără minte doresc să trăiască, fiindcă se

tem de moarte în loc de bătrîneţe.
DEMOCRIT
663 — Ce este oare, de fapt, frica de moarte, dacă

nu a ne atribui o ştiinţă pe care nu o avem ?
PLATON, Apologia lui Socrate.
664 — Adesea, de frica morţii, îi cuprinde pe oameni

un atît de • mare dezgust de viaţă şi de a mai vedea
lumina zilei, încît întristaţi ei se sinucid, uitînd ca
izvorul grijilor lor este (tocmai) această teamă.
665 — Cele mai multe plăgi ale vieţii sînt nutrite de
frica morţii.
666 — Muritorule, ce preţuieşte pentru tine aşa de
mult, că eşti atît de plin de jale amară ? Lasă lacrimile,
netrebnicule, şi stăpîneşte-ţi văicărelile.
LUCREŢIU, Despre natura lucrurilor.
667 — Cînd nu te temi de moarte, vei învinge toate

greutăţile.
668 — A se teme de moarte e mai crud decît a muri.

SYRUS, Sentinţe, 520.
669 — Gare-i ascunzătoarea în care să nu intre frica

de moarte ?
670 — Sosirea morţii prea mare tulburare aduce.
FR IC A 81
671 — Viaţa ne este dată cu condiţia morţii ; spre ea

mergem. De aceea este o nebunie să ne temem de ea ;
pentru că cele sigure sînt aşteptate (şi numai) cele
nesigure sînt temute.
SENECA, Epistole, 82 ; 4 ; 97 ; 10.
672 — Cel căruia îi e frică de moarte se teme sau

de neantul senzaţiilor sau de alte senzaţii. Dar, dacă
nu vei avea senzaţii, nu vei simţi nici un rău. Şi dacă
vei dobîndi alte senzaţii, vei fi o altă fiinţă şi nu vei
înceta să trăieşti.
67.3 — Cînd se sfîrşeşte o acţiune, cînd o dorinţă, o
gîndire se stinge, aceasta se poate asemăna cu un fel
de moarte. Gîndeşte-te acum la perioadele vieţii, la co
pilărie, la adolescenţă, la tinereţe, la bătrîneţe. Trecerea
de la o perioadă la alta este o adevărată moarte ; e
oare aici ceva de temut ? [... |. Aşa va fi şi cu moartea ;
încetare, întrerupere ori scfiimbare a vieţii tale pămîn-
teşti.
MARC AURELIU, Către sine, Cartea a VlII-a,
185 ; Cugetări asupra vieţii, 56.
674 — întreaga înţelepciune şi vorbă a lumii se cu

prinde, în cele din urmă, în a învăţa să nu ne temem
a muri.
MICHEL. MONTAIGNE, Aforisme, 91.
675 — Am luptat şi încă mult ; credeam că pot să

înving, dar şi soarta şi natura mi-au zdrobit munca şi
străduinţele. Dar era în mine ceva ce s-a putut, pe
care nici unul din veacurile viitoare nu mi-1 va tăgădui
ca al meu şi anume ceea ce un învingător poate să
socotească drept al său : a nu mă fi temut de moarte,
cu chipul statornic, a nu fi cedat nici unuia dintre
82 FR IC A
semeni, a fi preferat o moarte curajoasă unei vieţi

netrebnice.
GIORDANO BRUNO, (XXIX, 32—33).
676 •— A fi sau a nu fi, iată întrebarea. E, oare, mai

nobil pentru suflet să preferi praştia şi săgeţile soartei
jignitoare, sau să înfrunţi cu arma o mare de dureri"
şi, împotrivindu-te, să le pui capăt ? Să mori : să
dormi ; nimic mai mult ; şi printr-un somn să ispră
veşti cu a inimii năpastă, cu miile de. ponoase pe care
în carnea ta le-ai moştenit. Iată sfîrşitul ce în mod
cinstit s-ar cuveni să-l vrem. Să mori, să dormi ; să
dormi : poate să visezi : dar aici e partea grea ! Căci
ce vise am mai avea în somnul morţii, după ce am
ieşit din muritorul înveliş ? Trebuie să ne oprim [...].
Şi astfel, gîndul ne preschimbă în laşi, iar strălucirea
firească a hotărîrii păleşte în umbra palidă a gîndirii.
677 — După ce a trecut teama de moarte, viaţa e mai
frumoasă decît atunci cînd era trăită în teamă.
678 — Viaţa pămîntească cea mai grea şi mai respin
gătoare, pe care vîrsta, boala, mizeria şi închisoarea
pot să o hotărască unei fiinţe este un paradis pe lîngă
teama ce-o avem de moarte.
SHAKESPEARE, Hamlet, III, 1, 56—88 ;
Măsură pentru măsură, V, 1, 398—399 ; III, 1,
127—130.
679 — Există o deosebire între a suporta moartea cu

rajos şi a o cîispreţui [...]. Cei mai capabili şi cei mai
curajoşi sînt cei care se agaţă de cele mai onorabile
pretexte, ca nu cumva să se gîndească la ea. Dar orice
om care ştie s-o vadă, aşa cum este o găseşte înspăi-
mîntătoare [...]. Tot ce poate face raţiunea pentru noi
FR IC A 83
e să ne povăţuiască să ne abatem ochii de la ea pentru

a-i opri pe alte lucruri.
120— 122.
680 — Moartea, fără să te gîndeşti la ea, e mai uşor

de îndurat decît gîndul, lipsit de primejdie, al morţii.
BLAISE PASCAL, Cugetări, Texte alese, 61.
681 — Un om care s-a situat deasupra fricii de moarte

este capabil să întreprindă totul şi din disperare face
să tremure chiar şi pericolul.
G. Ţ. OXENSTIERN, Cugetări, reflexii şi
maxime morale, II, 235.
682 — Dacă din toţi oamenii numai unii ar muri şi

alţii nu, atunci perspectiva morţii ar putea fi o mîhnire
dezolantă.
LA BRUYERE, Despre om.
683 — De ce ne-am teme de moarte, cînd în viaţă su

ferim atît de mult ?
FRANCOIS FENELON, Peripeţiile lui
Telemah, II, 103.
684 — Că o dată a muri, datoria firii, iară cu groaza

morţii a trăi, moartea morţii este.
685 — Groaza morţii mintea uluieşte şi primejdia fără
de veste toate simţurile amuţeşte.
I, 184.
686 — Micşorînd preţul vieţii, învăţăm a nu ne teme

de moarte.
EDUARD JUNG, Nopţile lui lung, 69.
84 FR IC A
687 — Dobitoacele sînt mai fericite decît noi. Ele se

feresc de rău, dar nu se tem de moartea de care nu au
habar.
CHARLES MONTESQUIEU, Caiete : Plăceri
şi fericire, 339.
688 — Cel ce moare înconjurat de mulţi martori,

moare totdeauna fără teamă.
VOLTAIRE, Secolul lui Ludovic al XTV-lea.
689 — Viaţă mai puţin fericită, mai puţin regret de

a o părăsi.
C. A. HELVETIUS, Despre spirit, 134.
690 Dacă ţinem la viaţă ne temem de moarte.

VAUVENARGLJES, Maxime şi reflecţii, 103.
691 — De moarte să-ţi fie frică numai cînd viaţa ta tu

ţi-ai petrecut-o tot în răutăţi.
692 — Iubirea de viaţă nu-i în fond decît frica de

moarte.
ARTUR SCHOPENHAUER, Aforisme asiipra
' înţelepciunii în viaţă, 5, 9.
693 — Moartea nu vine cînd o chemi, ci te ia cînd

nu te temi.
694 — Moartea nu este un rău. pentru că ea elibe

rează omul de toate relele şi odată cu bunurile îi ea
şi dorinţele. Răul cel mai mare este bătrîneţea, deoarece
îl lipseşte pe om de orice plăcere, lăsîndu-i în schimb
FRiSCA 85
poftele, şi aduce cu sine toate durerile. Totuşi oamenii

se tem de moarte şi doresc bătrîneţea.
cugetări, 322.
695 — Omul nu este ca mistreţul ; omul pierde pu

terile cînd îşi vede sîngele curgînd. în rana sa fiara nu
simte decît durerea şi asta o înfurie ; într-a sa, omul
presimte moartea — şi asta îl îngrozeşte
HONORE DE BALZAC, Maxime şi reflecţii,
127.
696 — Atîta timp cît trăieşte, omul nu poate să se

dăruiască cu totul intereselor acestei lumi. Tocmai din
cauza asta este moartea atît de înspăimîntătoare, cînd
se gîndeşte la ea omul plin de viaţă. Cînd, în schimb,
moartea se apropie datorită unei răni, bolii, bătrîneţii,
omul încetează să se gîndească la cele vii şi moartea
încetează să-l înspăimînte.
697 — Moartea e somn. De ce să te temi de somn ?
[...]. Cum să nu te temi de somn ? Dar de ce să te
temi de el, de vreme ce el e odihnă, e schimbare a
vieţii.
L. N. TOLSTOI, Jurnal, II, 174 ; I, 237.
698 •— Mă tem ? De cine să mă tem ? / De moarte

nici de fel. / Portarul casei tatălui meu / Mă sperie
la fel.
EMILY DICKINSON, Timpul şi eternitatea.
699 — în fond cauza pentru care ne temem de moarte

este tot viaţa, sau mai degrabă supravieţuirea.
700 — Că moartea ne face să pierim în întregime,
86 FRllCA
e tot ce se poate. Nu sînt eu acela care să vă contrazic,

în cazul acesta însă n-avem de ce să ne temem de
dînsa. Sînt, ea nu mai este ; este, eu nu mai sînt.
ANATOLE FRANCE, înaintea marii tăceri ;
92 ; Grădina lui Epicur, 29.
701 — Moartea [...] are nobleţea şi rafinamentul ei,

se sălăşluieşte în inimi, dar să n-o lăsăm să pună stă-
pînire pe cugetul şi gîndurile noastre.
THOMAS MANN, Prefaţă la Muntele vrăjit,
XI.
i
702 — Nu de moarte mă cutremur, ci de veşnicia ei.
ALEXANDRU VLAHUŢA, Din prag.
703 — De ce să te temi de moarte ? Este probabil

cea mai frumoasă aventură a vieţii.
CHARLES FROHMAN, Opere alese.
704 — Frica de moarte ne face să iubim munca, şi

asta ni-i toată viaţa.
705 — Pentru ce ar fi mai dificil să mori, adică să
treci de la viaţă la moarte, decît să te naşti, adică să
treci de la moarte la viaţă ?
JULES RENARD, Jurnal, 415 ; 491.
706 — Bărbaţii se tem mai mult de moarte decît fe

meile pentru că au sentimentul trecutului mai puternic,
pentru că au inteligenţa şi imaginaţia mai vii şi pentru
ca ei sînt elementul activ în crearea vieţii. Viaţa, cu
cît e mai intensă şi mai conştientă, cu atît are mai
multă oroare de neant.
GARABET IBRĂILEANU, Privind viaţa,
55—56.
FRlîlCA 87
707 — De moarte nu te teme, şi de viaţă să nu fii

cu grijă !
NICGLAE IORGA, Cugetări, 302.
708 — Sînt convins, că în timp de epidemie, frica de

moarte omoară mai mulţi oameni, decît însuşi flagelul.
W. S. MAUGHAM, Fumul amăgirilor, 123.
709 — Nicăieri nu e atît de neputincioasă mintea noas

tră, ca în faţa mormîntului deschis. Aici se frînge
zborul ei, avîntul i se curmă şi ca o pasăre rănită se
zbate zadarnic, să se mai ridice în văzduh. In clipa
cînd simţi rotind deasupra frunţii tale îngerul morţii,
cînd desluşeşti adierea înfricoşată din aripile lui înghe
ţate, atunci sufletul tău se opreşte în drum şi stă pironit
locului fără putere şi fără ajutor, ca un drumeţ înfrînt
în mijlocul unei pustietăţi* Toate gîndurile, toate îndem
nurile tale fug în aceste clipe, ca o turmă de căprioare
speriate şi tu rămîi aşa despoiat şi grozav de părăsit...
întreg rostul ţi-e copleşit de o singură putere rece şi
nemiloasă : legea trecerii eterne.
OCTAVIAN GOG A, Precursori, 275.
710 — Numai atunci s-ar lăsa muritorii judecaţi în

iubirea lor de alţi muritori şi şi-ar lăsa luate în pace :
femeia, ţara, credinţa, cînd iubirea lor ar fi biruită
de frica de moarte.
VASILE PÂRVAN, Memoriale : Parentalia,
224.
711 — înainte de a mă naşte am fost o veşnicie

întreagă „nimic". De ce mă tem acum de aceeaşi „ne-
existenţă" cu care am avut o veşnicie întreagă prile
88 FR IC A
jul de a mă obişnui, — şi-n care am fost deja ? Nu

înţeleg.
712 — Nu înţeleg de ce se tem oamenii aşa de mult
de moarte. Moartea cînd le păşeşte pragul îi găseşte
doar pe cei mai mulţi morţi deja de mult timp şi nu
are ce să le mai ia.
LUCIAN BLAGA, Opere, VII, 6 8 ; (XXVI,
126).
713 — Românul adevărat nu-şi doreşte moartea, dar

nici nu se teme de ea. Limba ne oferă o dovadă. Ro
mânul are o expresie uzuală,, străveche, pentru moartea
obişnuită, eon-violentă : „moarte bună“.
PETRE STRIHAN, Moara albastră, 123.
714 ■ — Moartea nu trebuie să ne înspăimînte. Este

punctul final, către care omul lunecă cu fiecare clipă,
din momentul naşterii lui [...]. Ea trebuie însă să ne
îngrozească numai dacă în cursul existenţei n-am cons
truit nimic, sau dacă în lumea măruntă a înconjurăto
rilor noştri am fost străini de fapta bună sau de gîndul
mai înţelept.
ALEXANDRU SABIA, Execuţia de primăvară,
322.
715 — într-adevăr, dacă frica de moarte este o evi

denţă, evidenţă este şi faptul că această frică, oricît
de mare ar fi ea, n-a fost niciodată suficientă pentru a
descuraja pasiunile omeneşti. Bacon are dreptate cînd
spune că nu există pasiune atît de slabă încît să nu
poată înfrunta şi stăpîni frica de moarte. Răzbunarea,
iubirea, onoarea, durerea, o altă frică, ajung s-o în
vingă.
ALBERT CAMUS, Caiete, 40S.
FR IC A 89
716 — Moartea e un fenomen simplu în natură, numai

oamenii îl fac înspăimîntător.
717 —■ Teama de moarte cred că e cu atît mai mare
[...] cu cît sîntem, de pildă, mai puţin legaţi de viaţă.
MARIN PREDA, Cel mal iubit dintre pămîn-
teni, I, 7 ; II, 340.
718 — Ceea ce ne ameninţă cu moartea ne întoarce

violent cu faţa spre soare.
OCTAVIAN PALER, Apărarea lui Galilei, 66.
719 — Moartea nu sperie pe nici un om demn. Ceea

ce sperie pe orice bărbat sau femeie demnă, ceea ce
sperie poporul este gîndul jugului.
720 — Numai copiii ştitî să moară, monseniore. Fiindcă

n-au apucat să înveţe frica şi laşitatea.
ILEANA VULPESCU, Proză, 45.
721 — Sîntem oameni şi moartea ne aşteaptă la coturi

de drum / Dar nu ne oprim nicidecum. / Celui ce-nfri-
coşat se opreşte / Tot i se coboară ea moartea în cale.
NTCOLAE LABIŞ, Albatrosul ucis : Moartea
celor puternici, 243.
FRICA DE VIAŢĂ
722 —■ Din felul în care mă impresionează lucrurile

mici, mă întreb ce dureri îmi rezervă viitorul.
723 — Mereu frica de viaţă, şi, cînd a trecut, nu pot
lua ochii de la ea.
JULES RENARD, Jurnal, 15 ; 945.
90 FR IC A
GROAZA
724 — Cine ar putea să-şi ţină lacrimile, în timp ce

povesteşte asemenea grozăvii.
725 — Groaza pune aripi picioarelor.
726 — Mă înfior povestind.
727 — Sufletul meu se îngrozeşte cînd îşi aduce aminte.
VIRGILIU, Eneida, 2, 6 ; 8, 324 ; 2, 204 ;
2, 12.
728 — Urmele paşilor îngrozesc.

HORAŢIU, Epistole, 1, 1, 74.
729 — Naufragiatul se îngrozeşte pînă şi de apele li

niştite.
OVIDIU, Ponticele, 2, 7, 8.
730 — Mai tare mă clatină groaza căderii decît lovi

tura.
731 — Cînd vede groaza, / Fuge ca cîinele cu coada

între picioare.
732 — Mai bine un sfîrşit groaznic, decît o groază

fără de sfîrşit !
KARL MARX, 18 Brumar al lui Ludovic
Bonaparte, 97.
733 — Groaza e o mare vrăjitoare. în faptul serii,

ea şopteşte în urechile oamenilor cîntece fermecate,
jnspirîndu-le gînduri sinistre. Oamenii tremură atunci
FR IC A 91
de spaimă, iar peisajul zîmbitor din preajma lor e

văduvit de orice frumuseţe.
SELMA LAGERLOF, Povestea lui Gosta.
Berling, 113.
734 — Ne îngrozim de momentul cînd unui prieten

nu-i mai putem spune „tu“.
TUDOR BOGDAN, Starea de crepuscul, 129.
735 — Groaza e memoria viitorului.

MIŞEL1E
736 — Cineva poate zîmbi şi zîmbi într-una,/ şi să

fie totuşi mişel.
SHAKESPEARE, Hamlet, 1, 5.
737 — Mişelul ameninţă numai dacă e singur.

GOETHE, Torquato Tasso, II, 3.
738 — Mişelia e mai mult decît frică ; e frica ce

primeşte o înfruntare fără să zică nimic, ce fuge de pri
mejdie, e frica transformată în faptă.
739 — Mişelia e mai nenorocită decît cel mai cumplit
viciu, deoarece nimiceşte toate virtuţile.
740 — Omul nu e stăpîn pe simţămintele sale, dar e
stăpîn pe faptele sale : nu te poţi apăra să nu fii fricos,
dar poţi să nu fii mişel...
ERNEST LEGOUVfi, Părinţi şi copii în al
XlX-lea secol, 173, 175 ; 177—178.
741 — E un mişel acela care-şi doreşte duşmanii în-

genunchiaţi în nenorocire.
92 FR IC A
SPAIMA
742 — Pe cel înspăimîntat şi umbra lui îl înspăimîntă.

BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual,
123.
743 — Spaima este un sfetnic prost.

R. W. EMERSON, Eseuri : Prudenţă, ISO,
744 — Spaima existenţială constă şi în spaima lipsei

pîinei celei de toate zilele. Au fost şi în Egipt şi în
Iudeea şapte ani graşi şi şapte ani slabi ; însă astăzi se
trăieşte numai de la mînă pînă la gură. Magnaţii au
spaima crahurilor, iar săracii — teama de şomaj.
CONSTANTIN BRÂNCUŞI, (XXXII, 229).
745 — Spaima metafizică te reduce la anonimat, ară-

tîndu-ţi minciuna şi neputinţa. Rostul metafizicii e poate
tocmai acesta : să te facă să-ţi uiţi numele.
LUCIAN BLAGA, Ferestre colorate, 127.
FRICA GENEREAZĂ VICII
746 — Cînd corabia se îneacă, şoarecii fug.

PROVERB ROMÂNESC
747 — Ura, zavistia, frica, nasc vicleşug.

COCCEIANUS DIO CASSIUS, Carte, 59.
748 — Teama este ca şi leacurile violente, ce se între

buinţează în boalele grave ; ele curăţă, dar schimbă fi
rea şi tocesc organele : un suflet condus prin teamă
este totdeauna mai slab.
FR A N ţO IS FfiNELON, Educaţia fetelor, 36.
36.
FR IC A 93
749 — Teama ascunde adevărul.

MIGUEL UNAMUNO, Viaţa lui Don Quijote
şi a lui Sancho, XVIII.
750 — Pe puntea dintre frică şi prudenţă se plimbă

marii iezuiţi.
ION VLASIU, în spaţiu şi timp, II, 199.
751 — Spaima este o formă de existenţă în care un

om nu poate trăi mai multă vreme, fără a suferi defor
mări. Cînd condiţiile de viaţă nu se pot schimba, per
soana respectivă va căuta să-şi găsească o nouă stabi
litate, refugiindu-se în mecanisme de apărare care de
formează caracterul şi, de multe ori, din „ te a m a d e
s p a im ă “ va eşua în re a c ţia p r e v e n t i v ă a a g r e s iv ită ţii, în
care atacul pare a fi cea mai bună formă a apărării.
E. E. GEISSLER, Mijloace de educaţie, 164.
...DAR ARE ŞI ROL POZITIV
752 — Frica păzeşte viile.

PROVERB ALBANEZ
753 — Frica dă aripi.

PROVERB FRANCEZ
754 — Frica păzeşte pepenii.

755 — Unde nu-i frică, ruşinea nu se încurcă.
756 — Pe oamenii necinstiţi îi înfrînează de la rele

teama, nu mila.
94 FR3JCA
F-îi-vr* -
757 — împărăţiile le străjuieşte frica.

SENECA
758 — Teama îndreaptă întotdeauna, teama alungă

păcatul, teama striveşte viciul, teama îl face pe om
învăţat şi sîrguincios.
759 — Unde nu este frică nu este sănătate.
ISIDORUS DE SEVILLA, Solilocvii.
760 — Şi unde dragostea adevărată nu este, acolo

cinstea este de frică, şi unde cinstea se face de frică,
acolea îndămîna vremii se cearcă, şi să aşteaptă, în
carea nici frică să-i mai fie, nici cinstea carea de frică
îi da de bună voie în ocară să i-o întoarcă.
I, 56.
761 — Cîinii sînt paza oilor.

762 — Groaza şi frica devin creatoare.

NICOLAE TAUTU, împlinire, II, 91.
TOTUŞI, N U EDUCAŢI PRIN FRICĂ !
763 — E preferabil ca educaţia copiilor să se facă

prin dezvoltarea pudoarei şi prin bunăvoinţă decît prin
frică. .
764 — Este de datoria părinţilor ca să deprindă pe
copiii lor să se poarte bine din convingere şi nu din
teama de cineva.
TERENTIU, Adelphoe, 57—58 ; 74—75
FR IC A 95
765 — Amoral este cine distinge binele de rău numai

din instinct sau de frică. De aceea educaţiunea care se
reazemă numai pe temerea pedepsei, este o dresare, nu
o educaţiune, căci lasă amoralitatea netulburată.
766 — în educaţie, frica trebuie să rămînă cel din

urmă mijloc, instrumentul ultimei extremităţi, acela la
care nu se recurge decît numai cînd celelalte toate au
rămas neîndestulătoare. Acest principiu implică însă cu
noaşterea diferitelor mijloace educative, adică cultură
psihologică întinsă, lucru ce se dovedeşte a fi ceva mai
greu decît aerul fioros şi vărguţa de alun.
ANA CONTA-KERNBACH, N oţiuni de pe
dagogie,^ didactică şi metodică, 106.
FRICA — CURAJ
767 — Frica dă curaj.

PROVERB ITALIAN
768 — Fricosului îi place să vorbească despre curaj.

PROVERB RUSESC
769 — Fricosul alungat se face viteaz.

PROVERB TATARASC
770 — Aşa cum curajul pune în primejdie viaţa, frica

o apără.
LEONARDO DA VINCI, (VII, voi. II, 131).
96 FRUCTA
771 — Fricosul se sperie înaintea primejdiei, laşul în

timpul ei, curajosul după ea.
J. P. RICHTER, Culegere de articole şi
poezii.
772 — Pe cît de repede se sperie, pe aut de repede

capătă curaj oamenii slabi.
HONORfi DE BALZAC, Vicarul din Tours,
41.
773 — Deosebirea dintre un om curajos şi un om tri-

cos constă în aceea că primul, fiind conştient de pe
ricol, nu simte frica. Iar al doilea simte frica fără a
fi conştient de pericol.
V. O. KLIUCEVSKI, (II, 37—38).
774 — Frica e a trupului : trupul tremură. Curajul

e al sufletului : >sufletul n-are cum să tremure.
BARBU ŞTEFĂNESCU-QELAVRANCEA,
775 — Micul beneficiu al fricii : de a încerca să dai

curaj altora.
776 — Este o frică în care trebuie să respecţi preve

derea şi un curaj în care trebuie să dispreţuieşti ne
bunia.
777 — Frica are mai multă imaginaţie decît curajul.
778 — Unii poartă în ei o inimă de leu, alţii de

iepure.
MIHAIL SADOVEANU, Zodia cancerului,
114.
FM CA 97
779 — Sînt mulţi oameni buni care ar vrea să triumfe

adevărul, n-au însă tăria curajului să se impună ; flori
rare înăbuşite de stufişuri sălbatice şi brutale.
POMPILIU STOIAN, Caleidoscop, 87.
780 — Nu eşti curajos decît cînd ai frică în acelaşi

timp.
ERICH MARIA REMARQUE, Camarazii,
168.
781 — Cine are curaj de teamă, are şi teamă de curaj.

DUMITRU C. MAZILU, Mini-Maxime.
782 — în faţa curajului teama e o umbră, dar nu a

lui.
53.
783 — Curajul »se află în noi, adesea, mort de frică.

FRICA — RAŢIUNE
784 — Teama oarbă, pe care o conduce raţiunea vă

zătoare, reuşeşte să calce cu un pas mai sigur decît
raţiunea oarbă care, fără frică, bîjbîie. A te teme de
ceea ce e rău, te scapă adesea de ceea ce e şi mai rău.
SHAKESPEARE, Trolius şi Cresida, III, 2,
74—77.
FRICĂ — SPERANŢA
785 — Dorinţa învinge teama.

MATEO ALEMAN, Guzmân de Alfarache.
98 L A ŞIT A T E
786 — Speranţa şi teama sînt nedespărţite, şi nu

există teamă fără speranţă, nici speranţa fără teamă.
LA ROCHEFOUCAULD, Maxime şi re
flecţii, 150.
787 — Singura diferenţă pe care o găsesc între inima

unui bogat şi cea a unui sărac este că prima este plină
de teamă şi a doua de speranţă.
G. T. OXENSTIERN, Reflecţii şi maxime
morale, II, 293.
788 — Orice lucru poate fi întîmplător cauză de spe

ranţă sau teamă.
789 — Imaginea unei primejdii inspiră teamă ; a unei

bucurii, dorinţi violente.
790 — Dacă e adevărat că ne temem de lucrurile
care nu se întîmplă, apoi nădăjduim altele mult mai
numeroase care nu se var întîmplă [...]. Şi fiindcă ne
petrecem viaţa mai mult nădăjduind decît dobîndind,
speranţele noastre sînt cu mult mai înmulţite decît
temerile.
CHARLES MONTESQUIEU, Caiete: Despre
om, 333.
CE ESTE LAŞITATEA ?
791 — Laşitatea pare să fie o slăbiciune a sufletului

provocată de frică.
TEOFRAST, Caracterele.
792 — Laşitatea este mama cruzimii.

MONTAIGNE, Aforisme, 101.
L A ŞIT A T E 99
793 — înţeleg prin laşitate talentul de menajare şi de

acomodare josnică, care nu lasă să se supere pe cei ce
se detestă.
EDMOND şi JULES GONCOURT, Pagini de
jurnal, I, 272.
794 — Laşitate : boală din faţa căreia o iau toţi la

sănătoasa.
LAŞITATE (LAŞ)
Omul laş este totdeauna laş. El este

privit cu milă şi dispreţuit. Nimic nu
degradează ca laşitatea.
* PAUL DOUMER
795 — Cade boul, multe cuţite ies.

796 — Laşul are moartea deasupra capului.
797 — Laşul nu se bucură, nici nu se întristează.
798 — Negustorul laş nu pierde, dar nici nu cîştigă.
799 — Scorpionul înţeapă şi tot el ţipă.
PROVERBE ARABE
800 — Oamenii laşi sînt cruzi.

PROVERB ENGLEZ
801 — Laşul vorbeşte ca un tigru, dar luptă . ca o

şopîrlă.
PROVERB INDIAN
802 — A arăta călcîile.

803 — A scoate castane din foc cu mîna altuia.
100 L A Ş IT A T E
804 — Cînd corabia se îneacă, şoarecii fug.

805 •— Cînd e bolnav leul, iepurii îi sar în spinare.
806 — Cînd lupul îmbătrîneşte, toţi căţelandrii îşi fac
rîs de dînsul.
807 — Copacul cînd cade jos, toţi cu topoarele pe
el se pun.
808 •— De la copacul căzut şi babele culeg crengile.
809 — După ce leul moare, mulţi se găsesc să-l ju
poaie.
810 — Lupul cînd îmbătrîneşte, atunci şi şoarecii în
calecă pe el.
811 — Pe leul mort şi şoarecii se caţără.
812 — Taie mămăliga-n două de viteaz ce e.
813 — Cel ce fuge şi se teme de toate şi nu suportă

nimic devine laş.
814 — La un laş, frumuseţea corpului şi forţa nu sînt
potrivite şi izbesc neplăcut.
PLATON, Menexeu, 246.
815 — Laşul nădăjduieşte deci prea puţin, deoarece

se teme de orice.
ARISTOTEL, Etica nikomahică.
816 — Nici laşul nu va găsi / poartă pe unde să

scape.
A. DE VARROS, Proverbe morale.
817 — Să ştii că laşitatea înseamnă moarte.

IBN AL-MUQAFFA’, Kalila şi Dimna, 176.
L A ŞIT A T E îoi
818 — Lucrurile nu sînt atît de dureroase, nici atît

de grele prin ele însele, dar slăbiciunea şi laşitatea
noastră le fac astfel.
819 — O forma a laşităţii este aceea care a introdus
în luptele noastre individuale doi, trei sau patru mar
tori.
820 — Să nu te miri că cel pe care l-ai văzut ieri
atît de îndrăzneţ, îl vezi atît de laş mîine.
MONTAIGISfE, Aforisme, 176; 101; 177.
821 — Este hazliu faptul că unii îşi îngăduie să spună

oamenilor în scris ceea ce n-ar îndrăzni să le spună de
ia obraz.
VOLTAIRE, A. M. Poree, 7 ianuarie 1729.
822 — Laşul are mai puţine jigniri de înghiţit decît

ambiţiosul.
VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii, 116.
823 — A spune că omul care îşi curmă singur viaţa

e laş, mi se pare tot atît de ciudat ca a spune că e laş
acela care moare de nişte friguri primejdioase.
J. W. GOETHE, Suferinţele tînărului
Werther, 59.
824 — Obraznicul e totdeauna laş.

CHARLES IAMB, Eseurile lui Elia : Erori
populare, 276.
825 — Merită oare să-ţi păstrezi viaţa prin laşitate ?

UGO FOSCOLO, Ultimele scrisori ale lui
Iacopo Ortis, 1966.
10 2 L A ŞIT A T E
826 — Este un suflet laş acela care se codeşte, se

pitulează şi se vaită atunci cînd se adună nori pe cer
sau se arată numai în depărtare.
827 — Oarecare temere este trebuincioasă pentru men
ţinerea noastră în lume ; laşitatea este numai exagera
rea ei.
ARTHUR SCHOPENHAUER, Aforisme asu
pra înţelepciunii în viaţă, 386—387 ; Viaţa,
amorul, moartea, 213.
828 — Cînd eşafodul, sau orice alt martiriu, este ine

vitabil, a te teme cu laşitate, a nu putea înainta către
el [...] este un semn de mizerabilă degradare sau ig
noranţă.
829 — La copaciul căzut toţi alerg să taie crăngi.

830 — Sînt mulţi care iubesc, predică, susţin şi

făptuiesc neabătut dreptatea, cinstea, ordinea, respecta
rea legilor, corectitudinea, îndeplinirea îndatoririlor
faţă de oricine, dreapta împărţire a răsplăţilor şi pe
depselor, fug de vinovăţie, dar aceasta nu din virtute,
nici ca virtute, nu din delicateţe, nici din mărinimie,
din forţă, ori din corectitudine sufletească, nu dintr-o
predispoziţie, nici din pasiune, ci din laşitate şi sărăcie
lăuntrisă, din nepăsare, din inerţie şi din slăbiciune
exterioară ori interioara, fiindcă neputînd (din slă
biciune), neavînd (din lene) ori neîndrăznind (din la
şitate) nici să se bizuie pe ei înşişi, nici să se apere
singuri, vor ca legea şi societatea să vegheze asupră-le,
L A Ş IT A T E 103
să vadă de ei şi să-i apere fără ca ei să mai tru

dească, intr-aşa fel incit să se lase în grija ei.
cugetări, 307.
831 — Cînd ai descoperit în tine o slăbiciune, în loc

să o ascunzi, corectează-te fără ocolişuri. Dacă su
fletul n-ar avea de luptat decît împotriva trupului !
dar el însuşi are înclinaţii rele şi ar trebui ca o parte
a sa, cea mai mică dar cea mai bună, să lupte fără
încetare. Pasiunile trupeşti sînt toate rele. Cele ale
sufletului, cînd sînt rele, sînt adevărate cancere : in
vidia eter; laşitatea este atît de rea, îneît ţine şi de
trup şi de suflet.
832 — Omul cel mai hotărît prin firea lui este laş
cînd ideile sale sînt şovăielnice.
EUGENE DELACROIX, Jurnal, I, 18 ; 23.
833 — Nu vă miraţi ; de cînd se-nvîrte globul, ti

rania cu laşitatea-i soră.
SANDOR PETUFI, Moartea iernii.
834 — Cei ce rabdă jugul şi a trăi mai vor / Merită

să-l poarte spre ruşinea lor !
DIMITRIE BOLINTINEANU, Cea de pe
urmă noapte a lui Mihai cel B rav22, în voi.
Glasurile patriei, 107.
835 — Ei adesea ţi se dau drept amabili. Dar aceasta

a fost totdeauna isteţimea celor laşi. Da, laşii sînt
isteţi.
FRIEDRICH NIETZSCHE, Aşa grăit-a Za-
rathustra, 1, 76.
104 L A ŞIT A T E
836 — Din laşitate ne dăm înapoi din faţa muncii,

fugim din faţa ostenelii ce ni-o impune, precum tot
din laşitate dezertăm din luptă, fugim din faţa ina
micului, din faţa pericolului, din faţa morţii. Din
laşitate omul slab sau egoist, laş în orice caz, nu pri
meşte datoriile grele sau periculoase, se teme să-şi
asume sarcinile unei familii, dă înapoi, fuge din faţa
a ceea ce viaţa aduce cu ea ca necazuri dar şi ca
bucurie şi frumuseţe.
837 — Laşitatea este, cu minciuna, lucrul cel mai
înjositor din lume.
rajul, 62 ; 61.
838 -— E un merit şi o putere să ştii să refuzi. Ade

seori numai un fel de laşitate opreşte refuzul pe buze.
839 — Ce animal lipsit de logică e şi omul ! îi în

moaie orice ură vorba de spirit a mişelului care urcă
eşafodul şi scîrba îl cuprinde cînd vede pe omul, slă
vit pînă ieri, că se face mişel.
ANA CONTA-KERNBACH, Pulbere, 7.
840 — E un laş acela care n-are curaj să spună ade

vărul de frica pedepsei ce şi-ar atrage-o.
NICOLAE MOISESCU, Conducerea vieţii
emotive, intelectuale, instinctive şi sociale.
841 — Copiii nu-nţeleg ce vor : / A plînge-i cu-

minţiia lor, / Dar lucrul cel mai laş din lume / E
un bărbat tînguitor.
L A Ş IT A T E 105
842 — Viaţa-i datorie grea / Şi laşii se-ngrozesc de

ea / Să aibă tot cei laşi ar vrea / Pe neluptat.
GEORGE COŞBUC, Lupta vieţii ; Moartea
lui Fulger.
843 — în faţa unei fiare sălbatice nu e voie să dai

dovadă de laşitate [...]. Trebuie să alegi : sau omori
tigrul, sau vei fi sfîşiat de el.
MAO TZEDUN, Articole şi cuvîntări alese,
I, 164.
844 — Mai rea diecît războiul şi trădarea e laşita

tea de care dau dovadă democraţiile burgheze.
ERNEST HEMINGWAY, (XXIII, 181).
845 — Laşitatea seamănă cu prudenţa şi se deose

beşte de ea ca plumbul de platină.
846 — Raţiunea a făcut din poltroneria noastră o

armă.
847 —: Laşul îşi pierde mai mult decît propria-i

viaţă.
JULIUS FUCIK, Reportaj cu ştreangul de
gît, 45.
848 — Laşul spune : trebuie să trăiesc ! De ce tre

buie ? Laşii trebuie să moară.
849 — O tăcere laşă are totdeauna consecinţe foarte
grave.
850 — Nimic nu-ţi iartă mai greu un prieten decît
nedelicateţa de a-i denunţa laşitatea. Ceea ce pro
106 L A ŞIT A T E
bează că prietenia se întemeiază pe sentimentul unei

mîndrii pe care ne-o suscităm reciproc.
IO N VLASIU, In spaţiu şi timp, III, 95 ; 98 ;
76.
851 — Laşii n-au dreptul să moară în picioare.

852 — Pe un laş, pe un trădător, nici moartea nu-1
spală de ruşine.
853 — Pentru o mamă nu-i totuna să afle că fiul
ei a fost un laş sau un om demn.
NICOLAE TĂUTU, împlinire, III, 95 ;
208 ; 255.
854 — Laşitatea cea mai deînţeles e cea în faţa

morţii.
139.
855 — Cînd cedezi într-o problemă, sfîrşeşti prin a

ceda în toate, victimă a propriei tale laşităţi.
VINCENZO şi LUIGI PAPPALETTERA,
Zbirii au cuvîntul, 200.
LAŞITATE — CURAJ
856 — Bravii şi înţelepţii pot să ierte şi să scuze

acolo unde laşii şi proştii nu dau dovadă de milă.
BENJAMIN FRANKLIN, Almanahul sărma
nului Richard.
857 — Laşitatea e lucrul pe care tinerii îl iartă cel

mai greu, căci, de obicei, ei văd în curaj meritul su
prem şi scuza tuturor viciilor.
A. S. PUŞKIN, Dama de pică.
L A ŞIT A T E «07
858 — Viaţa, ca şi glonţul, îl cruţă pe omul curajos

şi-l loveşte pe cel laş.
859 — Eu nu sînt dintre aceia care socotesc im

pertinenţa drept curaj şi delicateţea laşitate.
D. H. DJUBRAN, Curiozităţi, 501.
860 — Laşitatea este josnică, însă este şi nătîngă ;

de altminteri, laşul îşi socoteşte greşit odihna şi si
guranţa. Şi una şi alta se dobîndesc prin sforţări,
prin curaj.
rajul, 62.
861 — Nu-i pentru laşi o insultă : / nici curajul

nu-i ajută.
S. J. LEC, Aforisme, versuri, epigrame, 108.
862 — Numai laşul cunoaşte puterea curajului.

PETRE BOTEZATU, N ote de trecător, 206.
863 — Omul perfid e un laş, care are totuşi curajul

să te lovească pe la spate.
RODICA TOTT. Firul Ariadnei, 60.
LAŞITATE — TĂRIE DE CARACTER
864 — Observă-te mai bine ; sînt împrejurări cînd

laşitatea ţi-o interpretezi ca tărie de caracter ; cînd
te reţine de la o faptă rea.
LUCIAN BLAGA, în voi. Opere, VII, 71.
II. CUTEZANŢĂ, ÎNDRĂZNEALA
CE ESTE CUTEZANŢA (CUTEZĂTORUL),

(ÎNDRĂZNEALA ?)
865 -— îndrăzneala e o forţă extraordinară a sufle

tului, îl ridică mai presus de tulburările, de răvăşirea
şi de emoţiile pe care vederea unor mari pericole le-ar
putea stîrni în el.
LA ROCITEFOUCAULD, Maxime şi reflec
ţii, 58.
866 — îndrăzneala este o dispoziţie sufletească prin

care sîntem îndemnaţi a săvîrşi ceva primejdios pe
care semenii noştri n-au curajul să-l facă.
BARUCH SPlNOZA, Etica demonstrată după
metoda gometrică, 137.
867. — îndrăzneala la cele bune, virtute se înţelege,

iar la cele rele, întreagă nebunie.
IORDACHE GOLESCU, Povăţuiţi pentru
868 — De multe ori cutezanţa nu e decît o fugă

înainte.
869. — Un îndrăzneţ care a rătăcit spre hotarele ne
buniei se cheamă cutezător.
NICOLAE IORGA, Cugetări, 161 ,115.
CUTEZANŢĂ 109
870 — îndrăzneala e o obrăznicie stilată.

CUTEZANŢA (CUTEZĂTOR)
Cutezanţă este un atribut al tinereţii,

iar prudenţa al bătrîneţii.
OV1DIU
871 — Ciorile vin cu miile, chiar dacă gospodarul

n-iare mîncare de doi bani jumate.
PROVERB INDIAN
872 — Cine cutează să spună adevărul poate lesne

umbla bătut ca mărul.
PROVERB .ROMÂNESC
873 — Cutezanţa în situaţii grele este ca un sfat.

874 -— Cutează să fii cuminte.

HORAŢIU, Epistole, II, 40,
875 — Fericit cel care cutează să apere cu putere ceea

ce iubeşte.
OVIDIU, Ode.
876 — Nu fuge cel ce se retrage, fiindcă vitejia care nu

se întemeiază pe prevedere se numeşte cutezanţă, iar
isprăvile celui cutezător trebuie puse mai curînd pe
seama norocului, decît a curajului.
M. DE CERVANTES, Don Quijote, II,
XXVIII.
110 CUTEZANŢA
877 — Nebunească cutezanţă şi de uriaş este să în

grămădeşti munte peste munte.
D. DE SAAVEDRA FAJARDO, Păreri despre
îndatoririle principelui.
878 — Cutezanţa trebuie să susţină curajul în con

juraţii, cîtă vreme doar vitejia îi dă toată dîrzenia de
care are nevoie în primejdiile războiului.
136-
879 — învăţăm copiii să se teamă şi să se supună ;

avariţia, orgoliul sau timiditatea părinţilor îi învaţă
pe copii economia, aroganţa sau supunerea. îi mai
stimulăm să fie imitatori, lucru spre care şi aşa sînt
prea înclinaţi ; nimeni nu se gîndeşte să-i facă origi
nali, cutezători, independenţi.
880 —. Cu opiniile pe care cutezi să le afirmi e ca şi

cu piesele pe care le mişti pe tabla de şah. Ele pot fi
bătute, dar au deschis un foc ce va fi cîştigat.
881 — Cutezanţa tinerilor diletanţi trebuie s-o suporţi
cu bunăvoinţă ; vor deveni, la bătrîneţe, cei mai a-
devăraţi adoratori ai artei şi ai maestrului.
J.W. GOETHE, Maxime şi reflecţii, 57 ; 63.
882 — Pentru mine frumuseţea e înainte de toate cu

tezanţă ; iar cea mai dăunătoare dintre urîţenii —
lipsă de cutezanţă.
F.FOURNIER-AUBRY, Don Fernando, 187.
883 — în viaţă trebuie cîteodată să riscăm. Educa

torul trebuie să rişte : e cutezanţă. Este cazul uneori
cutezanţa 111
cînd el trebuie să ofere celui educat şansa de a se

dezvolta mai mult ca fiinţă umană. Este cutezanţa
încrederii : oferim într-un caz precis încredere tînă-
rului, fără să fim siguri de bunul rezultat. Se cunoaşte
cutezanţa autorităţii : într-o .situaţie dată, facem uz
de autoritate, fără să fim siguri de ceea ce va urma.
Educatorul riscă şi mai mult, cînd într-o situaţie limi
tă, el se deschide în faţa lui (copilului — n. ns.) măr-
turisindu-i, de exemplu, o greşeală sau chiar cerîndu-i
scuze. Acestea sînt mijloacele supreme pentru a-ţi
ajuta aproapele să se depăşească, deşi nu este imposi
bil ca educatorul să suporte o înfrîngere sau să se aco
pere de ridicol.
ALBERT KRIEKEMAJMS, Pedagogie generală,
63—64.
884 ■ — în ştiinţă, tineretul reprezintă o forţă de

seamă ; alături de experienţa bogată şi competenţa
oamenilor de ştiinţă mai în vîrstă, el aduce elanul şi
cutezanţa, indispensabile marilor investigaţii de cunoaş
tere ştiinţifică a naturii şi societăţii, progresului ştiin
ţelor moderne.
885 — întreaga activitate politică, ideologică trebuie
să educe tinerii pentru a fi devotaţi şi cinstiţi, cuteză
tori, îndrăzneţi, luptători fermi şi consecvenţi împotri
va concepţiilor retrograde, a mentalităţilor străine so
cialismului, receptivi la tot ce este nou şi înaintat,
militanţi activi pentru progres, patrioţi şi internaţiona
lişti înflăcăraţi.
NICOLAE CEAUŞESCU, România pe drumul
desăvîrşirii construcţiei socialiste, I, 237 ; Ro
mânia pe drumul construirii societăţii socialiste
multilateral dezvoltate, XXII, 159.
1 12 cutezanţa
886 — Cutezanţa şi înflăcărarea în lupta pentru un

scop înalt au făcut în toate timpurile minuni.
THOR HEYERDAHL, Mărturii despre tineri
şi tinereţe, 160.
CUTEZANŢĂ—PERSEVERENŢA
887 — Pe solul perseverenţei cresc cutezanţa şi fan

tezia creatoare, calităţi indispensabile unui intelectual.
GHEORGHE MARINESCU (XV, 105).
CUTEZANŢĂ—ŞOVĂIALĂ
888 — Ce îngrozitor se răzbună marea secundă, aceea

care se arată atît de rar în viaţa muritorilor, pe cel
care a fost pe nedrept alesul ei şi nu a ştiut să o fo
losească. Toate virtuţile civice — prudenţă, ascultare,
rîvnă şi chibzuinţă — se destramă fără putere în vă
paia momentului decisiv al destinului. Cu dispreţ res
pinge acest moment pe omul şovăielnic ; pe cel cute
zător îl înalţă însă, ca pe un zeu al pămîntului, ridi-
cîndu-1 cu braţe de foc> în cerul eroilor.
ŞTEFAN ZWEIG, Orele astrale ale omeni-
nirii, 107.
ÎNDRĂZNEALĂ (ÎNDRĂZNEŢ)
Audaces fortuna lu v a t23 (Pe cei în
drăzneţi îi ajută norocul).
DICTON LATIN
Cine-i cu adevărat om / Smulge-n-
drăzneţ, cu propria-i mînă, / Roadele
din al sorţii pom.
]. S. CIIOCANO
CUTEZANŢA 113
889 — Cine îndrăzneşte, cucereşte. Voieşte şi vei putea.

PROVERB ENGLEZ
890 — în afacerile îndoielnice îndrăzneala este folo

sitoare.
891 — Inimii curajoase norocul îi întinde mîna.
PROVERBE FRANCEZE
892 — Un şobolan încolţit îndrăzneşte să muşte pisica.

PROVERB JAPONEZ
893 — A fi Peneş îm părat24.

894 — A apuca cap de funie.
893 — A apuca cu mîna de sabia goală.
896 — A apuca luna/cu mîna/şi sabia/cu picioarele.
897 — A nu-1 ţine cureaua25.
898 —■ Cel îndrăzneţ făpă socotinţă îndată cade la
căinţă, că-r,dată se poticneşte.
899 — Cine îndrăzneşte, trăieşti dar nici multă ome
nie n-are.
900 —- Dacă te ţine brăcinarul26.
901 — Alai bine îndrăznească oricine la tine, decît
să se teamă.
902 •— O mică îndrăzneală la vreme şi după cuviinţă,
izbîndă mare aduce.
PROVERBE ROMANEŞTI
903 — Un frumos succes justifică îndrăzneala.

PROVERB SPANIOL
904 — Cel care întinde pieptul său landei este acela

pe care ascuţişul ei îl atinge.
Papirus insinger, XII, 11.
114 CUTEZANŢA
905 — Oamenii îndrăzneţi şi îngîmfaţi sînt, deseori,

puşi la pămînt de nenorocirile vieţii.
ESOP, Fabule, 127.
906 — în momentele de îndoială îndrăzneala valorează

foarte mult.
907 — Este un lucru prea greu a fi cineva şi în răz

boi îndrăzneţ şi la sfat.
908 — îndrăzneala este socotită drept scut.
SALUSTIU, Jugurta ; Despre conjuraţia lui
. Catilina.
909 — Neamul îndrăzneţ a lui Iap et27.

HORAŢIU, Ode, I, 3, 37.
910 — îndrăzneala e9te apanajul vîrstei. tinere.

911 — Să îndrăzneşti numai atît cît îţi stă în putere.
CICERO, Despre bătrîneţe, 6 ; 20.
912 —- împotriva celor îndrăzneţi, nu-i îndrăzneală fă

ră grijă.
OVIDIU, Metamorfoze, X, 544.
913 — îndrăzneala creşte odată cu experienţa.

PLINIU CEL TINAR, Epistole.
914 — Muierea mai puţin îndrăzneşte decît bărbatul.

A. DE GUEVARA, Ceasornicul domnilor, 420.
915 — Speranţele îndoielnice trebuie să-i facă pe oa

meni îndrăzneşti, dar nu pînă la nebunie.
M. DE CERVANTES, Don Quijote, II, 43.
CUTEZANŢA 115
916 — Stăruinţa e întotdeauna mama îndrăznelii.

SHAKESPEARE, Cymbeline, III, 6.
917 — Un grăunte de îndrăzneală cu toţi este o cumin

ţenie de seamă. Trebuie să-ţi cumpătezi părerea despre
ceilalţi pentru a nu-ţi face despre ei o idee atît de
înaltă, încît să te sfieşti de ei ; închipuirea să nu supună
niciodată inima.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual şi
arta prudenţei, I, 77.
918 — Mintea ne foloseşte să săvîrşim cu îndrăzneală

prostii.
LA ROCHEFOUCAULD, Maxime şi reflec
ţii, 102.
919 — Desigur, nu există nici o profesiune mai îndrăz

neaţă decît a.ceea de marinar, căci viaţa sa, în orice cli
pă, nu este despărţită de moarte decît printr-o scîndură.
G. T. OXENSTIERN, Cugetări diverse; Des
pre navigaţie, I, 187.
920 — Agonisita numelui mai mult cu îndrăzneală decît

cu sîială se dobîn deşte.
921 — Precum la vitejie îndrăzneala cu socoteală, este
vrednicie, aşa de este fără socoteală, nebunie se numeşte.
DÎMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică.
922 — Eu, care nu-mi vînd scrierile unui editor, eu care

sînt o fiinţă liberă şi nu puri negru pe alb decît după ce
am cercetat, cît mi-a stat în putere, dacă acest negru va
folosi speciei umane ; eu, în sfîrşit, care iubesc virtutea,
îmi voi exprima părerea cu îndrăzneală.
1 16 CUTEZANŢA
923 — Fermitatea este exerciţiul îndrăznelii spirituale ;

ea presupune o hotărîre luminată ; încăpăţînarea, dimpo
trivă, presupune întunecarea minţii.
VOLTAIRE, Dicţionar filosofic: Taţi, mame,
copii ; Fermitate.
924 — Cutez să cred că nu sînt făcut ca nici unul dintre

cei care există. Dacă nu preţuieşc mai mult, cel puţin sînt
altfel. Dacă natura a procedat bine sau rău distrugînd
tiparul după care m-a croit, asta n-o poate judeca ni
meni decît după ce mă va fi citit.
J. J. ROUSSEAU, Confesiuni, I. Cartea în-
tîi, 5.
925 ■— A spus oare cineva că, pentru a zugrăvi cu în

drăzneală, trebuie mai ales să fii adevărat într-un su
biect nobil şi să nu înzorzonezi natura, ci s-o arăţi aşa
cum este ea ? Dacă a spus-o putem s-o repetăm ; căci nu
se pare că oamenii îşi aduc aminte de lucrul acesta şi au
gustul atît de stricat, încît numesc îndrăzneţ, nu zic ceva
care este verosimil şi se apropie de adevăr, ci ceea ce
se depărtează mai mult de el.
926 — Cel fără îndrăzneală pururea rămîne în urmă.

927 •—• O mică îndrăzneală, la vreme şi după cuviinţă,
mare izbîndă aduce, de ea să te ţii cînd vrei să izbîndeşti.
928 — Omul îndrăzneţ fără socotinţă, cel obraznic fără
ruşine şi cel semeţ fără nici o sfială, iar cel dîrz nici o
socotinţă, nici ruşine, nici sfială de orice. Cu nici unul să
te asemeni.
IORDACHE GOLESCU, Povăţuiri pentru bu.-
ţxa-ouviinţă, 90 ; 89 ; 154. <
CUTEZANŢA 117
929 — Cu îndrăzneala se poate întreprinde orice, dar

nu se poate face totul.
NAPOLEON I
930 — Vorba e întotdeauna mai îndrăzneaţă decît

fapta.
P. W. SCHILLER, Cei doi Piccolomini, I, 3.
931 — Cea mai mare îndrăzneală este să ieşi din con

venţii şi din deprinderi.
932 — îţi trebuie o mare cutezanţă ca să îndrăzneşţi
să f i i t u în s u ţi.
933 — N-ar trebui (totuşi) să atribuim îndrăzneală,
care este caracteristica marilor artişti, numai acestui dor
de reînnoire sau de întinerire a talentului prin mijlo
cirea unor efecte noi. Există artişti care îşi dau întreaga
măsură încă de la început, .şi a căror sublimă monotonie
reprezintă principala lor calitate.
934 — Să fii îndrăzneţ, cînd ai un trecut pe care îl
poţi compromite, este cel mai mare semn de putere.
EUGENE DELACROIX, Jurnal, II, 202 ; 202 ;
197; 196.
935 — Foamea se uită la poarta omului muncitor şi

nu îndrăzneşte să intre.
ANTON PANN, De la lume adunate...; Des
pre lucrare, II, 124.
936 — Tu vezi vremile de astăzi. Te-ntreb dacă muza

ta, / Poftită la tribunaluri, ar merge să dea 'cuvînt, /
Să spuie în bună proză de ce umbli după v în t:/ De
ţi-ar zice judecata : „Fiindc-am aflat că scrii, / Fiindcă
vorbeşti cu norii şi pui slove pe hîrtii,/ Adu versurile
tale, avem poftă să citim,/ Şi de n-ai atins pe nimeni
118 CUTEZANŢĂ
noi osînda-ţi mărginim"./ Dacă, zic, plăceri d-acestea

de l-ai tăi să fi cercat,/La atîtea dobitoace suflet oare
ai fi dat ? / Ai fi zis cu îndrăzneală d-un vulpoi jude
cător / Că îl vezi cîteodată c u p u f a lb p e b o tiş o r , / Că
în cumpăna dreptăţii caşul ei l-a cumpănit,/Pînă ce pri
gonitorii 28 cu nimic s-au pomenit ?
GRIGORE ALEXANDRESCU, Fabule şi alte
scrieri : Epistolă domnului Alexandru Donici,
125.
937 — înţelepciunea fără a cuteza, / E ca cutezarea,

făr-a cugeta.
DIMITRIE BOLINTINEANU, Cupa lui Şte
fan, în voi. Opere alese, I, 67.
938 — Ştii tu-n cine-i nebunia mai nebună ? / în acei

care-şi pierd viaţa-ntreagă alergînd după femei / In acei
care se joacă cu vr-un şarpe-n lan culcat / Şi-n acei ce
cred că-i cinste de-a fi slugi pe la Palat.
GEORGF. COŞBUC, Antologie sanscrită, Ma
xime, 42.
939 — Cei mai mare râu de pe lume e de a nu voi

ceea ce vrei, de a nu îndrăzni ceea ce ai de întreprins,
să te opreşti la mijlocul drumului către o idee, rătă
cind în dreapta şi în stînga, ba şi înapoi. Contradicţia
mi-e mult mai nesuferită decît greşeala. Cînd accept o
idee, o fac totdeauna cu spaimă, căci ştiu că e plină
de un viitor spăimîntător, al cărui mister nu-i cunosc ;
dar primind ideea o primesc cu tot ceea ce e în ea, şi
m-aş dispreţui dacă aş da înapoi în faţa necesităţii
spiritului meu. O astfel de slăbiciune e sinuciderea ra
ţiunii.
ROMAIN ROLLAND, Triumful raţiunii.
cutezanţa 1 19
940 — Să îndrăzneşti să fii tu.

ANDRE GIDE, Jurnal, 11.
941 — O singură îndrăzneală e bună : cea care slîşie

de la un capăt la altul.
NICOI.AE IORGA, Cugetări, 196.
942 — Nu pot concepe arta fără îndrăzneli. Dar arta

adevărată le estompează, cîtă vreme arta făcută pentru
snobi le umflă.
LUCIAN BLAGA, Aforisme, Gazeta literară,
13 mai 1965, 4.
943 — Datoria comuniştilor [...] este de a se situa cu

hotărîre, cu îndrăzneală şi cu spirit de răspundere în
fruntea mişcării popular^.
MAURICE THOREZ, Articole şi cuvîntări,
316.
944 — Cît de scump îţi plăteşti îndrăzneala de a trăi

o viaţă demnă ! Sfidezi prostia, nedreptatea şi viciul
care-şi au şi ele demonul lor propriu, mai tenace şi mai
iremediabil chiar decît al celor mai'"stoice virtuţi.
945 — Concepţiile îndrăzneţe pornesc mai adesea de
la spiritele timide.
cop, 17 ; 108.
946 — Omul are dreptate să se admire : să-şi ridice osa

nale ; să se sperie de ce a îndrăznit să îndrăznească.
GRIGORE MOISIL, Odă, în voi. îndoieli şi
certitudini. 207.
120 CUTEZANŢA
947 — Pasul broaştei ţestoase e îndrăzneţ deşi pare

precaut şi lent. Broasca îşi potriveşte pasul după ima
ginea ei despre timp şi după ideea ei despre îndrăzneala.
948 — Rivalizăm cu noi înşine. Nu îndrăznim să cre
dem că ne vom depăşi.
TUDOR BOGDAN, Starea de crepuscul, 141 ;
99.
949 — Creaţia necesită multă gîndire, hotărîre, curaj

şi îndrăzneală bogată bazată pe raţiune, fundamentată
pe o trainică temelie de cunoaştere.
EUGEN MACOVSKI, (XV, 95).
950 — Inginerii, tehnicienii, toţi specialiştii trebuie să

fie înflăcăraţi promotori ai tehnicii noi, să se situeze în
primele rînduri ale luptei pentru modernizarea produc
ţiei şi a procesului de fabricaţie, pentru dezvoltarea miş
cării de inovaţii şi raţionalizări, pentru afirmarea nou
lui în producţie, în tehnică [...]. Aceasta presupune
îndrăzneală, pasiune, dăruire noului, progresului.
951 •— Să promovăm o gîndire mai îndrăzneaţă, mai
revoluţionară în ştiinţă, pentru că numai aşa vom putea
ţine pasul cu uriaşele descoperiri care au loc în lume,
vom putea face să crească contribuţia ştiinţei şi tehnicii
româneşti, atît la progresul societăţii noastre socialiste,
cît şi la ştiinţa şi civilizaţia mondială.
construirii societăţii socialiste multilateral dez
voltate, VIII, 336 — 337 ; XVIII, 392.
952 — A îndrăzni, ca şi a greşi în încercarea de a atin

ge un ţel uman este o calitate umană de tolerat. A nu
îndrăzni şi, de aici, a raţiona că eşti perfect în limitele
unui sistem delimitat, nu mai constituie o calitate umană
CUTEZANŢA 121
ci, dimpotrivă, o încălcare a ceea ce este uman, dacă

vreţi doar şi prin simplul fapt că este vorba de un act
împotriva firii, care este veşnic dispusă la progres.
CRISTIAN BARNARD, Mărturii despre ti
neri şi tinereţe, 55 — 56.
953 — Prima îndrăzneală necesară este aceea de a

crede în tine.
MIRCEA SÂNTIMBREANU, Viitorule, cînd
te-ai născut ?, 25.
954 — Adevăratul îndrăzneţ nu începe lupta decît du

pă ce şi-a adunat armele ofensive şi defensive de care
ar putea să aibă nevoie.
S. LINDER, Pentru a reuşi în viaţă, 20.
CINE NU ÎNDRĂZNEŞTE
955 — Cine nu îndrăzneşte nu face nimic.

PROVERB ITALIAN
956 — Cel neîndrăzneţ pierde multe bunuri.
PROVERB ROMANESC
957 — Cine nu îndrăzneşte să. ridice singur piatra, s-o

lase pe loc, chiar dacă ar fi în doi.
ÎNDRĂZNEŞTE !
958 — îndrăzneşte şi norocul te va ajuta.

PROVERB FRANCEZ
959 — îndrăzneşte să cunoşti !

HORAŢIU, Epistole, II, 2, 40.
122 cutezanţa
960 — E o născocire a invidiei, cu prea multă uşurinţă

adoptată de filozofi, maxima care spune că nu trebuie
să-i lauzi pe oameni cît sînt în viaţă. Eu spun dimpo
trivă, că trebuie să-i lauzi cît trăiesc, cînd merită să
fie lăudaţi ; tocmai în vremea cînd pizma şi calomnia,
îndîrjite contra virtuţii şi talentelor lor, se străduiesc
sa le pocească, se cade să îndrăznim a le aduce măr
turie. Să ne fie teamă numai de a aduce critici ne
drepte, nu şi laude simple.
961 —• îndrăzneţ să fii, dar nu peste fire, că îndrăz

neala peste fire, obrăznicie din fire şi întreagă nebunie.
IORDACHE GOLESCU, Povăţuiri pentru bu-
na-cuviinţă, 89.
962 — Trebuie să fii foarte îndrăzneţ ! Fără îndrăz

neală, fără o foarte mare îndrăzneală nu există fru
museţe.
EUGENE DELACROIX, Jurnal, I, 73.
ÎNDRĂZNEALA—CHIBZUINŢĂ
963 — Cel îndrăzneţ fără socotinţă îndată cade la

căinţă, că-ndată se poticneşte.
PROVERB ROMANESC
ÎNDRĂZNEALA — FRICĂ
964 — Mai mult valorează fricosul decît cel prea în

drăzneţ.
PROVERB FRANCEZ
CUTEZANŢĂ 1 23
965 — Din teamă străină creşte îndrăzneala noastră.

TIT LIVIU, De la întemeierea Romei, III, 26.
966 — Arătîndu-te îndrăzneţ, maschezi o frică mare.

LUCAN, Farsalia, 4, 702.
967 — îndrăznelii celei mai mari i-a dat de obicei naş

tere cea mai mare teamă.
F. DE QUEVEDO, El Romulo.
968 — Că precît pieptul neprietenului sîială, pre atîta

dosul lui îndrăzneală aduce.
DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică.
969 — Ce foloseşte îndrăzneţul zbor al fanteziei, dacă

inima se tîrăşte pe pămînţ. ?
EDUARD JUNG, Nopţile lui Jung, 84.
970 — Trupurile fiind supuse durerilor sunt toate fri

coase, începînd de la cea mai păcătoasă vietate, şi pîriă
la făptura cea mai falnică. Sufletul sporeşte îndrăzneala
omului cu vlagă, în clipele primejdiei, oricît ar fi de
slab şi puţintel.
BARBU ŞTEFANESCU-DELAVRANCEA, Jur
nal de război, 106—107.
ÎNDRĂZNEALĂ — LAŞITATE
971 — îndrăzneţilor le este norocul tovarăş, cei laşi

sînt vrednici a li se lua şi ceea ce au.
VASILE GOLDIS, Scrieri social-politice şi li
terare, 161.
124 CUTEZANŢĂ
ÎNDRĂZNEALĂ — PASIUNE
972 — Dacă pasiunea ne povăţuieşte cîteodată cu mai

multă îndrăzneală decît reflecţia, este pentru că ea ne
dă mai multă putere pentru traducerea poveţei în faptă.
ÎNDRĂZNEALĂ — PRUDENŢĂ
973 — Vorbirea fără prudenţă şi vorbirea îndrăzneaţă

înseamnă mai totdeauna acelaşi lucru ; dar putem vorbi
cu temeinicie ; şi nu trebuie să socotim că un om are
mintea şubredă pentru motivul că îndrăzneala firii lui
sau înflăcărarea temperamentului i-au smuls, fără să
vrea, vreun adevăr primejdios.
974 — Mai bine să greşeşti din prea mare îndrăzneală,

decît din prea multă prudenţă.
ALVIN TOFFLER, Şocul viitorului, 197.
ÎNDRĂZNEALĂ — TIMIDITATE
975 -— Tiparul e cea mai mare binefacere ; le-a dat

prilejul marilor timizi să incendieze lumea cu gîndul
lor îndrăzneţ, chiar temerar.
cop, 121.
III. EROISM
Eroismul este semnul distinctiv al omu
lui, semnul ce dovedeşte existenţa liber
tăţii de sine, înlăturarea egoismului, a
animalităţii.
VASIbE P. NICOLAU
CE ESTE EROISMUL (EROUL) ?
976 — Eroul este acela care merge în pas cu vremea.

PROVERB CHINEZ
977 — Este erou cel care pentru patria sa se face

luntre şi punte.
PROVERB RUS
978 — Eroismul este supunerea unui tainic imbold din-

caracterul unui individ.
R. W. EMERSON, Eseuri : Eroismul, 183-189.
979 — înţelegem prin eroism puterea de a ne învinge

pe noi înşine pentru a face să triumfe valorile ideale
dictate de propria noastră conştiinţă.
IO N GAVANESCUL, Etica.
980 — Erou este acela care creează viaţa în ciuda

morţii, cel care învinge moartea.
A. M. GORKI, (II, 54). '
981 — Erou e — şi ce rău îmi pare că ne servim de un

nume de împrumut la un popor care nu are cuvînt
pentru eroism, fiindcă eroismul a fost veacuri întregi,
felul de a fi al unui popor întreg, bătut din veac în
veac de toate furtunile ! — erou e oricine care fără
gînd la el însuşi a dat tot ce avea României; cu atît
mai erou, cu cît a jertfit mai mult şi cu cît a cerut mai
126 ER O ISM
puţin, cu cît i-a fost mai puţin recomandat sau porun

cit să fie aşa, cu cît a tras mai puţin din cărţi şi din
exemple străine şi cu cît mai mult i-a venit să facă
aşa din adîncul, neîntrebat şi necercetat de nimeni, al
firii moştenite din strămoşi.
982 — Erou nu este acela care s-a bătut, cît şi cum a
trebuit să se bată. Nici acela care s-a bătut în zadar.
Ci acela care a primit datoria sa aşa cum nimeni n-a
fost în stare s-o facă şi care a pregătit astfel şi pe alţii
pentru a face ca dînsul.
NICOLAE IORGA, Sfaturi pe întuneric ; Cu
getări, 80.
983 — îndeplinirea cu rigurozitate, în orice condiţii,

a îndatoririlor este tot eroism.
M. I. KALININ, (II, 54).
984 — Aceea ce numim curaj şi eroism e mat prejos

de cumplita luptă de desprindere a vieţii de trupul
trudit. Acesta e eroismul, să aştepţi cu mîini legate, fără
apărare, fără frumuseţea sacrificiului.
HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU, Ape
adinei, în voi. Opere, I, 46.
985 — Eroismul este o atitudine morală alcătuită din

aceeaşi plămadă ca şi sacrificiul de sine.
DIMITRIE GUŞTI, Opere, II, 313.
986 — Erou este omul ce se dedică exclusiv unui gînd,

unei fapte de o valoare ce depăşeşte propriul său in
teres imediat sau mediat.
987 — înţelegem prin eroism puterea de a ne învinge
pe noi înşine, pentru a face să triumfe valorile ideale
dictate de propria noastră conştiinţă.
G. G. ANTONESCU, Educaţia morală.
ER O ISM 127
988 — Eroul este întruchiparea vie a tot ce este mai

bun în om ; lupta pentru măreţia şi fericirea patriei
şi a poporului.
989 — Erou este omul ce se dedică exclusiv unui gînd,

unei fapte de o valoare ce depăşeşte propriul său inte
res imediat sau mediat. Erou este omul devotării pentru
nobile scopuri, pentru creări de folos obştesc.
CONSTANTIN NARLY, Pedagogia generală,
366.
990 — Eroul este omul unui ideal înalt, al unei cauze

sublime.
DUMITRU ALMAŞ, Drum de luptă şi de glo
rie, 187. *
991 — Eroismul este un gest de mare intensitate ce se

pregăteşte zilnic.
MARIN VOICULESCU, Lumea în gîndire, 56.
EROISM (EROU)
Sînt în aceeaşi măsură eroine ca şi

eroi şi sufletele mari nu sînt mai obiş
nuite într-un sex decît în celălalt.
BOUD1ER DE W 1LLERM ET
992 — Cine se teme şi de umbra sa, erou nu poate

ajunge.
PROVERB ENGLEZ
128 E R O IS M
993 — Nimeni nu-i erou pentru servitorul său.

PROVERB FRANCEZ
994 — Mai bine mori în picioare, decît să trăieşti în

genunchi.
PROVERB SPANIOL
995 — Doar laşii se supun sorţii. Eroii trebuie să i se

împotrivească şi să învingă.
Ramayana, I, XVI, Furtună şi linişte, 114.
996 — Eroi au existat si înainte de Agamemnon.

HORAŢIU, Ode, 4, 9, 25.
997 — Moartea-n slavă e mai bună decît viaţa-n

strîmbătate.
ŞOTA RUSTAVELI, Viteazul în piele de ti
gru, 157.
998 — Cînd omul săvîrşeşte vreo faptă eroică, cînd

dovedeşte vreo neobişnuită virtute şi împlinire, atunci
se naşte din nou şi capătă alţi părinţi mai buni şi
pierde fiinţa sa anterioară.
M. DE CERVANTES, Don Quijote, I, 1.
999 — Alege-ţi un prototip eroic ; mai mult pentru a-1

întrece decît pentru a-1 imita. [...] Fiecare în propria-i
îndeletnicire să-i aibă în gînd pe cei mai buni, nu atîta
ca să-i urmeze, cît ca să le-o ia înainte. Alexandru, la
groapa lui Achile, nu pe el l-a plîns, ci pe sine însuşi
încă ne născut întru strălucire 29. Nimic nu stîrneşte mai
ERO ISM 129
multă rîvnă-n cuget ca trîmbiţa faimei altora : aceeaşi

care doboară pizma, încurajează mărinimia.
1000 ■ — înălţimea sufletească se numără printre cele
mai de seamă cerinţe ale eroului, deoarece înflăcărează
toate soiurile de măreţii : subţie gustul, măreşte inima,
înalţă gîndirea, înnobilează caracterul şi predispune la
demnitate. Oriunde se află, iese deasupra, iar uneori,
dezamăgită de pizma sorţii, se încordează spre a trona ;
se lărgeşte cu voinţa, oricît de silnicită i-ar fi putinţa.
Şi-o recunosc drept izvor mărinimia, nobleţea şi orice
îndrăzneală eroică.
BALTASAR GRACIÂN, Oracolul manual şi
arta prudenţei, Aforisme, I, 35 — 36 ; 55.
1001 — Vai de ţara care are nevoie de eroi.

GALILEO GALILEI, IX, 13, 133.
1002 — Cînd oamenii mari se lasă doborîţi de neno

rociri îndelungate, dovedesc că le ţineau piept prin
forţa ambiţiei, nu prin tăria sufletului, şi că în afara
de marea lor vanitate, eroii sînt croiţi ca toţi oamenii.
1003 —■ Există eroi şi în rău şi în bine30.
1004 — Oricît de mari ar fi darurile naturii, nu numai
ea singură, ci şi întîmplarea împreună cu natura fău
resc eroii.
11—12 ; 49 ; 18.
1005 — Acţiunile de răsunet şi marile talente ale spi

ritului nu duc totdeauna la nemurire. Memoria cîtor
eroi şi genii de prim ordin nu este îngropată într-o
veşnică uitare ?
130 ER O ISM
1006 — Să bravezi pericolele, să înfrunţi moartea pen

tru a trăi în istorie, înseamnă a te expune să plăteşti
cu viaţa o picătură de cerneală şi o bucată de hîrtie.
morale, II, 241 ; 269.
1007 — Primii eroi au fost binefăcători : ocroteau pe

călători, curăţau pămîntul de spurcăciuni, săvîrşeau
munci folositoare. Ca Hercule şi Tezeu31. Apoi au fost
numai viteji : precum Achile, Aiax, Diomede32. După
aceea au fost mari cuceritori, ca Filip şi Alexandru33.
Astăzi34, nu mai ştiu ce fac. Nu mai suferă capriciile
Norocului. O împărăţie este pusă în valoare aşa cum
fermierul îşi valorifică ţarina. Scoţi dintr-însa cît poţi
mai mult. Dacă porneşti război, îl duci prin interpuşi
şi numai cu scopul de a dobîndi pămînturi care aduc
venituri. Ceea ce odinioară se numea g lo r ie , la u r i,
t r o f e e , b ir u in ţe , c o r o a n e , astăzi sînt banii gheaţă.
CHARLES MONTESQUIEU, Caiete: Frag
mente de istorie. 414—415.
1008 — Gloria îi face frumoşi pe eroi.

1009 — Un erou nu-şi face fală semănînd moartea şi
mizeria printre străini (...) nu semănînd moartea, ci
înfruntînd-o.
VAUVENARGUE, Maxime şi reflecţii, 39 ;
71.
1010 — Vai ! aceasta-i soarta cea mai de seamă a

eroului ! Cînd granitul se fărîmiţează şi cînd cronicile
tac, cîntecul de jale al unui ţăran îi prelungeşte durata
nesigură.
G. G. BYRON, Childe Harold, 1, 36.
EROISM 1 31
1011 — Eroii au crizele lor de frică, poltronii mo

mente de bravură.
STENDHAL, Jurnal, 31.
1012 — Sinceritatea, o sinceritate adîncă; mare, pură,

este prima caracteristică a tuturor oamenilor eroici în
vreun chip. .
1013 — Un erou este un erou în toate privinţele ; dar
mai presus de toate în inima şi cugetul său.
THOMAS CARLYLE, Eroii, cultul eroilor şi
eroii în istorie.
1014 — Eroul, care nimbul războinic a purtat, / Băr

bat viteaz şi falnic, cu fapte uimitoare, / De glorie, în
veacuri trăieşte-ncununat.
1015 — Ferice-acel ce moare ca tînărul Achile / în
vălmăşagul luptei şi-n plină frumuseţe / Pe cîmpu]
biruinţei şi al gloriei măreţe J Purtat de-avîntul forţei
ne-nvinse, juvenile.
W. C. CEULIHELBECHER, Erou şi cîntăreţ,
19 octombrie, (în voi. Antologia poeţilor
decembrişti, 112 ; 116).
1016 — Cîtă slavă d-a osteni şi d-a munci pentru

Patrie şi pentru cinste.
GRIGORE PLEŞOIANU, Prefaţă la „Canarul"
1017 — Caracteristica eroismului este persistenţa sa.

Toţi oamenii au impulsuri rătăcitoare, accese şi porniri
de mărinimie. Dar cînd ţi-ai ales rolul, rămîi cu el
şi nu încerca cu slăbiciune să te împaci cu lumea. Ero
icul nu poate fi comun, nici comunul eroic [...]. Ai
curajul faptei taleşi' felicită-te, dacă ai făcut ceva
132 E R O lDSM
straniu şi extraordinar, întrerupînd monotonia unei

epoci cumsecade.
1018 — Eroul nu se hrăneşte cu dulciuri / Işi mănîncă
zilnic propria sa inimă.
1019 — încrederea deplină în sine este esenţa erois
mului.
R. W. EMERSON, Eseuri, Eroism, 195 ; 183 ;
189.
1Q20 — Forţa încă nu înseamnă totul ; importante sînt

faptele de eroism în care ea se manifestă.
1021 — Eroismul a cărui armă este războiul, poate

fi admirat ; el nu este, totuşi, cel mai înalt dintre
eroisme.
1022 •— Rezistenţa pasivă este o virtute mai mare decît
eroismul care ţinteşte o biruinţă răsunătoare. A nu se
lăsa cineva răpit de tendinţele unor generaţii a căror
întreagă luptă se dă pentru mulţumiri personale, cere
tot atîta eroism cît dîrzenia unor titani care înfruntă
şi securea călăului.
SAMUEL SMILES, Fă-ţi datoria, 174 ; 107.
1023 — Acolo unde nu există monument al eroilor,

fiindcă aceştia sînt veşnic vii în spusele şi în actele
poporului... / Acolo unde sclavia şi stăpînii de sclavi
au dispărut... / Iată oraşul cu adevărat mare.
1024 — Cred că faptele eroice au fost toate concepute
în aer liber ca şi poemele libere.
WALT WHITMANN, Cîntecul drumului
mare ; Cîntecul securii.
ER O ISM 133
1025 — Eroismul e mai presus de orice fericire, fiindcă

însuşi faptul de a fi capabil de eroism e o fericire.
F. M. DOSTOEVSKI.
1026 — Firea a pus în om pornirea spre avînt, şi

atunci cînd este avîntat, cînd voieşte el însuşi, omul
dă cu mulţumire pînă chiar şi viaţa lui.
ÎOAN SLAVICI, Amintiri, 297.
1027 ■
—■ Erou ori viteaz este tot una.
BARBU ŞTEFANESCU-DILAVRANCEA,
1028 — E un eroism de o superioritate ideală, cînd

omul îşi pune în cumpănă existenţa, cu sentimentul
că cel mai mare bun nu e viaţa, că mai e ceva şi mai
înalt ce dă valoare vieţii.
1029 — Pentru erou, ceea ce e scump nu e nici viaţa,
nici biruinţa ca atare, ci o idee, o cauză, o aspiraţie
de ordin moral. în faţa primejdiei evidente, sacrificiul
vieţii îi apare ca o condiţie ori triumf al ideii.
ION GAVANESCUL, Curs de pedagogie, I,
Pedagogia generală, 432 ; Educaţia eroică, în
Buletinul Seminarului Pedagogic Universitar
din Iaşi, nr. 4, 1926, 4.
1030 — Există un singur eroism pe pămînt, să cunoşti

viaţa, — şi totuşi s-o iubeşti.
1031 — Nu denumesc eroi pe acei care au biruit prin
gîndire sau prin forţă. Numesc eroi numai pe acei care
au fost mari prin inima lor [...]. Cînd caracterul nu e
mare, nici omul nu e mare ; e numai idol găunos pentru
mulţimea josnica : timpul distruge şi pe unii şi pe alţii.
134 ER O ISM
Succesul n-are însemnătate. T o tu l e să f i i m a r e şi n u

mare.
să p a r i
ROMAIN ROLLAND, .Umilă viaţă eroică şi
precursorii, 11 ; 18.
1032 — Eroul nici nu trebuie măcar să se gîndească

la mîntuirea lui. El s-a jertfit voluntar şi fatal, pînă la
damnare, pentru alţii ; ca sa depună mărturie.
ANDRE GIDE, Jurnal, 8.
1033 — A cere cuiva să fie erou în împrejurările jos

nice ale unei societăţi decăzute e ca şi cum ai cere unui
vultur închis într-o odăiţă să zboare la o mie de metri
deasupra pămîntului.
1034 — Eroii se întorc înapoi în mijlocul acelor care
i-au înălţat şi pe care i-au înălţat şi pe care i-au condus,
care i-au hrănit şi pe care i-au luminat, care au dat
la urma urmelor toate elementele materiale şi subconşti-
ente ori mai puţin conştiente din care în mintea lor
superioară ori în supraomeneasca lor voinţă s-a elabo
rat ideea strălucitoare şi voinţa călăuză, prin care nu
mele lor vor trăi totdeauna, fără ca ele singure să poată
însă reprezenta o epocă întreagă.
1035 — Nu numai că eroismul nu se poate porunci,
dar e cu neputinţă să-l răsplăteşti.
1036 — Pentru a fi erou, ţi se cere caracter, pentru a
juca un erou, talent.
NICOLAE IORGA, Cugetări, 61—62 ;
(XXVIII, 86—87) ; Cugetări, 114 ; 161.
1037 — Omul poate fi înzestrat cu aptitudini mai

mari sau mai mici, dar numai dezinteresarea şi jertfi
rea de sine îl face pe un om cu suflet ales, un om
adevărat [...] un om folositor poporului.
MAO TZEDUN, Opere alese, II, 195.
EROiESM 135
1038 — Viaţa eroilor este cea mai înaltă lecţie de

umanitate, pe care ne-o poate oferi istoria.
DIMITRIE GUŞTI, I. ZAMFIRESCU,
Elemente de etică, 1S2.
1039 •— Eroismul comportă o jertfa necesară şi pro

fundă. Omul care se jertfeşte îşi cunoaşte destinul, are
toate suferinţele pe care i le rezervă natura lui ome
nească şi slabă, are oroare de moarte, are frică şi pani
că în toate gradele lor ; însă, deasupra tuturor acestor
mizerii ale cărnii omeneşti înalţă conştiinţa sa, îndîr-
jirea unei datorii, un ideal de umanitate.
MIHAIL SADOVEANU, Mărturisiri : Acci
dente de aviaţie, 179’.
1040 — Sînt oameni predestinaţi să concentreze în

sufletul lor aspiraţiile publice, oameni-drapel care se
ivesc pe toate cîmpurile de luptă [...]. Sînt Tyrteii
Elladei, [...] eroi cum îi numeşte Carlyle. Fiinţa lor
este un rezumativ al societăţii, o concretizare a epocii.
OCTAVIAN GOG A, Precursori, 216.
1041 — Cît de greu e eroismul, cînd ştii că toate

gîndurile pentru cari trebuie să-ţi dai viaţa ar fi fost
aşa de uşor de împlinit în pace şi bună învoire, dacă
umanitatea ar fi fost păstorită de oameni înţelepţi,
drepţi şi buni.
VASILE PÂRVAN, Memoriale, 156—157.
1042 — Patria [...] este leagănul eroilor, vatra în

care se călesc caracterele, căpătînd tăria diamantului
şi a oţelului.
L. NT. TOLSTOI, (II, 55).
136 ERO ISM
1043 — Nu este cuminte să te jertfeşti fără scop, să

mori de dragul morţii, şi să strigi : „Trăiască moartea 1“
cînd ai putea să strigi „Trăiască viaţa !“ Noi cu toţii
luptăm şi murim pentru ţară şi pentru un ideal, dar
nu trebuie să uităm că este mult mai frumos şi mult
mai greu să trăieşti pentru ţară, pentru un scop sau
pentru un ideal.
PETRU GROZA, Texte alese, 365—366.
1644 — Luptătorii nu pot şi nu trebuie să fie deplînşi,

pentru că ei au luptat fără să fie constrîmşi, au luptat
pentru că aşa au vrut ei înşişi în mod conştient.
ANTONIO GRAMSCI, Scrisori din închisoare,
24. VIII. 1931.
1045 — Morala unui „înţelept" nu e niciodată o morală

eroică.
LUCIAN BLAGA, Opere, VII, 66.
1046 —• Unitatea [ .. .] tuturor forţelor naţionale [. . .]

este speranţa noastră. Ea va păşi, şi a păşit deja pe
singura cale pe care oamenii simpli devin eroi, construc
tori a unei vieţi noi, ai unei lumi noi, pe calea luptei
pentru democraţie, pace, pentru socialism.
DOLORES IBARRURI, Singura cale.
1047 —- Eroii care acţionează cu gînduî la moarte sînt

puţini. Dar şi ei o fac pentru că nu cred că vor muri de
tot. Ei speră că vor supravieţui întrucîtva prin numele
ce-1 lasă în urmă.
CONSTANTIN TSATSOS, Aforisme şi cuge
tări, 46.
ER O ISM 137
1048— Sînt eroi care-şi pun viaţa morală-n practică

(Ibsen) ; alţii o ţin pasivă (Hamlet).
cop, 106.
1049 — Eroismul interior, nevăzut. încătuşează şi sfar

mă lanţuri. Trînteşte şi sparge porţi. Dezleagă vicle
şuguri şi însămînţează germeni. întronează ordine şi
emancipează dezordinea. Cu pasiune şi fără milă. Tre
buie !
1050 — Foamea şi frica înjosesc pe om. Dar fac şi
eroi.
PETRE BOTEZATU, Note de trecător, 162 ;
22 .
1051 — Eroismul este paradoxal. Logica lui ne depă

şeşte.
1052 — Există un eroism major ; să te ridici copăcel,
să încerci primul pas, să-l faci şi să surîzi naiv la sin
gurul act serios din viaţă.
1053 — Nu există eroism minor.
1054 — Şi ca să implori milă îţi trebuie cîteodată ero
ism.
1055 — Uneori sîntem eroici din prudenţă.
TUDOR. BOGDAN, Starea de crepuscul, 101 ;
. 169 ; 8 ; 11 ; 99.
1056 — Datoria de a fi om va înceta odată cu termi

narea actualului război, şi pentru îndeplinirea acestei
datorii va fi totdeauna nevoie de suflete eroice, pînă
ce toţi oamenii vor deveni într-adevăr oameni.
IULIUS FETCIK, Reportaj cu ştreangul de
gît, 107.
138 ER O ISM
1057 — Salutăm bărbăţia, ne mîndrim cu cei neînfricaţi,

respectăm pe oamenii cinstiţi, îi urîm pe cei mincinoşi,
ne plecăm în faţa eroilor şi îi dispreţuim pe laşi.
N.A. OSTROVSKI, (II, 54).
1058 — Eroii cu perenitate în memoria popoarelor au

fost dintotdeauna aceia care au exprimat spiritul mase
lor ; militanţii care au săpat urme de neşters şi-au luat
tăria, precum Anteu 35, din tăriile maselor*
ION POPESCU PUŢURI, TITU GEORGES-
CU, Purtători de flamuri revoluţionare, 8.
1059 — Cînd vei petrece o s in g u r a z i fără să presupui

sau să implici în vreun gest sau în vreun gînd de-al tău
prezenţa altora, poţi să te numeşti erou.
CESARE PAVESE, Meseria de a trăi, 187.
1069 — Eroismul nu se predică, spune Bergson 16, e des

tul a se arăta şi prezenţa lui pune în mişcare alţi oa
meni. . .
ION VLASIU, în spaţiu şi timp, III, 37.
1061 — Toate faptele mari ale istoriei s-au întemeiat

şi se vor întemeia pe eroism şi jertfă.
DUMITRU ALMAŞ, Drum de luptă şi de
glorii, 186.
1062 — Eroismul şi sfinţenia, virtuţi secundare. Dar

trebuie să le fi dovedit întîi.
1063 — Moartea f. . .] conferă jocului şi eroismului
adevăratul lor sens.
ALBERT CAMUS, Caiete; 227, 46.
ER O ISM 139
1064 — în decursul istoriei multiseculare a omenirii,

faptele de eroism au fost săvîrşite în numele unor idei
drepte, măreţe, nobile.
1065 — O faptă eroică în viaţa unui om nu este o în-
tîmplare, ci o consecinţă logică, o manifestare a dez
voltării sale spirituale.
1066 — Pentru un om adevărat eroismul, jertfirea de
sine, constituie o însuşire firească.
V. A. SUHOMLINSKI, (II, 55 ; 55 ; 55).
1067 -— Sămînţa vieţii sînt marii eroi.

VIOLETA ZAMFIRESCU, Ochii eroilor, în
voi. Poezii patriotice şi revoluţionare, 164.
1068 — Eroul iubeşte idealul, nu viaţa.

1069 — Eroismul de masă se relevă în revoluţii, în

marile înfruntări cu natura dezlănţuită, în timpul mo
limelor, al foametei, în toate grelele încercări colective
prin care trece, periodic, umanitatea.
DUMITRU POPESCU, Ieşirea din labirint, 61.
1070 — Numai ceea ce este eroic şi curajos, ne pune

în mişcare sîngele.
MICHAEL McCLURE, Floarea politicii, II,
350.
1071 — Eroismul epocilor nu se socoteşte după numă

rul eroilor, ci al dogmelor răsturnate.
1072 — Eroismul nu are vîrste, nici termene fixe.
1073 — Nu toţi oamenii pot să fie eroi, dar toţi eroii
sînt Oameni.
140 ER O ISM
1074 — Raportul cauză-efect, în cazul eroismului, nu

apare de la prima vedere, de unde o asociere firească
între eroism şi fascinaţie, între eroism şi mister.
1075 — Tentaţia eroismului e mare şi pentru copil şi
pentru maturul care nu şi-a pierdut de tot copilăria.
MARIN VOICULESCU, Lumea în gîndire, 57 ;
57 ; 58 ; 57 ; 58.
1076 — Lupta pentru pace are şi ea nevoie de eroi.

1077 — Eroii rămîn întocmai cum rămîn piscurile unor

munţi ce s-au scufundat : foarte aproape de noi. Ei dau
impresia de a avea dimensiunea noastra, dar la o cerce
tare mai atentă ei au rămas tot piscuri, tocmai pentru
că au fost odată piscuri.
1078 — Eroul are mai întotdeauna o armă în mîna
sa, dar ceea ce învinge este spiritualitatea sa. Eroii sînt
definiţi, nu numai prin faptele lor, ci şi prin cugetul
care i-a îndemnat la faptele lor...
1079 — Eroii lumii sînt foarte aproape de noi. Ei sînt
în fiinţa noastră. Descoperindu-i acolo, în spiritualitatea
noastră, ne descoperim pe noi înşine.
1080 — Există un început de eroism în fiecare visare.
Fie şi numai pentru faptul de a rămîne cu tine însuţi
un timp.
1081 — In faţa morţii eroii sînt îndîriiţi ca Heracle,
răzbunători ca Achile, întreprinzători, ca Ulysse, măreţi
ca Hecuba, trufaşi ca Prometeu, lucizi ca Ifigenia.
VICTORIA ANA TAUŞAN, Brăţara lui Pro
meteu, 7 ; 7 ; 12 ; 124 ; 92.
ERO ISM 141
„EROI AU FOST, EROI SÎNT ÎNCĂ...“
Numele celor ce mor pentru patrie

trebuie păstrate în temple ţi scrise în
cărţile de aur, rămînînd ca un izvor
de glorie, de nobleţe pentru generaţii
le viitoare.
M O N TESQ U IEU
1082 — Trăieşte cu faimă cel care moare pentru o

cauză cinstită
PROVERB ENGLEZ
1083 — Cine moare pentru tară, trăieşte veşnic.

PROVERB FRANCEZ
1084 — Mai bine să fii văduva unui erou, decît nevas

ta unui laş.
PROVERB SPANIOL
1085 — Moare eroul, îi rămîne fapta.

PROVERB TURC
1086 — Călătorule care treci pe aici, spune-i Spartei

că noi am murit în locul acesta pentru sfintele sale legi.
INSCRIPŢIA DE PE MORMÎNTUL REGE
LUI SPARTEI LEONIDA SI A CELOR 300
DE SPARTANI CĂZUŢI EROIC LA TER-
MOPILE.
1087 — Binecuvîntaţi fie şi slăviţi eroii căzuţi pe

cîmpul de luptă pentru cauza dreaptă şi unul pentru
celălalt.
JÂNOS BOLYAI, Viaţa şi opera lui feolyai
Jdnos, 370.
1 42 E R O flS M
1088 — Aceşti oameni curajoşi, vii sau morţi, care au

luptat aici, au sfinţit acest loc mai mult decît este în
puterea noastră să adăugăm sau să scădem. Lumea ne
va acorda puţină atenţie şi nici nu-şi va aminti de ce
spunem noi aici, dar nu va uita niciodată ce au făcut
ei aici.
ABRAHAM LINCOLN, Discursul de la Gettys-
burg.
1089 — Poporul nostru a avut şi el Grahii lui, n-a

căzut fără a >se lupta ; adesea inspirat de geniul liber
tăţii, s-a sculat pentru a-şi redobîndi drepturile.
NICOLAE BÂLCESCU, Opere, I, 246.
1090 — Căci nu-i mai scump nimică az / Pe lumea

pămîntească / Decît un nume de viteaz / Şi moartea
vitejească.
1091 — Decît o viaţă moartă, mai bine o moarte vie.
1092 — Ţara e mamă dulce, copiii mei / Ferice care
moare, luptînd pe sînui ei !/ Din ţărîna lor vor creşte
odoare vitejeşti, / Stejar cu lemn de arce, de ghioage
româneşti.
VASILE ALECSANDRI, Poezii, II ; Peneş
Curcanul ; Dumbrava roşie ; Odă statuiei lui
Mihai Viteazul, 256 ; 118 ; 144.
1093 — Cel ce pentru lege, pentru ţară moare, / Vede

a sa moarte ca o sărbătoare.
DIMITRIE BOLINTINEANU, Mihai şi că
lăul, în Opere alese, I, 189.
1094 — Ferice de cel ce moare / Apărînd moşia sa, /

Şi-n oştireamvingătoare / Lasă fraţi cu care luptă.
IOSIF VULCAN, Scaune pentru cei răniţi.
ER O ISM 143
1095 — Cel care cade în luptă pentru dreptate, nu

moare.
HRISTO BOTEV. Hadji Dmităr.
1096 — Ah ! moarte-i grea, duioasă, pe pat, între pe

reţi. / Dar a muri pe cîmpul de luptă glorioasă, / O
moarte aşa frumoasă e ca şi mii de vieţi.
PETRE DULFU, Cununa de laur (Dedicată
ostaşilor români).
1097 — Cine piere apărîndu-şi legea şi al său pă-

mînt [ . . . ] . / Este tocmai ca stejarul rupt de viscol şi de
vînt, / Care dă din rădăcină şi prin veacuri se
strecoară / însutit.
BARBU ŞTEFANESCU-DEL AVR AN CEA,
Eroica, 1877. Stanţe, 23.
1098 — Veşnică-i dreptatea şi veşnici sînt martirii /

care-şi jertfesc viaţa pentru triumful ei, / în zbuciumul
de luptă / şi noaptea asupririi / renasc semănătorii eter
nelor idei.
ALEXANDRU VLAHUŢA, Poezii, 1919.
1099 — în luptă oricare cădea-le-va piartea, / Ei cîntă

şi luptă şi nu se-nspăimîntă / De culmi şi abisuri, / Ce
nobilă-i viaţa, ce mare e moartea. . . / Cînd lupţi şi
mori falnic sub flamura sfîntă / A marilor visuri !
D. T. NECULUŢA, Eroii, în „România mun
citoare", 27 ianuarie 1902.
1100 ■ —• ...D in jertfe şi din sînge, nasc eroii legen

dari, / Nasc popoarele vînjoase, vremuri noi şi vremuri
mari.
ANTON BACALBAŞA, Vijelia, Arhiva In
stitutului de studii istorice şi social-politice de
pe lîngă C C . al P.C.R., fond 20, d. 1154.
144 ER O ISM
1101 — Erou, de mii de ori erou, / Acela ce se bate /

Şi moare pentru brazda lui / Ori pentru libertate.
NICOLAE VULOVICI, De-o fi să mor, XXI,
111.
1102 — Printr-un contrast măreţ, dintr-o moarte eroi

că se naşte o viaţă mai intensă.
ŞTEFAN ZWEIG, Orele astrale ale omenirii,
175.
1103 — Cântaţi, eroi, imnul martirilor, oare de zeci de

veaouri au sîngerat pentru libertatea de azi. Cîntaţi
lauda vitejilor, cari în singurătate şi uitare au apărat
de veacuri patria daco-romană de azi. Preamăriţi, eroi
întorşi din moarte, pe eroii prieteni cari acolo departe,
pentru gîndul nostru, tot aşa de puternic ca pentru gîn-
dul lor, au biruit prin moarte.
VASILE PÂRVAN, Memoriale, 202.
1104 — Asupritori / Ucideţi LUTUL, / Căci lutul este

pieritor ! / Dar SPIRITUL desfide cnutul, / El va ieşi
învingător !
I. SARVARI, Cîntece de azi-Cîntece de mîine.
1920, în voi. Poezii muncitoreşti revoluţionare
din România, 1872—1944.
1105 — „E-o lege a şoimilor : pînă la capăt“.

CICERONE THEODORESCU, Pilotul Dîrjan
Someşanul, în voi Din stejar, stejar răsare,
363.
1106 — Este necesar să fie cunoscute în mod aprofundat

trecutul îndepărtat, de milenii, al poporului nostru,
eroismul cu care el a ştiut să înfrunte vicisitudinile is
toriei, greutăţile şi adversităţile de tot felul şi să-şi păs
E R O IS M 145
treze fiinţa naţională, să-şi apere dreptul la libertate şi

neatîrnare. Marile jertfe date de înaintaşi în această bă
tălie necurmată pentru a trăi în lume în mod demn,
pentru a-şi făuri o viaţă mai bună, pentru a fi stăpîni
în propria lor ţară, constituie un element de profundă
mîndrie naţională, precum şi o înaltă obligaţie de con
ştiinţă pentru toţi cetăţenii patriei noastre socialiste,
pentru întregul nostru tineret.
1107 — Ne plecăm cu veneraţie în faţa eroilor naţi
unii, în faţa celor ce nu şi-au precupeţit viaţa pentru
a asigura libertatea şi progresul poporului român, care
au pus, la timpul lor, o piatră la temelia măreţului
edificiu pe care îl înălţăm astăzi pe meleagurile României
socialiste.
voltate, XII, 156—157 ; România pe drumul
desăvîrşirii construcţiei socialiste, II, 446.
1108 — ...C în d mori / Pe braţele patriei recunoscă

toare, / Moartea se sfîrşeşte, închisoarea se deschide /
Şi, o dată cu moartea, începe viaţa.
1109 — Eroii nu ne părăsesc nicicînd,—/ l i se aud

profunzi, prin secoli, paşii. / Noi trecem toţi, dar ei
rămîn vibrînd / mereu contemporani cu toţi urmaşii.
ALEXANDRU ANDRIŢOIU, Eroii, în voi.
Din stejar, stejar răsare, 367.
146 E R O IS M
D A R ... „NOI TO ŢI O A M EN II..
Noi toţi oamenii ne naştem şi trăim

ca nişte eroi. Şi tind majoritatea oameni
lor va înţelege acest lucru, viaţa va
deveni cu adevărat eroică.
A. M. GORKl
1110 — Poţi fi erou fără să pustieşti pămmtul.

NICOLAS BOILEAU, Scrisoarea I, Avantajele
păcii, 94.
1111 — Şi viaţa de toate zilele .a atâtor oameni simpli

e bogată adesea în fapte eroice, care, în cea mai mare
parte rămîn necunoscute.
SAMUEL SMILES, Fă-ţi datoria, 185.
1112 — în luptele mici ale vieţii se fac multe fapte

mari. Există fapte de vitejie dîrză neştiute de nimeni
cane se apără cu înverşunare, în ascuns, împotriva nă-
valei fatale a necesităţilor, biruinţă nobilă şi falnică, pe
care nici un ochi n-o vede, nici un renume nu o răsplă
teşte, pe care nici o fanfară nu o salută. Viaţa, neno
rocirea, singurătatea, sărăcia, nepăsarea sînt cîmpuri de
bătaie care îşi au eroii lor, eroi obscuri, uneori mai mari
decît eroii vestiţi.
VICTOR TIUGO, Mizerabilii.
1113 — Este mai dificil să fii om cinstit opt zile, de

cît erou un sfert de oră.
1114 — Eroi [. . .] există şi în viaţa de toate zilele.

Stahanoviştii sînt eroii vieţii de toate zilele.
N.K. KRUPSKAIA, Opere pedagogice alese,
385.
E R O IS M 147
1115 — E mai bine să respectam mai mult decît se

cuvine decît, aflînd pe urmă cine a stat în faţa noastră
să ne mustre cugetul că am jignit un suflet ce s-a oferit
cîndva jertfă pentru noi toţi.
1116 — Eroismul nu e în împrejurări : în noi îl avem.
NICOLAE IORGA, Sfaturi pe întuneric, 69 :
72.
1117 — Eroismul nu este numai o reacţie fizică în fa

ţa morţii, ci şi una spirituală în faţa vieţii. Există ero-
îsme zilnice care, din punct de vedere moral, sînt mai
de admirat şi mai frumoase decît curajul fizic pe cîmpul
de luptă.
IOVAN DUCIC, Comoara împăratului Ra-
dovan.
1118 — Eroi nu sînt numai aceia care mor pe cîmpul

de lupta apărîndu-şi ţara.
D. GUŞTI, I. ZAMFIRESCU, Elemente de
etică, 181.
1119 —■ Eroismul cel mai sublim e deseori acela de

care se vorbeşte mai puţin, care se întîmplă în condi-
ţiunile cele mai umile.
GARABET ASI.AN, Cultul oamenilor mari, 7.
1120 — Numai întrucît fiecare dintre noi avem ceva

eroic, putem împlini în viaţă ceva de oarecare impor
tanţă.
CONSTANTIN NARLY, Pedagogia generală,
366.
148 ER O ISM
1121 — în societatea modernă, eroismul nu mai e în

viaţa militară, ci în viaţa civilă.
cop, 6.
1122 ■
— în domeniul ştiinţelor materiale sînt, au fost şi
mai mult ca sigur vor continua să fie zile eroice.
J.R. OPPENHEIMER, Discurs.
1123 — Şi în viaţă contează întîi şi întîi eroismul in

teligent.
DUMITRU ALMAŞ, XV, 83.
1124 — Ne trebuie cadre şi conducători de partid care

să-şi fi însuşit marxism-leninismul, clarvăzători politi
ceşte, capabili de muncă, pătrunşi de spirit de abnega
ţie, capabili să rezolve singuri problemele, să nu şovăie
în împrejurări grele şi să muncească cu devotament
pentru binele naţiunii, al clasei şi partidului lor [. . .].
Acestor oameni trebuie să le fie străin egoismul, să fie
dezinteresaţi. Trebuie să le fie străine neglijenţa şi pa
sivitatea, trebuie să le fie străin sectarismul înfumurat.
Ei trebuie să fie eroi dezinteresaţi şi devotaţi naţiunii
şi clasei lor. Acestea sînt calităţile şi stilul în muncă
necesare comunistului, activistului de partid, conducăto
rului de partid.
MAO TZEDUN, Opere alese, T, 499—500.
1125 — Eşti comunist, fii deci erou.! / Răspunzi de fe

ricirea lumii / A'ci pe suprafaţa lumii / în cerul lu
minos şi nou.
MIHAI BENIUC, Inscripţie, în voi. Versuri
alese, II, 346.
EROISM 149
1126 — Nu trebuie să uităm nici un moment că tot

ceea ce am realizat pînă acum este rezultatul muncii
eroice a clasei muncitoare, a întregului popor, că în
lupta pentru cucerirea puterii a trebuit sa dăm multe
jertfe, iar în anii construcţiei socialiste să facem multe
sacrificii pentru a obţine succesele cu care ne mîndrim
astăzi.
NICOI.AE CEAUŞESCU, România pe drumul
voltate, XII, 438—439.
1127 — Cîmpul de luptă în care faptele eroice pot

apărea este imens.. El nu .se reduce la războaie sau
cazuri de excepţie.
1128 — Orice mare cultură îşi are eroismul său.
MARIN VOICULESCU, Lumea în gîndire, 57;
58.
...OAMENII DE LITERE
DUC FAIMA EROILOR PESTE VEACURI
1129 —. Şi încă mai mult pre scriitorii decît pre făcă

torii minimelor fericiţi şi lăudaţi a numi voi îndrăzni.
Căci după armele şi faptele eroilor, condeiele istoricilor,
de nu s-ar fi pre alb clătit, încă de demult şi lauda nu
melui lor deodată cu oasele, ţărîna o ar fi acoperit.
DIMITRIE CANTEMIR, Istoria ieroglifică, I,
83.
1130 — Să fie perceput ş-alte neamuri a Europei pre

ţul voroavei şi dulceaţa graiurilor bine rînduita, adecă
ritorica şi poesia, cum au înţelesu-o elinii şi romanii,
o ! cîvi eroi slăviţi să ar ivi dintre vărvari, sau doară
150 E R O IS M
din cei ce să numea sălbateci, pe carii oameni luminaţi,

lipsind, întru neamul lor şi pe vremile cînd au trăit, un
Omer, ş-un Virghil, vecinică i-au acoperit, nepomenire.
Ş-unde era Ector, cel al Troii naltă sprijană, şi Ahil,
tăria şi zidul grecilor, de nu să ar fi născut cîntăreţul
Omer. ?
IO AN BUDAI-DELEANU, . Ţiganiada, Pro
log, 7.
1131 — Dacă explorăm literatura Eroismului, vom

ajunge curînd la Plutarch, care este Magistrul şi istori
cul ei. Lui îi datorăm pe Brasidas,37 pe D ion,38 pe Epa-
minonda,39 pe Scipion 40 din vechime...
R.W. EMERSON, Esseuri : Eroism, 186—187.
1132 -— Popoarele care n-au ştiut sprijini artele şi li

teratura şi nu le-au ajutat să înflorească au pierit aproa
pe fără să lase urme în istoria omenirii.
ZAHARIA STANCU, Pentru oamenii acestui
pământ, 160.
1133 — O ţară care nu ştie să-şi apere poeţii va fi

învinsă sau va supravieţui lamentabil la coada altor na
ţiuni, fiindcă poezia e sîngele unui popor care curge
subteran prin veacuri şi îl face nepieritor.
MARIN PREDA, Cel mai iubit dintre pămân
teni, II, 32.
1134 — Toate mitologiile sînt o îndelungă memorie a

omenirii. Sînt, într-un fel, o luptă împotriva uitării.
Locul de existenţă al strămoşilor.
VICTORIA ANA TAUŞAN, Brăţara lui Pro-
meteu, 32.
E R O IS M 1 51
. . . UNEORI, EI STIMULEAZĂ LUPTA PENTRU

LIBERTATE NAŢIONALĂ ŞI SOCIALĂ, IN FOCUL
CĂREIA SE FĂURESC EROI
1135 — S-a zis, cu drept cuvînt, că începutul oricărei

mişcări de libertate e o poezie, la începutul tuturor bi
ruinţelor mari, ale revendicărilor naţionale, un mare
triumf literar [...]. Literatura a fost totdeauna o energie
precursoare, în cîmpul ei s-au adunat mai întîi şi au
cerut cuvînt puterile latente ale unui popor, indicînd
prin proporţiile lor raza de întindere a măririlor viitoa
re. în acest chip Iliada lui Homer a luminat înaintea
Atenei lui Perlele,41 gloria lui Dante s-a ridicat ca un
stîlp de foc înaintea strălucirii lui Lorenzo de Medicis42
[...] şi astfel, urmînd o orînduială consacrată, nu este
numai o întîmplare că România unită [...], reîntregirea
solului naţional [...] nu s-Ţ putut îndeplini decît după
ce gîndul românesc s-a zbătut în avînturi înfrigurate,
după ce poezia cu culmile ei eterne a săvîrşit logodna,
dîndu-ne de o parte geniul lui Eminescu şi de alta pa
ginile nepieritoare ale lui George Coşbuc.
OCTAVIAN GOGA, Precursori, 81—82.
IV. GLORIE
CE ESTE GLORIA ?
Gloria este umbra v ir tu ţii; ea o în

soţeşte chiar şi fără voia ei ; dar după
cum umbra uneori merge înainte, alte
ori la spate, tot astfel gloria uneori e
înaintea noastră şi se oferă privirilor,
alteori e în urmă şi cu ă tît mai mare
cu cît mai tîriiu, cînd invidia a dis
părut.
SENECA
1136 — Succesul tău propriu e gloria ta.

PROVERB INDIAN
1137 ■— Gloria [...] înseamnă faima dobîndită pentru

binefacerile aduse neamului omenesc.
CICERO
1138 •— Femeia este sufletul bărbatului ; lumina care

îl călăuzeşte ; femeia este gloria.
M. DE CERVANTES, Don Quijote, I, 34.
1139 — Ce altceva sînt fastul, puterea, gloria, decît

pămînt şi pulbere ?
G LO R IE 1.53
1140 — Gloria nu-i decît cinstirea exterioară ce răsplă

teşte o interioară trudă.
SHAKESPEARE, Henric al Vl-lea, partea a
treia, V, 2, 27 ; Richard al III-lea, I, 4, 79.
1141 — Glorie înseamnă renume unit cu stimă ; atinge

culmile cînd i se adaugă şi admiraţie. Ea presupune
întotdeauna lucruri strălucite în acţiuni, virtuţi, talente
şi mari greutăţi depăşite.
VOLTAIRE, Dicţionar filosofic : Glorie, glo
rios.
1142 — Cunună de lauri este, acolo unde îţi apare,

mai mult un semn al suferinţei decît al fericirii.
J. W. GOETHE, Tasso, III, 4.
1143 — Ce-i slava? Şubred vas de lut, / Lumină

palidă de toamnă, / O pradă ce nimic nu-nseamnă )
De-ajuns-ai ţelul ce l-ai vrut !
A. A. BESTUJEV, Andrei cneaz de Pereaslav,
(în voi. Antologia poeţilor decembrişti, 169).
1144 — Gloria este soarele morţii.

1145 — Gloria, tristă marfă. Costă mult şi nu durează.
1146 — Gloria este o băutură veninoasă care face
bine numai dacă e luată în doze mici.
1147 — Gloria este un egoism divinizat.
H. DE BALZAC, Căutarea absolutului ; O
fiică a Evei, 7 ; Louis Lambert, 13.
1148 — Gloria e un patron ; să fiu deci fără glorie.

HERMAN MELVILLE, Scrisoare către N.
Hawthorne.
154 GLO RIE
1149 — A zi43 cînd patimilor proprii muritorii toţi

sîntem robi, / Gloria-i închipuirea, ce o mie de ne
ghiobi / Idolului lor închină, numind mare pe-un pi
tic / Ce-o băşică-e, de spumă, într-un secol de nimic.
MIHAI EMINESCU, Scrisoarea a Il-a.
1150 — Gloria este fumul fără foc de care se vorbeşte

atît.
1151 — La urma urmei, ce e faima, băiete? Poate

să fie doar ce scrie careva pe piatra ta de mormînt.
P. F. DUNNE, Faima.
1152 — Gloria este o realitate spirituală de caracter

exclusiv social. Viaţa individuală poate fi totuşi o
povară de care să ne dorim liberaţi prin moarte, adesea
tocmai din cauza gloriei, în orice caz, cu toată gloria,
oricît de multă satisfacţie ar produce iubirii de sine a
individului şi oricîtă invidie celor dimprejurul lui. Căci
gloria constituie numai aspectul obiectiv al intensifi
cării vieţii individuale.
VASILE PÂRVAN, Gînduri despre lume şl
viaţă la greco-romanii din Pontul Stîng, 37.
1153 — E adevărat dacă spui că gloria omului e capa

citatea lui de a fi salvat, dar e de asemenea adevărat
dacă spui că gloria lui e capacitatea de a fi osîndit.
T. S. ELIOT, Eseuri : Baudelaire, 2
1154 — .Gloria e suma neînţelegerilor create în jurul

unui nume.
G LO R IE 155
1155 — Gloria este augumentativul recunoaşterii de

către alţii a propriilor tale merite.
102 .
GLORIE (GLORIOS)
Sic transit gloria m u n d i44 (Aşa trece

gloria lumii).
IMITAT IO CH RIŞTI
N u gloria are valoare, ci meritul

prin care o dobîndim.
SC H O P E N H A U E R
1156 — Mai bine să mori. cu glorie, decît să trăieşti

cu ruşine.
1157 — Gloria e greu de dobîndit dar uşor de pierdut.
PROVERBE CHINEZEŞTI
1158 — Avem atît de puţine virtuţi, încît sîntem

ridicoli cînd iubim gloria.
1159 — Atîta glorie nu oboseşte decît pe cei mici.
1160 — Cînd gloria merge în faţă, /Ruşinea (dezo
noarea) nu este departe în spate.
PROVERBE FRANCEZE
1161 — Cînd dobîndeşti gloria ţi-ai pierdut memoria.

PROVERB SPANIOL
1162 — Să nu vă-ncînte gloria şi mărirea, / Căci gloriei

vecină-i e ruşinea.
POEŢI CLASICI CO REEN I: KIM SAN
HION, 112.
156 GLORII?
1163 — Casele pier prin sfadă, prietenia prin bîrfeală,

ţările prin regii răi, gloria omenească prin fapte rele.
1164 — Şi cel mai umil dobîndeşte gloria, cînd îşi
găseşte pieirea din partea unuia mare, ca albina lacomă
de sucul tîmplelor elefantului, care-i ucisa de urechile
acestuia.
PANCIATANTRA, Cartea a V-a, Răzbunarea
maimuţei, 324; Cartea I, Leul, şacalul, lupul
şi cămila, 118.
1165 — Dragostea de glorie tulbură mintea oamenilor

şi nu mai cugetă la primejdii şi nenorociri.
ESOP, Fabule, 87.
1166 — Tovarăşul gloriei e pizma.

CORNELIU NEPOS, Chabrias, III, 3.
1167 — Gloria' strămoşilor este ca o lumină pentru

urmaşi ; ea nu tăinuieşte nici faptele lor bune, nici pe
cele rele.
SALUSTIU, Despre războiul cu Jugurta, 85, 23
1168 — Muzele smulg de la moarte pe omul vrednic.

HORAŢIU, Ode, 3, 30, 6.
1169 —■ Gloria îl urmăreşte pe cel care n-o caută, dar

fuge de cel ce o doreşte.
1170 — Gloria însoţeşte virtutea asemenea unei umbre.
1171 -— înţelepţii vor dobîndi gloria, iar proştii în
exaltarea lor, ruşinea.
1172 — O faimă strălucită este o glorie nemăsurată
CICERO, Tusculancle, 1, 45, 109.
GLO RIE 157
1173 — Cel ce va dispreţul gloria, se va bucura de o

adevărată glorie.
TIT LIVIU, De la întemeierea Romei, 22, 39,
19.
1174 — Furia nlinţii este distrugerea gloriei.

1175 — Gloria însoţită de îngîmfare păşeşte pe un
drum periculos.
OVIDIU, Amoruri, 1, 65, 59 ; Tristele, 4, 3,
74.
1176 — Gloria mai degrabă se ţine după cei ce fug

de ea.
SENECA, Despre beneficii, 5, 1, 4.
1177 — Pentru unii gloria vine prea tîrziu, după

moarte.
MARŢIAL, Epigrame, 1, 25, 8.
1178 — Nu te glorifica (lăuda) niciodată pentru un

merit străin. Dacă un cal lăudîndu-se va spune : „sînt
frumos", aceasta va fi suportabil ; dar cînd tu vei
spune glorificîndu-te „am un cal frumos", se ştie că
tu te lauzi că ai un cal frumos. Ce este al tău aici ?
uzanţa pe care o faci de imaginaţia ta. Iată de ce
dacă (în cazul, n. ns.), cînd te vei folosi de imaginaţia
ta, vei urma natura, atunci te poţi glorifica, căci te
vei lăuda cu un bun care este al tău.
EPICTET, Maxime, 33, 34.
1179 — Chiar la cei înţelepţi pofta de slavă este cea

din urmă care-i părăseşte.
TACIT, Istorii, IV, 6.
1180 — Cu ce osîndă plătim gloria de-o clipă de atîtea

ori dorită !
158 G LO R IE
1181 — Cîntăreşte-1 pe H anibal45.

H82 — Cine este obsedat de gloria postumă nu-şi
imaginează că fiecare dintre oamenii care-şi amintesc
de el, va muri în curînd el însuşi şi, apoi, la rîndul
său, omul care-i va succeda, pînă cînd această amin
tire va fi stinsă [...]. Să presupunem chiar că cei
care-şi vor aminti vor fi nemuritori şi amintirea nemu
ritoare : ce-ţi va reveni ? Şi nu m-am referit decît la
morţi ; dar chiar pentru cei care trăiesc, ce este gloria,
în afară de cazul cînd ei nu-şi fac un calcul ?
1183 — Omul prieten al gloriei îşi vede fericirea în
munca altuia, prietenul plăcerii o vede în pasiunile
sale, înţeleptul o vede în propria sa activitate.
MARC AURELIU, Cugetări.
1184 — Gloria mare o întunecă pe cea mică.

1185 — Gloria păşeşte pe o potecă atît de îngustă
încît numai un singur om poate trece. Deci ţine calea,
căci rîvna are mii de fii, ce unul după altul vin din
urmă. De le faci loc, sau te-abaţi din drumul drept
în lături, cu furia unui val toţi dau năvală, iar tu ră-
mîi în urmă.
1186 — între un titlu de nobleţe şi un nume din
popor nu e altă deosebire, pînă la urmă, decît o faimă
exterioară oarecare.
SHAKESPEARE, Negustorul din Veneţia, V,
1,93 ; Troilius şi Cresida, I I I , 3, 1 5 4 — 1 6 0 ;
Richard al III-lea, I, 4, 79.
1187 — Căderea nu-ţi poate şterge / gloria de-a fi ur

cat.
G LO R IE 159
1188. — Oare-într-atîta vis şi glorie se-aseamănă, in

cit e crezută-nşelătoare gloria adevărata, iar cea-nchi-
puită, certă ?
P. CALDERON DE LA BARCA, Om sărman
numai în aparenţă ; Viaţa-i un vis, III, 751—
755.
1189 —■ Faima oamenilor mari se cuvine întotdeauna

măsurată cu mijloacele de care s-au folosit pentru a o
dobîndi.
1190 — Ridicăm în slăvi gloria unora pentru a o
coborî pe a altora. Şi cîteodată l-am lăuda mai puţin
pe' excelenţa sa principele sau pe domnul de Turenne 46,
dacă n-am vrea să-i criticăm pe amîndoi.
1191 — Recuzăm judecătorii pentru cele mai mărunte
interese şi ţinem cu tot dinadinsul ca reputaţia şi gloria
noastră să depindă de judecata oamenilor care ne
sînt cu toţii potrivnici, fie* prin invidie, fie prin ideile
lor preconcepute, fie prin îngustimea minţii lor ; şi
doar de dragul de a-i face să se pronunţe în favoarea
noastră, ne riscăm, în atîtea chipuri, tihna şi viaţa.
LA ROCHEFOUCAULD. Maxime şl reflecţii,
42 ; 52 ; 72—73.
1192 — Nici un drum înflorit nu duce spre glorie.

LA FONTAINE, Cei doi vîntură lume si
talismanul.
1193 — Gloria sau meritul unor oameni stă în a scrie

bine ; al altora în a nu scrie deloc.
LA BRUYERE, Caracterele, I, Despre creaţiile
artistice, 59.
1194 — Adevărata glorie nu poate fi aflată în afara

omeniei.
160 GLORIE
1195 — Gloria nu e dobîndită dccît de o inimă ce

ştie să înfrunte greutăţile şi să calce în picioare plă
cerile.
FR A N ţO IS FENELON, Peripeţiile lui Tele-
mah, I, 217 ; fj.
1196 — Am îndrăgit fireşte binele şi cinstirea patriei

mele, dar prea puţin ceea ce se numeşte g lo rie .
1197 — In fiecare stat dorinţa de glorie creşte odată
cu libertatea supuşilor şi scade odată cu ea. Gloria nu
e niciodată tovarăşă cu supunerea.
CHARLES MONTESQUIEU, Caiete : Des
pre sine îns'.işi (Portret), 320 : Scrisori persane :
Scrisoarea X, 175.
1198 — A slăvi înseamnă a recunoaşte, a adeveri.

1199 — Gloria este darul creatorilor în artele fru
moase ; imitatorii nu culeg decît aplauzele.
1200 — Cînd gloria unui rival se îndîrjeşte să te
ofenseze /Trebuie să te răzbuni întrecîndu-1.
1201 — Iubirea de glorie nu este o caracteristică gene
rală, dar neputinţa de a îndura dispreţul pare să fie.
1202 — Succesele ajung pentru reputaţie, dar nu şi
pentru glorie.
VOLTAIRE, Dicţionar filosofic ; Glorie, glo
rios ; Discurs asupra omului.
1203 — Numai inimile cele mari ştiu cîtă glorie este

să fii bun.
BENJAMIN FRANKLIN, Almanahul sărma
nului Richard.
1204 —- Tuturor oamenilor mari le-au plăcut cinstea

şi gloria [...]. Fără ele nu s-ar fi înălţat atîtea edificii
GLORIE 161
impunătoare, iar alte acţiuni măreţe n-ar fi fost duse

pînă la capăt.
M. V. LOMONOSOV, (II, 73).
1205 — Gloria umple cu virtuţi şi, ca un soare bine

făcător, acoperă tot pămîntul cu flori şi roade.
1206 — Un om dornic de un nume mare trebuie să se

înarmeze cu răbdarea vînătorului. Cu filozoful se întîm-
plă ca şi cu sălbaticul : cea mai mică mişcare a celui din
urmă îndepărtează vînatul de el, iar cea mai mică
neatenţie a celui dintîi îndepărtează adevărul de el.
Nimic nu este mai penibil decît să-ţi ţii timp înde
lungat corpul şi spiritul în aceeaşi stare de imobilitate
sau de atenţie ; aceasta e produsul unei mari pasiuni,
în sălbatic trebuinţa de a mînca ; în filosof cea de
glorie este cea care produce acest efect.
C. A. HELVETIUS, Texte pedagogice alese :
Despre om, despre facultăţile sale intelectuale
şi despre educaţia sa, 99.
1207 •— Nu sînt mai uimit de a vedea un om obosit de

glorie, decît aş fi de a vedea un altul deranjat de un
zgomot care se face în anticamera sa.
NICOLAS CHAMFORT, Opere de C.ham-
fort şi Rivarol : Maxime şi cugetări, 135.
1208 — Faptul e totul, gloria nimic.

J. W. GOETEIE, Faust, II, 4.
1209 — Cine învinge fără a înfrunta pericole triumfă

fără glorie.
NAPOLEON I, (III, 87).
1 62 G L O R IE
1210 — Cel care se urca pe culmile munţilor, va găsi

de cele mai adeseori piscurile cele mai înalte înfăşurate
în nori şi zăpadă. Cel care întrece sau biruie omenirea,
trebuie să privească în jos la ura celor de sub el.
Deşi soarele gloriei străluceşte sus d e a s u p r a lui, iar
pămîntul şi oceanul se întind departe de d e d e s u b t, în
) u r u l lui sînt stînci îngheţate, iar furtunile în luptă
suflă cu putere asupra capului său descoperit şi răs
plătesc în felul acesta strădania care l-a dus la acele
înălţimi.
GEORGE BYRON, Ghilde Harold, 3, 45.
1211 — De regulă gloria începe cu atît mai tîrziu cu cît

are să dureze mai mult, precum toate lucrurile alese
ajung încet la maturitate. Numele menit a trece ca
renume la posteritate, seamănă cu stejarul, care creşte
încet din sămînţă ; iar gloria uşoară şi efemeră cu
pripitele plante anuale şi gloria falsă cu buruienele,
care ies iute la iveală şi se stîrpesc tot aşa de iute.
1212 — Gloria şi avuţia sînt ca apa sărată : cu cît
se bea cu atît provoacă setea.
ARTHUR SCHOPENHAUER, Aforisme asupra
înţelepciunii în viaţă, 193—194 ; Viaţa, A-
morul, Moartea, 84—85.
1213 — Dacă acei puţini oameni cu adevărat valoroşi,

care caută gloria, i-ar cunoaşte unul cîte unul pe toţi
cei ce formează publicul a cărui stimă se străduiesc,
prin nenumărate şi cumplite pătimiri, să o dobîndească,
e lesne de crezut că ar pierde mult din entuziasmul
acestei intenţii şi poate ar părăsi-o cu totul. Numai că
spiritul nostru nu se poate sustrage puterii pe care în
imaginaţie o deţine numărul oamenilor ; şi se poate
observa foarte adesea că noi preţuim şi chiar respectăm,
G LO R IE 163
nu spun o mulţime, ci fie şi numai zece persoane adu

nate într-o odaie, chiar atunci cînd pe fiecare în
parte o socotim fără însemnătate.
1214 — Oricine se bucură de faimă şi o merită este
preţuit mai mult de către ceilalţi decît de sine. Astfel,
toţi cei care au existat şi au lăsat cu cinste oamenilor
amintirea gloriei lor sînt mai preţuiţi decît s-au pre
ţuit ei înşişi.
cugetări, 361—362, 311.
1215 — Muza încununează gloria, iar gloria încunu

nează muza.
A. S. PUSKIN, Boris Godunov, Opere alese,
II, 55.
1216 — Om (cu sufletul, cu inima) cu adevărat mare

este acela pe care nu setea de glorie şi de autoetalare
îl stimulează, ci c o n s c ia tn e n s r e c t l 47, conştiinţa binelui.
1217 — Nu există altă glorie şi vrednicie mai mare
decît demnitatea şi răsplata lăuntrică pornită din con
ştiinţa contribuţiei la propăşirea şi ridicarea culturii şi
fericirii altora.
JÂNOS BOLYAI, (VIII, 136 ; 37).
1218 — Avea prea mare talent ca să nu fie puţintel

sensibil la glorie.
GEORGE SAND, Povestea vieţii mele.
1219 — Ades în a insulei noastre istorie / Cărarea

datoriei a dus către glorie.
ALFRED, TENNYSON, (I, 168).
1 64 GLORIE
1220 — Deşi mulţi au zis-o, eu tot o mai zic : / Fala

strămoşească pe strămoşi cinsteşte ; / în zadar nepotul
cu ea se făleşte, / Cînd e, cum se întîmplă, un om de
nimic.
GRIGORE ALEXANDRESCU, Pisica săl
batică şi tigrul.
1221 — Gloria, cu al nostru sînge de n-o scriem,/

o şterge în treacăt orice adiere.
R. DE CAMPOAMOR, Capricii.
1222 — Nu pot înţelege de ce este mai glorios să bom

bardezi un oraş decît să asasinezi pe cineva cu securea.
F. M. DOSTOIEVSKI, Crimă şi pedeapsă,
VI, VII.
1223 — E imposibil să te eliberezi complet de dorinţa

gloriei lumeşti. Gloria lumească, dragostea omenilor nu
pot să nu te bucure.
1224 — Nu trebuie confundate : vanitatea cu dorinţa
de glorie şi cu atît mai puţin cu dorinţa de dragoste —
cu dragostea de dragoste. Prima este dorinţa de a te
evidenţia faţă de ceilalţi neînsemnaţi, uneori chiar şi
prin fapte rele, a doua e dorinţa de a fi lăudat pentru
ceva folositor si bun, a treia e dorinţa de a fi iubit.
L. N. TOLSTOI, Jurnal, II, 183 ; I, 439. '
1225 — Gloria clădită pe minciuni devine curînd o

povară nesuferită.
MARK TWAIN, Vorbesc clin mormînt, 38.
1226 — Inimile mari şi generoase, sufletele pline de un

patriotism cald şi înălţător, se pot asemăna cu un
templu, unde pentru eternitate trebuie să ardem can
GLORIE 16 5
dela recunoştinţei. De entuziasmul acesta depind, de

multe ori, fericirea şi gloria unui popor.
1227 — Să nu vă miraţi că se face atîta risipă de
glorie în viaţa unui actor, că i s-aruncă flori, că-i dus
în triumf, căci toate acestea nu sînt decît funerariile
recunoştinţei pentru o flacără care se stinge, fără să
poată dovedi posterităţii că a luminat...
VASILE CONTA, Cugetări postume, XXII,
66 ; 83.
1228 — Durerea e gloria celor mari. Din toată creaţia

numai omul poate să se bucure de această glorie a
durerii.
RABINDRANATH TAGORE, Articole despre
educaţie şi învăţămînt : Omenire, 76.
1229 — A săvîrşi o nedreptate pentru a obţine puţină

glorie sau pentru a o salva pe aceea pe care o avem
înseamnă a recunoaşte că nu e posibil să merităm ceea
ce dorim să posedăm.
MAURICE MAETERLINCK, Templul ascuns,
40.
1230 — în umbra unui om glorios se află totdeauna o

femeie care suferă.
1231 — Omul de adevărată glorie este cel pe care-1
cunoaştem, deşi n-am citit nimic despre el. „Trom
petele Renumelui“ nu trîmbiţează decît numele său.
JULES REN ARD, Jurnal, 1017 ; 139.
1232 — Cel mai trist lucru e să ajungi a fi tu însuţi

pentru tine posteritatea.
1 60 G LO R IE
1233 — Mulţi oameni sînt foarte mulţumiţi de faptul

că au izbutit să ştie toată lumea că sînt nişte proşti.
Ei numesc aceasta faimă şi glorie.
1234 — Să ajuţi către glorie pe cineva care nu e
chemat pentru dînsa, e să-l urci pe casă şi să-i dai
drumul în jos, cînd el n-are aripi.
NICOLAE IORGA, Cugetări, 91 ; 149 ; 106.
1235 — Majoritatea oamenilor, fie că sînt, fie că . nu

sînt conştienţi de această realitate, îşi datorează partea
cea mai mare a calităţilor morale cu care sînt înzes
traţi inspiraţiei tacite a morţilor glorioşi şi nicidecum
gloriilor efemere şi gălăgioase ale prezentului imediat.
L. C. DOUGLAS, Parada, 88.
1236 — Gloria ! Frumos cuvînt / Sonor. Evocativ

[...]. E destul să-l şopteşti unora, să-l sforăieşti altora
ca să suceşti cu el capetele cele mai solid aşezate pe
umeri. Mai nimeni nu-i rezistă. Militarul înfruntă moar
tea pentru glorie. Savantul, artistul, literatul, pînă şi
filosofii renunţă adeseori la bunurile cele mai sigure
ale existenţei pentru un pic de glorie [...]. De ce?
Nimeni nu se întreabă. Pentru cine ? — Răspunsul ar
fi derizoriu dacă oamenii şi-ar da osteneala să se întrebe.
Fiindcă din toate deşertăciunile omeneşti, cea mai cos
tisitoare şi mai inutilă în acelaşi timp e goana după
glorie.
N. D. COCEA, Jurnal, 199.
1237 — Fiecare dintre noi a învăţat gloria- indepen

denţei. Acum să înveţe fiecare gloria interdependenţei.
F. D. ROOSEVELT, Discurs la Conferinţa
Pan Americană, 01 XII 1936.
GLORIE 1 67
1238 — A fi observat este o nemurire în miniatură.

1239 — De două feluri e lauda vieţii, după cum se
priveşte omul pe sine în mijlocul lumii : ca părtaş al
vieţii publice, ori ca individ singuratic. în primul caz
avem imnul gloriei, în al doilea avem imnul fericirii.
VASILF. PÂRVAN, XXX, 34 ; Gîndurl despre
lume şi viaţă la greco-romanii din Pontul
Sting, 35.
1240 — Dacă gîndim o clipă la sensul în care a evo

luat omenirea, o concluzie firească ne apare : mersul
omului e în contra biologiei, am zice aproape în contra
vieţii. Intelectualitatea, morala, religia, iubirea sînt ca
pitole care n-au nimic de-a face cu instinctul de con
servare. Toate sînt victorii ale absurdului asupra lo
gicului. A gîndi în loc de a lucra, a ierta în loc de a
urî, a te închina idolilof şi a jertfi viaţa pentru fictiva
lor plăcere, iată conduite pe care logica directă, rapidă,
a fiziologiei animale nu le cunoaşte. Gloria omului e
de a se cheltui sub raport strict biologic pentru nimic.
MIHAI RALEA, Portrete, Cărţi, Idei, 95.
1241 — Gloria, faţă de durerile creaţiei, e o vanitate

comună omenească : nu te-nalţă, ci te pune în atmos
fera comună care n-a contribuit la opera ta.
POMPILIU CONSTANTINESCU, Caleido-
scop, 53.
1242 — Anonimatul : cel mai vestit cimitir de glorii.

1243 — Cîteodată gloria pedepseşte geniul. Cînd vine
prea tîrziu.
1244 — Gloria nu ne scuteşte de îndoială.
168 G LO R IE
1245 — Nu sîntem suficient de modeşti ca să primim

gloria ca pe un drept.
TUDOR BOGDAN, Starea de crepuscul, 35 ;
114; 107; 110.
1246 —• Gloria se cîştigă nu numai pe cîmpul de luptă.

ZAHARIA STANCU, Pentru oamenii acestui
pămînt, 228.
1247 —• Oamenilor serioşi le repugnă acest mijloc de

glorificare prin simpla dezgolire trupească. Forma
cărnii nu va fi niciodată dovada unui triumf superior.
ALEXANDRU SAHIA, Execuţia din primă
vară, 221.
1248 — Pentru ca gloria să te bucure într-adevăr ar

trebui să învie morţii, cei bătrîni să întinerească şi cei
de departe să fie aproape. Noi o visasem într-un grup
intim, între chipuri familiare care, pentru noi, erau
lu m e a , şi am vrea să vedem, acum cînd am crescut,
reflectarea faptelor şi vorbelor noastre pe acele chipuri.
Au dispărut, s-au .risipit, au murit. Nu se vor mai
întoarce niciodată. Şi atunci căutăm în jur disperaţi,
căutăm să refacem grupul, căutăm să refacem mica
lume care ne ignora, dar ne iubea şi care trebuia să
fie uimită de noi. Dar nu mai este.
1249 — Dintre toate gloriile, cea mai puţin înşelătoare

este cea trăită. Actorul şi-a ales deci gloria fără mar
gini, aceea care se consacră şi care se trăieşte. El este
cel ce trage cea mai înţeleaptă concluzie din faptul că
totul trebuie să moară într-o bună zi. Un actor reuşeşte
GLORIE 169
sau nu reuşeşte. Un scriitor mai păstrează speranţa

chiar dacă este ignorat, crezînd că operele sale vor
depune mărturie despre ceea ce a fost el. Actorul, în
cel mai bun caz, ne va lăsa o fotografie, dar nimic din
ceea ce a fost el însuşi — gesturile şi tăcerile sale, ră
suflarea sa obosită sau de dragoste — nu va ajunge
pînă la noi. Pentru el a nu fi cunoscut înseamnă a nu
juca şi a nu juca înseamnă a muri de o sută de ori
odată cu toate făpturile pe care le-ar fi însufleţit sau
înviat.
ALBERT CAMUS, Mitul lui Sisif : Comedia.
1250 — Gloria, ca şi alcoolul, în cantitate mare poate

îmbăta.
1251 — Gloria poate apăţea întîmplătoare numai celor
care o privesc de la distanţă.
1252 — O operă de artă, de cultură, ne vorbeşte nu
numai de gloria personală, ci şi de cea a naţiei, a
epocii respective.
1253 — Pe cel care a ajuns la ea, gîndesc, gloria îl
copleşeşte, pe toţi ceilalţi ea îi ispiteşte. Acesta e secretul
ei perpetuu.
MARIN VOICULESCU, Lumea în gînduri,
103 ; 104 ; 104 ; 103.
1254 — ...Fără o bază solidă, gloriile sînt trecătoare

şi soseşte un moment al confruntării cu sine şi cu opi
niile proprii care risipesc falsul succes ca pe un decor
de mucava.
ALEXANDRU IVASIUC, Pro Domo, 84.
170 SIET E A D E G L O R IE
SETEA DE GLORIE
Dorinţa de glorie nu este diferită

de instinctul de conservare al tuturor
creaturilor. N i se pare că ne sporim
fiinţa atunci cînd putem s-o ducem în
memoria celorlalţi.
M O N TESQ U IEU
1255 — Toţi sîntem atraşi de glorie, ba pînă şi cei

cu vază o rîvnesc.
CICERO, Pentru Archius, 11, 26.
1256 — Cea mai cumplită din toate josniciile omului

e faptul că aleargă după glorie, dar tot acesta e şi
semnul măreţiei sale ; căci oricît de însemnate ar fi
bucuriile, sănătatea şi bunăstarea pe care le posedă,
nu se simte mulţumit dacă nu cîştigă preţuirea seme
nilor lui.
1257 — Plăcerea gloriei este aşa de mare, că de orice
lucru ai alătura-o, chiar şi de moarte, tot ai iubi-o.
BLAISE PASCAL, Cugetări, Texte alese, 59 ;
59.
1258 — Ce este această trebuinţă de glorie ? Trebuinţa

însăşi a plăcerii. Astfel, în orice ţară în care gloria
a încetat să mai reprezinte plăcerea, cetăţeanul este
indiferent faţă de glorie48 ; ţara este lipsită de genii şi
descoperiri.
1259 — în momentul în care copilul se desprinde de
pîntecul mamei, în faţa lui se deschid porţile vieţii,
el intră fără idei, fără pasiuni. Singura cerinţă pe
care o simte este foamea. Aşadar, pasiunile orgoliului,
avariţiei, invidiei, ambiţiei, a dorinţei de stimă şi glorie
SE T E A D E GLORIE: 171
nu se fac cîtuşi de puţin simţite în leagăn. Aceste

pasiuni artificiale şi născute în sînul burgurilor şi cetă
ţilor presupun convenţii şi legi de acum stabilite între
oameni [...]. Ceea ce produce în noi iubirea de glorie
este o achiziţie, în care consecinţa e un efect al instruc
ţiei.
C. A. HELVfiTIUS, Texte pedagogice alese :
Despre om, facultăţile sale intelectuale şi edu
caţia sa, 99 ; 101—102.
1260 — Ispita gloriei ! Pe cîţi nechemaţi nu-i stîr-

neşte ea din liniştea vieţii lor serioase şi cinstite, şi-i
pune s-alerge nebuni pe un drum care nu e al lor !
1261 — Setea de glorie e ca rîia : de ce-o scarpini —
de ce te mănîncă.
ALEXANDRU VLAHUŢA, Gînduri, 46 ; 46.
1262 ■ — Cel ce nu poate obţine gloria : gloria vremii

sale, care în alte timpuri poate nu va mai fi o glorie,
ci un lucru de ruşine, se mulţumeşte măcar cu numele
bun în lumea de aici ; care îi va întreţine amintirea
după trecerea din viaţa pămîntească.
VASILE PÂRVAN. Gînduri despre lume şi
viaţă la greco-romanii clin Pontul Sting, 35.
1263 — Pofta [...] de glorie e mai deşartă şi mai

otrăvitoare în viesparul literaturii, decît în orice altă
îndeletnicire.
CAMIL PETRESCU, Caragialc în vremea lui.
203.
CALEA SPRE GLORIE
1264 — Nu dobîndim gloria prin meritele strămoşilor.

PROVERB LATIN
172 SE T E A DE GLORIE
1265 — Florile de aur ale pămîntului le culeg trei oa

meni : cel viteaz, cel învăţat şi cel care ştie să ser
vească.
P Â N C I A T A N T R A , C a r te a I , M a im u ţa şi p a n a
de lemn, 19.
1266 — Cel care slava fără trudă o doreşte / O va

avea atunci cînd corbu-ncărunţeşte.
POET ARAB NEIDENTIFICAT
1267 — Gloria păşeşte mîndră pe un drum prăpăstios.

OVIDIU, Tristele, 4, 374.
1268 — Să nu chinuim omul în mod inutil, dar să nu

căutăm a smulge toţi spinii din drumul care duce la
ştiinţă, la virtute şi la glorie ; nu vom reuşi acest
lucru. Templul gloriei este situat în vîrful unei stînci
povîrnite, alături de cel al Ştiinţei. Drumul care duce
la virtute şi la fericire este strimt şi greu. Munca îl
prescurtează şi îl face mai suportabil prin metodă
bună ; s-o căutăm. Să nu ascundem nouă înşine, nici
elevilor, că progresele lor nu pot fi decît fructul perse
verenţei. Profesorii să se consoleze cu importanţa ser
viciului pe care îl aduc patriei şi elevii să fie încurajaţi
cu speranţa recompensei aşteptate ; consideraţia publică.
DENIS DIDEROT, Texte pedagogice alese,
Planul unei universităţi pentru guvernămîntul
Rusiei, 186.
1269 — Dacă vrei să înţelegi viaţa, asta să-ţi fie

învăţătura dintru început şi temelia tuturor raţionamen
telor şi dorinţelor tale : nu ai drept la nimic şi nimeni
nu-ţi este dator cu nimic, nici societatea, nici natura
[...]. Ţi-ar plăcea să te bucuri de onoruri, dar ăsta
V A N IT A TE 173
nu-i un motiv să şi fii onorat Partea ta de viaţă

va fi un dar căpătat ; alţi o mie, care preţuiau mai
mult decît tine, au fost zdrobiţi de cum s-au născut.
HIPPOLYTE TAINE, Frederic Thomas Grain-
dorge, 202.
GLORIE DEŞARTĂ, VANITATE

Cîte maşinaţii şi osteneli pentru acest
fu m al gloriei deşarte f Şi, totuşi, ce
ne-am face fără această himeră ? Este
necesară ' sufletului precum hrana
trupului,
V O L T A IR E
1270 — Foaia goală, traistă uşoară.

PROVERB ROMÂNESC
1271 — ...In toiul necazurilor noastre, al greşelilor etc.

vanitatea ne ţine atît de firesc sub stăpînirea ei ! Ne-am
da bucuros chiar şi viaţa, numai să se vorbească despre
aceasta.
1272 — Vanitatea este atît de înrădăcinată în Inima
omului, că un soldat, o ordonanţă, un bucătar, un
hamal se laudă şi vor să-şi aibă admiratorii lor ; chiar
şi filosofii vor ; iar cei care scriu împotriva ei rîvnesc
la reputaţia de-a fi scris bine, şi cei care-i citesc rîv
nesc la reputaţia de a-i fi citit ; poate şi eu, care
scriu, rîvnesc la aceasta, şi poate că cei care vor citi...
BLAISE PASCAL, Cugetări, Texte alese, 58 ;
58.
174 V A N IT A T E
1273 — Gloria deşartă este o ramură a orgoliului.

1274 — Un singur duşman este prea mult şi o sută
de pneteni nu sînt decît prea puţini, sau smintitul îşi
ia drept deviză „Mai mulţi duşmani, mai multă glorie".
G. T. OXENSTIERN, Cugetări diverse : Des
pre gloria deşartă, II, 327—328 ; Despre duş
mănie, II, 110.
1275 — Nu prea ni se întîmplă să ne întrebăm pe

noi înşine : ce sîntem în realitate ; dar ne întrebăm
necontenit ce cred alţii că sîntem.
J. P. MASSILON
1276 — Falsa glorie ţine adesea de înfumurare [...].

Iar gloria iluzorie se închide în mărunţişuri.
VOLTAIRE, Dicţionar filosofic : Glorie, glo
rios.
1277 — Vanitatea e o sete de glorie personală ; nu

vrei să fii preţuit, onorat, anturat pentru însuşirile,
meritele şi faptele tale, ci pentru simpla ta existenţă
individuală.
J. W. GOETEIE, Maxime şl reflecţii, 98.
1278 — Nu sînt destul de mărinimos nici pentru a-mi

suporta propria vanitate.
MARK TWAIN, Vorbesc din mormînt, 95.
1279 — Vanitatea trebuie să fie lăsată pe seama celor

ce nu au altceva de dat la iveală.
HONORE DE RALZAC, Femeia la treizeci
de ani. Istoria celor treisprezece, 111.
1280 — Vanitatea este un călător întîrziat ce bate

la poarta sufletului omenesc. Cei slabi, dornici de glo
V A N ITA TE 175
rie, în fine, indivizii care speră a se ridica în societate

fără muncă, vor primi cu multă dragoste ş-alai pe acest
strălucit oaspete. însă, oamenii de ştiinţă, filosofii şi
visătorii timpului, care urmăresc un ideal în viaţă, nu
se to r osteni să deschidă măcar o poartă acestui dru
meţ, temîndu-se să nu se tulbure liniştea lor sufle
tească.
VASILE CONTA, (XXII, 65).
1281 — La cea mai mică izbîndă a faptelor sau a

spiritului nostru, să nu ne îngîmfăm cu o neiertată ză
dărnicie ; să înţelegem totdeauna unde ne aflăm, cît
am lucrat, cît avem de lucrat pentru a ajunge la scopul
dorit şi a merita de a fi trecut cu semnul recunoştinţei
în analele lucrurilor omeneşti.
A. D. XENOPOL, Scrieri sociale şi filosofice,
215.
1282 — Cu ajutorul mijloacelor necinstite omul pro-

păşeşte, obţine ceea ce i se pare lui de dorit, dar piere
sufleteşte.
RABINDRANATH TAGORE, Criza civiliza
ţiei, 155.
1283 — Vanitatea e sarea vieţii.

12S4 —- începutul vieţii omeneşti stă în această iluzie

despre perenitatea amintirii, renumelui, gloriei.
VASILE PÂRVAN, Gînduri despre lume şi
viaţă la greco-romanii din Pontul Sting, 34.
1285 — Un comunist nu trebuie să pună nicăieri şi

niciodată interesele personale pe primul plan, ci tre
1 76 V A N IT A TE
buie să le subordoneze intereselor naţiunii, intereselor

maselor populare. De aceea cupiditatea, pasivitatea,
eschivarea de la muncă, corupţia, descompunerea, goana
după glorie personală etc. merită cel mai profund
dispreţ.
MAO TZEDUN, Opere alese, II, 347. ,
1286 — Vanitatea mă intrigă. Dar ce minunate opere

de artă ne-a lăsat !
V. PRUDENŢĂ, PRECAUŢIE
PREVEDERE—IMPRUDENŢĂ, RISC
CE ESTE PRUDENŢA,
PREVEDEREA ?
1287 — Prudenţa constă în a deosebi binele de rău.

CICERO, Despre îndatoriri, 1S7.
1288 — Numim prudenţă iscusinţa de a te comporta

bine în situaţii ambigue (adică a alege cele binefăcătoare
şi de a evita cele vătămătoare).
J. A. COMENIUS, Arta didactică, 70.
1289 — Prudenţa este o fată bătrînă, urîtă şi bogată,

curtată de Neputinţă.
WILLIAM BLAKE, (I, 116).
1290 — Prudenţa e virtutea simţurilor. Este ştiinţa

aparenţelor. Este acţiunea cea mai externă a vieţii lăun
trice [...]. Ea mişcă materia după legile materiei. Se mul
ţumeşte să caute sănătatea corpului, supunîndu-se con
diţiilor fizice, şi sănătatea minţii, supunîndu-se legilor
intelectului.
R. W. EMERSON, Eseuri : Prudenţa, 169.
1291 — Prudenţa este înţelepciunea practică şi vine de

la o judecată limpede. Ea cercetează în toate împrejură
rile ceea ce se cuvine, ea decide cu înţelepciune ceea ce
178 PRU D EN ŢĂ
trebuie să se facă. Ea calculează mijloacele, momentul şi

felul de a lucra. Prudenţa se învaţă prin experienţă,
ajutată de cultură.
SAMUEL SMILES, Autoritatea familiei. Influ
enţa mamei.
1292 — Prudenţa nu e decît eufemismul fricii.

1293 — Prevederea este cunoaşterea de mai înainte a

faptelor, fenomenelor care au să se întîmple, cînd se cu
nosc condiţiile care determină producerea acelor fapte
sau fenomene.
1294 — Prudenţa este inteligenţa pusă în serviciul minţii
şi instinctelor de conservare.
NICGLAE MOISESCU, Conducerea vieţii
emotive, instructive, intelectuale şi sociale,
159; 161.
1295 — Prudenţa e aspectul nociv al înţelepciunii...

TUDOR BOGDAN, Stare de crepuscul, 66.
1296 — A prevedea înseamnă a putea.

EUGEN BARBU, Incognito, 263.
PRUDENŢA (PRUDENT)
PREVEDERE (PREVĂZĂTOR)
Temă pe care nici un poet n-a cinua- o

cu bucurie, / Plăcută de bătrîni şi urită
de cei tineri.
E M E RSO N
PRUDENŢA 179
1297 — Cine are cleşte nu-şi arde mina.

1298 —• Cine s-a stropit azi, mîine se fereşte.
PROVERBE ALBANEZE
1299 — Cine se teme de lup îşi pregăteşte un cîine.

1300 — Cu minte este acela care vede mai întîi locul
în care va ajunge săgeata sa.
1301 — Dacă îmi ascund secretul, îl ţin eu pe el ;
daeă-1 spun mă ţine el pe mine.
1302 — Dacă vezi că vîntul devine uragan, lasă-te la
pămînt.
1303 — înainte de a ţinti se umple tolba.
1304 — Lasă-i pe turci în pace şi te vor lăsa şi ei.
1305 — Nu arunca o săgeată pe care îţi va fi greu s-o
iei înapoi.
1306 — Nu trimite şoimul în ceată.
1307 — Pe pomul tăcerii jrodeşte liniştea.
1308 ■ — Să ai întotdeauna două animale de călărie :
răbdarea şi prudenţa. Răbdarea te vesteşte şi prudenţa te
păzeşte.
PROVERBE ARABE
1309 — Acela ce vede prea departe devine prudent.

PROVERB EGIPTEAN
1310 — Cine locuieşte într-o casă de sticlă, să nu arunce

cu pietre în afară.
PROVERB ENGLEZ
1311 — Cine nu se păzeşte o păţeşte.

1312 —• Ignoranţa nu aduce prudenţa.
1313 — Nu este înţelept cui nu-i e frică de un nebun.
180 PRU D EN ŢA
1314 — Prudenţa este mama siguranţei.

1315 — Sînt buni dinţii care reţin limba.
PROVERBE FRANCEZE
1316 — Cine nu se uită la drum mereu se împiedica.

1317 — Cine trăieşte în apă, nu trebuie să-l supere pe
crocodil.
1318 •— Iarba să nu atace niciodată coasa.
1319 — Mutul n-are duşmani.
1320 —- Omul are doi ochi, două urechi, dar o singura
gură.
1321 — Prudenţa nu cunoaşte înfrîngere.
1322^— Şoarecele inteligent fuge imediat ce zăreşte o
pisică.
1323 — Ţînţarul nu trebuie să se certe cu elefantul.
1324 — Un cîine se apropie de alt cîine după ce-i mi
roase botul.
PROVERBE INDIENE
1325 — Cel care cedează e mai prudent.

PROVERB ITALIAN
1326 — Cărarea bătătorită este mai sigură.

1327 — Chiar şi cei prudenţi greşesc.
1328 — Prudenţi devenim cînd îmbătrînim.
PROVERBE LATINE
1329 — Omul prevăzător e mai bun decît cel curajos.

1330 — Virtuţile fără prudenţă sînt frumuseţi fără ochi.
PROVERBE PORTUGHEZE
1331 — A-şi pune carul în pietre.

1332 ■
— Cine are barbă să-şi cumpere şi pieptene.
1333 — Cine întreabă de două ori, nu greşeşte niciodată.
PRU DENŢA 181
1334 — Cine nu deschide ochii deschide punga.

1335 — Cine nu vrea să se nămolească de noroi să se
păzească.
1336 — Cine-şi păzeşte limba îşi păzeşte capul.
1337 — Cine vrea să sară groapa / Aruncă-şi mai întîi
desagii peste ea.
1338 — Cine vrea să-i ţie candela mai multă vreme tre
buie din vreme s-o umple cu untdelemn.
1339 — Cugetă bine înainte de a vorbi.
1340 — După ce apune soarele laudă ziua.
1341 — Mai bine lîna s-o dai, decît oaia s-o pierzi.
1342 — Mai bine un măgar care te poartă, decît un
cal care te trînteşte.
1343 — Mai bine să întreacă, decît să nu ajungă.
1344 — Omul cu minte îşi cumpără vara sanie şi iarna
car.
1345 — Omul înţelept şi prevăzător se' potriveşte îm
prejurărilor, ca şi apa vasului ce o cuprinde.
1346 — Paşte iarba pe care o cunoşti.
1347 — Paza bună trece primejdia rea.
1348 — Pînă nu-1 vei vedea pe cel bun, nu-1 lepăda pe
cel prost.
1349 — Printre spini trebuie să umbli încălţat.
1350 — Prudenţa este mama înţelepciunii.
1351 — Spărtura pînă e mică trebuie cîrpită.
1352 — Aş mai spune eu ceva, dar lupul e pe-aproape.

1353 — Cîinele ocoleşte-1 prin spate, calul prin faţă.
1354 — Leul doarme, dar un ochi îl ţine deschis.
1355 — Mi-ar place să mă-ncălzesc — mi-e să nu mă
ard.
182 PRUDENŢĂ
1356 — Prost e şoarecele care nu ştie decît o singura

ieşire.
PROVERBE RUSEŞTI
1357 — Musca ocoleşte oala care clocoteşte.

1358 — Paza bună e mai de folos ca orice sfat.
PROVERBE SPANIOLE
1359 — Cine se frige bînd lapte dulce, mănîncă iaurtul

suflînd.
PROVERB TATARASC
1360 — In ochiul ferit nu intră scame.

PROVERB TURCESC
1361 — Aşa fac oamenii înţelepţi. Cînd cunosc că-i

amăgeşte cineva în vreun chip, altă dată nu-i poate înşe
la măcar de-ar face mii de meşteşuguri. Că ei atunci mai
tare se păzesc şi se feresc de aceia, ca să scape.
ESOPIA, Mîţa şi şoarecii, 122.
1362 — Inima i-a fost dată omului înţelept ca să se

teamă (să fie prudent).
1363 — Nu există om înţelept care să nu se teamă, să
nu se păzească.
PAPIRUS INSINGER, X XIII, 23 ; XXV, 11.
1364 — Cel prudent să sufere loviturile strîngîndu-se

ca broasca ţestoasă ; însă cînd se iveşte prilejul, să se ri
dice ca şarpele cel negru.
1365 — Unde nu-i folos mare, ci dimpotrivă înfrîngere.
PRUD ENŢĂ 183
acolo să au dea lupta cel ce-i prudent, aici să n-o stîr-

nească.
PANCIATRANTRA, Cartea a IlI-a, Povestea
corbilor şi a bufniţelor, 198; Cartea I, Leul
şi iepurele, 74.
1366 — înţeleptul veghează înainte de a se ivi primej

dia. Cînd se iveşte aceasta, el nu suferă vreun rău. Dar
cel lipsit de minte, care nu vede primejdia iminentă,
suferă cînd ea se iveşte, fiindcă nu-i în stare să prevadă
nimic.
MAHABHARATĂ, 1, 8404.
1367 — Cei inteligenţi trebuie să fie cu băgare de seamă

chiar şi în treburi neînsemnate.
TANTRĂKHYAYIKA, 3, 143, 12.
1368 — Cuvine-se, dar, să*ai cuget curat / Şi cu min

tea să poţi prevedea şi pătrunde.
BEOWULF, Cîntul al XVI-lea, vers 1.
1369 — Prudenţa în acţiune depinde de cunoaşterea

(situaţiei).
SOFOCLE, Edip la Colona, 115.
1370 — După cum cei care călătoresc pe mare pe timp

frumos au pregătite şi cele necesare pentru caz de fur
tună, tot aşa cei chibzuiţi îşi pregătesc în prosperitate
măsurile pentru caz de nenorocire.
SOCRATE
1371 — Omul trebuie să se aştepte la orice.

XENOFON, Anabasis, 7, 6, 11.
184 PRUDENŢĂ
1372 — Pierdem ceva sigur urmărind lucruri nesigure.

PKAUT, Pseudolus, 685.
1373 — Aceasta-i înţelepciunea cea eminentă şi divină :

a cunoaşte adînc lucrurile omeneşti şi de a te ocupa de
aproape cu ele ; a nu fi surprins de nimic cînd se întîm-
plă şi a nu socoti nimic imposibil înainte de a se întîm-
pla.
1374 — Aceasta înseamnă să fii înţelept, nu numai să
vezi realitatea imediată, dar să şi prevezi ce se va întîm-
pla.
TERENTIU, Phormio, 30 ; Adelphi, 386.
1375 — Nu faci nimic cînd procedezi şi cu prudenţă şi

cu grabă.
1376 — Să-i cruţi pe cei supuşi şi să lupţi împotriva

celor trufaşi.
VIRGILIU, Eneida, 6, 853.
1377 — Dreptatea fără prudenţă are o mare valoare,

dar, fără dreptate, prudenţa nu valorează nimic.
1378 — Oricît s-ar feri, omui nu poate fi niciodată

deaiuns de prevăzător cu primejdiile vieţii.
HORAŢIU, Ode, II, 13, 12-13.
1379 — Două odgoane asigură mai bine corabia.

PROPERTIU, Carmina, 2, 22, 41
1380 — în linişte sufletul să se prepare pentru dificul

tăţi şi să se întărească împotriva nedreptăţilor soartei
în timpul binefacerilor ei.
PRUDENŢA 185
1381 — înţeleptul se deprinde cu relele din viitor şi

ceea ce alţii fac să fie uşor printr-o lunga suportare, el
o face uşor printr-o lungă meditare.
SENECA, Epistole, 18, 6 ; 73, 35.
1382 — Se impune să nu ai nici sabie tocită, nici o

sinceritate lipsită de chibzuinţă şi ordine.
EPICTET, Manualul, 38.
1383 — Cei prevăzători obişnuiesc să tragă învăţăminte

din primejdiile altora.
FEDRU, Fabule, I, 30, 8.
1384 — Cel care are minte îşi pregăteşte lucrurile şi le

cîntăreşte înainte de a purcede la îndeplinirea lor ; în
drăzneşte să treacă la executarea celor de care este sigur
că vor reuşi şi se îndepărtează şi nu priveşte spre acelea
de care se teme că se va poticni la elle.
1385 — Nimeni nu trebuie să se expună primejdiei cîtă
vreme poate altfel.
IBN AL-MUKAFFA‘, Kalila şi Dimna.
1386 — Chiar dacă-i cocoşul aprig în măcel / Cum

să-n-frunte vultur, gheară de oţel ?
MUSLIHIDIN SAADI, GOLESTAN sau
Grădina florilor, 46.
1387 — Prudenţa e o virtute, fireşte, dar excesul de

prudenţă strică.
THOMAS BECKET, V, 67.
1388 — Cît de prudenţi trebuie să fie oamenii faţă de

aceia care nu văd numai fapta, ci pătrund cu mintea
gîndurile.
DANTE, Infernul, 16, 118.
186 PRUDENŢA
1389 — Inteligenţa muritorilor nu constă numai în a

ţine minte lucrurile din trecut sau în a cunoaşte pe ce
co
din prezent ; ci prin mijlocirea unora şi a altora sa
ştie să prevadă pe cele din viitor, se socoate drept o
foarte mare înţelepciune de către oamenii mari.
G I O V A N N I B O C C A C C I O , D e c a m e r o n u l.
1390 — Mai bine-i să pierzi foloasele, decît să-ţi dai

viaţa pentru a le dobîndi.
F. DE ROJAS, Celestina.
1391 — Din lipsă de prudenţă cazi în lipsă de curaj.

1392 — Nu trebuie să cerem ca lucrurile să fie după
voia noastră, ci să asculte de prudenţă.
1393 — Prudenţa, cît e ea de gingaşă şi de circumspec
tă, e vrăjmaşa de moarte a realizărilor măreţe.
MICHF.L MONTAIGNE, Aforisme, 156.
1394 — Nici un om nu se poate lipsi de prudenţa altuia

A. D. VARROS, Proverbe morale.
1395 — Bine ar fi să se ferească cîteodată omul de a că

uta cu tot dinadinsul aceea ce, găsind, nu-i va fi spre
priinţă.
1396 — Oamenilor chibzuiţi, toate întîmplările trecute
sau prezente le ajută să le judece pe cele viitoare.
M. DE CERVANTES, Persiles şi Sigismunda ;
Don Quijote, II, 38.
1397 — Bine păzit, bine găsit.

1398 — Cea mai bună latură a vitejiei este prudenţa.
SHAKESPEARE, Negustorul din Veneţia,
II, 5, 54 ; Henric al IV-lea.
PRUD ENŢA 187
1399 — Se aseamănă orice în viaţă cu un rîu ; dar cel

prudent îl poate ţine în frîu.
B. DE BALBUENA, Bernardo.
1400 — Prudenţa se poate dobîndi printr-o bună in

strucţiune, învăţîndu-se adevăratele deosebiri ale lucru
rilor, precum şi valoarea lor.
J. A. COMENIUS, Marea didactică, 316.
1401 — Om măsurat, dovadă de prudenţă. Fiară sălba

tică e limba, deoarece, dacă apuci a o slobozi, foarte
anevoie o pui iarăşi în fiare. E pulsul sufletului, după
care înţelepţii îi cunosc starea : aici pipăie atenţi bătaia
inimii. Răul e că tocmai cine ar trebui să fie cel mai
atent, e cel mai puţin stăpînit. înţeleptul se fereşte de
supărări şi buclucuri şi arată cît de stăgîn este pe sine ;
se poartă circumspect, Iannus*49 în nepartinire, Argus50
în cercetare. Momos51 mai bine ar fi simţit lipsa unor
ochi la mîini decît a unei ferestruici la piept.
BALTASAR GRACIÂN, Oracolul manual şi
1402 — Viciile intră în alcătuirea virtuţilor aşa cum

intră otrăvurile în alcătuirea leacurilor. Chibzuinţă le
îmbină şi le temperează, şi se serveşte de ele cu folos
contra vitregiilor vieţii.
48.
1403 — Este o veche şiretenie a viciului de a se ascunde

sub aparenţele virtuţii şi nu de azi prudenţa şi econo
mia au folosit drept mască laşitatea şi zgîrcenia.
morale, II, 222.
188 PRUDENŢĂ
1404 — Că nebun corăbier s-ar socoti a fi acela carile

pînzele împotriva vântului a deşehide ar îndrăzni.
1405 — Dobitocul în groapa carea o dată cade, altădată
pre a col ea trecînd, pe departe o ocoleşte.
1406 — Pre cela ce-1 muşcă şarpele şi de şopîrlă se fe
reşte.
II, 145 ; 145 ; 145.
1407 — Un scelerat poate fi foarte prudent.

VOLTAIRE, D ic ţio n a r f ilo s o f ic : Falsitatea
v ir tu ţilo r u m a n e.
1408 — Corăbiile mari pot trece peste val, / Bărcuţele

mici să stea lingă mal.
FRANKLIN, Almanahul sărmanului Richard.
1409 — Nu există hotărîre atît de lesne de distrus cum

e cea înfiripată numai din prudenţă ; capriciile firii nu
sînt aşa fragile cum sînt capodoperele artei.
1410 — Situaţiile înjghebate în pripa, în orice domeniu,
sînt cele mai puţin trainice, întrucît rar se întîmplă să
fie rezultatul meritului : roadele coapte dar trudnice ale
prudenţei se obţin totdeauna greu.
VAUVENARGUES, Maxime şi reflecţii, 17 ; 7.
1411 — Educaţia trebuie să ducă pe cele două braţe

morala şi prudenţa : morala pentru a sprijini virtutea ;
prudenţa pentru a apăra de viciile altuia. Făcînd să se
aplece balanţa în direcţia moralei, nu va forma decît pă
căliţi şi martiri ; făcînd-o să se aplece în cealaltă parte,
va forma calculatori egoişti.
PRUDENŢA 189
1412 — Există o prudenţă superioară aceleia care este

calificată în mod curent cu acest nume : una este pruden
ţa vulturului şi cealaltă a cîrtiţelor. Prima constă în a-ţi
urmări cu îndrăzneală caracterul, acceptând cu curaj
dezavantajele şi inconvenientele pe care el le poate
produce.
NICOLAS CHAMFORT, Operele lui Chamfort
şi Rivarol : Maxime şi cugetări, 173 ; 136.
1413 — Cel prevăzător este stăpînul zilei.
1414 — Numai oamenii prevăzători, care-şi cunosc pu
terile şi le folosesc cu măsură şi inteligenţă, izbutesc în ale
lumii.
1415 — Prudenţa are valoare chiar şi atunci cînd nu e
necesară.
J. W. GOETfcîE, Maxime şi reflecţii, 114 ;
23 ; Faust, 10, 424.
1416 — In tot locul şi totdeauna să-ţi păzeşti cu totul
gura.
1417 — Şi către vrăjmaşul tău cuvîntul ce dai, bine să
ţi-1 păzeşti.
buna-cuviinţă, 80 ; 51.
1418 — Nici un ban nu e mai bine pus decît acela de
care ne-am lăsat furaţi : ne-a servit ca să cumpărăm
prudenţa.
1419 ■— Nu sînt bani mai bine întrebuinţaţi decît aceia
cu care ne-a înşelat cineva : am cumpărat minte.
1420 — Pentru a răzbi în lume, este nevoie să luăm cu
noi o mare provizie de prudenţă şi indulgenţă.
1421 — Politeţea e prudenţă.
ARTHUR SCHOPENHAUER, Viaţa, Amorul,
Moartea, 182 ; Aforisme asupra înţelepciunii în
viaţă, 366 ; 313 ; 357.
190 PRUD ENŢA
1422 — Cînd vrei să vorbeşti, la gură / Să ai lacăt şi

măsuri.
1423 — Nu călca şarpele care doarme.
ANTON PANN, Povestea vorbii, 7 ; 299.
1424 — Cînd patinăm pe gheaţa subţire, siguranţa con

stă în viteză.
1425 — l.umea e plină de proverbele, faptele şi clipirile
unei prudenţe josnice, care e devotată materiei, ca şi
cum n-am avea alte facultăţi decît gustul, mirosul, pipăi
tul, văzul şi auzul [...]. Dar cultura, dezvăluind originea
înaltă a lumii aparente şi ţintind spre perfecţiunea omu
lui ca spre un scop, reduce sănătatea şi viaţa corporală
la rolul de mijloace. Ea nu vede prudenţa ca o facultate
deosebită, ci ca un nume pentru înţelepciune şi virtute,
în relaţiile cu trupul şi nevoile lui.
1426 — Natura pedepseşte orice neglijare a prudenţei.
1427 — Ochiul prudenţei nu trebuie să stea închis ni
ciodată.
R. W. EMERSON, Eseuri : Prudenţa, 178 ;
170 ; 173 ; 178.
1428 — Cînd pofteşti ceva fie fizic, fie moral, gîndeş-

te-te bine dacă îndeplinirea dorinţei nu-ţi aduce mai
multe neajunsuri decît foloase ; dacă nu, poţi trece la în
deplinirea ei.
1429 — Un om inteligent merge , liniştit alături de in

ferior, numai un om mediocru păstrează distanţa.
RABINDRANATH ŢAGORE, Kanika,
Prudenţa omului mediocru.
prudenţa 191
1430 — Cu prudenţă, se poate face orice imprudenţă.

1431 — Omul prudent nu e niciodată îndeaiuns.

ROMAIN ROLLAND, Teatrul revoluţiei, 223.
1432 — Culbecele are şi el două coarne, dar tot se as

cunde în căsuţă.
1433 — Prevedere nu este în stare să aibă decît omul

ridicat pe treptele culturii.
I. C. PETRESCU, Contribuţii la o pedagogie
românească.
1434 — Nici o prevedere nu este posibilă fără generali

zarea particularului şi aplicarea generalizărilor la cazuri
concrete.
A. A. SMIRNOV, Psihologia, 259.
1435 — Rău nu-i să fii prudent, rău e că, exagerînd cu

exercitarea acestei însuşiri umane, facem, uneori, din ea,
nu mama înţelepciunii, cum cred o şeamă de moralişti,
ci bunica laşităţii.
ION ISTRATI, Jurnal, 1945.
1436 — Prea multă prudenţă e copleşitoare, prea pu

ţină dărîmătoare.
1437 — Prudenţa e un fel de respect şi pentru alţii.
Nu-i pui să scoată piatra aruncată din imprudenţă.
1438 — Prudenţa la tineri e o floare rară, la maturi o
necesitate, la bătrîni o amintire.
1 92 PRUDENŢA
1439 — Prudenţa şi precauţia sînt cei doi prieteni ai

omului.
242 ; 242 ; 242 ; 242 .
F II P R U D E N T !
Gîndeşte-te din v re m e : azi pentru

mîine şi chiar pentru multe zile. Cea mai
mare prevedere e să !a i ceasuri închinate
e i; pentru cei preveniţi nu există în-
tîmplări, nici pentru cei pregătiţi anan-
ghii. N u amina cugetarea pînă te îneci
de-a binelea, ci să fie în a in te; cată să
previi cu maturitatea arhichibzuirii im
pasul cel mai grozav. Perna de sibilă 52
mută, şi somnul cu gîndul la griji e
mai bun decît trezirea in toiul lor [...].
B A L T A S A R G R A C IA N
1440 — Aminteşte-ţi de cîine şi pregăteşte ciomagul.

1441 — Ascultă-i glasul, dar să nu-i vezi ochii.
1442 — Deschide ochii, că ţi-i deschid alţii
1443 — Măsoară de trei ori şi taie odată.
PROVERBE ALBANEZE
1444 — Ce nu vrei să ştie duşmanul, nu spune prietenu-

1*
PROVERB ARAB
1445 — înainte de a intra, gîndeşte-te cum şă ieşi,

PROVERB BASCHIR
PRUDENŢA 193
1446 — Nu toată sămînţa într-un singur cîmp.

1447 — Pazeşte-ţi fiul ca sa nu cadă în fîntînă şi să
zici apoi : „Domnul a vrut aşa“.
PROVERBE BIZANTINE
1448 — Cînd vine fericirea, fii prudent, cînd vine ne

cazul, fii dîrz.
1449 — Dacă tot ţi-au furat oaia, e vremea să închizi
gaura la ţarc.
* PROVERBE CHINEZEŞTI
1450 — îmbracă-te în timp de război, şi înarmează-te

în timp de pace.
1451 — Nu lăsa limba să-ţi taie gîtul.
PROVERBE ENGLEZE
1452 — Fii prudent în orice întreprinzi !

1453 — întîi gustă, apoi mănîncă.
1454 — Omule, fii prudent, / Şi să rămîi tînăr f
1455 — Nu-ţi măsura puterile cu unul mai tare ca tine'..
PROVERBE FRANCEZE
1456 — întîi trebuie să vezi sfîrşitul lucrurilor, apoi sa

te apuci de dînsele.
PROVERB GREC
1457 — Cată a lua cîinele cu binele, dar băţul nu-1 lăsa.

PROVERB ITALIAN
1458 — Dacă dai cu pumnii în piatră, te loveşti pe tine

însuţi.
1459 — Dacă vrei să pui ghimpi pe drumul altuia, ai
grijă să te înealţi tu însuţi.
194 P R U D EN Ţ A
1460 — Numără banii cînd îi primeşti ! Cunoaşte dru

mul cînd mergi.
1461 —■ Nu pune un tigru să-ţi păzească vaca !
1462 — Să zici ochilor, vedeţi ! Să zici urechilor, au
ziţi ! Dar să zici gurii, să taci !
1463 — Trebuie să stai departe de rîurile mari, şoselele
mari şi oamenii bogaţi !
PROVERBE INDIENE
1464 — Ai grijă ce spui, cînd şi cui spui\

1465 — Analizează trecutul, examinează prezentul şi
priveşte spre viitor.
1466 — Nu căuta gî’.ceavă cînd o poţi evita.
1467 — Păzeşte-te de omul tăcut şi de apa lină.
PROVERBE LATINE
1468 — Pînă nu-ţi cresc aripile, nu zbura.

PROVERB D IN MUNTENEGRU
1469 — Cînd ai zor, nu pune mîna pe topor ; Nici pa

cuţit / Cînd eşti amărît.
1 4 7 0 — Cînd eşti poftit la vreo masă / pleacă sătul de
acasă.
1471 — Cînd îi vorbi, pune-ţi trei lacăţi : la inima,
la gît şi la gură.
1472 — Dacă nu ştii ce e apa, nu te sui în luntre.
1473 — Gîndeşte-te de astăzi şi pentru mîine.
1474 — Mai bine întoarce-te, decît să rătăceşti.
1475 — Măsoară de multe ori şi croieşte o dată.
1476 — Nu călca şarpele pe coadă, dacă vrei să nu te
muşte.
1477 — Nu da bîta în mîna prostului.
1478 — Nu da cu bîta în baltă, că te stropeşte.
PRUDENŢĂ 195
1479 — Nu da pîine clinilor altora, că te latră ai tăi.

1480 — Nu dormi cînd toţi au ochii deschişi.
1481 — Nu fluiera cînd suit curcanii pe aproape.
1482 ■ — Nu încerca vadul cu nebunul.
1483 — Nu mînca cu domnii cireşe dintr-un blid, că-ţi
aruncă sîmburii în ochi.
1484 — Nu rupe floarea, dacă vrei să vezi rodul ei.
1485 — Nu te încrede în tot cîinele care dă din coadă.
1486 — Nu te rezema de stîlp putred.
1487 — Nu-ţi băga degetele-n foc pînă ai cleşte.
1488 — Păzeşte-ţi gîştele cînd vezi că le descîntă
vulpea.
1489 — Să nu laşi drumul mare pentru cărare.
1490 — Unde sînt opt feciori, nu-ţi băga mîna pe fe
reastră că ţi-o scoţi ciuntită.
1491 — Cu focul să nu glumeşti, cu apa să nu te îm

prieteneşti, iar vîntul să nu-1 crezi.
1492 — Dacă nu ştii unde-i vadul, nu intra în apă.
1493 — Dacă pleci la drum pentru o zi, ia-ţi mîncare
pentru două.
1494 — Nu scuipa-n fîntînă — vine vremea cînd ai să
bei din ea.
1495 — Nu te-ncrede-n toată lumea, mai bine încuie
uşa.
1496 — Poţi să te-mprieteneşti cu el, dar ţine şi o
piatră-n sîn.
1497 — Pune-ţi nădejdea-n tractor, dar nu arunca nici
plugul.
PROVERBE RUSEŞTI
1498 — Dacă vrei să vorbeşti cu lupul, să-ţi stea cîinele

alături.
196 PRUDENŢA
1499 — Nu treceţi în dosul calului pe care nu-1 cunoaş

teţi.
1500 — Pază buna asupra duşmanului, chiar să fie
numai o furnică.
1501 — Şi, de-ţi e duşmanul cît o furnică, vezi-1 cît
un leu.
1502 — Trimite pe băiat după poame, dar mergi după
dînsuil.
PROVERBE TURCEŞTI
1503 — A te întîlni cu cineva nu este lucru rău, iară nu

se cade să faci aşa adesea, pentru ca să nu îndemni pe
cel întîlnit să-ţi zică : ajunge.
FLOAREA DARURILOR
1504 — Să te fereşti de următoarele lucruri : un om

vorbăreţ, un om închis, un om care-şi arată religiozita
tea prin semne exterioare, o femeie care poartă un val
lung pe faţă şi apa dintr-o fîntînă nefolosită.
ÎNVĂŢĂTURILE lui SRI RAMAKRISHNA
1505 — Ai să ai de suferit, dacă pui o pisică să-ţi pă

zească laptele.
VIDYAPATI (sec. XIX aprox.), Cîntece.
1506 — Nu comite nici un act în viaţă care să fie de na

tură să te facă să te temi că vecinul tău va afla despre
el.
EPICUR, Doctrine şi maxime, 111.
1507 — Să fii prudent : Foloseşte-te cum trebuie de

un mare noroc.
HORAŢIU, Ode, 3, 27, 74—75.
PRUD ENŢA 1 97
1508 — Muritori, / Fiţi cu înşişi voi prevăzători!

MUSLIHIDDIN SAADI, Golestan sau
Grădina florilor, 67.
1509 — Nu intra acolo de unde nu poţi lesne ieşi.

MATEO ALEMÂN, Viaţa lui Guzman de
Alfarache.
1510 — Cînd urci spre înălţimi abrupte, e nevoie, la

început, să mergi încet.
1511 — E mai bine să te joci cu un pui de leu, decît
cu unul bătrîn care trage să moară.
1512 — Şă ai mai mult decît arăţi, să spui mai puţin
decît ştii, să împrumuţi altora mai puţin decît ai [...],
să înveţi mai mult decît să dai crezare, să ţii mai puţin
decît să arunci, să laşi încolo băutura şi muierea, să
stai acasă şi vei avea mâi mult decît sută la suta
cîştig.
1513 — Să nu aprinzi duşmanului un foc atît de mare
încît să te frigă şi pe tine.
SHAKESPEARE, Henric al VlII-lea, I, 1,
131—132 ; Antoniu $i Cleopatra, III, 11.
94—95 ; Regele Lear, I, 4, 132—141 ; Henric
al VlII-lea, I, 1, 140—141.
1514 — Fugi de amestecuri. E una din cele mai însem

nate preocupări ale prudenţei [...]. Un amestec aduce
altul mai greu şi foarte aproape de prăpastie. Sînt
oameni provocatori din fire sau chiar prin naţie, gata
oricînd să se amestece, dar cel ce umblă în lumina
raţiunii cercetează totdeauna cu luare-aminte cazul ;
consideră că e mai mare curai să nu te amesteci decît
să ieşi biruitor şi, chiar dacă se iveşte un prost provo
cator, se fereşte să fie e], al doilea.
198 P R U D EN Ţ A
1515 — Nu cădea într-o toană vulgară. Mare om

cel ce niciodată nu se supune impresiilor trecătoare. E
o lecţie de prudenţă reflecţia despre sine, cunoaşterea
dispoziţiei tale reale şi preîntîmpinarea ei, ba chiar
înclinarea spre cealaltă extremă pentru a găsi între
natură şi artă limba de cumpănă a raţiunii 53.
1516 — Sînt primejdioase acţiunile în care prudenţa
stă la-ndoială ; mai sigură ar fi renunţarea. Cuminţenia
nu admite probabilităţi ; păşeşte întotdeauna în lumina
de amiază a raţiunii. Cum poate ieşi cu bine o treabă
care, abia pusă la cale, se şi vede osîndită la neîncre
dere ? Iar dacă hotărîrea cea mai aprobată de un
„nemine discrepante" 54 lăuntric se-ntîmplă să sfîrşească
rău, ce-o aşteaptă pe aceea în care raţiunea a şovăit
de la bun început, iar judecata a avut presimţiri rele.
1517 — Vorbeşte cu băgare de seamă ; de rivali din
precauţie, faţă de ceilalţi din bună-cuviinţă. E întot
deauna timp să dai drumul vorbei, dar nu să o-ntorci.
Se cade să vorbeşti ca într-un testament, căci cu cît
mai puţine vorbe, cu atît mai puţine procese. Incearcă-te
în lucruri fără însemnătate, pentru ceea' ce are însem
nătate.
BALTASAR GRACIÂN, Oracolul manual
şi arta prudenţei, I, 24 ; 33 ; 42—43 ; 69.
1518 — Fereşte-te de corabia cu mai multă pînză decît

balast.
WILLIAM PF.NN, Fructele singurătăţii.
1519 — Cînd albinele se războiesc într-un stup, nu

trebuie să te apropii.
VOLTAIRE, A. M. Damilaville, 15 ianuarie.
1765.
PRUDENŢA 199
1520 — Iubeşte-ţl vecinul, dar nu-ţi desfiinţa gardul.

FRANKLIN, Almanahul sărmanului Richard.
1521 — Omule, nu privi prea mult la chipul focului.

HERM AN M E L V IL L E , M o b y D ic k , 4 5 4 .
1522 — Cine bate la uşă ? Pune masca !

1523 — Cînd nu vezi de prea multă lumină, n-o blăs-
tăma, ci deschide ochii mai mari şi aşteaptă.
1524 — La bursa orgoliului, fii prudent. Joacă „a la

baisse'h
TUDOR BOGDAN, Starea de crepuscul, 62
1525 — De lup să nu vorbeşti, / Cînd nu vrei să-l

vezi.
S. J. L E C , A fo r ism e , v ersu ri, ep ig ra m e, 105.
1526 — Să fii prudent ; adică să ocoleşti prăpastia şi

nu muntele.
RODICA TOTT. Firul Ariadnei, 44.
/
IMPRUDENTA, n epr ev ed ere
Pe cel ce nu se aşteaptă / la primej

die, mai lesne / primejdia îl paşte / pen
tru că nu se fereşte.
P. C A L D E R O N DE L A B A R C A
1527 — Capra care se desparte de turmă, o mănîncă

lupul.
PROVERB ALBANEZ
200 PRUDENŢA
1528 — Cui nu-i e frică de un nebun, nu e înţelept.

PROVERB FRANCEZ
1529 — Cine împărţeşte avuţia sa la alţii, n-are de-

cît să cerşească.
1530 — Pisica bea laptele cu ochii închişi şi crede că
nimeni nu vede că ea fură.
PROVERBE INDIENE
1531 — Dacă te înşeală cineva o dată, să-i fie ruşine

lui ; dacă te înşeală de două ori, să-ţi fie ruşine ţie.
PROVERB JAPONEZ
1532 — A da oile în paza lupului.

1533 — Ai dat spuză şi ai luat cenuşă.
1534 — Cine bea apă din pumni străini nu se satură
niciodată.
1535 — Cine caută ceartă găseşte bătaie.
1536 — Cine îşi mănîncă sămînţa de in îşi mănîncă
cămaşa.
1537 — Cine pune cu dracul în plug scoate boii fără
coarne.
1538 — Cine seamănă vînt culege furtună.
1539 — Cine suflă' în foc îi sar scînteile în ochi.
1540 — Cine ţine pîinea în sînul altuia de multe ori
rămîne flămînd.
1541 — Cu cît te descoperi, cu atîta-ţi este mai frig.
1542 — Cu un ban s-a prins în horă şi cu doi nu
poate scăpa.
1543 — Greşeala unei clipe adesea strică fericirea şi
viitorul.
1544 — Gunoiul vechi, cînd se aprinde, anevoie se
stinge.
PRUDENŢA 201
1545 — O scînteie este de ajuns să ardă gireada55

întreagă.
1546 — Printr-o crăpătură mică străbate apa în co
rabia cea mare.
1547 ■ — Stinge focul cu paiele.
1548 — Dă leafa înainte dacă vrei să faci leneş din

cel harnic.
PROVERB TUR C
1549 — Nu merită să fie, într-adevăr, prădat / Acel

ce unui hoţ larg uşa îi deschide / Şi-i spune unde se-află
comoara lui ascunsă ?
BEN JONSON, I, 133.
1550 — Pentru un cui se jiierde o potcoavă. Pentru o

potcoava care lipseşte, se pierde un cal ; şi pentru un
cal care se pierde, se pierde un călăreţ.
B E N J A M I N F R A N K L I N , A lm a n a h u l
să r m a n u lu i R ich a rd .
1551 — Vorbirea fără prudenţă şi vorbirea îndrăzneaţă

înseamnă mai întotdeauna acelaşî lucru ; dar putem
vorbi fără prudenţă şi să vorbim cu temeinicie ; şi
nu trebuie să socotim că un om are mintea şubredă
pentru motivul că îndrăzneala firii luî sau înflăcăra
rea temperamentului lui i-au smuls, fără să vrea, vreun
adevăr primejdios.
1552 — La imprudenţe, nimic mai obişnuit decît cău

tarea unui licăr de speranţă în posibilitatea unei îeşiri.
202 PRUDENŢA
1553 — A-ţi arăta ura şi mînia prin cuvinte sau prin

gesturi e degeaba, e primejdios, e imprudent, e ridicol,
e trivial. Ura sau mînia nutrebuiesc arătate decît prin
fapte şi acestea îşi vor produce cu atît mai sigur
efectul, cu cît te-ai ferit mai mult de vorbe.
1554 — Oamenii care se joacă cu focul, sînt totdeauna

prea siguri de ei şi uită de primejdie.
THEODOR FONTANE, Păcatul. Cecile, 49.
1555 — între un băiat şi un bărbat în toată firea

există [...] o deosebire: băieţii [...] sînt lipsiţi de
spirit de prevedere şi de înţelepciune, sînt naivi şi
deschişi, iar cînd se iveşte o ocazie să-şi dezvăluie
anumite trăsături pe care s-ar cuveni să le ascundă,
nu sînt în stare să ţină piept ispitei.
MARK TWAIN, Vorbesc clin mormînt, 143.
1556 — O mişcare imprudentă poate primejdui în

treaga partidă [...]. Astfel stau lucrurile la şah, astfel
stau lucrurile şi în război.
MAO TZEDUN, Opere alese, I, 314—315.
1557 — Cred că omul cît este tînăr e foarte imprudent

şi nu ţine la viaţă [...]. Ceea ce cîştigă prin prudenţă
pierde prin lipsa de curaj.
EUGEN BARBU, Turnai, 314.
1558 — Dacă prudenţa te-a învăţat să nu spui cu voce

tare ce gîndeşti şi ce simţi, atunci f...] singura glorie
pe care ar trebui să ţi-o doreşti este gloria imprudenţei.
189—190.
PRUD ENŢA 203
RISC
1559 —- Nici un risc, nici un cîştig.

PROVERB ENGLEZ
1560 — Cine riscă cîştigă.

PROVERB FRANCEZ
1561 — Decît cu un mişel la cîştig, mai bine cu un

voinic la pagubă.
PROVERB ROMÂNESC
1562 •— Numai cine-şi riscă viaţa, izbuteşte să trăiască

cu adevărat.
THOMAS BECKET, (V, 13).
1563 — Acela care viaţa nu e-n stare a şi-o risca,/

Niciodată acela viaţa n-o va cîştiga.
F. W. SCHILLER, Moartea lui Wallenstein, 11.
1564 — Trebuie să riscăm ; deoarece a renunţa la risc

înseamnă a renunţa la creaţie. Avem dreptul oare să
renunţăm la creaţie în opera noastră educativă ? Nu !
De aceea afirm ca pedagogul are şi el dreptul să fie
în munca lui îndrăzneţ şi chiar să rişte aşa cum riscă
orice alt muritor.
A. S. MAKARENKO, Opere pedagogice
alesei I, 171
1565 — Psihologia, prin repetate experienţe, ne învaţă

că plăcerea nu se poate percepe decît pe temeiul unui
contrast. O senzaţie care se repetă multă vreme dispare
din pragul sensibilităţii. Trebuie o variaţie, un stimu
204 PRUDENŢA
lent ca să reapară. Plăcerea e relativă între senzaţia

prezenta şi conţinutul anterior al conştiinţei. Această
lege de psihologie se poate aplica însă şi în morală. O
viaţă prea egală nu poate da fericirea. Ca să fii fericit,
trebuie să fii numaidecît şi nenorocit. Există un minu
nat principiu de variaţie în viaţă : riscul. Acesta creează
contrastul de care avem nevoie ca să percepem mul
ţumirile. De aici, viaţa aventuroasă. Schimbarea veş
nică a cadrului şi a condiţiilor, chiar cînd sînt peri
culoase.
MIHAI RALEA, Portrete, cărţi, idei,
177—178.
1566 •— între alte nevoi fundamentale, care se alter

nează în spiritul său, omul are o foame de certitudine
şi o sete de risc. Şi precum setea fizică vine după ce
foamea a fost potolită, nevoia de risc apare după ce
nevoia de certitudine a fost satisfăcută. Omul sănătos
are ambele nevoi echilibrate. Cel care simte exagerat
pe una din ele e dezechilibrat : dacă predomină setea
de risc, e un vicios (aventurier, jucător de cărţi etc.),
dacă nu gustă bucuria riscului normal, propriu oricărei
acţiuni, e un om lipsit de iniţiativă, un timorat.
1567 — Asta e politica, f...] trebuie să rişti cînd inte

resele maselor o cer...
MARIN PREDA, Cel mai iubit dintre
pămînteni, I, 195.
1568 — La tinereţe, închizi ochii şi te-asvîrli cu capu-

nainte.
ILEANA VULPESOJ, Arta conversaţiei, 311.
VI. VOINIC, VITEAZ
VOINIC
C înd eşti voinic ţi-e dealu-ntins ca

şesul.
GEORGE COŞBUC
1569 — Licuricii se laudă cu lumina, cînd nu răsare

nici soarele, nici luna. Pisica se laudă cu voinicia, cînd
tigrul se duce în pădure.
1.570 — Oricît umbli prin tîrg şi pe cîmp, fără barcă
nu poţi trece prin apă. Oricît de voinic eşti la luptă
sau în pădure, fără mamă nu poţi trăi în casă.
PROVERBE BENGALEZE
1571 — Cu bani oricine a voinic.

PROVERB CHINEZ
1572 — De nimic nu-ţi pasă dacă eşti puternic.

PROVERB FRANCEZ
1573 — A fi un om şi jumătate.
1574 —■ A fi român nu glumă.
1575 — A mai fost unu aşa ca dînsul voinic, l-a
călcat un boloboc pe cap şi a murit.
1576 — Carnea ca fierul, / Vîna ca oţelul.
1577 — Cel voinic nu se bate cu umbre, nici prin
întuneric.
1578 — Cine a sărit şi nu s-a poticnit, voinic mare
s-a numit.
206 V IT E JIE
1579 — Cine e voinic la pahar / E voinic şi la par.

1580 — Cine-i tînăr şi voinic / Iese noaptea la colnic /
Fără par, fără nimic, / Fără paloş, nici pistoale, / Nu
mai cu palmele goale.
1581 — Cu voinicu treci puntea.
1582 — Foaie verde siminic, / Asta-i viaţă de voinic, /
Că nu-ţi pasă de nimic, / Nici de domni şi nici de
dracu, / Trăiască codru săracu.
1583 — La o faptă bună / Mulţi voinici s-adună.
1584 — Nu-i voiniceşte a da, ci-i voiniceşte a răbda.
1585 — O dată voinic / de două ori nimic.
1586 — Ţine leul de urechi.
1587 — Voinic tînăr, cal bătrîn, / Greu se-ngăduie
la drum.
1588 — Voinicu nu piere / din pelin el face miere.
1589 — Voinicul cunoaşte două poteci.
1590 — Voinicul umblă, ca şarpele, după vitejii.
1591 — Voinicul fără cal / E ca peştele pe mal.
PRO VERBE R O M A N EŞTI
1592 — In omul ales, sîngele apă nicicînd nu se face !

B E O W U L F , C în tu l X X X V .
1593 —, Leul nu calcă pe o floare56.

VASII.E ALECSANDRI, Poezii, Hodja
Murad Paşa, 2C4.
1594 — Pune-i floarea în comănac ; n-o poartă de

nu-i voinic 57.
IOAN SLAVICI, Atitudini şi mărturisiri :
învăţămîntul poporal, 57.
1595 —■ Nu e oare sărbătoare c-un voinic să te-ntîl-

neşti ?
GEORGE COŞBUC, Pe pămîntul turcului.
V IT E JIE 207
1596 — Orice om cît de voinic, are partea lui slabă.

MÎRCEA ALEXANDRESCU, (XII, 273).
C E E S T E V I T E J I A (V I T E A Z U L ) ?
1597 — Vitejia este o adevărată nobleţe.

PROVERB FRANCEZ
1598 — E-n firea oricărui om să simtă teama, / doar

cel ce-o învinge, că-i viteaz se cheamă.
A. DE ERCILLA, Araucanii.
1599 — Viteaz este acela care biruie pe leu, viteaz

este acela care supune lumea, (Dar) mai viteaz este
acela care se învinge pe sine.
J. G. HERDER, Placidus.
1600 — Vitejia [...] nu este o arătare voită şi ştiută

de mai nainte, ci o pornire fulgerătoare cuprmzînd
fiinţa ta, însutindu-i tăria îndărătnică şi azvîrlind-o
în miezul primejdiei, de unde va ieşi biruitoare sau
biruită, dar, în orice fel, netezind altora calea biruinţei.
BARBU ŞTEFANESCU-DELAVRANCEA,
1601 — Viteaz este omul curajos, care se ridică pu

ternic în contra pericolului obştesc şi învinge sau piere
luptînd pentru viaţa mai multora.
I O N G A V Â N E S C U L , E tica .
1602 — Vitejia este acea stare sufletească în care toate

forţele spirituale acţionează în acelaşi fel, indiferent
208 V IT E JIE
de împrejurări. Sau o tensiune în activitate care ani

hilează conştiinţa pericolului.
VITEJIE (VITEAZ)
Vitejia desăvîrşită stă în a săvîrji

fără martori ceea cp ai fi în stare să
săvîrşeşti în faţa lumii întregi.
LA ROUC.HEFOUCAULD
1603 — Pe viteaz omoară-1, dar nu-1 certa.

PROVERB ALBANEZ
1604 — Soarta este de partea celor viteji şi îndrăz

neţi.
PROVERB ENGLEZ
1605 — Inimii viteze şi întărîtate / ceva dificil nu-i

pare greu.
1606 — Inimii viteze nimic nu-i este imposibil.
PROVERBE FRANCEZE
1607 — A fi Iencea / Săbiencea.

1608 — A fi tare în brăcinar 58.
1609 — Cel tîrziu la mînie e mai mare decît un viteaz.
1610 — Cu suflet viteaz şi cu trup leneş.
1611 — De omul viteaz şi moartea fuge.
1612 ■
— După unghii se cunoaşte leul.
1613 — La om viteaz, armă scurtă.
1614 — Viteaz ca cocoşul.
1615 — Viteazul e viteaz cu mulţi tovarăşi.
1616 — Viteazului îi vezi capul şi leneşului urma.
V IT E JIE 209
1617 ■
— Inima vitează înfrînge şi nenorocul.
PROVERB SPANIOL
1618 — Cel priceput, să se arate viteaz în locul şi la

timpul nimerit ; cînd oportunitatea lor a trecut, vitejia
e inutila.
M AHABHARATA, (M a r e a lu p tă a B h a r a ta -
şilor), 12, 5, 274.
1619 — Cei viteji nu-şi pierd curajul chiar cînd soarta

se arată înfricoşătoare, după cum oceanul nu poate fi
sleit, oricît de grozavă ar fi arşiţa care seacă lacurile.
1620 — Fericirea e adorată în gînd de ceî lipsiţi de
curaj ca şi o femeie greu de dobîndit ; însă cei viteji
o cunosc prin putere, în luptă, ca pe o amantă.
PANCIATANTRA, Cartea I, Maimuţa şi pana
de lemn, 27 ; Cartea a IlI-a, Povestea corbi
lor şi a buftiiţelor. Arme, 203.
1621 — Omul viteaz este foarte sigur de sine.

SALUSTIU, Despre războiul cu Iugurta, 87, 2.
1622 — Vitejia piere prin perfidie.

OVIDIU. Fastele, 2, 227.
1623 —• Cutezanţa se ascunde sub numele de vitejie.

SENECA, Epistole, 45, 6.
1624 — Chiar şi moartea ocoleşte uneori pe cel viteaz.

1625 — Omul brav nu poate să se retragă chiar dacă-i
învins.
1626 — Pentru omul viteaz şi loial nimic nu este
imposibil.
L U C A N , F a r sa lia , I I , 7 5 .
210 V IT E JIE
1627 — Pe cei răniţi, viteazul, milostiv, nu-i ame

ninţă.
ŞOTA RUSTAVELI, Viteazul în piele de
tigru, 205.
162S — Cine-n lurne-i darnic, să nu-i pese că nu-i şi

viteaz !
M U S L IH ID D IN SAADI, Golestan sau Gradina
florilor, 131.
1629 — Cei mai viteji sînt, uneori, cei mai nenoro

coşi.
MONTAIGNE, Eseuri, I, 218.
1630 — N-aţi ştiut oare pînă acum că nu trebuiesc

niciodată comparate un talent cu alt talent, o vitejie
cu altă vitejie, o frumuseţe cu altă frumuseţe, sau o
obîrşie cu altă obîrşie, căci, de-o veţi face, veţi stîrni
întotdeauna vrăjmăşie ?
1631 —- Puterea vitejilor, atunci cînd cad, trece parcă
în vinele celor slabi, care se ridică.
M. DE CERVANTES, Don Qiujote ; Spaniola
engleză.
1632 — în vremuri fericite / Viteiia aţipeşte.

J. R. DE ALARCON, Dovada făgăduinţelor.
1633 — Mai viteaz este cel ce se pregăteşte cu înţe

lepciune de moarte, decît acela ce se azvîrle nebuneşte
în vîrful săbiei.
A. LOPEZ DE VECA, Teatru.
1634 — Fii brav, înţeîepţeşte. Pe leul mort îl păruiesc

pînă şi iepurii.
BALTASAR GRACIAN, Oracolul manual şi
V IT E J IE 211
1635 — Vitejia nu aşteaptă ca vîrsta s-o măsoare.

PIERRE eORNELLIE, Cidul, II, 2.
1636 — Aşa cum Minerva este mai presus de Mane,

tot astfel vitejia stăpînită prevăzătoare întrece cu
rajul clocotitor şi sălbatic.
FRANCOIS FENELON, Peripeţiile lui
Telemah, 194.
1637 — A fi leal înseamnă a fi cu adevărat viteaz.

F. DE RO.JAS ZORRILLA, Căsătorie clin
răzbunare.
1638 — Răbdarea e a doua vitejie a omului.

A. DE SOLIS. Istoria cuceririi Mexicului.
1639 ■ — Ceea ce luăm noj drept virtuţi nu este adesea

decît o înmănunchere de acţiuni şi de interese definite,
pe care întîmplarea sau priceperea noastră ştiu să le
orînduiască, şi nu' totdeauna datorită vitejiei şi casti
tăţii bărbaţii sînt viteji, iar femeile caste.
1640 — Dragostea de glorie, teama de ruşine, gînduj
de a face avere, dorinţa de a ne face viaţa mai uşoară
şi mai plăcută şi pofta de a-i înjosi pe alţii sînt adesea
cauzele acestei vitejii atît de celebre în ochii oamenjlor.
1641 — Nu vrem să ne pierdem viaţa, şi vrem să ne
acoperim de glorie ; ceea ce face că vitejii au mai
multă îndemînare şi minte ca sa se ferească de moarte
decît cei cu patima proceselor ca să-şi păstreze avutul.
1642 — Vanitatea, ruşinea şi, mai ales, temperamentul
făuresc adesea vitejia bărbaţilor şi virtutea femeilor.
5 ; 56 ; 60 ; 59.
8 — C urajul în proverbele şi cugetările Uimii 212
212 V IT E JIE
1643 — Că durerea în grabă mare virtute duhurilor şi

desnădăjduirea mare vitejie inimilor aduce.
I. 90
1644 — Olco, leo ! vremea-nviază / P-ăl cu inima vi

tează, / să nu stea să se clocească, ' Ci-n sînge să bălă
cească, / Pomina să-şi înflorească.
NICOLAE VĂCĂRESCU, Durda, (în voi.
Glasurile patriei, 25).
1645 — Se cade să putrezească omul ca un cîine,

fără a săvîrşi o faptă vitejească, fără să aducă vreun
folos ţării sale ?
N. V. GOGOL, Taras Bulba, 72.
1646 — Căci mîrşava trădare ce-ascunde-al el obraz /

în veci nu se încuibă în suflet de viteaz.
1647 — Căci din vultur vultur naşte, / din stejar ste
jar răsare.
VASILE ALECSANDRI, Guarda şaraiului ;
Odă ostaşilor români.
1648 — Sînt două feluri de vitejie : morală şi fizică.

Vitejia morală decurge din conştiinţa datoriei şi în
general din preocupări morale şi nu clin conştiinţa pe
ricolului. Cea fizică este aceea care decurge dintr-o
necesitate fizică, fără să te lipsească de conştiinţa pe
ricolului.
1649 — îndeplinirea datoriei a fost pururea şcoala în
care s-a pregătit omul, încetul cu încetul, ca să fie în
clipa de grozăvie ceea ce n-a fost niciodată, un ade
vărat viteaz. Jertfindu-se ■— dacă i-a sosit ceasul —
l
V IT E JIE 213
pentru steag, pentru tovarăşi şi pentru neamul pe

care-1 apără în volbura crîncenă a încăierării şi a
morţii.
BARBU ŞTEFĂNESCU-DELAVRANCEA,
1650 — li trebuie neamului acestuia o generaţie care

să se jertfească, o generaţie de viteji şi de patrioţi
pînă la nebunie. în toate timpurile au fost căutaţi
oamenii de treabă, dar niciodată n-am avut mai mare
nevoie ca acum de luptători hotărîţi, de oameni vred
nici şi de caracter pe care să nu-i abată nimic din
drumul lor, să nu-i ademenească nici strălucirile de
şarte ale puterii, nici pofta de un trai mai îndestulat,
nici slava cea ieftină şi trecătoare, pe care o vîntură
de colo-colo liuietul mulţimii...
ALEXANDRU VLAHUŢĂ, Gîndurl, 33.
1651 — Ceahlăul sub furtună nu scade muşuroi !

VASILE ALECSANDRI, Dan, căpitan de plai.
1652 — Iar a tăcea şi laşii ştiu. / Toţi morţii tac !

Dar cine-i viu / Să rîdă ! Bunii irîd şi cad ! / Să rîdem,
dar, viteaz răsad / Să lie-un hohotit şi-un chiu / Din
ceruri pînă-n iad !
GEORGE COŞBUC, Decebal către popor.
1655 — Cînd fiecare om va fi chemat a-şi da sîngele
numai pentru ce crede, lumea va avea numai viteji.
214 V IT E JIE
1656 — Omul care gîndeşte s-a dovedit foarte adesea,

■în marile clipe, mai hotărît şi mai viteaz decît omul
cu mintea obscură.
GEORGE CÂLINESCU, XXVI, 177.
1657 -— Hercule nu lua măciuca din colţ şi pielea de

leu, .cînd îl mîncau puricii.
1658 — Nu vitejii, ci cerşetorii îşi expun rănile.
NICOLAE IORGA, Cugetări, 142; 141.
1659 — Sînt viteji între viteji, ca şi cai între cai.

1660 — Vitejii au în lumea asta altă soartă.
MIHAIL SADOVEANU, Nicoară Potcoavă;
Alexandria.
1661 — Celui viteaz nu i se poate întîmpla nimic.

ERNEST HEMINGWAY, Adio, arme.
1662 — Umanitatea arată o vitejie sui generis. Ea nu

luptă pentru a se salva, ci pentru a nu se compromite.
1663 — Un viteaz, [...] se bare întotdeauna, pînă la

urmă pentru capul său.
PAUL ANGHEL, Săptămîna patimilor, 150.
1664 — Este vulturul simbol al vitejiei, chiar şi atunci

cînd înghite o biată vrabie ?
GlUSEPPE NAVARA, Jocuri de ape.
PC
1665 — Vitejia nu înseamnă nimic, dacă nu e faţ

de un adversar pe măsură...
VICTORIA ANA TĂUŞAN, Brăţara lui
Prometeu, 74. \
V IT E JIE 215
V IT E JIE — C U R A J
1666 ■— Este mare numai cel care a văzut moartea

de aproape şi a privit-o în faţă, rece şi nepăsător [...].
Viteazul nu are numai acest curaj, care este totuşi vir
tutea primordială. El are şi curajul moral, curajul
civic care-1 face să înfrunte opinia contrară, critica
nedreaptă, ponegrirea şi defăimarea, cînd se conduce
după regulile care călăuzesc pe omul onest şi pe bunul
cetăţean, cînd este susţinut de mărturia conştiinţei
sale.
PAUL DOUM ER, Cartea copiilor m ei.
1667 — Vitejia nu înseamnă moarte, ci biruirea ei.

MIRCEA ALEXANDRESCU, (XII, 255).
166S — O singură vitejie poate să însemne şi impru

denţă. Abia la a doua îl recunosc pe omul curajos.
RODICA TOTT, Firul Ariadneî, 24.
V IT E JIE — C U T E Z A N Ţ Ă '
Vitejia care nu-i întemeiată pe în

ţelepciune se cheamă cutezanţă, iar iz-
binzile cutezătorului îţi par a se datora
mai curînd norocului decît bărbăţiei.
M. DE C E R V A N T E S
1669 — Cutezanţa se ascunde sub numele de vitejie.

SENECA, Epistole, 45, 6.
216 V IT E J IE
1670 — Oare tu nu ştii că nu-i vitejie cutezanţa ?

M. DE CERVANTES, Don Quiiote, II, 63.
1671 •— Că precum la viteji îndrăzneală cu socoteală

vrednicie, aşe, fără socoteală fiind, nebunie ieste şi se
numeşte.
II, 90.
1672 — Viteazul priveşte pericolul ; cutezătorul îl ca

ută ; nebunul nu-1 vede.
VITEJIE — DREPTATE
1673 — Agesilau 59 regele, fiind întrebat care din două

lucruri ar fi mai preţuite, vitejia sau dreptatea, el a
răspuns : „de-am fi toţi drepţi, n-am avea trebuinţă de
vitejie, căci oriunde înfloreşte dreptatea vitejia este de
prisos, şi, iarăşi, oriunde înfloreşte vitejia, dreptatea este
foarte trebuincioasă".
Theatron politikon, I.
VITEJIE — FRICA
1674 — Fricosului urma, da’viteazului capu.

PROVERB ROMÂNESC
1675 —• Vitejia creşte prin îndrăzneală, teama prin

ezitare.
SYRUS, Sentinţe.
V IT E JIE 217
1676 — Nevoia îi face viteji chiar şi pe oamenii fri

coşi.
SALUSTIU, Despre războiul cu Iugurta, 87, 2.
1677 — Vitejia tinde către stele, teama către moarte.

SENECA, Hercules Oetens.
1678 — Tot reacţiune este şi obsesia fricosului şi repe-

zirea viteazului ; calitatea inimilor determini deosebirea.
ADINA OLĂNESCU, Cugetări, 63.
1679 — Un viteaz face cît o mie de fricoşi, dar două

mii de fricoşi nu fac cît un viteaz.
1680 — Marea vitejie, lingura consistentă şi opunîn-

du-se surogatului de bravură găunos şi îndeobşte afişat,
este să-ţi accepţi integral teama, să trăieşti p r in şi p e n
tr u ea.
L.F. CELINE, (XVIII, 184).
VITEJIE — LAŞITATE
1681 — Bhombal D as60 e mare viteaz, e unchiul tutu

ror leilor, a omorît şi zeci de tigri ; numai că i-e frică
de motani.
1682 — Crezi că rni-e frică ? Uite cum fug.
PROVERBE BENGALEZE
1683 — Nici chiar o mulţime de laşi nu săvîrşesc o

faptă vitejească.
PROVERB CHINEZ
218 V IT E JIE
1684 — A face din iepure, leu.

1685 — Copilul crescut lingă fusta mamei este un vi
teaz care se teme şi de umbra lui.
1686 — La disperare şi laşul prinde curaj.
1687 —■ Orice cîine e un leu în cuşca lui.
1688 —. Orice cîioe e viteaz la uşa sa.
1689 — Se simte viteaz printre găini, cînd cocoşul nu-i
acasă.
PROVERBE ENGLEZEŞTI
1690 — Soarta se teme de cei viteji; iar pe cei laşi îi

calcă în picioare.
SENECA, Medeea, 159.
1691 — Şi cel fricos şi cel viteaz trebuie să cadă.

LUCAN, Farsalia, 9, 540.
1692 — Cel care a mers cu viaţa lung drumul împre-

ună/O vede schimbătoare şi plină de minciună,/Căci
fiecare viaţa-o voieşte pentru sine,/Ţinînd-o pătimaş, cu
dragoste-o adună,/Dar dacă celui laş i-aduce biete zile,/
Viteazului ea dă a gloriei cunună.
1693 — Poţi să crezi nechibzuitul că-i viteaz, plin de
curaj, / Iar cînd tremură vreunul, să-l numeşti prea
grabnic laş.
AL-MUTANABBI, Proverbe, maxime şi afo
risme arabe, 212 ; 143.
1694 — Cel viteaz, cel de nădejde, / de cel laş / să se

ferească în toate:/ căci laşul nu e primejdie/eînd, tră
dător, să nu se-arate.
A.M. DE AMESCUA, Roata norocului.
V IT E JIE 219
1695 — Nainte de-a muri se prăpădeşte/Cel laş de

multe ori,/Numai o dată/Viteazul gustă moartea.
SHAKESPEARE, Julius Cezar, II, 2.
1696 — Vitejia desăvîrşită şi laşitatea deplină sînt două

extremităţi la care se ajunge arareori. Spaţiul dintre ele
este vast şi cuprinde toate felurile celelalte de curaj...
LA ROCHEFOUCAULD, Maxime şl reflec
ţii, 57.
1697 ■ — Fricosul este vînatul falsului viteaz, căci deşi

acesta face parte din aceeaşi tagmă a laşităţii, ca şi ce
lălalt, el caută totuşi să salveze aparenţele.
G.T. OXENSTIERN, Despre frică; Cugetări
diverse, I, 63.
1698 — Tot una dac-ai murit / Flăcău ori moş îngîr-

bovit ; / Dar nu-i tot una leu să mori / Ori cîr.e-nlăn-
ţuit.
GEORGE COŞBUC, Deccbal către popor.
1699 — Vitejia faţă de soartă şi faţă de urmările pro

priilor noastre fapte este puterea şi temelia caracterului.
F.W. FQRSTER, îndrumarea vieţii, 46.
1700 — Fereşte-te de mişelul care fuge; acesta-şi

apără viaţa, pe cînd viteazul care te atacă umblă nu
mai după cinste.
220 V IT E JIE
V IT E JIE — P R U D E N Ţ Ă
1701 — în primejdie se cunosc cei prudenţi, în luptă

cei viteji.
S O M A D E V A , O c e a n u l d e p o v e ş ti, 3 1 , 9 3 .
1702 — Vitejia însoţită de prudenţă duce la victorie,

nu însă vitejia singură.
KUSUMADEVA, O sută de cugetări în pil
de, 53.
VII. APĂRAREA PATRIEI
ŞI LUPTA ÎMPOTRIVA EXPLOATĂRII —
PIETRE DE ÎNCERCARE A CURAJULUI
ŞI A CELORLALTE VIRTUŢI MORALE
R Ă Z B O I (L U P T Ă )
înţeleptul fuge de război, dar dacă

războiul izbucneşte, înţeleptul trebuie să
moară vitejeşte pentru onoarea patriei
sale; este ruşinos să mori ca un laş.
LURIPIDE
1703 — Cine se teme de împunsătură, să nu se ducă

la război.
PROVERB ENGLEZ
1704 — Curajul se recunoaşte la război, înţelepciunea

în viaţă, prietenia la nevoie.
PROVERB FRANCEZ
1705 — Cine e viteaz în urma războiului se cunoaşte.

1706 — După bătălie mulţi viteji se arată.
1707 — După război se vede capul viteazului şi urma
fricosului.
1708 — Inamicului care se duce, fă-i pod.
1709 — Izbîndă cu voinicie şi cu isteciune mare cinste
dobîndeşte cine se războieşte. D-aceasta să te îngrijeşti,
dacă vrei să te cinsteşti.
1710 — La plăcinte/înainte/La război/Dă-napoi.
1711 —La pomană/Dă năvală/Da la război/Dă-napoi.
1712 — La război coadă şi la fugă frunte.
1713 — La război nebunii intră în foc şi înţelepţii se
folosesc.
222 RĂZBOI
1714 — La vrăjmaşi cu pieptul şi nu cu spatele să ţe-

arăţi.
1715 — Minte de bătrîn, putere de tînăr şi îndrăzneală
de nebun la război se cere.
1716 —• Nu da sabia în mîna duşmanului.
1717 -— Numai la război se cunosc vitejii.
1718 — Puterea dă curajul / Curajul victoria.
1719 — Toată lumea e voinică cînd duşmanul fuge.
1720 — Unde e cetatea mai tare, acolo bate dracul
război mai puternic.
1721 — Voinic la danţ şi Ia război în şanţ.
1722 — Lupta cere. curaj.

PROVERB RUSESC
1723 — Curajul se vede în apărarea patriei.

PROVERB TURCESC
1724 — Vitejia însoţită de precauţie duce la victorie,

nu însă vitejia singură.
KUSUMADEVA, O sută de cugetări în pil
de, 53. 1
1725 — Tot astfel duşmanii socotesc că pot face rău

unui om cînd e singur, chiar dacă-i viteaz, şi de aceea
îi si fac.
PANCIATANTRA, Cartea a IlI-a, Brahmanul
păcălit.
1726 — O dată mai mult, al Iui Hygelas neam neîn

trecut, / neclintit în curaj, năzuind către falnice fapte,
/ zvîrli la o parte bogat încrustatul său paloş / şi ţea
păn să zacă-n ţărînă-1 lasă. / Acum se-ncrezu cu tărie
RĂZBOI 223
în trupu-i de fier, / în braţul său brav. / Aşa se cu

vine să facă bărbatul / ce vrea-n bătălii să cîştige slă
vire bogată, / de viaţă-i puţin păsător.
1727 — Slavă cîştige cel vrednic / ’nainte de moarte !
Cîna mîmuite-i sînt zilele,/acesta-i sfîrşitul de slavă al
luptătorului.
BEOWULF, Cîntul XXI.
1728 — Cei care se-nfricoşează îşi pierd virtutea şi

slava.
1729 — Slabă-i lovirea ce dă luptătorul mîrşav şi ne
trebnic.
1730 — Ştiu doar că numai mişeii purced înapoi de la
luptă./Cine-i viteaz la război, se cade să stea vitejeşte/
Să se tot lupte, nu-i pasă de moare ori bate pe alţii.
HOMER, lli'ada, Canturile Y, VI, XI.
1731 — Un război glorios este preferabil unei păci ru

şinoase.
DEMOCRIT
1732 — Nebuni ce sînteţi voi care căutaţi gloria în

lupte şi credeţi că puteţi pune capăt suferinţei oamenilor
prin suliţele războinice.
EURIPIDE, Elena, 1151.
1733 — Să ne îndreptăm spre duşmani ca spre nişte

oameni foarte iscusiţi, să nu ne punem speranţa în gre
şelile pe care le săvîrşesc ei, ci în forţele şi chibzuinţă
noastră.
TUCIDIDE, (II, 72).
224 RĂZBOI
1734 — Trebuie să ne rugăm ca duşmanii să aibă toate

bunurile, afară de vitejie, căci în felul acesta ele aparţin
nu posesorilor, ci învingătorilor.
ANTISTENE
1735 — Există două condiţii care produc izbîndă (în

război) : încredere^ în noi în faţa duşmanului şi frica
de a nu ne dezonora în ochii prietenilor.
PLATON, Legi, 647 b.
1736 — Nu-i de ruşine o irană pe care ţi-a adus-o vi

tejia ta.
SYRUS, Sentinţe.
1737 — Mulţi au căutat adesea războiul din cauza do

rinţei de glorie.
CICERO, Despre îndatoriri, 1, 22.
1738 — Mulţi sînt în vremea păcii foarte de .nimic,

iar în război nu-s de urît.
1739 — Să nu ne îngrozim de rezultatul unei lupte :
dacă cei fericiţi au mai mult avînt, cei nenorociţi au
mai multă rezistenţă.
TACIT, Istorii, 3 ; Viaţa şi moravurile lui
Iulius Agricola.
1740 — Nimeni nu-ntreabă-n război de-a fost un mişel

sau puternic.
VIRGILIU, Eneida.
1741 — Ce-i mai rău decît bărbatul care tremură la

oaste,/Care-nfricoşat se ţine, ba de spate, ba de coaste ?
ŞOTA RUSTAVELI, Viteazul în piele de ti
gru, 157,
RĂZBOI 225
1742 — Că omul viteaz şi războinic nu se sperie de

oamenii cei mulţi, ci, cum risipeşte un leu o cireada de
cerbi [...], aşa şi omul viteaz şi hrăbor nu se înfrico
şează de oamenii mulţi.
NEAGOE BASARAB, învăţăturile lui Neagoe
Basarab, Domnul Ţării Româneşti, Către fiul
său Teodosie.
1743 — Una din înţelepciunile cele mai de seamă (ale

artei militare) e să nu-ţi împingi duşmanul în deznă
dejde.
M 1 C H E L M O N T A I G N E , A fo r ism e , 1 0 7 .
1744 -— Cei care se consacră cu adevărat războiului nu

se mai iubeşte pe el însuşi, pe cînd cel cane se iubeşte
pe el însuşi nu merită decît întîmplător denumirea de
viteaz.
1745 — Teama de duşmani fiindcă îţi paralizează
forţa, fortifică duşmanul cu slăbiciunea ta şi astfel ză
păceala ta luptă împotriva ta însuţi.
SHAKESPEARE, Henric al Vl-lea, partea a
doua, V, 2, 37—40 ; Richard al II-lea, III,
2, ISO — 182.
1746 — O retragere înţeleaptă este la fel de glorioasă

ca şi un atac cutezător.
B A L T A Z A R G R A C I A N , E r o u l.
\
1747 — împăcarea cu duşmanii noştri nu arată decît

dorinţa de a ne face o situaţie mai bună, sila de răz
boaie şi teama de vreo întorsătură rea.
L A R O C H E F O U C A U L D , M a x im e şl r e fle c ţii,
82.
226 RĂZBOI
■9
1748 — Popoarele trebuie să se lupte eroic în război

şi o pot face dacă în timp de pace oamenii se întrec
între ei pentru onoruri, unii pentru a le păstra, alţii
pentru a merita să le obţină.
GIANBATTISTA VICO, Ştiinţa nouă, 197.
1749 — Un curaj neînfricat este cel mai credincios

ajutor pe care un războinic poate să-l aibă în perico
lele în care-1 expune profesiunea sa.
morale, II, 296.
1750 — Oamenii care din cumpătare îndrăgesc pacea

sînt cei mai de temut în război.
FRANQOIS FENELON, Peripeţiile lui Tele-
mah, 196.
1751 — Cînd eşti speriat eşti înfrînt.

1752 — Este mai bine să mergi în întîmpinarea pe
ricolului decît să-l aştepţi stînd pe loc.
A.P. SUVOROV, (III, 40).
1753 — E o prostie să-ţi micşorezi duşmanul înainte

de a-1 fi răpus, şi mişelie — după ce l-ai biruit.
1754 — Trei lucruri nu se cunosc decît la timpul lor :
eroul la război,/înţeleptul la rnînie,/prietenul la nevoie.
J.W. GOETHE. Maxime şi reflecţii, 111; 226.
1755 — In luptă omul nu are decît un inamic, frica.

GABRIEL LEGUVE, (III, '40).
1756 — Acela e mai voinic la război, nu cel ce varsă

sînge, ci cel ce se împacă fără nici o picătură de sînge.
RĂZBOI 227
1757 — Gata de război, pururea să fii, dar niciodată

la el să gîndeşti, ci numai să te înfricoşezi, şi trebuinţă
de el nicicum să ai.
1758 — în război se cunoaşte voinicia, moleciunea,
îndrăzneala, sfiala şi isteţimea.
buna-cuviinţă, 193, 194 ; 193.
1759 — Cînd nu te temi de moarte, o faci să intre

în rîndurile duşmanilor.
1760 — în război prudenţa ne cere să preţuim după
dreptate pe duşmanul pe care-1 cunoaştem ; iar pe care
nu-1 cunoaştem, să-l preţuim mai sus de cum merita.
NAPOLEON
1761 — La război în coadă şi la fugă în frunte.

1762 — Zic vouă : slavă-nvingători ! / Fricoşilor, ru

şine mare ! / Că Ia a luptelor chemare / Ei n-au răs
puns. ..
A.S. PUŞKIN -
1763 —' Eu, după cîte mă ştiu, fără îndoială că în răz

boi, de pildă, dacă gloria de erou ar fi cerut-o, aş fi
alergat chiar şi în gura tunarilor..
JANOS BOLYAI, (VIII, 45).
1764 — Sînt mulţi băieţi aici care privesc războiul ca

şi cum ar fi doar glorie, dar, băieţi, e un iad.
W.T SHERMAN, Discurs, 18S0.
228 RĂZBOI
1765 — Războiul este arta de a ucide în mare şi de

a face cu glorie ceea ce, făcut în mic, duce la spîn-
zurătoare.
J.H. FABRE, Amintiri entomoiogice, (VIII,
131).
1766 — Cela ce se bate pentru a lui ţară/Sufletu-i e

ca focul soarelui de vara.
D1MITRIE BOLINTINEANU, Mircea cel
Mare şi solii, (în voi. Glasurile patriei, 111).
1767 — în război, mai mult decît oriunde, cine nu

riscă nu cîştigă ; iar cu cei ce nu riscă, nu se face război.
SCARLAT SCHELETTI, III, 87.
1768 — Cine vrea să scape ţara de necaz/Fie bun vi

teaz.
B.P. HASDEU, Ionaşcu Vodă, în voi. Gla
surile patriei, 136.
1769 ■ — între atît de felurite fiinţe vieţuitoare, dintre

care cele mai multe se manîncă între ele, nu e în ade
văr nici una- atît de-nsetată de răutăţi, ca omul intrat
în război. Nu numai că nu se poate închipui mişelie
care nu i se iartă, dar cu cît mai multe, mai mari şi
mai revoltătoare sînt mişeiiile, cu atît mai vrednic de
laudă e socotit cel ce le născoceşte şi are îndrăzneala
de a le săvîrşi. Erou ridicat în slava cerului e cel ce
minte pe duşman, îl amăgeşte, îl înşeală, îl pradă, cei
care-şi calcă jurămîntul, cel care atacă cu viclenie şi
loveşte cu laşitate fiind însuşi ascuns şi adăpostit la
mare depărtare.
IOAN SLAVICI, Atitudini şi mărturisiri, (Pre
faţă la volumul Icoane vii, 48).
EAZBOI 229
1770 — Omenirea este urmărită de un blestem dacă,

pentru a-şi dovedi curajul, este osîndită veşnic să.ucidă.
JEAN JAURES, (VI, 232).
1771 — Comediant e cel ce plînge,/Şi-i nu ne-om că-i

dezertor./Oricare-ar fi sfîrşitul luptei,/Să stai luptînd,
că eşti dator. / Trăiesc acei ce vreau să lupte ; / Iar cei
fricoşi se plîng şi mor./De-i vezi murind, să-i laşi să
moară,/ Căci moartea e menirea lor.
GEORGE COŞBUC, Lupta vieţii, (în voi.
Fire de tort, 160).
1772 — Cum se întîmplă de multe ori, războiul impus

de cotropitor dă naştere războiului civil, rod amar al
deznădejdei.
EDOUARD HERRIOT, Pagini de jurnal, 424.
1773 •— Orice operaţiune de război, cît de bine gîndita

şi pregătită ar fi, îşi are riscurile ei ; nicăieri ca în con
ducerea operaţiunilor nu se aplică mai bine dictonul că
numai cine riscă, poate cîştiga.
IO N SICHITIU, (III, 87).
1774 — Nu bat oameni mulţi războaiele, ci vitejii cei

buni.
MIHAIL SADOVEANU, Alexandria, 4.
/
1775 — Cînd se războieşte cu noroiul, zăpada este cea
care se topeşte.
MARTHA BIBESCU, Jurnal politic, 1939—
1941, 172.
1776 — Deruta şi fenomenele de panică apar de obicei

acolo unde ţara, armata şi masele populare nu sînt pre
2 :so ARMĂ
gătite pentru război, unde în ceasul grelelor încercări

lipsesc organizarea necesară şi conducerea iermă.
C.K. JUKOV, (III, 42).
1777 — Fricosul este aproape un trădător ; în orice

caz în luptă te va vinde.
N.A. OSTROV5KI, (II, 70).
1778 — Lipsa de disciplină generează dezertările, de

bandada. Ea duce la laşitate şi este cauza înfrîngerilor.
LISTER, Cuvîntare, 9 octombrie 1936, (XVII,
321).
ARMĂ
1779 — Cea mai bună armă a omului este aceea cu

care s-a apărat.
1780 — Armele fricosului /N u au nici tăiş, nici ascuţiş.
1781 — încărcătură de arme, încărcătură de frică.
PROVERBE FRANCEZE
1782 — Nu înfrunta pe cel înarmat, dacă nu ai arme.

PROVERB ITALIAN
1783 — Arma cere iscusinţă pe lîngă voinicie.

PROVERB ROMÂNESC.
1784 — Armele pe om îl trag de la sine.

HOMER, Odiseea, Cîntul XVI.
1785 — înţeleptul trebuie să încerce totul, înainte de

a recurge la arme.
TERENTIU, Eunucul, 4, 7, 49.
ARMĂ 231
1786 — Plece-se armele în faţa togii, laurii în faţa

faptei de laudă 61.
CICERO, Despre îndatoriri, I, 22, 77.
1787 — Armele sînt aţîţate de arme.

PLINIU CEL TÎNAR, Panegiric, 49.
1788 — Onoarea este imboldul cel mai nobil către vi

tejia armelor.
GIANBATEISTA VICO, Ştiinţa nouă, 197.
1789 — Ruşinea-i o rugină pe-o armă de viteaz / Un

vierme ce mănîncă albeaţa din obraz.
VASILE ALECSANDRI, Dan căpitan de plai,
(în voi. Poezii, II, 179).
1790 — Cînd nu eşti mai înarmat decît celălalt, nu

se chiamă că eşti înarmat.
MARTHA BIBESCU, Jurnal politic, 1939 —
1941, 126.
1791 — A propovădui vitejia, îndrăzneala, jertfirea

eroică de sine în război în condiţiile existenţei unui plan
just de acţiuni de luptă este absolut necesar ; lără aces
tea nu sînt posibile nici războiul de durată, nici victo
ria finală.
1792 — Noi sîntem pentru acţiuni decisive atunci cînd
există condiţii favorabile pentru ele, fie că este vorba
de lupte izolate sau de bătălii mai mult sau mai puţin
importante. în aceste cazuri pasivitatea este absolut
inadmisibilă. Numai în aceste bătălii decisive se poate
obţine nimicirea sau uzarea inamicului, şi aceste bătălii
trebuie să le accepte, fără şovăire, fiecare participant
la războiul împotriva cotropitorilor [...]. în asemenea
232 ARM ATA
situaţii e nevoie de sacrificii parţiale însemnate ; iar

acela care consideră că trebuie evitate orice sacrificii
este un laş.
MAO TZEDUN, Opere alese, II, 321—322 ;
321.
1793 — E prudent să fii învingător.

A. DE SAINT-EXUP6RY, Pilot de război,
110.
1794 — Intr-o atmosferă de neîncredere şi teamă, cel

mai mic incident, cea mai neînsemnată interpretare falsă
a unui ordin sau a unei decizii, chiar o greşeală de ci
tire pe ecranul unui receptor de radar, sau un accident,
interpretat drept gest ofensiv al adversarului, riscă să
atragă după sine, fără putinţă de întoarcere, reacţia în
ianţ a bombardamentelor nucleare.
F. JOLIOT-CURIE, Culegere de cuvîntări, de
claraţii şi mesaje, 134.
ARMATĂ (OSTAŞI)
Din voi fiştecare poartă-n frunte o cu

nună! ţ i de glorie de astăzi şi de glorie
străbună.
VAS U E ALECSANDRI
1795 — Apa, focul şi soldaţii nu cunosc piedici.

PROVERB ENGI.EZ
1796 — Fricosul este pe jumătate învins.

PROVERB FRANCEZ
A R M A TĂ 233
1797 — Steagul cel mai zdrenţuit, cinstea oaste!.

1798 — Teama fricosului încurajează duşmanul.
1799 — Un singur fricos strică o armată.

PROVERB TURCESC
1800 — E de-ajuns curajul unui singur viteaz într-o

luptă ca armata întreagă să devină vitează. Dar cînd
curajul îi e frînt, toată armata este înfrîntă.
PANCIATANTRA, Cartea a IV-a, Puiul de
şacal şi puii de lei, 261.
1801 — Fiţi [...] bărbaţi / Păziţi-vă numele, cinstea,/

Şi-ntre oîaltă ruşinea în toiu-ncleştării cumplite. / Scapă
mai mulţi decît mor, cînd oamenii nu-şi pierd ruşinea ;/
Dacă ei însă iau fuga, i-asteaptă-njosirea şi moartea.
HOMER, Iliada, II, Cîntul XV, 64.
1802 — Nu orice arcaş ce-ţi ia-n răspăr/Platoşa cu vîr-

ful de săgeată,/Şi-ţi despică-n două un fir de p ă r —/
poate cu războinici să se bată.
MUSLIHIDDIN SAADI, Golestan sau grădina
florilor, 215.
1803 — Armatele mercenare [...] sînt nefolositoare şi

primejdioase [...] ele sînt pline de vitejie cînd sînt între
prieteni şi sînt laşe în faţa duşmanului ; nu au frică de
Dumnezeu şi nu-şi ţin cuvîntul faţă de oameni, şi cu
atît mai mult amîni o înfrîngare cu cît amîi atacul pe
care ar trebui să-l dai cu ajutorul lor ; şi după cum duş
manii te jefuiesc în timp de război, armatele acestea te
jefuiesc în timp de pace. Cauza tuturor acestor fapte este
că ele nu merg la război decît pentru un singur lucru,
234 A R M A TĂ
pe care-1 iubesc şi care le face să lupte, şi anume o

mică leafă pe care o primesc dar care nu este de-ajuns
pentru a le face gata să moară pentru tine.
1804 —- Vitejia soldaţilor este mai importantă decît
numărul lor.
MACHIAVELLI, Principele ; Arta războiului.
1805 — Toate-acestea : curtenie,/cinste şi îndemînare,/

piept deschis, inimă tare,/dreptate şi vitejie,/încredere
şi răbdare, / supunere şi mîndrie, / faima armelor să
fie ; / şi-astfel de ostaşi să fiţi : / învinsă ori învingă
toare, / oastea-i a celor cinstiţi.
P. CALDERON DE LA BARCA, Pentru a
învinge iubirea, trebuie să vrei s-o învingi.
1S06 — La ostaşii de rînd, vitejia este o meserie primej

dioasă, pe care şi-au ales-o ca să aibă din ce trăi.
57.
1807 — Ostaşul, spre izbîndă trebuinţă are de îndrăz

neală cu minte, fără nici o sfială.
IORDACHE GOLESCU, Povăţuiri pentru bu-
na-cuviinţă, 90.
1808 — Dacă voim ca o armată să fie bravă, trebuie

mai întîi a şti să o facem să se creadă că este brava.
G. J. D. SCHARNLIORST, (XI, 362).
1809 — Curajul şi starea de spirit ale armatei au mul

tiplicat în toate timpurile forţele fizice şi vor face la
fel şi de aici încolo.
KARL CLAUSEWITZ, (III, 41).
A R M A TĂ 235
1810 — Ostaşu făr-a fi semeţ, să simtă bucuria, / Cînd

al lui sînge şiruind cîştigă bătălia.
IANCU VÂCĂRESCU, Buna vestire, în voi.
Glasurile patriei, 33.
1811 — Soldatul care luptă fără să creadă în dreptatea

cauzei sale este o fiară sălbatică, iar comandantul care
duce trupele la bătălie fără credinţă în cauza sa, este
un tîlhar.
IvARL MICKIEWICZ, Cartea poporului po
lonez şi a peregrinilor polonezi.
1812 — De nici un fel de vreme / Soldatul nu se teme, /

Deviza-i e credinţa / Şi suflet curajos.
GRIGORE ALEXANDRESCU, Cîntecul sol
datului.
1813 — Ei se duc la vitejie, căci au tainică solie, / De-a

sădi în viitor / Libertatea ţării lor.
VA SILE ALECSANDRI, Banul Mărăcine.
1814 — Toate ţările au armată constituită. Existenţa

soldaţilor şi a generalilor însă nu implică pe aceea a
eroilor.
HENRIK IBSEN, Falk, Comedia iubirii.
1815 — Oamenii, în vîrtejul încăierării — iar nu la

trîntă dreaptă — nu-şi măsoară trupurile cu trupurile,
ci sufletele cu sufletele. Se află suflet tare în ostaşul
slăbănog ? El este în stare să doboare pe un găligan cu
suflet puţintel [...]. Oştile mărunte şi însufleţite răpun
ostile de năpraznici şi cu sufletul sfeclit.
BARBU ŞTEFANESCU-DELAVRANCEA, Jur
nal de război, 106.
236 A R M A TA
1816 — Patriotismul e un sentiment care este scump,

dar îmi place mai mult un soldat viteaz care urăşte răz
boiul.
1817 — Este un curaj ostăşesc acela care înfruntă pri

mejdiile, îşi expune viaţa, ca să-şi facă datoria.
NICOLAE MOISESCU, Conducerea vieţii emo
tive, instinctive, intelectuale şi sociale, 33.
1818 — Armata este din popor şi pentru popor, pentru

a apăra interesele acestui popor şi patria.
1819 — Nimic [...] nu va menţine energia şi curajul

soldatului [...] decît convingerea neclintită a dreptăţii
cauzei pentru care luptă, precum şi încrederea reciprocă
între şefi şi soldaţi.
GHEORGHE VIZANTI
1820 — Să nu crezi în poveştile de vitejie ale ostaşului

care nu le poate pecetlui cu rănile sale.
1821 — Un bun soldat îşi păzeşte bine viaţa, fiindcă

numai acela care trăieşte poate să lupte.
LUDWIG RENN, în Mundo Obrero, 26 oct.,
1936, XVIII, 320.
1822 — Ostaşul e demn de-al său nume / Cînd datoria

şi-o face / Dar e un rob acela / Care trimis la luptă / în
fruntă neamul său.
ANTONIO ZOZOYA, (XVII, 2S5).
A RM A TĂ 237
1823 — De cît curaj n-ai trebuinţă, soldat, să te în

frunţi, ochi în ochi, cu duşmanul la bătălie, siliţi amîndoi
să vă măcelăriţi ?
BERTOLD BRECHT, Ana Fierling şi copiii ei,
în Teatru, 70.
1824 — Eroismul soldatului care luptă pe front trebuie

să meargă mînă-n mînă cu abnegaţia muncitorului din
uzină şi a ţăranului de pe ogor !
MAURICE THOREZ, Articole şi cuvîntări,
250 .
1825 — In războaie armatele care asasinează prizo

nierii şi-au atras întotdeauna dispreţul şi oprobriul lu
mii. O astfel de laşitate nu este justificată nici chiar
atunci cînd este vorba de duşmanii patriei care in
vadează teritoriul naţional.
1826 — Oricînd o oaste mică poate să doboare pe alta

mai mare.
PETRU URSACHE, (XII, 291).
1827 — Un ostaş bun trebuie să ştie să se apere. Ţara

are nevoie de eroi în viaţă.
RODICA TOTT, Firul Ariadnei, 71
COMANDANT
Calităţile necesare corpului ţi sufle

tului unui mare căpitan sînt prudenţa,
cumpătarea, forţa ţi vioiciunea.
PL U T A R H
233 COM ANDANT
1828 — Mai bine o oaste de cerbi şi comandirul lor un

leu, decît o oaste de lei şi comandirul lor un cerb.
PROVERB ROMÂNESC
1829 —• Un comandant prudent e mai bun decît unul

îndrăzneţ.
EURIPIDE, Phoenirsae, 600.
1830 — Vitejia soldaţilor depinde de capacitatea co

mandantului.
1831 — O armată fără comandant este ca un corp fără

suflet.
Q.R. CURTIU, Istoria lui Alexandru cel Mare,
10, 6, 8.
1832 — Conducătorul prea temut de supuşi şi cel prea

îngăduitor sînt nepotriviţi pentru oaste': teama naşte
ură, iar îngăduinţa prea mare duce la neascultare. Ce!
mai bun lucru e să alegem calea de mijloc.
MAURICIUS, (III, 24).
1833 — Apropie-te de duşmanul tău atît cît poţi obţine

ceea ce-ţi trebuie. Nu te apropia mal mult decît atît,
fiindcă va deveni îndrăzneţ cu tine, îţi va slăbi oştenii
şi astfel te vei umili singur.
IBN AL-MUQAFFA’, Kalila şi Dimna, 203.
1834 — Mai bine ca duşmanii să se teamă de prudenţa

unui conducător decît de cutezanţa lui.
D. DE SAAVEDRA FAJARDO, Păreri des
pre îndatoririle principelui.
COM ANDANT 239
1835 — Cea mai perfectă conducere va fi aceea la care

un mare curaj se îmbină cu o mare inteligenţă.
1836 — Fără curajul şi spiritul de iniţiativă al co
mandantului, nici cea mai strălucită victorie nu va da
un rezultat important şi, astfel, această forţă se va
epuiza şi mai repede cînd împrejurările i se vor opune.
KARL CLAUSEWITZ, (III, 41).
1837 — Adesea depinde de comandant a face din ti

nerii nehotărîţi nişte soldaţi fără teamă.
1838 — Chiar numai pentru motivul de a găsi în toate
împrejurările oamenii cei mai potriviţi scopurilor ce s-ar
avea în vedere şi încă este necesar ca un comandant să
stea atît de aproape de evenimentele războiului, încît
să poată fi influenţat, măcar în mod indirect, de cala
mităţi şi groază. .
1839 — Este foarte important ca un comandant să nu
se ţină, în luarea deciziilor salej legat de reguli şi cu atît
mai puţin de prejudecăţi, şi să aibă curajul să urmeze
propriul său mod de a vedea.
1840 — Hotărîrea, [...] ca să fie durabilă, trebuie să
concorde cu caracterul şi dispoziţia sufletească a coman
dantului. De aceea, atît prudentul cît şi îndrăzneţul sau
întreprinzătorul să se ţină fiecare necontenit în rostul
său.
COLMAR VON DER GOLTZ, Conducerea
războiului, 457 ; 344 ; 392; 391.
1841 — Un comandant trebuie să fie prudent, dar

aceasta nu exclude îndrăzneala, însă o îndrăzneală ra
ţională.
F. FOCH, (III, 24).
240 COM ANDANT
1842 — Comandanţii slabi de caracter, fricoşi şi fără

curajul răspunderii, se mulţumesc a da ordine chiar cînd
smt convinşi că nu se pot executa, pentru motivul de
a scăpa de răspundere cu ordinul care s-a dat, dar care
nu s-a putut executa,
CONSTANTIN DRAGU
1843 ■ — în război, nici un om cu simţ al răspunderii

nu scapă vreodată de o anumită tensiune psihică [...].
Dar în cadrul unor forţe armate cu o bună pregătire
de luptă, toţi ofiţerii şi soldaţii au învăţat cum să
trăiască sub o asemenea tensiune. Isteria generată de o
spaimă excesivă se întîlneşte doar în cazuri excepţiona
le. în astfel de lupte, mai mult ca oricînd, este necesar
ca ofiţerii cu funcţii de înaltă răspundere să dea dovadă
de fermitate, calm şi optimism, cu care să sfîşie păien
jenişul de rapoarte contradictorii, de îndoieli şi de nesi
guranţă, pentru a profita de orice slăbiciune a inamicului
şi a-1 înfrînge repurtînd victoria.
DWIGHT D. EISENHOWER, Cruciadă în
Europa, 461.
1844 — Războinicul de temut nu ascunde nimic. Dacă

dă drumul unei glume, înseamnă că lui îi trece prin
cap o glumă.
A. DE SAINT-EXUPERY, Pilot de război,
116.
1845 — Un comandant bun nu are decît ostaşi viteji.

r e v o l u ţ ie 241
REVOLUŢIE (REVOLUŢIONARI)
Revoluţia ne cere / nu fricoşi,'/ servili

şi paji, / ci doar oameni în puteri, / şi
curaj, / curaj / c u r a j !
V. V. M AIAKOVSKI
1846 — Cuvîntul lib e r ta te , atît de slab definit, atît de

puţin Înţeles, este, pentru oamenii dispreţuiţi, un stin
dard de revoltă.
1847 — Dacă marii oameni sînt providenţa revoluţii
lor, aceasta se datoreşte faptului că ei exprimă chiar
gîndurile noastre şi se înfăţişează mai puţin ca oameni
şi mai mult ca sisteme. Ei introduc ideea ordinei într-o
lume dezlănţuită şi o dirijează către un ţel.
1848 — Nimic nu poate opri o mişcare socială.
1849 — O revoluţie se Consolidează numai prin trium
ful constant al principiilor care au pus-o în mişcare.
HONORE DE BALZAC, Fata bătrînă, 17 ;
Massimila Dorii, 69 ; 69 ; 66.
1850 — ...Burghezia trebuie să se teamă de prostia

maselor, atîta timp cît ele rămîn conservatoare, şi de
înţelepciunea lor, de îndată ce devin revoluţionare.
KARL MARX, 18 Brumar al lui Ludovic
Bonaparte, 111.
1851 — Cine a cîştigat vreodată o luptă fără să rişte

nimic ?
1852 —• în orice luptă, cel care primeşte provocarea
riscă să fie învins, dar este acesta un motiv ca să se de
clare chiar de la început învins şi să se lase subjugat
fără a fi tras sabia ?
242 REV O LU ŢIE
1853 — O singură încercare curajoasă de a înfăptui o

revoluţie democratică, chiar în cazul că această încer
care este zădărnicită, stinge în memoria popoarelor amin
tirea unor secole întregi de ruşine şi laşitate şi mobili
zează imediat chiar şi o naţiune dispreţuită profund.
FRIEDRICH ENGELS, Revoluţie şi contrare
voluţie în Germania, în Marx-Engels, Opere,
VIII, 72—73 ; SI ; Panslavismul democrat,
Noua gazetă renană, 16 februarie 1849, 6,
313.
1854 — în istorie există momente cînd lupta disperată

a m a s e l o r , chiar şi pentru o cauză pierdută, este
n e c e s a r ă pentru educarea viitoare a acestor mase şi
pentru pregătirea lor în vederea luptei u r m ă t o a r e .
1855 •— Să te temi de capitalişti şi, în acelaşi timp,
să-ţi spui revoluţionar, să doreşti să te numeri printre
socialişti. Ce ruşine !
1856 — Un adversar mai puternic poate fi învins nu
mai printr-o încordare maximă a forţelor şi numai cu
condiţia o b lig a to r ie de a folosi cu maximum de atenţie,
de grijă, de prudenţă şi de pricepere orice „fisură", fie
cît de mică, produsă în lagărul duşmanilor...
1857 — Istoria nu va ierta vreo întîrziere revoluţiona
rilor care puteau să învingă astăzi (şi cu siguranţă că
vor învinge astăzi), dar care mîine ar risca să piardă
mult, ar risca să piardă totul.
1858 — Marx a rezumat învăţămintele tuturor revolu
ţiilor cu privire la insurecţia armată prin cuvintele lui
Danton, cel mai mare maestru al tacticii revoluţionare
R EVO LU ŢIE 243
pe oare l-a cunoscut istoria : „îndrăzneală, îndrăzneală

şi iar îndrăzneală*.
V.I. L E N I N , Prefaţă la traducerea din limba
rusă a scrierilor lui K. Marx către L . Kulgel-
mann ; Opere, XXVI, 106 ; Scrisoare către
membrii C.C. (din noiembrie 1917) ; Despre
tineret, 230.
1859 — Numai activitatea maselor înseşi, numai ini

ţiativa îndrăzneaţă a maselor, numai acţiunea energică
a luptei de clasă pe toată linia ne poate scoate la mal
şi pot pune capăt uciderii popoarelor, dictaturii militare,
înfometării lente a poporului.
ROZA LUXEM BURG, Cuvîntări şi a r tic o le
alese, 164.
1860 —- Cine vorbeşte dS luptă, dar nu are curajul

s-o înfrunte, îşi bate joc de gravitatea momentului, nu
face decît să simuleze lupta prin schimonoseli ridicole.
KARL LIEBNECHT, din Scrisoarea „Sparta-
cus", clin 5 noiembrie 1917, (în voi. Cuvîn-
vîntări, scrisori şi articole alese, 356).
1861 — Fără curaj şi voinţă de fier, fără spirit de sa

crificiu şi înalte idealuri, cauza clasei muncitoare nu
poate învinge.
1862 — în luptă se manifestă şi se desfăşoară din plin
trăsăturile spirituale şi politice, atît cele negative cît şi
cele pozitive. Eroismul, altruismul, abnegaţia, capacitatea
de sacrificiu, inteligenţa, aptitudinile organizatorice şi
priceperea de a conduce, ajung în timpul luptei la de
plina lor înflorire. Şi ca o contrapondere, pe celălalt
taler al balanţei stau ticăloşia, josnicia, arivismul, laşi-
244 R EVO LU ŢIE
tatea politică şi fizică, ca şi alte trăsături respingătoare.

1863 — Revoluţia este motorul istoriei, şi în desfăşu
rarea ei popoarele dau dovadă de un eroism fără sea
măn.
DOLORES IBARRURI, Singura cale, 169;
325 ; 457.
1864 — Revoluţionarii trebuie să-şi afirme ideile cu

curaj, să-şi definească principiile şi să-şi expună inten
ţiile pentru ca nimeni să nu se înşele, nici prietenii, nici
duşmanii.
1865 — Aripile, sus, tovarăşi ! / Fără şovăire ! /Iu te !

[ ...] ,/ Spulberaţi-mi, voi, celu.la ! / Spargeţi-mi coşciu
gul ! / Lumea ridicată în picioare / de uimire -— să ne
vadă / plini de răni, dar fără teamă, / sub pămînt ca
într-o cripită !
MARCOS ANA, Scrisoarea urgentă, (în voi.
Rădăcinile zorilor, 82—83).
1866 — în marile bătălii sociale şi naţionale din rîndul

maselor largi populare s-au ridicat şi se ridică mii şi
mii de luptători revoluţionari, militanţi şi conducători
politici de seamă. Identificîndu-se cu idealurile maselor,
cu interesele naţiunii, ridicîndu-se la nivelul înţelegerii
obiective a dezvoltării sociale, al cunoaşterii ştiinţifice
a legilor luptei de clasă, ei pot îndeplini un rol impor
tant în organizarea şi conducerea luptei revoluţionare,
aducînd astfel o contribuţie preţioasă la progresul so
cietăţii.
desăvîrşirii construcţiei socialiste, I, 337.
T E A M A Ş I C U R A JU L IN D R A G O ST E 2 45
...DAR ŞI DRAGOSTEA
1867 — Cine iubeşte se teme.

1868 — Dragostea e un simţămînt plin de teamă chi
nuitoare.
1869 — N-am mai văzut femeie / Să lase voinic să
pieie.
1870 —• Unde este frică nu încape dragoste.
PROVERBE ROMANEŞTI
1871 — Dragostea e ca lancea lui Ahile care răneşte

şi vindecă.
1872 — Dragostea face să se schimbe de nenumărate
ori curajul.
1873 — Dragostea-i face pe fricoşi îndrăzneţi.
PROVERBE FRANCEZE
1874 — Dragostea nu poate fi amestecată cu teama.

1875 — E mai bine să fii iubit decît temut.
1876 — Nu va fi iubit cel fără curaj.
PROVERBE ITALIENE
1877 — Frica şi gelozia au ochi mari.

PROVERB IUGOSLAV
1878 — Dragostea şi teama mănîncă din aceeaşi far

furie.
PROVERB PORTUGHEZ
1879 — Frica ucide dragostea.

PROVERB RUSESC
1880 — Dragostea a făcut eroi, dar mai ales proşti.

PROVERB SCANDINAV
246 T E A M A Ş I C U R A JU L IN D R A G O ST E
1881 — Din toate cîte-s pe pămînt şi-n c e r/ Cine-ţi

stîrneşte spaimele şi groaza ? / Tigrul cel alb la frunte
sau hiena, / Scorpia, lupul, şerpii, miriapodul, / Pustie
tatea codrului, vampirii / Mondar 62 şi fiii sumbrului
Infern, / Trimişii celor din imperiul m o rţii? / [...]
Tu care le-ai văzut pe toate-acestea, / Cînd cu iubita
vrei să te-ntîlneşti / O flacără se-aprinde în pieptul tău. /
Şi sufletul ţi-1 mistuie de moarte. / Iată că te-ntîlneşti
cu ea — dar vai, / Tremuri cuprins de neînfrînată spai
mă, / Şi mîinile parcă ţi-ar fi străine / Şi-n faţa ei o
vorbă nu rosteşti. [...] / Căci ea e mai grozavă decît
toate.
AUTOR ANONIM COREAN, în voi. Poeţi
clasici coreeni, 188.
1882 — Nu există om atît de laş pe care iubirea să

nu-1 transforme în erou.
PI.ATON, Banchetul, 179 a.
1883 — Trebuie să îndrăzneşti : însăşi Venus ajută pe

cei curajoşi.
TERENŢIU
1884 —; Fericit cel ce cutează să-si apere cu energie

dragostea.
OVIDIU, Amoruri, 2. 59.
1885 — Dragostea curată nu se teme de nimic.

SENECA, Nedeea, 416.
1886 — Rana iubirii o vindecă tot acela care a făcut-o.

T E A M A ŞI C U R A JU L IN D R A G O ST E 247
1887 — Frica şi groaza sînt slabe legături de dra

goste.
TACIT, Viaţa şi moartea lui lulius Agricola,
32.
1888 — Creşte îndrăzneala cu ispita.

PLINIU CEL TÎNAR, Carte, 13
1889 — Dragostea cutează aprig.

POET ANONIM ENGLEZ (epoca medievală),
Dragostea-i (în voi. Antologie de poezie en
gleză, 26).
1890 — Amorul, chiar şi pe omul grosolan, subtil îl

face ; / celui mut îi descleştează gura să spună ce-i
place ; / pe omul fricos îl face îndată plin de îndrăz
neală, / iar pe cel leneş îl umple de grăbire şi iuţeală.
JUAN itUIZ, Cartea iubirii sănătoase.
1891 •— Nu le iese din cap geloşilor teama că tot

ce-au făcut ei cu nevestele altora, au să facă şi ale lor
împreună cu alţii.
ANTONIO DE GUEVARA, Epistole familiare
1892'— Trufaş şi năzuros e~Amorul : / dup-a sa voie

totu-nclină ; / e-ndărătnic cu binişorul, / şi e o dulce
moarte lină, / şi-o luptă de sărutări plină.
GREGORIO SILVESTRE, Unei femei care a
întrebat ce-i iubirea.
1893 — Chiar şi dacă m-aş putea face temut şi tot

mi-ar plăcea mai mult să mă fac iubit.
1894 — Iubirea de femeie [...] e foc îndrăzneţ şi schim
248 T E A M A Ş I C U R A JU L IN D R A G O ST E
bător, pîlpîitor şi schimbăcios, foc al febrei, cu accese

şi domoliri.
MONTAIGNE, Aforisme, 47 ; 86.
.1895 — Poate fi iubire fără gelozie, dar nu fără te

meri.
M. DE CERVANTES, Persiles şi Sigismunda,
III. 19.
1896 — Unde iubirea-i mare, şi cea mai mică îndo

ială în teamă se transformă.
SHAKESPEARE, (I, 65).
1897 — Cine-a iubit, iubi cu frică, / şi oricît de mult

s-ar fi-ncrezut, / în cea iubită, nu-i nimica / de car’ să
nu se fi temut.
L. VELES DE GUEVARA, Luna munţilor.
1898 — A-ţi iubi copiii e firesc ; dar e prudent să

nu Ie arăţi pe faţă întreaga dragoste.
j. A. COMENIUS, Şcoala maternă, 76.
1899 — Amoru-i un orb tiran / căruia-i dau tot eu
arma / cu care apoi mă-nfrînge. / Ce să fac ? / S-aduc în
mine / un alt eu, ce mie însumi / să-mi dea porunci
plin de trufie, / Stîrnind în piept o bătălie / unde se
văd cum se-nfrunt, / putere şi cu simţămînt ?
1900 — Nu poţi spune că iubeşte, cel ce n-are îndrăz-
P. CALDERON DE LA BARCA, Iubirea
îmblînzeşte fiarele ; Plăceri şi neplăceri.
1901 — Compasiunea este teama, / cu-nfăţişare de iu

bire.
F. DE ROJAS ZORRILLA, In primejdie
printre leacuri.
T E A M A Ş I C U R A JU L IN D R A G O ST E 249
1902 — Un gelos mai mult se chinuie chiar de-a sa

închipuire / decît dac-ar şti că teama-i / a ajuns la îm
plinire.
J. PfiREZ DE MONTLABAN, Amanţii din
Terul.
1903 — Iubirea, ca şi focul, nu se poate menţine fără

o ardere continuă ; şi încetează de a mai dăinui de în
dată ce nu mai are ce spera sau de ce să se teamă.
1904 — Majoritatea femeilor se dăruiesc mai degrabă
din slăbiciune decît din pasiune ; aşa se face că, de
obicei, bărbaţii îndrăzneţi reuşesc mai bine decît cei
lalţi, deşi nu sînt mai vrednici de iubire.
1905 ■ — Prudenţa şi iubirea nu duc casă bună împre
ună ; pe măsură ce iubirea creşte, prudenţa scade.
1906 — Totdeauna ne temem să dăm cu ochii de
fiinţa iubită cînd am cochetat de curînd cu altcineva.
LA ROCHEFOUCAULD, Maxime şi re
flecţii, 140 : 156 ; 144.
1907 •— Iubire, cînd ne-nlănţui tu / S-a zis cu orice

chibzuinţă.
LA FONTAINE, Leu-ndrăgostit, IV, 1.
1908 — E p laşitate grozavă, neiertată, să mai arăţi

iubire cui te-a uitat o dată.
1909 — O inimă ce arde în dragoste, în friguri /
Se-ndoieşte. / Sorţii îi par mereu nesiguri, / I-e frică să
se încreadă prea mult şi se încrede / Cel puţin în ceea
ce ar dori [...]. Nu-şi vede / Norocul !
MOLIERE, Tartuffe : Pisălogii, Actul I,
Scena I.
250 T E A M A ŞI C U R A JU L IN D R A G O ST E
1910 — Amorul nu-1 poţi birui decît fugind. împo

triva unui asemenea vrăjmaş, adevăratul curaj este să
te temi şi să fugi, dar să fugi fără a te mai gîndi şi
fără a-ţi lăsa timpul să priveşti vreodată în urmă.
FRANQOIS FENELON, Peripeţiile Iul Tele-
mah, I, 138.
1911 — în dragoste, teama de a displace întunecă ra

ţiunea.
1912 -— O iubită pasionată oricît de puţin încurajată
devine cutezătoare.
VOLTAIRE, Dicţionar filosofic : Iubire.
1913 — Iubirea temătoare vede departe.

G. E. LESSING, Opere, II.
1914 — Iubirea sfioasă ce se ascunde de ochii soarelui

şi ai oamenilor, neîndrăznind să se arate decît în sin
gurătate şi în taina cea mai adîncă, se dovedeşte a fi,
cînd e dată în vileag de o întîmplare ostilă, mai cu
rajoasă, mai tare şi mai îndrăzneaţă decît alte pasiuni
zgomotoase şi ostentative.
J. W. GOETHE, Anii de ucenicie ai lui Wil-
helm Meister, 46.
1915 — împotriva dragostei nici o armă nu se gă

seşte. Iar temerea o topeşte.
1916 — Un suflet urzit pentru fapte mari nu sacri
fică amoriului interesele patriei, nici pe acelea ale
faimei.
GHEORGFIE ASACHI, Scrieri alese ; Ruxarida
Doamna, 143,
T E A M A ŞI CURAJUL- IN D R A G O ST E 251
1917 — Dragostea îşi are şi ea eroismul ei.

ERNES E LEGOUVE, Părinţi copii în al
XlX-lea secol, 181.
1918 — Cine iubeşte se şi teme, iar cel ce se teme -este

mai aproape de iubire decît de ură.
1919 — Dragostea se îngrozeşte de tot ceea ce nu e
ea însăşi.
1920 — Inimii îi e groază de calcule şi profituri, ori
care ar fi ele.
1921 — Modestia, sau mai bine-zis teama, este una din
primele virtuţi ale iubirii.
HONORE DE BALZAC, Contractul de că
sătorie, 6 ; Crinul clin vale, 85 ; 35 ; Eugenie
Grandet, 12.
1922 — Se observă adesea faptul că oamenii au scris

versuri bune sub influenţa pasiunii, pe cînd n-au putut
scrie bine în nici o altă împrejurare. Pasiunea are p
influenţă asemănătoare asupra întregii lor firi. Măreşte
sentimentul, face pe bufon să devie liniştit şi dă curaj
laşului. Va insufla în netrebnicul cel mai de compă
timit destul curaj şi inimă pentru a sfida lumea în
treagă, cu condiţia să aibă sprijinul fiinţei iubite.
R. W. EMERSON, Eseuri : Iubire, 139.
1923 — Dragostea [...] e mai puternică decît moartea

şi frica de moarte. Viaţa există şi se dezvoltă numai
prin iubire.
I. S. TURGHENIEV, (II, 47).
\
1924 — Lumea iubirii are în olimpul său mulţi eroi,
martiri şi sfinţi, destui ca să umple paradisul şi pan
teonul tuturor naţiunilor.
252 T E A M A Ş I C U R A J U L ÎN D R A G O S T E
1925 — Mulţi dintre îndrăgostiţi sînt adesea laşi, dar

în laşitatea lor nu există niciodată o umbră de plic
tiseală.
PAOLO M ANTEGAZZA, C u g etă ri d esp re
iubire, 53 ; 48.
1926 — Adevăratului gelos, totul îi trezeşte bănuieli,

totul îi e subiect de nelinişte. O femeie îl şi trădează
prin simplul fapt că trăieşte şi respiră. Se teme de
procesele vieţii interioare, de mişcările diverse ale trupu
lui şi sufletului care fac din acea femeie o făptură
distinctă de el -însuşi, independentă, instinctivă, îndoiel
nică şi uneori de neînţeles.
ANATOLE FRANCE, Viaţa literară, 371.
1927 — De frică, niciodată o femeie .nu va fi credin
cioasă bărbatului.
1928 — îndrăzneala în iubire face minuni, ca şi curajul
în război.
SOFIA NĂDEJDE, Scrieri, 56 ; 124.
1929 — Nu iubeşte cum trebuie acel ce se teme sa

vadă asa cum e ceea ce iubeşte.
ROMAIN ROLLAND, Beethoven, Marile
epoci creatoare. Cîntecul învierii, 13.
1930 — în dragoste, aproape orice femeie este capa

bilă de cel mai înalt eroism.
A. I. KUPRIN, (II, 64).
1931 — îmi plac în dragoste nesăturaţii — îi plîng

şi îi admir. Au ceva din eroismul tragic al în
drăgostiţilor care vor să treacă oceanul cu înotul.
OCTAVIAN GOGA, Tribuna, 5 august,
1965.
TEAM A ŞI C U R A JU L IN D R A G O ST E 253
1932 — Cînd e cu adevărat vorba de o iubire mare,

dacă unu} din amanţi încearcă imposibilul, rezultatul
e acelaşi [...].Trebuie să se ştie că şi iubirea are ris
curile ei.
1933 — în dragoste e ca şi în război : Vai de cei în
vinşi.
CAMIL PETRESCU, Ultima noapte de dra
goste, întîia noapte de război, 50 ; Mioara,
107.
1934 — Cînd iubeşti cu adevărat, nu te întrebi dacă

eşti iubit. Iubirea îţi dă curajul de a înfrunta orice
ipoteză. întrebarea e de obicei mai mult o problemă
de amor propriu decît una de amor propriu-zis.
•
1935 — Nu e adevărat că pe măsură ce se adună anii

dragostea devine mai puţin teribilă. La suferinţele
obişnuite (gelozie, dorinţă pătimaşă etc.) se adaugă
spaima timpului care trece pentru totdeauna.
1936 -— Curajul este printre cele dintîi unităţi de mă

sură cu care femeile apreciază iubirea unui bărbat. Ele
simt ce luptă mare îl aşteaptă.
1937 — Iubeşte cu îndrăzneală, dar frumos, adică
nuanţat, mulţumit că iubirea îţi este înţeleasă şi eşti
primit cu emoţie. Lasă limpezimile să curgă peste
inima-ţi tulbure, nu te speria de cuvinte şi gesturi
simple. Trebuie să simţi cît de copil te face dragostea
ei. Nu strica armonia începuturilor. Ai curaj, ea vrea
să creşti sub privirile ei, sub gene lungi, alintat de cu
254 T E A M A ŞI C U R A JU L IN D R A G O ST E
vinte şoptite. Fii copilul ei, fiindcă ea nu cunoaşte altă

raţiune de a fi. Uită că marea te va smulge o clipă mai
tîrziu, te va duce la fund, în adîncuri reci, şi vei crede
că ai murit. Acum eşti viu...
IO N VLASIU, In spaţiu şi timp, I, 40 ; III,
81.
1938 — Dragostea este o bătălie, dragostea este un

război, dragostea este o maturizare.
JAMES BALDWIN, Nimeni nu-mi ştie nu
mele, 136.
1939 — Dorinţa se teme uneori de ea însăşi.

1940 — Dacă ne vom ruşina să iubim ceea ce datorăm

vieţii, vom încuraja numărul celor incapabili de dra
goste. Aici nu încape nici un fel de confuzie. Cu cît
va fi mai puternică această iubire, cu atît va fi mai
puţin loc pentru singurătate şi pentru frică.
1941 — Dragostea cere riscuri.
OCT AVI AN PALER, Apărarea lui Galllei,
127 ; 160.
1942 — Iubirea cere orice risc.

1943 — Riscul de a iubi e o chemare.
MARIN VOICULESCU, Lumea în gînduri,
134 ; 134.
1944 — Cine are curajul să sărute o gleznă/ dacă nu

şchioapătă ? !
NICHITA STĂNESCU, Ea, în voi. E p ic a
magna, 11
UNELE CONDUITE —
SIMBOL AL CURAJULUI — RĂMASE CELEBRE
Cu m ult mai mare e puterea pildei.
P1ERRE CORNEILLE
SOCRATE (470—400 î.e.n.), filosof grec.
1945 — Cînd i s-a înmînat cupa cu otravă, acesta o

primi senin, fără să tremure, fără să se înfioare, fara
să se schimbe la faţă [...] — „îmi este permis, zise el,
să adresez zeilor o rugăciune, şi să le cer să trec
fericit din lumea aceasta în cealaltă ; aceasta le-o cer ;
împlinească-mi zeii rugăciunea \ “ Si zicînd aceasta,
apropie cupa de buze, şi, fără sforţare, fără revoltă, o
goli.
Cînd amicii, strînşi în juful lui, plîng, suspină, bocesc,
Socrate nu se lasă cuprins de emoţie ; el îi încurajează :
„Fiţi liniştiţi, le zice, şi ţineţi-vă curajul".
PLATON — citat de P. DOUMER, în Cartea
copiilor mei : Curajul.
1946 — Eroismul lui Socrate constă în seninătatea sa,

o seninătate izvorîtă din cunoaştere. Cineva îi aruncă
vorbele : „Atenienii te-au osîndit la moarte", iar el
răspunde : „Şi pe ei natura i-a osîndit la fel".
V IC T O R IA ANA T Ă U Ş A N , B ră ţa ra lu i P r o -
„ meteu, 92.
LATERANUS (sec. I. e.n.), sclav roman.

1947 — Aminteşte-ţi de curajul lui Lateranus. Cînd
Neron i-a trimis pe sclavul său eliberat Epafrodit
pentru a-1 chestiona asupra conspiraţiei în care fusese
256 OAM ENI DE CURAJ
antrenat, el nu-i dădu alt răspuns acestui libert decît :

■— Cînd voi avea ceva de spus, o voi spune stăpînului
tău. Tu ai fost în captivitate. [...]. — Vei fi trimis
în exil ! — Şi ce mă împiedică să nu merg vesel, plin
de speranţă şi mulţumire de starea mea ? — Vei fi
condamnat la moarte. — Şi trebuie să mor murmu-
rînd şi gernînd ? — Spune-mi secretul tău. — Nu-1
voi spune deloc, căci aceasta depinde de mine. — Te
voi pune în fiare. — Ce spui, prietene ? Tu mă ame
ninţi de a fi pus în fiare? Te sfidez. Le vei pune la
picioarele mele, dar voinţa mea va fi liberă, şi nici
chiar Jupiter nu mi-o poate lua. — Voi merge imediat
să poruncesc să ţi se taie gîtul. -— Cine ţi-a spus că
gîtul meu avu singur acest privilegiu de a nu putea fi
tăiat ?
Lateranus fiind condus la supliciu şi prima lovitură de
execuţie fiind prea slabă pentru a-i tăia capul, el a
fost tulburat un moment, dar îşi reveni imediat şi
reîntinse gîtul cu mai multă fermitate şi prestanţă.
EPICTET, Maxime.
DECEBAL (87—106), rege dac, înzestrat cu mari însuşiri mili

tare şi politice. După ce a repurtat cîteva victorii asupra roma
nilor, în momentul cînd, sub conducerea lui, poporul dac, deşi s-a
apărat eroic, a fost supus de romani, s-a sinucis pentru a evita
umilinţa.
...Iar Decebal îşi strînge sprîncenele-ncruntate, / Pri

veşte înc-o dată spre scumpa lui cetate, / Scrutează ne-
sfîrşitul iubitei sale ţări / Ce arde-nflăcărată din zări şi
pînă-n zări, / îşi trage spada plină de-a focului lumină, /
O-ntoarce şi-i înfige mînerul jos, în tină, / Şi-apoi,
OAM EN II D E C U iRA J 257
cu buza strînsă şi pieptul dezvelit, / Se-aruncă fără milă

în fierul ascuţit ! .../ O clipă doar... o clipă, şi inima
ce-odată / Ştiuse — atît de tare în pieptul lui să (bată /
Străpunsă fu la mijloc de fierul luminos, / Şi se-nalţă
spre soare — însîngerat prinos f ...] ! /
Aşa ştiu să moară de moarte vitejească / Acela ce-nfrun-
tase mîndria-mpărătească, / Precum înfruntă stînca al
mării mîndru val. / Aşa ştiu să moară semeţul
Decebal !... v
VICTOR EFTIMIU, Opere, voi. I, 157—158.
GIORDANO BRUNO (154S—1600), cel mai de seamă filosof

italian din epoca Renaşterii. A fost ars pe rug ca eretic.
...în ziua de 20 ianuarie. 1600, tribunalul inchiziţiei

a pronunţat verdictul de condamnare la moarte a lui
Giordano Bruno [...]. Arderea pe rug a avut loc în
ziua de 11 februarie 1600. Pînă în ultima clipă con
damnatul a rămas credincios ideilor sale, rezistînd tu
turor ofertelor de „pocăinţă" şi de retractare, ceea ce,
poate, i-ar fi uşurat soarta. Cu un curaj demn de adîncă
admiraţie, Bruno şi-a înfruntat călăii, aruncîndu-le cu
dispreţ, cînd flăcările rugului îi cuprindeau trupul,
acele cuvinte rămase în amintirea istoriei : „Voi îmi
rostiţi sentinţa cu mai multă frică decît o ascult eu".
AUR EL IAN TACHE, Figuri ilustre din peri
oada Renaşterii, 503—506.
NOTE
1. Olănescu Gr. Adina, Cugetări, Editura Minerva, Bucureşti,

1908, p. 42.
2. Makarenko A.S., Opere pedagogice alese, voi. II, ediţia
a Il-a, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1963, p. 68.
3. Ministrul de finanţe al regelui Carol al VUI-lea.
4. A denatura, a falsifica, a deforma, a contraface.
5. Locuţiune ce arată o spaimă grozavă, însoţită de panică,
datorată năvălirilor dese şi sălbatice ale acestora. Se mai spune
despre cineva care se grăbeşte şi-i zoreşte şi pe ceilalţi.
6. Cele trei lumi sînt : pămîntul, cerul şi infernul.
7. La realizări măreţe.
8. Se pare că trebuie spus : „ultima scadenţă11 (Morellet).
9. David, suveran al regatului Israel (secolul al Xl-lea î.e.n.).
Potrivit legendei biblice, l-ar fi omorît în luptă pe uriaşul Goliat,
căpetenia militară a filistenilor.
10. Cturajul natural dat de dispoziţiile native.
11. A fost îndemnul la acţiune şi curaj pe care Anatole France
l-a adresat mişcării revoluţionare.
12. Revoluţionarii-democraţi.
13. Expresie folosită de Arria (soţia demnitarului Caecius Pae-
tus, implicat în complotul împotriva împăratului roman Claudius
şi condamnat la moarte prin sinucidere), care văzînd că soţul ei
şovăie să execute sentinţa, şi-a împlîntat un pumnal în piept, l-a
NOTE 259
scos apoi plin de sînge şi i l-a întins spunîndu-i : „Non dolet Pa-
ete !“.
14. Cuvinte rostite pe patul morţii de către regele David fiului
său Solomon.
15. Sfat dat lui Enea de Sibila din Cumae.
16. Descurajarea, deznădejdea, disperarea, descumpănirea.
17. Sau ciovică, cea mai mică dintre speciile de bufniţe.
18. Remarca utilitatea memoriilor şi din acest punct de vedere,
apropo de acele ale lui Pierre Victor Besenval (1722—1791), ofi
ţer elveţian în serviciul Franţei, autorul unor foarte interesante
memorii.
19. Frica te face să exagerezi dificultăţile pe care le ai de
înfruntat.
20. Cu sensul : să nu te încrezi în duşman oricît de darnic şi
binevoitor ar părea.
21. Bacon derivă termenul „terror Panicus“ de la Pan, ca per
sonificare a naturii.
22. Mihai Viteazul, domn al Ţării Româneşti (1593—1601), al
Transilvaniei (1599—1600) şi al Moldovei (1600).
23. Variantă populară după un stih din Eneida lui Virgiliu
(C a r te a X, v e r s 284). T e x tu l o r ig in a l e ste : „ A u d e n te s fo r tu n a
iu v a t “, cu a cela şi în ţe le s . Circulă şi cu a d ă u g irea : „ tim id a sq u e re-
pellit" („şi respinge pe cei sfioşi11).
24. Om mîndru şi îndrăzneţ.
25. A nu îndrăzni.
26. Dacă poţi, dacă îndrăzneşti.
27. Se referă la Prometeu şi la îndrăzneţi (cutezători) în genere.
28. împricinaţii. „
29. Gracian amalgamează aici două anecdote diferite : cea cu
Alexandru Macedon care, vizitînd mormîntul lui Ahile, nu îl plînge,
ci îl fericeşte fiindcă a avut în viaţă un prieten credincios, iar
după moarte un poet faimos care i-.a proslăvit faptele. (Plutarch,
Vieţile paralele, Alexandru, 15 ; vezi trad. N il. Barbu, Editura
w;,.., ............... , ...................—-
260 ' NOTE
ştiinţifică, voi. III, p. 370) ; şi anecdota cu Cezar care plînge ci

tind ceva despre Alexandru cel Mare, răspunzîndu-le prietenilor,
miraţi de plînsul său, că e firesc să se întristeze, cînd Alexandru,
deşi atît de tînăr, domnise peste atîtea popoare, în timp ce el nu
făcuse nimic de seamă pînă la vîrsta sa. (Ibidem, Caesar, ed. cit.,
voi. III, p. 467). (Apud Sorin Mărculescu, traducătorul lui Bal-
tasar Gracian, Oracolul manual, Editura Minerva, Bucureşti, 1975,
pp. 35—36).
30. Jacques Esprit, în „Despre falsitatea virtuţilor omeneşti11,
partea a Il-a, cap. IV, dezvoltă aceeaşi idee.
31. Hercule (Herakles), Tezeu, eroi de seamă din mitologia grea
că, vestiţi prin forţă fizică deosebită şi fapte eroice.
32. Ahile, Aiax, Diomede, principalii eroi ai „Iliadei11. S-au re
marcat prin faptele lor de vitejie.
33. Sub Filip al II-lea şi Alexandru Macedon — fiul acestuia
— statul Macedonian a ajuns la o mare înflorire, extinzîndu-se.
34. Montesquie'u denunţă limitele regimului burghez de la în
ceputul secolului al XVIII-lea, cu consecinţe nefaste asupra mo
ravurilor.
35. In mitologia greacă, unul dintre giganţi, fiul zeului mării
Poseidon şi al zeiţei pămîntului Geea. El era invincibil, deoarece
ori de cîte ori atingea pămîntul căpăta forţe noi. Aici mitul este
folosit ca o ilustrare a tezei potrivit căreia contactul eroului cu
masele, ale căror idealuri le exprimă, îl face mai puternic.
36. Henri Bergson (1S59—1941), filosof francez.
37. General spartan în timpul războiului cu peloponezii.
38. Dion al Syracuzei (409—354 î.e.n.), guvernator al Syracuzei
între anii 357—354 î.e.n.
39. Epaminondâs (c. 420—362 î.e.n.), comandant de oşti şi om
politic din Grecia antică.
40. Publius Cornelius Scipio (c. 235—183 î.e.n.), om politic şi
comandant militar roman, supranumit Africanul (Scipio Africanul)
în urma victoriei asupra lui Hannibal, obţinută Ia Zama (Africa).
NOTE 261
41. Peride (c. 495—429 î.e.n.) om de stat atenian.

42. Supranumit Laurenţiu Magnificul, conducător al republicei
Florentine (1469—1492). El însuşi poet, a sprijinit artele şi ştiinţa.
43. M. Eminescu denunţă degradarea ideilor şi sentimentelor
sublime în concepţia unor contemporani ■ai săi individualişti.
44. Cu sensul : şi gloria e trecătoare.
45. Arată-i că gloria e ceva trecător.
46. Principele de Conde şi domnul dc Turenne erau consideraţi
cele două mari genii militare ale Franţei.
47. Conştiinţa omului drept (Ovidiu, Faste, 4, 311). *
48. La care Diderot remarca : „Da, cetăţeanul în general.
Nu simţim ca autorul decît la bătrîneţe. Spectacolul omului de
seamă care moare de foame este expus neîncetat în ochii copiilor
de părinţii cu judecată. Nenorocitule, ce vrei să faci ? E nesigur
că vei merge la glorie şi tu alergi drept la mizerie [...]. Iată
vorbele ce răsună în căminelcf noastre, însă ele nu convertesc cî-
tuşi de puţin decît pe copiii mediocri ; ceilalţi lasă părinţii să
zică şi se duc unde-i cheamă natura. Tot ceea ce adaugă autorul
nu convine decît celor' care nu sînt în adevăr chemaţi11. (D. Diderot,
Combaterea sistematică a lucrării lui Helveţius : Omul).
49. Divinitate mitologică romană. Ianus, zeu al începutului şi
sfîrşitului, reprezentat, de aceea, cu două feţe, veghea asupra por
ţilor şi uşilor, arcurilor boltite care străjuiau răscrucile şi căile mai
importante. Aici este folosit în sensul de străjuitor al imparţialităţii,
echităţii.
50. In mitologia greacă, monstrul cu o sută de ochi dintre care
cincizeci rămîneau totdeauna deschişi. Numele lui este întrebuinţat
ca simbol al vigilenţei (Dicţionar enciclopedic român, voi. I,
Editura politică, 1962, pp. 183—184).
51. Personificarea criticii defăimătoare, aflat la periferia tradiţiei
mitologice, deşi e pomenit încă de Flesiod (Theog. 214), printre
copiii Nopţii. Este eroul mai multor legende, dintre care una,
reţinută de Gracian, îl arată bătîndu-şi joc de omul făurit de
262 N O TE
Vulcan, care nu prevăzuse o mică deschizătură în pieptul creatu

rii . sale, pentru a-i putea citi prin ea gîndurile tainice. Gracian
sugerează însă înlocuirea ferestruicii de la piept cu ochi la mîini,
inspirîndu-se dintr-o emblemă a lui Alciati „Sobrie vivendum et
non ternare credendum“, unde apare faimoasa „oculta manus“
(mîna cu ochi). (Apud Sorin Mărculescu, în Baltazar Gracian, Ora
colul manual şi arta prudenţei, voi. I, p. 92).
52. Femeie — considerată de obicei preoteasă a zeului Apolo —
căreia în antichitatea greco-romană i se atribuia darul de a prezice
viitorul.
53. Limba de cumpănă a raţiunii : emblema „Prudentes" de
Alcioti, are ca element principal o balanţă, ilustrînd sentinţa lui
Cleobul : „Măsura e lucrul cel mai bun" (Diogene Laertius, Des
pre vieţile şi doctrinele filosofilor, I, 93, trad. C. Balmuş, Editura
Academiei, 1963, p. 143).
54. Formulă folosită de examinatori pentru promovarea în una
nimitate a unui candidat : „nemine discrepante approbatus1'.
55. Claie mare de snopi, de fîn, de paie.
56. Cu sensul : „un voinic nu omoară un copil".
57. Sau „Cine-şi pune floare în comanac, acela o poartă, că-i
mîndru de ce e, e fudul de voinic". Cine nu are mîndria voinicu
lui, priveşte floarea ca un lucru de prisos, ba chiar un lucru care
se împotriveşte cu firea lui (I. Slavici, op. cit., p. 57).
58. Sfoară, şiret, cingătoare.
59. Rege al Spartei (c. 401—358 sau 360 î.e.n.).
60. Personaj din basmele bengaleze.
61. Cu sensul : în orice împrejurare, partea constructivă este
preferabilă războiului.
62. Fantoma celui mort necăsătorit.
BIBLIOGRAFIE I
ANTOLOGII
I. Cugetări engleze (Antologie, traducere, indice de autori şi

titluri, indice tematic, bibliografie : Horia Hulban, Brîn-
duşa Popescu, Dumitru Dorobăţ), Editura Albatros, Co
lecţia Cogito, Bucureşti, 1960.
II. Maxime şi cugetări din folclorul şi literatura rusă şi sovietică
(Ediţie realizată de N. Roşianu), Editura Albatros, Co
lecţia Cogito, Bucureşti, 1974.
III. Maxime militare (Selectate de Marin Mirea), Editura Mili
tară, Bucureşti, 1973.
BIOGRAFII şi ALTE SCRIERI

D IN CARE S-A CITAT
IV. Almăşan, Dorin, Eroi contemporani, (Cuvînţ introductiv),

Editura Dacia, Cluj, 1971.
V. Annouilh, Jean, Tbomas Becket, 1965.
264 BIBLIO G RA FICE I
VI. Auclair, Marcelle, Viaţa lui Jean James, Editura politică,

Bucureşti, 1966.
VII. Barbu, Eugen, Caietele princepelui, voi. I, Editura Dacia,
Cluj, 1972 ;
Caietele principelui, voi. II—IV, Editura Eminescu, Bucu
reşti, 1973— 1977.
VIII. Benko, Samu, Confesiunile lui Bolyai lanoş, Editura Kri-
terion, Bucureşti, 1976.
IX. Brecht, Bertolt, Viaţa lui Galilei, Editura Univers, Bucureşti,
1972.
X. Bredel, Willi, Ernst Tbălman, Editura de stat pentru literatură
şi artă, Bucureşti, 1951.
XI. Colmar von der Goltz, Conducerea războiului, A doua edi-
ţiune, (Traducere de colonel Averescu), Tipografia P. Gobel,
1901.
XII. * * * Dramaturgi ieşeni contemporani, voi. II,
Casa judeţeană a creaţiei populare, Iaşi, 1970.
X III. Firoiu, V., Convorbiri cu... Henri Coandă, Editura Alba
tros, Bucureşti, 1971.
XIV. Gide, Andre, Voi de nuit (par A. de Saint-Exupery), Pre
face, Gallimard, Paris, 1978.
XV. * * * Gînduri despre anii de studenţie, Editura
politică, Bucureşti, 1966.
XVI. Iacovlev, A., Roland Amundsen (Traducere de Maria Roth
şi Marin Sârbulescu), Editura pentru turism, Bucureşti,
1973.
BilBLIOGRAPJE I 265
XVII. Ibarruri, Dolores, Singura cale, Editura politică, Bucureşti,

1963.
XVIII. Ionescu, Tudor, Glose franceze, Editura Dacia, Cluj-Na-
poca, 1931.
XIX. Key, V. R., Pierre, Zirato Bruno, Caruso, Editura muzicală
a compozitorilor din R.S.R., Bucureşti, 1966.
XX. * * * Literatura mărturisirilor de la Cellini la
Malraux, voi. I—II, Editura Minerva, Bucureşti, 1972.
XXI. Marinescu, Eugen, Cîntăreţul luptelor şi al biruinţelor.
Căpitanul poet Nicolae Vulovici, Editura militară, Bucu
reşti, 1977.
XXII. Minar, Octav, Filosoful Conta, Viaţa şi Opera, Editura
Librăriei Şcoalelor, C. Sfetea, Bucureşti (fără an).
XXIII. Ralea, Mihai, Anatole France, Editura de stat pentru
literatură şi artă, Bucureşti, 1955.
XXIV. Roman, Valter, Sub c rid Spaniei, Editura militară, Bucu
reşti, 1972.
XXV. Schopenhauer, A., Aforisme asupra înţelepciunii în viaţă,
Traducere de Titu Maiorescu, Ediţia a patra, Editura Li
brăriei Socec et Compania, Bucureşti, 1902.
XXVI. Şerban, Geo, Idei trăite. Carte de înţelepciune, Editura
tineretului, Bucureşti, 196S.
XXVII. Talanov, A., Nansen. In româneşte de Laura Dragomi-
rescu şi Iura Derevencu, Ediţia a Il-a, Editura tineretului,
Bucureşti, 1963.
XXVIII. Thorez, Maurice, Articole şi cuvîntări, Editura politică,
Bucureşti, 1958.
26 J B IB L IO G R A F IE T.
XXIX. Vetişanu-Mocanu, Vasile, Elogiul eroismului, Editura Alba

XXX. Vianu, Tudor, Jurnal, Editura pentru literatură, Bucureşti,
1961.
XXXI. Vico, Gianbatista, Ştiinţa nouă, Editura ştiinţifică, Bucu
reşti, 1972.
XXXII. Zărnescu, Constantin, Aforismele ţi textele lui Brâncuşi,
Editura Scrisul românesc, Craiova, 19S0.
BIBLIOGRAFIE II
ADĂSCĂLIŢEI, VASILE, Doine şi balade, ediţia a II-a, Editura

„Ion Creangă", Bucureşti, 1970.
AESOPUS, Fabule (trad.), Editura Minerva, Bucureşti, 1980.
ALBYALA, RADU, FISCHER, Pann Anton, Scrieri literare, 3
voi., Editura pentru literatură, Bucureşti, 1963.
ALECSANDRI, VASILE, Poezii, voi. 1, 2, Editura de stat
pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1957.
ALEXANDRESCU, GRIGORE, Fabule şi alte scrieri (Ediţie în
grijită de I. Fischer), Editura pentru literatură, Bucureşti,
1967.
ALMAŞ, DUMITRU, Un om în furtună. Editura tineretului.
Bucureşti, 1965.
„Eroi au fost, eroi sînt încă", Editura politică, Bucureşti,
1975.
Drum de luptă şi de glorie, Editura politică, Bucureşti,
1978.
ANGHEL, PAUL, Săptămîna patimilor, Editura Eminescu, Bucu
reşti, 1979.
* * * Antologie de poezie engleză, voi. I, (Ediţie întoc
mită de Leon Leviţchi şi Tudor Dorin), Editura Minerva,
Bucureşti, 1981.
Antologia poeţilor decembrişti, 1829—1951, (traci).
Cartea Rusă, Bucureşti, 1951.
268 B IB L IO G R A F IE H
ANTONIU, GEORGE, Respectarea legilor ţării, cerinţă esen

ţială a echităţii sociale, Editura politică, Bucureşti, 1973.
* * * Apa trece pietrele rămîn. Proverbe româneşti.
(Prefaţă, glosar şi indice de George Muntean), Editura
pentru literatură, Bucureşti, 1966.
ARACHELIAN, V., Aventurile „originalităţii". Editura tinere
tului, Bucureşti, 1968.
ARGHEZI, TUDOR, Manual de morală practică, Pygmalion, Iaşi,
1916. *
ASLAN, GARABET, Cultul oamenilor mari, Editura Alcalay et
Co„ 1914.
ATHEANOS, Ospăţul înţelepţilor, Editura Minerva, Bucureşti,
1978.
BĂLĂCI, ALEXANDRU, Niccolo Machiavelli, Editura tineretului,
Bucureşti, 1969.
BĂLAN, ION DODU, Delimitări critice, Editura pentru literatură,
Bucureşti, 1964.
BALZAC, HONORE de, Maxime şi cugetări. (Culese, traduse şi
prezentate de Anghel Ghiţulescu), Editura Albatros, Bucu
reşti, 1979.
Femeia la 30 de ani. Istoria celor treisprezece, Editura
Cartea Românească, Bucureşti, 1981.
BANTEA, EUGEN; NICOLAE, CO N STA N TIN ; ZAHARIA
GHEORGHE, August 1941 — mai 1945, Editura militară,
Bucureşti, 1969.
BARBU, EUGEN, Jurnal, Editura pentru literatură, Bucureşti,
1966.
Incognito. Cine-roman, voi. I, Editura Albatros, Bucu
reşti, 1975,
B IB L IO G R A F IE I I 269
BĂLCESCU, NICOLAE, Istoria românilor sub Mihaiu-Vodă-Vi-

teazul (Precuvîntare de A. I. Odobescu), ediţia a III-a,
Editura Cartea Românească, 1929.
BENIUC, MIHAI, Versuri alese, voi. I—II, Editura de stat
* * * Beowulf (trad.), Editura pentru literatură univer
sală, Bucureşti, 1969.
BIBESCU, MARTHA, Jurnal politic, 1939—1941, Editura poli
tică, Bucureşti, 1979.
BLAGA, LUCIAN, Ferestre colorate, Editura Librăriei Diecezane,
Arad, 1926.
■ Opere, voi. VII (Ediţie îngrijită de Dorii Blaga), Editura
Minerva, Bucureşti, 1980.
BOLINTINEANU, Opere, voi. I, II (Studiu introductiv de D.
Păcurarii. Text stabilit de R. Ochieşanu ş.a.), Editura
BOMBARD, ALAIN, Naufragiat» de bună-voie. Editura ştiinţi
fică, Bucureşti, 1960.
BOTEZATU, PETRE, Note de trecător, Editura Junimea, Iaşi,
1979.
BRECHT, BERTOLT, Teatru, (trad.), Editura pentru literatură
şi artă, Bucureşti, 1958.
BUDAI-DELEANU, I., Ţiganiada (Ediţie îngrijită de Florea Fu-
gariu), Editura Minerva, Bucureşti, 1973.
BUJOR, M. GH., Ştefan Gheorghiu şi epoca sa, Editura politică,
Bucureşti, 1968.
BUZEA, CONSTANŢA, Ploi de piatră, Editura Albatros, Bucu-
. reşti, 1979.
CAMUS, ALBERT, Le mythe de Sisyphe, Essai sur l’absurde,
Paris, Gallimard, 1942.
Caiete, Editura Univers, Bucureşti, 1971.
CANTEMIR, DIMITRIF-, Divanul (Ediţie îngrijită de Virgil
Cîndea), Bucureşti, 1969.
27.) B IB L IO G R A F IE III
Istoria ieroglifică, voi. I—II (Ediţie îngrijită de P. P.

Panaitescu şi I. Verdeş), Editura Minerva, Bucureşti, 1973.
CARLYLE, THOMAS, Eroii, cult.l eroilor şi eroicul în istorie,
Institutul de arte grafice „Răsăritul", Bucureşti, 1925.
* * * Cartea înţelepciunii populare. Proverbe (Ediţie în
grijită de Ion Dodu Bălan), Editura Minerva, Bucureşti,
1974.
CARTIANU, ANA, Eseuri de literatură engleză şi americană,
Editura Dacia, Cluj, 1973.
OASTRO, FIDEL, Cuvîntări alese, Editura politică, Bucureşti,
1961.
CEAUŞESCU, NICOLAE, România pe drumul desăvîrşirii con
strucţiei socialiste, voi. I—III, Editura politică, Bucureşti,
1968—1969.
România pe drumul construirii societăţii socialiste multi
lateral dezvoltate, voi. IV—XX, Editura politică, Bucu
reşti, 1970—1981.
Dezvoltarea învăţământului, ştiinţei şi culturii în România,
Editura politică, 1979.
* * * Cetatea Rozafat (folclor albanez), (Antologie, tra
ducere şi tabel cronologic de Focioni Miciacio, Cuvînt
■ înainte de Victor Eftimiu), Editura Minerva, Bucureşti, 1974,
CILIBI, MOISE, Cuvinte înţelepte, Cartea Românească, Bucu
reşti (fără an).
COCEA, N. D., Jurnal, Editura politică, Bucureşti, 1970.
* * * Codul principiilor şi normelor muncii şi vieţii
comuniştilor, ale eticii şi echităţii socialiste, Editura poli
COMENIUS, JAN AMOS, Didactica magna, Tipografia „Româ
nia Nouă“, Bucureşti, 1921.
CONSTANTINESCU, POMPILIU, Caleidoscop, Editura Cartea
Românească, Bucureşti, 1974.
Scrieri, voi. I, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1967.
B IB L IO G R A F IE II 271
CONTA, VASILE, Scrieri filosofice alese (Ediţie îngrijită de Ni-

colae Gogoneaţă), Editura Minerva, Bucureşti, 1975.
CONTA, KERNBACH, ANA, Pulbere, Viaţa Românească, Iaşi
(fără an).
Noţiuni de pedagogie, didactică şi metodică, Ediţia a V-a,
Bucureşti, 1921.
CORBUL, VINTILA, Căderea Constantinopolului, voi. I—II,
Editura Cartea Românească, 1976.
COSTIN, MIRON, Opere, voi. I—II, (Ediţie îngrijită de P. P.
Panaitescu), Editura pentru literatură, Bucureşti, 1965.
COŞBUC, GEORGE, Pentru libertate. Culegere de poeme. Editura
Antologie sanscrită (Ediţie îngrijită de S. E. Demetrian),
Editura pentru literatură, Bucureşti, 1966.
Cîntece de vitejie (Ediţie îngrijită de Ileana Manole), Edi
tura militară, Bucureşti, 1972.
Fire de tort (Din volume), Editura pentru literatură,
Bucureşti, 1965.
COTTON, E., Cei patru Curie şi radioactivitatea, Editura ştiin
ţifică, Bucureşti, 1965.
* * * Cugetări despre iubire (Traducere de Finaş după
Pablo Mantegazza), Bucureşti, 1895.
* * * Cugetări şi maxime (Ediţie îngrijită de Grigore
N. Crivianu), Editura tineretului, Bucureşti, 1968.
DEFOE, DANIEL, Moli Flanders, Editura Eminescu, Bucureşti,
1970.
* * * De la lume adunate, (Basme, snoave, balade, doine
şi cîntece, strigături, proverbe, ghicitori din folclorul nostru),
Editura de stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1958.
DELACROIX, EUGENE, Jurnal, voi. I—II, Editura Meridiane,
Bucureşti, 1977.
DELAVRANCEA, ŞTEFANESCU BARBU, Jurnal de război,
Editura militară, Bucureşti, 1972.
272 B IB L IO G R A F IE II
Opere, voi. IX, (Ediţie îngrijită de Emilia St. Milicescu),

Editura Minerva, Bucureşti, 1974.
DEMETRESCU, TRAIAN, Intim, Editura Librăriei L. Alcalay,
Bucureşti, 1892.
DEMOCRITE, Doctrines philosophique et reflexions morales,
Paris, 1928.
* * * Dicţionar de pro-verbe şi zicători, de Aureliu
Candrea, Editura Librăriei .Leon Alcalay, Bucureşti, 1912.
* * * Dicţionar de citate româneşti (Cu o prefaţă de
N. Iorga), Bucureşti, 1923.
* * * Dicţionar de galicisme şi proverbe franceze, întoc
mit şi tradus în româneşte de Eugenia Ioaniţescu, Ardeleana,
Tg. Mureş, 1934.
* * * Dictionaire des proverbes, sentences et maximes, par
Maurice Malaux, Librairie Larousse, Paris, 1960.
* * * Dicţionar de cuvinte, expresii, citate celebre, de I.
Berg, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1969.
* * * Dicţionar de maxime, comentat de Tudor Vianu,
Ediţia a Il-a, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1971.
* * * Dicţionaral bunei cuviinţe. Maxime şi proverbe,
selectate şi ordonate de Gh. Paschia, Editura Albatros,
Bucureşti, 1972.
* * * Dicţionar de citate şi locuţiuni străine, de Barbu
Marian (Ediţie revizuită şi completată de Eugen şi Paul
Marian), Editura enciclopedică română, 1963.
* * * Dicţionar de proverbe francez-român de Elena
Goruneseu, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti,
1975.
* * * Un dicţionar al înţelepciunii. Cugetări antice şi
moderne, voi. I—IV de Theofil Simenschy, Editura Ju
nimea, Iaşi, 1970—1975.
* * * Dicţionar de proverbe german-român de Mihai
Anuţei, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978
B IB L IO G R A F IE II 2 73
* * * Dicţionar de proverbe român-francez de Elena Go-

runescu, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978.
* * * Dicţionar de proverbe spaniol-portughez-român, de
Mihaela Ghiţescu, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucu
reşti, 1980.
DIESTERWEG, ADOLF, Texte pedagogice alese, Editura didac
tică şi pedagogică, Bucureşti, 1963.
* * * Din înţelepciunea poporului. Proverbe, zicători,
ghicitori, Editura de stat pentru imprimate şi publicaţii,
Bucureşti, 1957.
* * * Din înţelepciunea timpurilor. Carte Moldovenească
de învăţătură, (Ediţie îngrijită de K. P. Riabtov), Chişinău,
1974.
* * * Din stejar, stejar răsare (Antologie alcătuită de
Elsa Grozea), Editura militară, Bucureşti, 1972.
DOUGLAS, C. LLOYD,. Pnrada, Ediţia a IlI-a, Editura R.
Cioflec, Bucureşti, 1947.
Obstacole, Editura medicală, Bucureşti, 1971.
DOUMER, PAUL, Livre de mes fi'ls, Vuibert, Paris, 1923.
DUŢU, ALEXANDRU, Cărţile de înţelepciune în cultura ro
mână, Editura Academiei, Bucureşti, 1972.
DVOICENKO, E., începuturile literare ale lui B. P. Haşdeu,
Fundaţia pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1936.
EFTIMIU, VICTOR, Opere, voi. I. Teatru (Legende româneşti),
EISENBOWER, DW1GITT, Cruciadă în Europa, Editura poli
EMERSON, R. W., Esseuri, Casa şcoalelor, 1945.
Societe et Solitude, Librairie Armând Colin, Paris (f.a.).
EMINESCU, MIHAI, Poezii, voi. I—II (Cuvînt înainte de Tudor
Arghezi. Prefaţă de Zoe Dumitrescu-Buşulenga. Tabel cro
nologic dş Ion Creţu), Editura Mmerva, Bucureşti, 1977,
Scrieri politice şi literare, voi. I (1S70—1877), Institutul

de arte grafice şi editură „Minerva", Bucureşti, 1905.
* * * Encyclopedie des cititions (par A. Dupre), Paris,
1959.
EPICTET, MARCUS AURELIUS, Manualul. Către sine. Editura
EPICURE, Doctrines et maximes, Libraire Felix Alean, Paris, 1925.
* * * Eroica 1877 (Antologie), Editura pentru literatură,
Bucureşti, 1967.
ESCHIL, SOFOCLE, EURIPIDE, Teatru (Perşii, Antigona, Tro
ienele), Editura tineretului, Bucureşti, 196S.
* * * Esopia (Ediţie îngrijită de I. C. Chiţimia), Edi
tura de stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1958.
FABRE, J. H., Souvenirs entomologiques, Librairie Delagrave,
Paris, 1934.
* * * Femeia în proverbele şi cugetările lumii (Culegere
de Mircea Duduleanu), Editura Albatros, Bucureşti, 1975.
FfiNELON, FRANC.OIS de SALTGNAC de la MOTHE, Educaţia
fetelor, Institutul de arte grafice „Luceafărul", Focşani,
1923.
Peripeţiile lui Telemah, voi. I—II, Editura Minerva, Bucu
reşti, 1975.
FONT ANE, THEODOR, Păcatul. Cecile, Editura Eminescu, Bucu
reşti, 1981.
F'ORSTER, FR. WILHELM, Cartea vieţii, Editura librăriei „Socec",
Bucureşti, 1925.
FOURNIER-AUBRY, FERNAND, Don Fernando, voi. I—II,
FRANCE, ANATOL, Grădina lui Epicur, Bucureşti, (f. a.).
Gînduri şi lumină, Bucureşti, 1924.
FUCIC, JULIUS, Reportaj cu ştreangul de gît, Editura de stat
GANA, GEORGE şi DORLI, BLAGA, Blaga Lucian, Elanul

insulei. Aforisme şi însemnări, Editura Dacia, Cluj-Nâpoca,
1977.
GAVÂNESCUL, ION, Noţiuni de pedagogie, I, Pedagogie gene
rală, Editura C. Sfetea, Bucureşti, 1909.
Curs de pedagogie, I, Pedagogie generală, Ediţia a doua,
Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1921.
Educaţia eroică, Buletinul Seminarului Pedagogic Univer
sitar din Iaşi, nr. 4, 1926.
GEISSLER, E. ERICH, Mijloace de educaţie, Ediţia a patra,
Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1977.
GIDE, ANDRE, Jurnal, Editura Univers, Bucureşti, 1970.
* * * Glasurile patriei, Antologie de poezie patriotică
românească (Ediţie îngrijită de H. Grămescu. Prefaţă de
Ion Dodu Bălan), Editura Minerva, Bucureşti, 1972.
GOETHE, JOHANN WOLFGANG, Maxime şi reflecţii. (In ro
mâneşte de Gh. Corogaru. Prefaţă de Sergiu Sălăjan), Edi
tura Univers, Bucureşti, 1972.
Suferinţele tînărului Werther, Editura de stat pentru litera
tură şi artă, Bucureşti, 1960.
GOGA, OCTAVIAN, Precursorii, Editura „Cultura naţională",
Bucureşti, 1930.
Discursuri, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1942.
GOGOL, Taras Bulba, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1968.
GOLDIŞ, VASILE, Scrieri social-politice şi literare, (Ediţie îngri
jită de Mircea Popa şi Gheorghe Sora), Editura Facla,
Bucureşti, 1976.
GOLESCU, . IORDACHE, Povăţuiri pentru buna-cuviinţă (Ediţie
îngrijită de Gh. Paschia. Cuvînt înainte de Marin Bucur),
Editura Flminescu, Bucureşti, 1975.
Proverbe comentate. (Ediţie îngrijită de Gh. Paschia), Edi
tura Albatros, Bucureşti, 1973.
10 — C urajul in proverbe 213

GONCOURT , EDMOND de, GONCOURT, JULES, Pagini de

Jurnal voi. 1—2, Editura Univers, Bucureşti, 1970.
GRACIAN, BALTASAR, L’homme de cour. Maximes, Bernard
Grasset, Paris, 1924.
Oracolul manual şi arta prudenţei, voi. I—III, Editura Mi-
nerva, Bucureşti, 1945.
GRIMMELSHAUSEN, Simplicius Simplicissimus, voi. I—III, Edi
tura pentru literatură, Bucureşti, 1967.
GROZA, PETRU, Texte alese, Editura politică, Bucureşti, 1973.
GUEVARA, A. de, Ceasornicul domnilor, Editura Minerva, Bucu
reşti, 1976.
GUŞTI, DIMITRIE, Opere, voi. II B : Etica (Texte alese de
Ovidiu Bădina şi Octavian Neamţu), Editura Academiei,
Bucureşti, 1969.
GUŞTI, D., ZAMFIRESCU, Elemente de etică, Editura Scrisul
Românesc, Bucureşti, 1939.
ITANSSON, PER, Riscînd mai mult decît viaţa, Editura politică,
Bucureşti, 1970.
HELVfiTIUS, C. A., DIDEROT, D„ Texte pedagogice alese,
(Studiu introductiv, note şi comentarii de D. Tudoran),
Editura didactică şi pedagogică, 1934.
HEMINGWAY, ERNEST, Adio arme, Editura pentru literatură
universală, Bucureşti, 1961.
HERIOT, EDOUART, Pagini de jurnal, Editura politică, Bucu
reşti, 196S.
HERŢEN, Opere filosofice alese, voi. I—II, Editura Cartea
Rusă, 1954.
HOI.LANDA, FRANCISCO de, Dialoguri romane cu Michelan-
gelo, Editura Minerva, Bucureşti, 1974.
HOMER, Odiseea, Editura de stat pentru literatură şi artă,
Bucureşti, 1956.
Iliada, voi. I—II, Editura Albatros, Bucureşti, 1973,
B IB L IO G R A F IE OII 27 7
IBRĂILEANU, GARABET, Privind viaţa, Cultura Naţională, Bucu

reşti, 1930.
IORGA, NICOLAE, Sfaturi pe întuneric, Editura militară, Bucu
reşti, 1976.
Cugetări, (Ediţie îngrijită de Barbu Teodorescu), Editura
Albatros, Bucureşti, 1972.
* * * Iubirea de moşie e un zid... Proverbe şi cugetări
despre patrie (Culegere de Vasile Vasile), Editura Albatros,
1977.
IVASIUC, ALEXANDRU, Vestibul, Editura pentru literatură,
Bucureşti, 1967.
Pro Domo. Radicalitate şi valoare, Editura Eminescu, Bucu
reşti,'1972.
Pro Domo, Editura Eminescu, Bucureşti, 1974.
* * * învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său
Teodoşie (Text ales şi* stabilit de Florica Moisil şi Dan
Zamfirescu. Cu o nouă traducere a originalului slavon de
Gh. Mihăilă. Studiu introductiv şi note de Dan Zamfirescu
şi'G h. Mihăilă), Editura Minerva, Bucureşti, 1970.
JOLIOT-CURIE, F., Culegere de cuvîntări, declaraţii şi mesaje,
Editura politică, Bucureşti, 1959.
KRIEKEMANS, ALBERT, Pedagogie generale, deuxieme editions
revue et augumentee, Louvain, 1967.
KRUPSKAIA, N. C., Opere pedagogice alese, Editura de stat
didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1952.
LABIŞ, NICOLAE, Albatrosul ucis, Editura pentru literatură, Bu
cureşti, 1966.
LA BRUYERE, JEAN de, Caracterele, Editura pentru literatură,
Bucureşti, 1966.
LAGERLOF, SELMA, Povestea lui Gosta Berling, Editura pentru
literatura universală, Bucureşti, 196S.
Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia, Edi

tura Tineretului, Bucureşti, 1961.
LAMB, CHARLES, Eseurile lui Elia, Editura Univers, Bucureşti,
1973.
LA ROCHEFOUCAULD, FRANQOIS de, Maxime şi reflecţii
(Traducere, note şi indice analitic de Aurel Tita. Prefaţă
de Ion Vicol), Editura Minerva, Bucureşti, 1972.
LEC, STANISLAV JERZI, Aforisme, versuri, epigrame (Cule
gere, prefaţă şi introducere de Nicolae Mareş), Editura
Junimea, Iaşi, 1980.
I.EGOUVE, ERNEST, Părinţi şi copii în al XlX-lea secol, Bucu
reşti, Editura Librăriei SOCEC et Comp., 1898.
LENIN, V. I., Despre tineret, Editura politică, Bucureşti, 1963.
LEOPARDI, GIACOMO, Scrisori, însemnări, cugetări (Antologie,
traducere, note şi prefaţă de Smaranda Bratu Stati) Editura
Univers, Bucureşti, 1974.
LIEBKNECHT, KARL, Cuvîntări, scrisori şi articole alese, Edi
tura politică, Bucureşti, 1959.
LOCKE, JOHN, Cîteva idei asupra educaţiei, Tipografia Română
Nouă, Bucureşti, 1920.
Eseu asupra intelectului omenesc, voi. I—II, Editura şti
inţifică, Bucureşti, 1961.
Texte pedagogice alese, Editura de stat, didactică şi peda
gogică, Bucureşti, 1962.
LONDON, JACK, Dragoste de viaţă, Editura tineretului, Bucu
reşti, 1966.
LUXEMBURG, ROZA, Cuvîntări şi articole alese, Editura poli
MACHIAVELLI, NICCOLO, Principele, Editura ştiinţifică, Bucu
reşti, 1960.
* * * Mai bine o zi om decît o mie de ani umbra lui.

(Proverbe şi zicători chinezeşti), Traducere de C. Macarie,
Editura Univers, Bucureşti, 1974.
MAKARENKO, A. S., Opere pedagogice alese, voi. I, ediţia a
IlI-a, Editura de stat didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1960.
MANN, THOMAS, Muntele vrăjit, Editura pentru literatură, Bu
cureşti, 1969.
MAO, TZEDUN, Articole şi cuvîntări alese, Editura P.C.R.,
Bucureşti, 1951.
Opere alese, voi. I—IV, Editura pentru literatura politică,
Bucureşti, 1953—1957.
MARC—AURELE, Pensees, Quatrieme edition, revue et corrigee,
E. de Boccard Editeur, Paris, 1923.
MARCUS, AURELIU ANTONIUS, Cugetări asupra vieţii, Edi
tura Fundaţiei I. V. Socec, Bucureşti, (fără an).
MARCOS, ANA, Rădăcinile «zorilor. Poeme din închisoare, Edi
tura pentru literatură universală, Bucureşti, 1961.
MARCOVICI, SIMEON, Culegere din nopţile lui Jung, ediţia
a III-a, Focşani, 1871.
MARTAS, THEODOR, Confucius, Buda, Mahomed, ediţia a Il-a,
Editura Cugetarea, Bucureşti, (fără an).
MARX, KARL, 18 Brumar al lui Ludovic Bonaparte, (traci.), ed.
a II-a, Editura P.C.R., Bucureşti, 1949.
MARX, ENGELS, LENIN, Despre om şi umanism, voi. I-II,
MARX, ENGELS, Opere, voi. VIII, Editura politică, Bucureşti,
1960.
* * * Les maximes d’Epictete, (Traduites par Dacien),
Librairie de la bibliotheque naţional, Paris, 1895.
* * * Maxime şi cugetări din folclorul şi literatura ame
ricană (Antologie, traducere, prefaţă, indice de autori şi in-
elice tematic de Mihaela Haşeganu), Editura Albatros, Bucu

reşti, 1974.
* * * Maxime, sentinţe şi aforisme din Egiptul antic
(Antologie, prefaţă şi traducere de Constantin Daniel),
Editura Albatros, Bucureşti, 1975.
MOCANU, I. VASILE, Maiorul George Şonţu, Editura militară,
Bucureşti, 1966.
MOISESCU, NICOLAE, Conducerea vieţii emotive, intelectuale,
instructive şj sociale, (fără editură), Bucureşti, (fără an).
Cultivarea minţii cu ajutorul biologiei, Bucureşti, 1921.
MOISIL, C. GR., îndoieli şi certitudini, ediţia a 11-a, Editura
enciclopedică română, Bucureşti, 1974.
MQLIERE, Opere, voi. I (Nechibzuitul, Dragoste cu toane, Pre
ţioasele ridicole, Sganarel, Şcoala bărbaţilor, Pisălogii), Edi
tura de stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1955.
MQNTAIGNE, Aforisme (Antologie, traducere şi prefaţă de Mihai
Rădulescu), Editura Albatros, Bucureşti, 1977.
MONTESQUIEU, Scrisori persane, Caiete, Editura Minerva, Bucu
reşti, 1970.
MOSCAŢI, SEBASTIANO, Vechile civilizaţii semite, Editura
Meridiane, Bucureşti, 1975.
* * * Munca reflectată în proverbele lumii (Culegere de
Mircea M. Duclulcanu), Editura Albatros, 1972.
MUREŞANU, CONSTANTIN, Pedagogia germană, Goethe în
cugetări alese, Bucureşti, 1924.
NANU SAVA, ION, Benjamin Franklin, Editura ştiinţifică,
Bucureşti, 1967. *•
NARLY, CONSTANTIN, Pedagogia generală, Editura Cartea
Românească, Bucureşti (fără an).
NĂDEJDE, SOFIA, Scrieri (Ediţie îngrijită de Victor Vişinescu),
Editura Junimea, Iaşi, 197S.
B IB L IO G R A F IE HI 281
NECULCE, ION, Letopiseţul Ţării Moldovei, Editura Albatros,

Bucureşti, 1976.
* * * Odă ostaşilor români. Din poezia războiului pentru
neatîrnare, 1877, Editura tineretului, Bucureşti, 1967.
* * * Oeuvres choisies de Vauvenargues (avec un choix
des notes de Voltaire,. Morellet etc. et precedees d’une
" '• . . -va,
notice par Suard), Librairie Garnier Freres, Paris (f.a.).
* * * Oeuvres de Chamfort et Rivarol, Ed. Dentur, Edi-
teur, Paris, 1889.
OLANESCU, GH. ADINA, Cugetări, Minerva, Bucureşti, 1908.
*. * * Omul şi convieţuirea socială. Cugetări şi reflecţii
(Antologie realizată de Eusebiu Mihăîlescu), Editura Alba
OXENSTIERN, Pensees, reflexions et maximes morales, Nouvelle
edition, tome I—II, Paris, 1925.
PANN, ANTON, De la lume adunate şi iarăşi la lume date
(Ediţie îngrijită de Alexandru N. Stănciulescu-Bîrda), Edi
* * * Povestea vorbii, voi. I—II (Ediţie îngrijită de
I. Fischer), Editura pentru literatură, Bucureşti, 1967.
* * * Panciatrantra (Cele cinci cărţi ale înţelepciunii),
Trad. din limba sanscrită şi introducere de Th. Simenschy,
PAPADAT-BENGESCU, HORTENSIA, Opere, voi. I, Editura
PAPPALETTERA, VINCENZO ŞI LUIGI, Zbirii au cuvîntul,
Editura politică, Bucureşti, 1974.
PASCAL BLAISE, Pensees, tom. 1-2, Delagrave, Paris, 1887.
Cugetări (Texte alese, traducere, note şi comentarii de Ion
Alexandru Badea. Prefaţă de Romul Munteanu), Editura
Univers, Bucureşti, 1978...
28 2 B IB L IO G R A F IE II
PAVESE, CESARE, Meseria de a trăi (Jurnal 1935-1950), Edi

tura pentru literatură universală, Bucureşti, 1967.
PÂRVAN, VASILE, Gînduri despre lume şi viaţă la greco-romanii
din Pontul Stîng, Tipografia Cultura neamului românesc,
Bucureşti, 1920.
Memoriale, Editura Dacia, Cluj, 1973.
PALER, OCTAVIAN, Apărarea lui Galilei, Editura Cartea Ro
mânească, Bucureşti, 1978.
PELLICO, SILVIO, închisorile mele, Imprimeria statului, Bucu
reşti, 1878.
* * * Les pensees de Marc-Aurele, (Trad. par A. P. Le-
mercier), Nouvelle editions, Librairie Felix Alean, Paris,
1921.
PESTALOZZI, J. H., Cum îşi învaţă Gertruda copiii, Editura
didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1977.
PETRESCU, CAMIL, Maxime şi reflecţii (Ediţie îngrijită şi pre
faţă de Aurel Petrescu), Editura Albatros, Bucureşti, 1975.
PETRESCU, IOAN C., Contribuţie la o pedagogie românească,
voi. II, Editura Ramuri, Craiova, 1962.
PLEŞOIANU, GRIGORE, Prefaţă la „Canarul", Craiova, 1840.
PLUTARCH, Vieţi paralele, voi. IX, Alexandru şi Cezar, Edi
tura ştiinţifică, Bucureşti, 1957.
* * * Poeţi clasici coreeni (Ediţie îngrijită de A. E. Ba-
consky), Editura tineretului, Bucureşti, 1960.
* * * Poezii muncitoreşti revoluţionare din România,
1S72-1944, Editura Minerva, Bucureşti, 1978.
* * * Poezii patriotice şi revoluţionare (Ediţie îngrijită de
Constantin IliesCu), Editura Minerva, Bucureşti, 1976.
POPESCU, DUMITRU, Ieşirea din labirint... Eseuri, Editura Emi-
nescu, Bucureşti, 1973.
PRINCE de BISMARK, Carnet de Jeunesse, Ernest' Flammarion,

Editeur, Paris, 1893.
* * * Proverbele Românilor, voi. I—X, de Iuliu Zanne,
Bucureşti, 1895—1912.
* * * Proverbe, maxime şi cîteva anecdote populare, (Edi
ţie îngrijită de Th. Duma), Craiova, 1905.
* * * 200 proverbe, maxime şi cugetări cu explicări şi
origină de Gh. Ionescu, Dorohoi, 1906.
* * * Proverbe bulgare (Ediţie îngrijită de D. N. Mincev),
Tip. „Albania", Constanţa, 1931.
* * * Proverbes, dictons et poesie populaire d’Alsace (Re-
coltes, presentes, traduits par Illberg), Edites par Robert
Morel, Editeur France, Paris, 1966.
* * * Proverbe româneşti (Ediţie alcătuită, prefaţă, glosar
şi indici de George Muatean), Editura pentru literatură,
Bucureşti, 1967.
* * * Proverbe turceşti (Antologie, cuvînt înainte, note şi
indice de A. Baubec şi N. Constantinescu), Editura Albatros,
Bucureşti, 1972.
* * * Proverbe şi cugetări despre dragoste (Ediţie îngrijită
de Mircea M. Duduleanu), Editura Albatros, Bucureşti, 1974.
* * * Proverbe şi cugetări despre omenie (Ediţie îngrijită
de Ioan Gr. Bogdan), Editura Albatros, Bucureşti, 1975.
* * * Proverbe şi cugetări bengaleze (Ediţie îngrijită de
Amita Bhose), Editura Albatros, Bucureşti, 1975.
* * * Proverbe, maxime şi aforisme arabe (Antologie, pre
faţă, traducere şi indice tematic de Nicolae Dobrişan), Edi
* * * Proverbe şi cugetări latine, (Ediţie îngrijită de
Vasile D. Diaconu şi Maria Marinescu-PIimu), Editura Al
batros, Bucureşti, 1976.
284 B IB L IO G R A F IE IEI
* * * Proverbele lumii despre calităţi şi defecte (Ediţie

îngrijită de Mircea M. Duduleanu), Editura Albatros, Bucu
reşti, 1978.
* * * Proverbe, cugetări, definiţii despre educaţie (Ediţie
îngrijită de Eusebiu Mihăilescu. Prefaţă de N. Radu), Edi
* * * Proverbe şi cugetări armeneşti (Antologie, traducere şi
prefaţă de Sergiu Stelian), Editura Albatros, Bucureşti, 1979.
PUŞKIN, A. S., Opere alese, voi. II, Editura Cartea Rusă, Bucu
reşti, 1954.
PUŢURI-POPESCU, ION, GEORGESCU, TITU, Purtători de
flamuri revoluţionare, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1971.
RALEA, MIHAI, Valori, Bucureşti, 1935.
Portrete, cărţi, idei, Editura pentru literatură universală,
Bucureşti, 1966.
* * * Reflecţii şi maxime, (Ediţie îngrijită de Constantin
Bădescu), Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1969.
REMARQUE, ERICH MARIA, Camarazii, Editura Veritas, Bucu
reşti, (fără an).
RENARD, JULES, Scrieri alese, Editura pentru literatură univer-
' sală, Bucureşti, 1967.
Journal, I-1V (1887-1895 ; 1897-1901; 1902-1905; 1906-
1910), Typografie Franţois Bernouard, Paris, 1927.
RHYS, ERNEST, în jurul lumii. Călătoriile căpitanului Cook,
voi. I-II, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1967.
RICHTER, JEAN-PAUL, Sur l’education, Librairie Ch. Delagrave,
Paris, 1886.
ROLLAND, ROMAIN, Teatrul revoluţiei, Editura pentru literatură
Umilă viaţă eroică şi precursorii, Tipografia „Triumful",
Bucureşti, 1924.
RUSINEK, MICHAL, Pe urmele lui Copernic. Editura Albatros,
Bucureşti, 1973.
B IB L IO G R A F IE II 285
ROUSSF.AU, Confesiuni, voi. I-III, Editura pentru literatură, Bucu

reşti, 1969.
RUSTAVELI, ŞOTA, Viteazul în piele de Tigru, Editura pentru
literatură, Bucureşti, 1963.
SAADI, Grădina florilor „Golestan", Editura de stat pentru litera
tură şi artă, Bucureşti, 1959.
SADOVEANU, MIHAIL, Carte de înţelepciune, Editura Albatros,
Bucureşti, 1974.
Mărturisiri, Editura de stat pentru literatură şi artă, Bucu
reşti, 1960.
SAHIA, ALEXANDREI, Execuţia din primăvară. Nuvele, schiţe,
articole şi reportaje, Editura pentru literatură, Bucureşti,
1962.
SAINT-EXUPERY, Pămînt al oamenilor, Editura pentru literatură
Zbor de noapte. Pilot de război, Editura pentru literatură
SAND, GEORGE, Povestea vieţii mele, voi. I—III, Editura Mi-
SCHILLER, FRIEDRICH, Wilhelm Teii, Ediţia a Il-a, Editura
tineretului, Bucureşti, 1967.
SCHOPENHAUER, ARTHUR, Viaţa, Amorul, Moartea, Tipogra
fia Gazetei săteanului, Rîmnicu-Sărat, 1897.
SITAKESPEARE, Opere, voi. IV, Henric al IV-lea, Editura de stat
Aforisme şi cugetări (Ediţie îngrijită de Mircea Berindei),
Editura Albatros, Bucureşti, 1975.
SIRBU, VALERIU, Ora translucidă, Editura Cartea Românească,
Bucureşti, 1974.
SLAVICI, IOAN, Amintiri, Editura pentru lit'eratură, Bucureşti,
1967.
286 B IB L IO G R A F IE III
SMILES, S., Fă-ţi datoria ! Editura Cugetarea, Bucureşti, (fără an).

Ajută-te singur (Self-Help), ediţia a II-a, Editura Cugetarea,
Bucureşti, (fără an).
* + * Spicuiri din înţelepciunea spaniolă (Ediţie îngrijită
de Medeea Freiberg), Editura Albatros, Bucureşti, 1976.
STANCU, ZAFIARIA, Pentru oamenii acestui pămînt, Editura Car
tea Românească, Bucureşti, 1971.
STATI, PETRE, Satirici şi epigramişti latini, Editura pentru litera
tură universală, Bucureşti, 1967.
STANESCU, NICHITA, E-pica magna, Editura Junimea, Iaşi, 1978.
STENDHAL, Jurnal, Editura Univers, Bucureşti, 1971.
STOVE, BEECHER, FI., Coliba unchiului Tom, voi. I II, Editura
STRIHAN, PETRE, Moara albastră, Poezii şi aforisme, Editura
Eminescu, Bucureşti, 1978.
ŞIRATO, FRANCISC, încercări critice, Editura Meridiane, Bucu
reşti, 1967.
TACCIU, ELENA, Aventura lui George Gordon Byron, Editura
Cartea Românească, Bucureşti, 1977.
TAGORE, RABINDRANATH, Articole despre educaţie şi învă-
ţămînt, Editura de stat, didactică şi pedagogică, Bucureşti,
1961.
TAINE, FIYPPOLYTE, Frederic Thomas Graindorge, Editura Uni
vers, Bucureşti, 1976.
TÂUŞAN, VICTORIA ANA, Brăţara lui Prometeu, Editura Al
batros, Bucureşti, 1972.
TAUTU, NICOLAE, împlinire, voi. I-III, Editura militară, Bucu
reşti, 1966.
* * * Texte alese din lirica sanscrită (în româneşte de
Ion Larian Postolache), Prefaţă şi glosar de Ion Larian
Postolache), Editura Albatros, Bucureşti, 1973.
TOFFLER, ALVIN, Şocul viitorului, Editura politică, Bucureşti,
1973.
B IB L IO G R A F IE (II 287
TOGLIATTI, PALMIRO, Scrieri alese, Editura politică, Bucu

reşti, 1973.
TOLSTOI, LEV, Jurnal, voi. I II, Editura Univers, Bucureşti,
1975-1976.
TONITZA, Scrieri despre artă, Editura Meridiane, Bucureşti, 1964.
TOTT, RODICA, Firul Ariadnei, Editura militară, Bucureşti, 1981.
TROLLOPE, ANTONY, Doctorul Thorne, voi. I-II, Editura Mi-
TSATSOS, CONSTANTIN, Aforisme şi cugetări (In româneşte
de Ion Brad şi Dumitru Nicolae. Prefaţă de Mircea Maliţa),
Editura Univers, Bucureşti, 1977.
TWAIN, MARK, Vorbesc din mormînt, Editura pentru literatură
URECHE, GRIGORE, Letopiseţul Ţării Moldovei, Editura tine
retului, Bucureşti, 1961.
VASILIU, TUDOR, Pegasul troian. Aforisme, Editura' Cartea Ro
mânească, 1976. .
VAUVENARGUES, LUC. de, Maxime şi reflecţii (Traducere, note
şi indice analitic de Aurel Tita. Prefaţă de Leon Vicol), Edi
tura Minerva, Bucureşti, 1973.
VERGILIUS, MARO P., Aeneis, ediţia a V-a, Editura Cartea Ro
mânească, Bucureşti, (fără an).
VLAHUŢA, ALEXANDRU, Versuri şi proză (Antologie, studiu
introductiv de Virgiliu Ene), Editura Albatros, Bucureşti,
1971.
Poezii, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1968.
VLASIU, ION, In spaţiu şi timp, voi. I-III, Editura Dacia, Cluj,
1970, 1971, 1973.
VOI.TAIRE, Naivul, Editura Adevărul, Bucureşti, (fără an).
Maxime şi cugetări (Ediţie îngrijită de Elena Beram), Editura
Albatros, Bucureşti, 1974,
VOYNICH, ETHEL, Tăunul, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1974.

WHITMAN, WALT, Poeme, Cultura Naţională, Bucureşti, 1925.
VULPESCU, ILEANA, Proză, Editura pentru literaturi, Bucureşti,
1969.
Arta conversaţiei, Cartea Românească, Bucureşti, 1980.
XENOPOL, A. D., Scrieri sociale şi filosofice (Ediţie îngrijită de
N. Gogoneaţă şi Z. Ornea), Editura ştiinţifică, Bucureşti,
1967.
ZWEIG, ŞTEFAN, Orele astrale ale omenirii, Editura Univers,
Bucureşti, 1973.
IN D IC E D E A U T O R I
ALECSANDRI, VASILE (1821—1890), poet român : 1090—1092,

1593, 1646, 1647, 1651, 1789, (232), 1813.
ALEMAN, MATEO (1547—1641), romancier spaniol : 785, 1509.
ALEXANDRESCU, GRIGORE (c. 1810—1885), poet român : 936,
1220, 1812.
ALEXANDRESCU, MIRCEA (n. 1920), medic şi scriitor român :
1596, 1667.
ALMAŞ, DUMITRU (n. 1908), istoric şi scriitor român : 990, 1061,
1123. ;
AMUNDSEN, ROALD (1872—1928), explorator polar norvegian :
163.
ANDRIŢOIU, ALEXANDRU (n. 1929), poet român: 1109.
ANGHEL, PAUL (n. 1931), scriitor român : 649, 1663.
ANTISTENE (c. 435—371 î.e.n.), filosof grec : 1734.
ANTONESCU, GEORGE (1882—1953), pedagog român : 986,
987.
ANTONIU, GEORGE, publicist român contemporan : 201.
ARGHEZI, TUDOR (1880—1967), poet, prozator, traducător şi
publicist român : 349, 350, 426.
ARISTOTEL din STAGIRA (384—322 î.e.n.), filosof grec: 815.
* Numerele incluse în paranteze reprezintă paginile la care

autorii se află citaţi cu motto-uri.
290 IN D IC E D E AUTORII
ASACHI, GHEORGHE (1788— 1869), cărturar umanist şi scriitor

român : 1916.
ASLAN, GARABET (1881—1923), profesor, publicist şi filosof ro
mân : 1119.
BACALBAŞA, ANTON (1865—1899), publicist şi prozator român:

1100.
BACON, FRANCIS, baron de VERULAM (1561—1626), om de
stat şi filosof englez : 572.
BALBUENA, BERNARDO (1568—1625), poet spaniol : 1399:
BALDWIN, JAMES (n. 1924), scriitor şi dramaturg american :
1938.
BALZAC, HONORfi de (1799—1850), scriitor francez: 122—125,
695, 772, 1144—1147, 1279, 1846—1849, 1918—1921.
BARBU, EUGEN (n. 1924), scriitor român : 198, 199, 474, 487,
646, 735, 1068, 1154, 1296, 1557.
BARNARD, CHRISTIAN (n. 1922), celebru chirurg din Africa
de sud, realizatorul primului transplant de inimă : 952.
BASARAB, NEAGOE, domn al Ţării Româneşti (c. 1322—
1352) : 1742.
BÂLCESCU, NICOLAE (1819—1852), mare om politic, istoric
şi gînditor democrat-revoluţionar român : 1089.
BĂLAN, ION DODU (n. 1929), istoric şi critic literar român :
(79).
BEAUMARCHAIS, PIERRE AUGUSTIN CARON de (1732—
1799), dramaturg şi om politic francez : 419.
BEECHER, HENRY WARD (1813—1887), cleric reformator ame
rican : 608.
BECKET, THOMAS (1118—1170), cancelar al Angliei şi arhie
piscop de Canterbury în timpul regelui Henric al II-lea
Plantagenet : 85, 1387, 1562.
IN D IC E D E A U T O R I 291
BELINSKI, VISSARION GRIGORIEVICI (1811—1848), critic

literar, filosof şi publicist rus : 606, 858, 1020.
BENIUC, MIHAI (n. 1907), poet român : 1125.
BESTUJEV, ALEKSANDR ALEKSANDROVICI (pseudonim li
terar Marlinschi), (1797—1837), publicist, critic literar, poet
şi prozator rus, participant la mişcarea decembristă : 1143.
BIBESCU, MARTHA (1890—1973), scriitoare româncă de limbă
franceză : 1775, 1790.
BISMARCK, OTTO, prinţ de (1815—1898), om de stat şi diplo
mat al Prusiei şi Germaniei : 134.
BLAGA, LUCIAN (1895—1961), filosof, poet, dramaturg, eseist
şi traducător român : 26-7, 428, 486, 631, 711, 712, 745,
864, 942, 1045.
BLAKE, WILLIAM (1757—1827), poet, grafician şi pictor en
glez : 1289.
BOCCACCIO, GIOVANNI (1313—1375), scriitor şi umanist ita
lian : 1389.
BOGDAN, TUDOR (n. 1901), scriitor şi traducător român : 180,
181, 433, 434, 734, 846, 870, 947, 948, 1051—1055,
1242—1245, 1295, 1524, 1662, 1939.
BOILEAU-DESPREAUX, NICOLA (1636—1711), poet şi critic
literar francez : 1110, 1216, 1217.
BOLINTINEANU, DIMITRIE (1825—1872), poet român din
generaţia de la 1848 : 834, 937, 1093, 1766.
BOLYAI, JANOS (1802—1860), matematician român de origine
maghiară, unul dintre creatorii geometriei neeuclidiene ală
turi de I.obacevski şi Riemann : 1087, 1763.
BOMBARD, ALAIN (n. 1924), medic, muzician şi publicist
francez, naufragiat voluntar în scopul studierii condiţiilor
de viaţă ale naufragiaţilor : (29), 233, 359, 644, 645.
BORNE, LUDWIG (1786—1876), moralist şi critic german : 336.
BOTEV, HRISTO (1848—1876), poet şi gînditor democrat-revo-
luţionar bulgar : 1095.
292 IN D IC E DE AUTO RI
BOTEZATU, PETRE (1911—1981), profesor universitar şi pu

blicist român : 862, 1049, 1050.
BRÂNCUŞI, CONSTANTIN (1876—1957), mare sculptor român :
348, 744.
BRECHT, BERTOLT (1898—1956), poet, romancier, dramaturg şi
regizor german din R. D.G. : 1823.
BRIUSOV, VALERI IAK.OVLEVICI (1873—1924), poet şi critic
literar rus : 165.
BRUNO, GIORDANO (1548—1600), filosof italian: 675.
BUDAI-DELEANU, IOAN (c. 1760—1S20), scriitor român şi
cărturar iluminist, reprezentant de seamă al şcolii arde
lene : 1130.
BUZEA CONSTANŢA (n. 1941), scriitoare româncă : 654.
BARON, GEORGE GORDON, lord (1778—1824), poet englez,
reprezentant al romantismului revoluţionar : 1010, 1210.
CALDERON de la BARCA, PEDRO (1600—1681), dramaturg

spaniol: 1187, 1188, 1805, (199), 1899, 1900.
CAMPOAMOR, RAMON de (1817—1901), poet spaniol: 1221.
CAMUS, ALBERT (1913—1960), scriitor francez, unul dintre
cei mai importanţi scriitori antifascişti din literatura uni
versală : 31, 190—193, 231—233, 358, 639, 640, 715, 1062,
1063, 1249.
CANTEMIR, DIMITRIE (1673—1723), domn al Moldovei şi căr
turar enciclopedist : 104, 305, 332, 589, 6S4, 685, 760,
920, 921, 968, 1129, 1404—1406, 1643, 1671.
CARLYLE, TEIOMAS (1795—1881), istoric, filosof şi poet en
glez : 600, 1012, 1013.
CARUSO, ENRICO (1875—1921), vestit tenor italian : 164.
CASTILLEJO, GUILLEN de (1569—1632), dramaturg spaniol :
331.
IN D IC E DE AUTORII 293
CASTRO-RUIZ, FIDEL (n. 1927), om politic cuban, conducă

tor al luptei de eliberare a poporului cuban, prim-secretar
al Partidului Comunist din Cuba : 438, 636, 719, 1108,
1825, 1864.
CALINESCU, GEORGE (1899—1965), critic, istoric literar şi
publicist român : 1655, 1656.
CEAUŞESCU, NICOLAE (n. 1918), Preşedintele Republicii So
cialiste România, Secretar general al P.C.R., personalitate
prestigioasă a vieţii internaţionale : 195—197, 473, 884,
885, 950, 951, 1106, 1107, 1126.
CfiLINE (LOUIS FERDINAND DESTOUCHES, zis COURBE-
VOIE), (1894—1961), scriitor francez : 633—635, 1680.
CERNIŞEVSKI NIKOLAI GAVRILOVICI (1828—1889), filosof
materialist, socialist utopic, scriitor şi critic literar, conducă
tor al mişcării democrat-revoluţionare ruse : 612.
CERVANTES SAAVEDRA, MIGUEL de (1547—1616), romancier
şi autor dramatic spaiţjol : 569, 570, 876, 915, 998, 1138,
1394—1396, 1630, 1631 (215), 1670, 1895.
CHAMBERLAIN, NEVILLE (1869—1940), om politic englez,
lider al partidului conservator : 622.
CHAMFORT, NICOLAS (1741—1794), scriitor, moralist şi pam
fletar francez: 594, 1207, 1411, 1412.
CHIUHELBECHER, WILHELM CARLOVICI (1797—1846),
poet rus, participant la mişcarea decembristă : 1014, 1015.
CHOCANO, JOSfi SANTOS (1875—1934), poet peruan: (112).
CICERO, MARCUS TULLIUS (63 î.e.n.—8 e.n.), ' orator, scriitor
şi om politic roman : 82, 557—559, 667, 756, 910, 91L,
1137, 1169—1172, 1287, 1377, 1737, 1786.
CLAUSEWIT'Z, KARL von (1780—1831), general şi teoretician
militar prusian : 1809, 1835, 1836.
COANDA, FIENRI (1886—1972), inginer român, specialist în
aeronautică, A descoperit efectul — cunoscut pe plan
294 IN D IC E D E A U T O R I
mondial — denumit „efectul Coandă", cu importante apli

caţii în diferite domenii : 172.
COCEA, N. D. (1880—1949), scriitor, ziarist şi dramaturg pro
gresist român : 229, 628, 1236.
COMENIUS, JAN AMOS (1592—1670), gînditor umanist şi
mare pedagog ceh : 93, 1288, 1400, 1898.
CONFUCIUS (CUN FU-TZI), (c. 531—479 î.e.n.), filosof chinez :
74.
CONSTANTINESCU, POMPILIU (1901—1964), critic literar şi
scriitor român : 179, 297, 298, 431, 432, 642, 944, 945,
975, 1048, 1121, 1241.
CONTA, VASILE (1845—1882), filosof materialist român : 1226,
1227, 1280.
CONTA-KERNBACH, ANA (1863—1921), pedagogă şi scriitoare
româncă : 240, 241, 620, 766, 839.
CORNEILLE, PIERRE (1606—16S4), dramaturg francez, crea
torul tragediei clasice franceze şi unul dintre reprezen
tanţii de seamă ai clasicismului în literatura universală :
1635, (255).
COSTIN, MIRON (1633—1691), cronicar român, mare logofăt al
Moldovei : 587.
COŞBUC, GEORGE (1866—1918), poet clasic şi. traducător ro
mân : 841, 842, 938, (205), 1595, 1652—1654, 1698, 1771.
CREANGĂ, IO N (1837—1889), scriitor clasic român : 339, 340.
CURTIUS, QUINTUS RUFUS (sec. I), istoric latin: 1831.
DANTE (prescurtare de la DURANTE) ALIGHIERI (1265—

1321), scriitor italian, unul dintre cei mai mari poeţi ai
lumii : 1388,
DEFOE, DANIEL (1660—1731), scriitor iluminist şi om politic

englez : 103.
DELACROIX, EUGENE (1798—1863), pictor, desenator, gra.
vor şi litograf francez, reprezentant de seamă al roman
tismului de orientare progresistă : 261, 604, 831, 832,
931—934, 962.
DELAVIGNE, CASIMIR (1793—1843), poet şi dramaturg fran
cez : 476.
DELAVRANCEA, BARBU (Pseudonimul lui BARBU ŞTEFA-
NESCU), (1858—1918), scriitor, critic, orator şi om politic ro
mân : 150, 774, 970, 1027, 1097, 1600, 1648, 1649, 1815.
E)EMOCRIT (490—370 î.e.n.), filosof antic grec : 76, 77, 662,
1731.
DICKINSON, EMILY (1830—1886), poetă americană : 698.
DIDEROT, DENIS (1713—1784), filosof- materialist, scriitor şi
estetician francez : 236, 1268.
DIO CASSIUS, COCCEIANUS (c. 155—c.235), istoric roman de
limbă greacă : 747.
DJUBRĂN, ALTL DJUBRĂN (1833—1931), scriitor libanez :
142, 614, 615, 859.
DOSTOIEVSKI, FIODOR MIHAILOVICI (1821—1881), scrii
tor rus, unul dintre cei mai mari prozatori ai literaturii
universale : 1025, 1222.
DOUGLAS, LLOYD CASSEL (1877—1951), scriitor american :
166, 1235.
DOUMER, PAUL (1857—1932), om politic memorialist şi pre
şedinte al Republicii Franceze (1931) : 28, 29, 145—148,
239, (99), 836, 837, 860, 1666.
DRAGU, CONSTANTIN (n. 1873— ?), general român, 1842.
DUClC, IOVAN (1874—1943), poet şi diplomat sîrb : 1117.
DUHAMEL, GEORGES (1884—1966), scriitor francez: 171.
DULFU, PETRE (1856—1953), pedagog şi scriitor român; 1096,
:<J6 IN D IC E DE AUTORII
.DUNNE, PETER FINLEY (1867— 1936), ziarist şi umorist ame

rican : 1151.
EISENHOWER, DWIGHT DAVID (1890—1969), general şi om

politic american, preşedinte al S.U.A. (1953—1961) : 1843.
ELIOT, THOMAS .STEARNS (n. 1888—1965), poet, dramaturg
şi eseist englez : 1153.
EMERSON, RALPH WALDO (1803—1882), eseist, poet şi filo
sof american : 9, 126—128, 252, (62), 743, 978, 1017—
1019, 1131, 1290, (178), 1424—1427, 1922.
EMINESCU, MIHAI (1850—1889), cel mai mare poet român şi
unul din cei mai de seamă lirici ai literaturii universale :
618, 1149.
ENGELS, FRIEDRICH (1820—1895), filosof materialist german,
unul dintre fondatorii comunismului ştiinţific : 1851—1853.
EPICTET (c. 50—c. 138), filosof grec, reprezentant al stoicis
mului : 329, 1178, 1382.
EPICUR (341—270 î.e.n.), filosof materialist grec : 1506.
ERCILLA Y Z1ÎNIGA, ALONSO de (1533—1594), poet epic
spaniol : 1598.
ESOP (sec. VII—VI î.e.n.), fabulist grec : 905, 1165.
EURIPIDE (480—406 î.e.n.), poet tragic al Greciei antice : 22
(221), 1732, 1829.
FABRE, JEAN-HENRI (1823—1915), entomolog francez: 1765.

FEDRIJ (PHAEDRUS) (sec. I e.n.), scriitor latin, de origine
tracă : 1383,
IN D IC E DE A U TO R I 297
FENELON, FR A N ţO IS de SALIGNAC de LA MOTHE (1651—

1715), pedagog şi scriitor francez: 24, 101, 250, 292,
464, 588, 683, 748, 1194, 1195, 1636, 1750, 1910.
FOGH, FERDINAND (1851—1929), mareşal francez: 1841.
FONTANE, THEODOR (1818—1898), scriitor german : 611,
1554.
FORSTER, FR. WILHELM (1869—1956), pedagog, filosof şi teo
log german. A militat împotriva militarismului german :
16, 157, 1699.
FOSCOLO, UGO (1778—1827), poet italian : 825.
FOURNIER-AUBRY, FERNAND (n. 1901), scriitor francez :
882.
FRANCE, ANATOLE (Pseudonimul lui ANATOLE FR A N ţO IS
THIBAUT), (1844—1924), scriitor francez : 144, 170, 25.3,
352, 471, 699, 700, 1926.
FRANK, ANNA (1928—1944), scriitoare olandeză, de origine se
mită, asasinată de nazişti la vîrsta de 15 ani : 202.
FRANKLIN, BENJAMIN (1706—1790), politician, tipograf, om
de ştiinţă, scriitor şi diplomat american : 856, 1203, 1408,
1520, 1550.
FROHMAN, CHARLES (1860—1915), regizor şi producător de
teatru american : 703.
FUCIK, JULIUS (1903—1943), scriitor, ziarist, critic literar şi
militant socialist ceh : 847, 1056.
GALILEI, GALILEO (1564—1642), fizician şi astronom italian :

1001.
GAVANESCUL, ION (1859—1949), profesor, pedagog şi publi
cist român: 14, 151, 152, 979, 1028, 1029, 1601.
GEISSLER, E. ERICH (n. 1928), pedagog german: 751.
GIDE, ANDRE (1869—1961), scriitor francez : 940, 1032.
298 IN D IC E DE AUTORII
v GOETHE, JOHANN WOLFGANG (1749—1823), poet, gînditor şi

om de' ştiinţă german : 110, 335, 595, 596, 737, 823, 880,
881, 957, 1142, 1208, 1277, 1413—1415, 1552, 1753,
1754, 1914.
GOGA, OCTAVIAN (1881—1938), poet, ziarist şi om politic
român : 709, 1040, 1135, 1931.
GOGOL, NIKOLAI VASILIEVICI (1809—1852), dramaturg şi
prozator rus : 1645.
GOLDIŞ, VASILE (1862—1934), om politic român : 971.
GOLESCU, IORDACHE (1768—1848), cărturar iluminist român :
112—117, 222, 223, 238, 414, 691, 867, 926—928, 961,
1416, 1417, 1756—1758, 1807, 1915.
GOLTZ, COLMAR von der (sec. XIX), general prusian, fost
mareşal în armata otomană : 140, 1837—1840.
GONCOU’R T, EDMOND (1822—1896), scriitor francezi: 793.
GONCOURT, JULES (1830—1870), scriitor francez : 793.
GORKI, ALEKSEI MAKSIMOVICI (pseudonimul lui PESKOV),
(1868—1936), prozator, dramaturg, publicist şi critic lite
rar rus : (146), 980.
GRACIAN Y MORALES, BALTASAR (1601—1658), scriitor
şi moralist spaniol : 264, 413, 742, 917, 999, 1000, 1401,
(192), 1514—1517, 1634, 1746.
GRAMSCI, ANTONIO (1891—1937), filosof marxist şi om po
litic italian : 1044.
GROZA, PETRU (1884—1958), om politic democrat român. Pre
şedinte al primului guvern revoluţionar-democrat al Româ
niei (6 martie 1945—2 iunie 1952), Preşedintele Prezidiu
lui Marii Adunări Naţionale (1952—1958) : 169, 296, 351,
1043, 1818.
GUEVARA, fray ANTONIO de (1481—1545), episcop şi scriitor
spaniol : 914, 967, 1891.
GUŞTI, DIMITRIE (1880—1955), sociolog, etician şi filosof ro
mân : 9S5, 1038, 1118.
H
ITANSSEN, PER, scriitor norvegian contemporan : 648.
HASDEU, BOGDAN PETRICEICU (1838—1907), istoric, filolog
şi scriitor român : 176S.
HELVETIUS, CLAUDE ADRIEN (1715—1771), scriitor şi filo
sof materialist francez : 109, 593, 689, 1206, 1258, 1259.
HEMINGWAY, ERNEST (1899—1961), filosof, critic literar, mo
ralist şi scriitor american : 844, 1661.
HERDER, JO H AN N GOTTFRIED (1744—1803), filosof ilu
minist, critic literar şi scriitor german : 1599.
HERRIOT, EDOUARD (1872—1957), literat, publicist şi om
politic francez : 1772.
HERNÂNDEZ, JOSE (sec. XIX), poet argentinian : 632.
HERZEN, ALEKSANDR IVANOVICI (1812—1870), democrat-
revoluţionar, filosof materialist şi scriitor rus : 133, 607.
HEYERDHAL, THOR (n. 1914), etnograf, explorator şi publi
cist norvegian : 886. •
HOMER (între sec. V II—VI î.e.n.), cel mai mare poet epic
antic grec : 72, 1728—1730, 1784, 1801.
HORAŢIU, (QUINTUS FLACCUS) (65—8 î.e.n.), poet latin :
80, 81, 326, 327, 480, 728, 874, 909, 959, 996, 1168, 1378,
1507.
HUGO, VICTOR (1802—1885), mare scriitor şi poet francez,
reprezentant de seamă al literaturii universale : 1112.
IBARRURI, DOLORES PASIONARIA (n. 1895), Om politic spa

niol,' Preşedinte al C.C. al Partidului Comunist din Spania :
1046, 1861—1863.
IBN ŞINA, ABU ALI (latinizat AVICENNA), (c. 980—1037),
filosof şi medic tadjic — persan, cercetător al naturii : 6.
300 IN D IC E DE AUTO RI
IBRAILEANU, GARABET (1871—1936), critic şi istoric literar

român, 138, 623—625, 706.
IBSEN, HENRIK (1828—1906), mare scriitor şi dramaturg nor
vegian : 1814.
IORGA, NICOLAE (1871 —1940), mare istoric, om politic, orator,
dramaturg, memorialist şi scriitor român : (2), 159—162,
228, 346, 347, 425, 472, 626, 627, 707, 741, 776, 777,
868, 869, 941, 981, 982, 1033—1036, 1115—1116, 1232—
1234, 1431, 1432, 1522, 1523, 1658, 1672, 1679, 1700,
1820.
ISIDORO, SAN (c. 560—636), arhiepiscop de Sevilla şi savant :
758, 759.
ISTRATI, ION (1921—1977), ziarist, literat şi publicist român :
1435.
IVASIUC, ALEXANDREI (1933—1977), scriitor român : 204,
256, 650, 651, 1254.
J
JAURES, JEAN (1859—1914), om politic, istoric şi orator fran
cez : 13, 1770.
JOLIOT-CURIE FREDfiRIC (1900—1958), fizician şi chimist
francez, unul dintre cei mai de seamă savanţi din do
meniul cuceririi energiei nucleare ai secolului XX şi mi
litant de seamă al mişcării mondiale pentru pace : 1794.
JONSON, BEN (1572—1637), dramaturg englez: 1549.
JUKOV, GHEORGHI KONSTANTINOVICI (1896—1974), ma
reşal al Uniunii Sovietice, de patru ori erou al Uniunii
Sovietice : 1776.
JUNG, . EDUARD (1684—1765), scriitor englez : 686, 969.
JUVENAL, DECIMUS IUNIUS (60—140), poet satiric latin : 83.,
IN D IC E DE A U TO R I 301
KALININ, MIHAIL IVANOVICI (1875— 1946), om politic, mi

litant de seamă al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
şi al Statului Sovietic şi pedagog rus: 983.
KENNEDY, JO H N FITZGERALD (1917—1963), preşedinte al
Statelor Unite ale Americii (1960—1963) : 353.
KLIUCEVSKI, VASILI OSIPOVICI (1841—1911), istoric rus :
773.
KRIEKEMANS, ALBERT (n. 1906), pedagog belgian contem
poran : 883.
KRUPSKAIA, NADEJDA KONSTANTINOVNA (1869—1939),
pedagog sovietic, tovarăşa de viaţă şi de luptă a lui
Lenin : 156, 1114.
KUPRIN, ALEKSANDR IVANOVICI (1S70—1938), prozator
rus : 1930. .
LABIŞ, NICOLAE (1935—1956), poet român : 721.

LA BRUYERE, JEAN de (1645—1695), scriitor umanist şi mo
ralist francez: 682, 1193.
LA FONTAINE, JEAN de (1621—1695), poet francez: 463,
1192, 1907.
LAGERLUF, SELMA (1858—1940), scriitoare suedeză : 149, 733.
LAMB, CHARLES (1775—1834), poet, eseist şi critic literar
englez : 25, 824.
I.A ROCHEFOUCAULD, FRANQOIS, de (1613—1680), scriitor
şi moralist francez : 23, 95 (49), 416, 578—583, 679, 786,
856, 878, 918, 1002—1004, 1189, 1191, 1402, (208),
1639—1642, 1696, 1747, 1806, 1903—1906.
LEBEDEV-KUMACI, VASILI IVANOVICI (1898—1949), poet
ru s : 175.
302 IN D ICE DE AUTORII
LEC, STANISLAW JERZI (n. 1906), scriitor polonez: 643, 861,

1525.
LEGOUVE, ERNEST (1807—1903), dramaturg francez: 738—
740, 1917.
LEGOUVE, GABRIEL (1764—1812), poet francez : 1755.
LENIN, VLADIMIR ILICI (1870—1924), filosof, om politic rus,
teoretician şi conducător al mişcării muncitoreşti interna
ţionale : 1854— 1858.
LEONARDO da VINCI: (1452—1519), mare artist (pictor, sculptor,
arhitect), gînditor, savant, inginer, personalitate reprezenta
tivă a Renaşterii italiene : 770.
LEOPARDI, GIACOMO (179S—1837), poet romantic italian : 121,
224, 694, 830, 1213, 1214.
LESSING, GOTTHOLD EPHRAIM (1720—1781), scriitor, critic
şi estetician german : 1913.
LIEBKNECHT, KARL (1871—1919), om politic şi publicist
german : 1860.
LINCOLN, ABRAHAM (1809—1865), om politic, Preşedinte al
Statelor Unite ale Americii (1860—1865) : 1088.
LINDER, S., publicist francez : 1778.
LOCKE, JO H N (1632—1704), filosof, pedagog şi om politic
englez : 96, 481, 585.
LOMONOSOV, MIHAIL VASILIEVICI (1711—1765), savant
enciclopedist şi poet rus : 1204.
LONDON, JACK (1876—1916), scriitor american : 485.
LOPEZ de VEGA, ANTONIO (n. 1586), scriitor spaniol : 92,
1633.
LUCAN, (MARCUS ANNAFUS LUCANUS), (39—65), poet epic
latin : 966, 1624—1626, 1691.
LUCRETIU, (TITUS LUCRETIUS CARUS), (c. 98—55 î.e.n.),
filosof materialist şi poet latin : 664—666.
LUXEMBURG, ROZA (1871—1919), militantă de seamă a
mişcării muncitoreşti germane şi internaţionale : 1859.
INDl'CE DE AUTO RI 303
MACEDONSKI, ALEXANDRU (1854—1920), scriitor român.

MACHIAVELLI, NICCOLO (1469—1527), om de stat, gînditor
politi:, istoric şi scriitor italian : 1803, 1804.
MACOVSCHI, EUGEN (n. 1906), chimist român, profesor uni
versitar : 949.
MAETERLINCK, MAURICE (1862— 1949), scriitor simbolist bel
gian de limbă franceză : 1229.
MAIAKOVSKI,,, VLADIMIR VjLADIMIROVICI (1893—1930),
poet şi publicist sovietic rus : (241).
MAIORESCU, TITU (1840—1917), critic literar, estetician şi om
politic român : 143.
MAKARENKO, ANTON SEMIONOV1CI (1888—1939), pedagog
şi scriitor sovietic : 17, 173, 244, 1564.
MANN, THOMAS (1875—19S5), scriitor, nuvelist şi eseist ger
man : 701.
MANSFIELD, KATHERINE (1888—1923), prozator realist englez :
427.
MATEGAZZA, PAOLO (n. 1831), scriitor italian : 1924, 1925.
MAO-TZEDUN (1893—1976), om politic chinez, Preşedinte al
C.C. al Partidului Comunist Chinez (1943—1976), preşe
dinte al R. P. Chineză: 255, 843, 1037, 1124, 1285, 1556,
1791 — 1792.
MARC-AURELIU (MARCUS AURELIUS ANTONIUS), (121 —
180), filosof şi împărat roman din dinastia Antoninilor :
87, 217, 218, 4CS, 673, 1180—1183.
MARCOS, ANA, poet spaniol contemporan, deţinut politic de la
vîrsta de 19 ani : 1S65.
MARINESCU, GHEORGHE (1863—1938), medic, fondatorul
şcolii româneşti de neurologie : S87.
MARŢIAL (c. 40-c. 104), poet latin : 1177.
304 IN D IC E DE AUTORil
MARX, K.ARL (1818—1883), filosof şi economist german, în

temeietor al comunismului ştiinţific, teoretician şi conducător
al proletariatului internaţional : 732, 1850.
MASSILON, JEAN BAPTISTE (1662—1742), predicator francez :
1275.
MAUGHAM, SOMERSET (1874—1965), prozator şi dramaturg
englez : 708.
MAURICIUS (sec. VI), comandant al armatelor bizantine din pro
vinciile asiatice (577) şi împărat al Bizanţului (582—602) :
1832.
MAZILU, DUMITRU (n. 1919) scriitor român : 781.
Mc. CLURE, MICHAEL (n. 1932), poet american : 1070.
MELVILLE, EIERMAN (1819—1891), scriitor şi poet american :
136, 610, 1148, 1521.
MICKIEWICZ, ADAM (1798—1S55), poet romantic şi luptător
revoluţionar polonez: 260, 1811.
MIRA de AMESCUA, ANTONIO (1547—1644), poet şi dramaturg
spaniol : 1694.
MOISI, CILIBI (1815—1869), autor de aforisme român, de origine
evreu : 469.
MOISESCU, NICOLAE (1S66—1924), profesor, pedagog şi pu
blicist român : 15, 154, 484, 840, 1293, 1294, 1817.
MOISIL, GRIGORE (1906—1973), mare matematician român :
946.
MOLIERE (pseudonimul lui JEAN-BAPTISTE POQUELIN),
(1622—1673), comediograf clasic francez : 1908, 1909.
MONTAIGNE, MI CHEL EYQUEM de (1533—1592), scriitor şi
gînditor umanist francez : 87—90, 412, 565—568, 674, 730,
792, 818—820, 1391—1393, 1629, 1743, 1893, 1894.
MONTESQUIEU, CHARLES de SECONDAT de LA BREDE et
de (1689—1775), scriitor şi filosof iluminist francez : 221,
475, 590, 591, 687, 789, 790, 1007 (141), 1196, 1197,
(170).
IN D IC E D E A U TO RII 305
IBN AL-MUQUAFF/V abu MUHAMAD* ABD-ALLAH (704—

757), scriitor arab : 290, 564, 817, 1384, 1385, 1833.
AL MUTANABBI, abu aţ — Tayyib (915—965), scriitor arab :
1692, 1693.
N
NAHIMOV, PA VEL STEPANOVICI (1802—1855), amiral rus:
27.
NANSEN, FRIDTJOF (1861—1930), om c!e ştiinţă norvegian şi
remarcabil explorator polar : 295.
NAPOLEON I BONAPARTE (1769—1821), general şi om po
litic, strălucit comandant militar, împărat al Franţei (1804—
1814) : 929, 1209, 1759, 1760.
NARLY, CONSTANTIN (1896—1956), profesor universitar, pe
dagog şi publicist român : 989, 1664.
NAVARRA, GIUSEPPE (n. 1237), publicist şi umorist român .
653, 1664.
NĂDEJDE, SOFIA (1856—1947), scriitoare, publicistă şi militantă
socialistă ; una dintre reprezentantele de frunte ale mişcării
pentru emanciparea femeii în România: 1927, 1928.
NEAGOE, BASARAB, domn al Ţării Româneşti (1512—1521) :
1742.
NECULUŢA, DUMITRU THEODOR (1859—1904), poet român,
de profesiune muncitor cismar : 343, 1099.
NEPOS, CORNELIUS (c. 100—25 î.e.n.), istoric roman. A scris
biografii ale oamenilor de seamă : 1166.
NERV AL, GERARD (LABRUNIE, zis GERARD de), (1808—
1855), scriitor francez : 468.
NICOLAU, VASILE P. (1909:—1971), profesor, pedagog şi pu
blicist român : (125).
NIETZSCHE, FRIEDRICH (1844—1900), filosof german: 835
306 IN D IC E D E A U TO R I
OLANESCU, GR. ADINA (1860—1907), scriitoare română :

225—227, 344, 765, 838, 1678.
OPPENHEIMER, J. ROBERT (n. 1904), fizician american: 1122.
OSTROVSKI, NIKOLAI ALEKSEEVICI (1904—1936), prozator
sovietic : (32) 1057.
OVIDIU,' (PUBLIUS OVIDIUS NASO), (43 î.e.n. — 17 e.n.),
mare poet latin: 729, (109), 875, 912, 1174, 1175, 1267,
1884.
OXENSTIERN, GABRIEL THUERSON (1641—1707), diplomat
şi moralist suedez : 98—100, 680, 681, 787, 919, 1005,
1006, 1273, 1274, 1403, 1697, 1749.
P
PALER, OCTAVIAN (n. 1926), scriitor român: 206—209, 437,
647, 718, 854, 1558, 1940, 1941.
PANN, ANTON (1796—1854), scriitor, muzician şi folclorist ro
mân : 293, 423, 424, 601—603, 693, 731, 761, 829, 935,
1422, 1423, 1761.
PAPADAT-BENGESCU, HORTENSIA (1876—1955), scriitoare
română : 984.
PAPPALETTERA, LUIGI, publicist italian contemporan : 855.
PAPALETTERA, VINCENZO, publicist italian contemporan, fost
deţinut politic în lagărul de concentrare şi exterminare din
Mauthausen : 855.
PASCAL, I3LAISE (1623—1662), matematician, fizician, scriitor
şi filosof francez: 584, 680, 1256, 1257, 1271, 1272.
PAULSEN, FRIEDRICK (1846—1908), pedagog şi filosof kantian
german : 616.
PAVESE, CESARE (1908—1950), scriitor italian : 187, 188, 354,
637, 1059, 1248, 1935,
PÂRVAN, VASILE (J 882—1927), mare istoric, arheolog şi gîn-

ditor rom ân: 710, 1041, 1103, 1152, 1238, 1239, 1262,
1284.
PELLICO, SILVIO (1784—1854), scriitor progresist italian : 8, 26,
119, 598, 828.
PFjNN, WILLIAM (1644—1718), colonist, fondatorul statului
Pennsylvania şi scriitor american : 1518.
PfiREZ de HERRERA, CRISTOBAL (1558—1625), medic şi
scriitor spaniol : 415, 571.
PfiREZ de MONTLABAN, JUAN (1602—1638), autor dramatic
spaniol : 1902.
PESTALOZZI, JO H AN N H EIN RICH (1746—1827), mare pe
dagog, gînditor umanist şi scriitor elveţian : 237.
PETOFI, SANDOR (1823—1849), poet ungur: 833.
PETRESCU, CAMIL (1894—1957), scriitor, dramaturg şi estetician
român : 1263, 1932, 1933.
PETRESCU, IOAN C. (1892—1967), profesor universitar şi pe
dagog român : 1433. .
PLATON (429—347 î.e.n.), mare filosof grec : 3, 78, 246, 663,
813, 814, 1735, 1882.
PLAUT (TITUS MACCIUS PLAUTUS), (c. 250—184 î.e.n.),
poet comic latin : 407, 1372.
PLEŞOIANU, GRIGORE (1798 sau 1808—1857), pedagog şi
scriitor iluminist român : 1016.
PLINIU cel Tînăr (CAIUS PLINIUS CAECILIUS SECUNDUS),
(c. 62—c. 113), prozator roman (nepotul lui Pliniu cel Bă-
trîn) : (37), 563, 931, 1787, 1888.
PLUTARH (46—127), scriitor, filosof şi istoric grec, autor al cele
brelor „Vieţi paralele", o culegere de 46 biografii ale oa
menilor de stat greci şi romani : 5, 247, 328, (237).
POPESCLl, DUMITRU (n. 1928), eseist şi poet român : 1069.
POPESCU-PUŢURI, ION (n. 1906), om politic şi scriitor ro
mân : 1058.
ll — C urajul în proverbe ^ 3
308 IN D IC E DE AUTORII
PREDA, MARIN (1922—1980), scriitor român : 436, 716, 717,

1133, 1567.
PROPERTIU (SEXTIUS PROPERTIUS), (c. 49—15 î.e.n.), poet
liric latin : 1379.
PUŞKIN, ALEXANDR SERGHEEVICI (1799—1837), mare poet
şi scriitor rus : 857, 1215, 1762.
RALEA, MIHAI (1896—1964), profesor universitar, sociolog, psi

holog, eseist şi om politic român : 174, 630, 1240, 1565.
REGNARD, JEAN FRA N ţO IS (1655—1709), autor comic fran
cez : 102.
REMARQUE, ERICH MARIA (n. 1898), prozator german : 780.
RENN, LUDWIC (n. 1889), scriitor progresist german : 1821.
RENARD, JULES (1864—1910), scriitor şi poet francez : 30, 153,
345, 483, 621, 704, 705, 722, 723, 775, 1113, 1150, 1230,
1231, 1283, 1292, 1430, 1816.
RICHTER, JEAN PAUL FRIEDRIC (1763—1825), scriitor ro
mantic german, cunoscut sub numele de Jean Paul : 111,
771.
ROJAS, FERNANDO de (1460—1541), autor dramatic spaniol:
1390.
ROJAS, ZORRILLA, FRANCISCO de (1607—1648), poet şi dra
maturg spaniol : 609, 1637, 1901.
ROLLAND, ROMAIN (1866—1944), scriitor francez: 155, 939,
1030, 1031, 1929.
ROMANF.SCU, IOANID (n. 1937), poet român : 205.
ROOSEVELT, FRANKLIN DELANO (1882—1945), om de stat
nord-american, Preşedinte al Statelor Unite (1933—1945) :
1237.
ROUSSEAU, JEAN JACQUES (1712—1778), filosof iluminist,

pedagog, scriitor şi compozitor francez : 924.
RUIZ, JUAN (sfîrşitul sec. X III — mijlocul sec. XIV), poet spa
niol : 410, 1809.
RUIZ de ALARCON JUAN (158) —1639), poet dramatic spaniol :
1632.
RUSTAVELI, ŞOTA (c. 1174—1212), poet şi umanist gruzin: 86,
997, 1741.
S.
SAADI, MUSLIHIDDIN (1184—1291), poet clasic al literaturii

persane şi tadjice : 291, 409, 460—462, 465—467, 1386,
1508, 1628, 1802.
SAAVEDRA FAJARDO, DIEGO de (1584—1648), scriitor dra
matic spaniol : 877, 1834*
SADOVEANU, MIHAIL (1880—1961) mare scriitor român : 167,
778, 1039, 1659, 1660, 1774.
SAHIA, pseudonimul literar al lui ALEXANDRU STANESCU
(1908—1937), scriitor şi publicist român : 714, 1247.
SAINT-EXUPERY, ANTOINE de (1900—1944), scriitor fran
cez, de profesie aviator : 178, 1793, 1844.
SALLUSTIU (SALLUSTIUS CAIUS CRISPUS), (86—34 î.e.n.),
istoric şi om politic roman : 907, 908, 1167, 1621, 1676.
SAND, GEORGE (AMANDINE LUCIE AURORE DUPIN, ba-
ronne DUDEVANT), (1804—1876), romancieră franceză:
605, 1218.
SCHARNHORST, GERHARD JOANN DA VID von (1755—
1813), general şi ministru de război al Prusiei : 1808.
SCHELETTI SCARLAT (1837—1910), general român : 1767.
IN D IC E DE A U T O R I
SCHILLER, FRIEDRICH WILHEEM (1775—1854), poet, dra

maturg şl estetician german : 294, 420, 930, 1563.
SGHOPENHAUER, ARTHUIl (1788—1860), filosof german : 118,
251, 336, 337, 599, 692, 826, 827, (155), 1211, 1212,
1418—1421, 1553.
SENECA, LUCIUS ANNAEUS (4 î.e.n. — 65 e.n.), om de
stat, filosof şi scriitor latin : 4, 560, 561, 669--671, 757,
(153), 1176, 1380, 1381, 1623, 1669, 1677, 1690, 1885.
SHAKESPEARE, WILL1AM (1564—1616), mare poet şi dramaturg
englez: 91, 249, 258, 330, 573—577, 676—678, 736,
784, 916, 1139—1140, 1184—1186, 1397, 1398, 1510—
1513, 1695, 1744, 1745, 1896.
SHERMAN, WILLIAM (1820—1891), general american 1764.
SICHITIU, IO N (n. 1878), general român : 1773.
SILVESTRE, GREGORIO (1520—1569), poet spaniol: 1892.
SÎRBU, VALERIU (n. 1931), profesor şi literat român : 442.
SÂNTIMBREANU, MIRCEA (n. 1926), scriitor român : 953.
SLAVICI, IOAN (1S4S—1925), scriitor român: 341, 342, 617,
1026, 1594, 1769.
SMILES,. SAMUEL (1812—1904), publicist scoţian: 129—132,
1021, 1022, 1111, 1291.
SMIRNOV, A. ALEKSANDROVICI (n. 1894), psiholog şi pu
blicist sovietic : 1434.
SOCRATE (470—400 î.e.n.), filosof grec : 1370.
SOFOCLE (497 — c. 405 î.e.n.), mare poet tragic grec: 75, 661,
13697
SOLIS, ANTONIO de (1610—1686), istoric, poet şi autor dra
matic spaniol : 163 S.
IN D IC E D E A U TO R II 3 11
SOLON (c. 640—c. 55S î.e.n.), legiuitor atenian, unul din cei
şapte înţelepţi ai Greciei antice.
SPINOZA, BARUCH (BENEDICT) (1632—1677), filosof mate
rialist şi publicist olandez : 97, 220, 482, 586, 788, 866.
STANCU, ZAHARIA (1902—1974), scriitor român: 1132, 1246.
STATIUS, PUBLIUS PAPINIUS (c. 40—c. 90), poet latin: 562.
STANESCU, N ICHITA (n. 1933), poet român : 1944.
STENDHAL (pseudonimul lui MĂRIE HENRI BEYLE), (1783—
1842), scriitor francez, unul dintre întemeietorii roman
tismului realist în literatura universală : 421, 422, 1011.
STERE, ERNEST (1907—1979), profesor universitar şi publicist
român : 19.
STOVE, HARIET BEECHER (1811—1896), scriitoare americană:
338.
STRIHAN, PETRE (n. 1899), avocat, profesor universitar şi
scriitor rom ân: ^713, 845, 1566, 1934.
SUHOMLINSKI, VASILI ALEKSANDROVICI (1918—1973), pe
dagog sovietic : 1064—1066.
SUVOROV, ALEKSAS?DR PETROVICI (1729—1800), coman
dant de oşti, generalisim rus : 334, 1751, 1752.
SYRUS, PUBLIUS LOCHIUS (sec. I î.e.n.), poet latin : 458, 459,
551—553, 668, 873, 906, 1375, 1675, 1736, 1830, 1886.
S
SARVARI, I. (sfîrşitul sec. XIX — începutul sec. XX), muncitor
strungar român : 1104.
SELGUNOV, NIKOLAI VASILIEVICI (1824—1891), filosof, critic
literar şi publicist rus : 139.
312 IN D IC E D E A U T O R I
TACIT, (PUBLIUS CORNELIUS TACITUS), (c. 55—c. 120),

istoric, om politic şi scriitor latin : 1179, 1738, 1739, 1887.
TAGORE, RABINDRANATH (1861—1941), mare poet, prozator,
dramaturg, filosof, pedagog, pictor, actor şi regizor indian,
de limbă bengală şi engleză: 254, 1228, 1282, 1429.
TAINE, HIPPOLYTE (1828—1893), filosof, istoric şi critic fran
cez : 1269.
TAZIEFF, HAROUN (n. 1914), agronom, geolog, vulcanolog şi
publicist francez de cetăţenie belgiană : 194.
TAUŞAN, VICTORIA ANA (n. 1937), poetă şi publicistă ro
mână : 210, 1077—1081, 1134, 1665.
TAUTU, NICOLAE (NECULAI), (1919—1972), militar şi scriitor
român : 762, 851—853.
TENNESSE, WILLIAMS (n. 1912), dramaturg american: 189.
TENNYSON, ALFRED (1809—1892), scriitor englez : 1219.
TEOFRAST (372—287 î.e.n.), naturalist şi filosof grec : 791.
TERENT1U (PUBLIUS TERENTIUS AFER), (190—159 î.e.n.),
poet comic latin : 763, 764, 1374, 1785, 1883.
THXLMANN, ERNEST (1866—1944), militant de seamă al
mişcării muncitoreşti germane şi internaţionale : 242, 243.
TFIEODORESCU, CICERONE (1908—1974), poet român: 1105.
1HOREZ, MAURICE (1900—1964), om politic francez : 945,
1824.
TlTUS, LIVIUS (59 î.e.n. — c. 16 e.n.), istoric roman : 965,
1173.
IN D IC E DE A U T O R I 313
TO FFLER, A L V IN , sociolog şi publicist american contemporan :

974.
TOLSTOI, LEV N. (1828—1910), mare scriitor rus, unul dintre
cei mai iluştri reprezentanţi ai literaturii universale: 141,
266, 613, 629, 696, 697, 988, 1042, 1223, 1224, 1428,
1602.
TONITZA, NICOLAE (1886—1940), pictor, grafician şi publicist
român : 230.
TROLLOPE, ANTHONY (1815—1882), scriitor englez: 135.
T O T T , R O D IC A , scriitoare română contemporană : 21, 200,299,
439—441, 477, 652, 783, 794, 863, 1076, 1286, 1526,
1668, 1827, 1845.
TSATSOS, CONSTANTIN (n. 1899), om politic, filosof, jurist
şi scriitor, fost Preşedinte al Republicii Elene (1975—
1979) : 176, 177, 429, 430, 470, 478, 1047.
TUCIDIDE (c. 460 — c. 396 î.e.n.), istoric şi om politic atenian :
1733.
TURGHENIEV, IVAN SERGFIEEVICI (1818—1883), prozator
rus: 1923.
TWAIN, MARK (pseudonimul lui SAMUEL LANGHORNE
CLEMENS), (1835—1910), scriitor nord-american, repre
zentant de seamă al realismului critic: 11, 1225, 1278,
1555.
U
UNAMUNO, MIGUEL de (1864—1936), eseist, filosof şi poet
spaniol: 749.
IN D IC E D E AUTORII
UŞINSKI, K. DMITRIEVICI (1824—1870), mare pedagog clasic

rus : 10, 137—138.
VARROS (BARROS), ALONSO de (sec. XVI), poet spaniol:

411, 816, 1394.
VASILIU, TUDOR (n. 1950), scriitor român contemporan : 360.
VAUVENARGUES, LUC de CLAPIERS (1719—1747), moralist
francez : (5), 105—108, 259, 333, 690, 822, 879, 925, 960,
972, 975, 1008, 1009, 1205, 1410, 1551.
VACARESCU, IANCU (1792—1863), poet român : 1810.
VÂCARESCU, NICOLAE (c. 1786—c. 1825), poet român: 1644.
VELEZ de GUEVARA, LUIS (1579—1644), dramaturg spaniol:
1897.
VICO, GIOVANNI BATTISTA (1668—1744), filosof italian, unul
dintre întemeietorii filosofiei istoriei : 1748, 1788.
VIRGILIU (PUBLIUS VERGILIUS MARO), (70—19 î.e.n.), poet
latin : 79, 324, 325, 554—556, 724—727, 1376, 1740.
VIZANTI, G. (1880— ?), ofiţer român : 1819.
VLASIU, ION (n. 1908), pictor, sculptor şi scriitor român :
182—186, 262, 355—357, 435, 638, 750, 848—850, 1060,
1936, 1937.
VLAHUŢĂ, ALEXANDRU (1858—1919), poet şi scriitor român :
619, 702, 1908, 1260, 1261, 1650.
VOICULESCU, MARIN, profesor de filosofie şi publicist român
contemporan: 20, 212—216, 263, 991, 1071—1075, 1127,
1128, 1155, 1250—1253, 1406—1439, 1942, 1943.
VOYNICH, ETHEL, scriitoare italiană contemporană : 641.

VOLTAIRE (FR A N ţO IS MĂRIE AROUET), (1694—1778),
mare filosof şi scriitor iluminist francez : 7, 235, 592, 688,
821, 922, 923, 1141, 1198—1202, (173), 1276, 1407, 1911,
1912.
VULCAN, IOSIF (1S41—1907), scriitor şi publicist român : 1094.
VULOVICI, NICOLAE (1877—1916) ofiţer român: 1101.
VULPESCU, ILEANA (n. 1932), cercetătoare şi scriitoare ro
mână : 720, 1568.
WHITMANN, WALT (1819—1892), poet american : 1023, 1024.
ZAMFlRESCU, IO N (n. 1907), profesor şi istoric literar român :

1038, 1118.
ZAMFlRESCU, VIOLETA (n. 1920), poetă şi publicistă română :
1067.
ZF.ANI-LEMENI, VIRGINI A (n. 1928), actriţă de operă ro
mâncă, afirmată şi pe cele mai mari scene internaţionale :
203.,
ZISULESCU, ŞTEFAN, profesor şi publicist român contemporan :
18.
ZORRILLA, JOSE (1817—1893), poet spaniol.
316 IN D IC E D E AUTORII
ZOZOYA, ANTONIO, ziarist democrat spaniol contemporan :

1822.
ZWEIG, ŞTEFAN (1881—1942), scriitor austriac: 168, 248, 888,
1102 .
XENOPOL, ALEXANDRU D. (1847—1920), istoric, economist

si filosof român : 1281.
INDICE TEMATIC
A Apreciere : 220, 1275.

Apropiere : 1833.
Abnegaţie : 1824, 1862.
Abuz : 428. Arcaş : 1.802.
Actor: 1227, 1249. Aripi : 725.
Acţiune: 1506, 1516. Vezi şi Arivism : 1862.
Faptă. Armată (ostaşi, soldaţi) :
Adevăr : 13, 344, 414,* 618, 1795— 1827, 1830— 1832,
779, 872. 1837, 1844, 1845.
Adversar : 1665. A rm ă: 635, 846, 954, 1613,
Afacere : 890. 1779— 1794, 1915.
Alarmă : 585. Artă : 358, 942, 1199, 1252,
Altruism : 1862. 1286.
Ambiţie : 822, 1002. Articol : 256.
Ameninţare : 415, 718, 737, A rtist: 183, 225, 230, 348,
1627. 933.
Amestec : 1514. Ascensiune: 553, 1187, 1510.
Anonimat : 1242. Ascunzătoare: 669, 749, 826.
Anticipare : 735. Aspiraţie : 1029, 1040, 1255.
A pă: 58, 446, 447, 453, 454, Autodominare : 138, 146, 150,
1399, 1482, 1492, 1494, 157, 173, 740, 756, 1175,
1504, 1534, 1795. 1599, 1609.
Apărare : 38, 751, 875, 1097. A vînt: 1026.
318 IN D IC E TEM A TIC
B C.
Bani : 1007, 1418, 1419, 1460, Cadre : 1124.

1542, 1571, 1S03. Calitate : 952, 1235.
B ăiat: 1502, 1555. Calm : 185, 427.
Bărbat : 83, 96, 104, 198, 327, Capodoperă : 640, 1409.
342, 600, 623, 706, 841, Caracter : 226, 864, 1031,
914, 1639, 1642, 1741. 1036, 1412, 1699.
Bărbăţie : 73, 76, 112, 137, Carte : 172, 256.
156, 1057. Vezi şi curaj. Castitate : 357, 1639.
Cădere: 730, 1187.
Bătălie : 1663, 1792, 1938.
Căinţă : 641.
Vezi şi Lupta, Război. Călătorie : 639, 1493.
Bătălie socială şi naţională : Căpetenie : 260.
1866. Vezi şi Mişcare so
Cedare : 855.
cială, Revoluţie.
Cercetare : 473, 631.
Bătrîneţe : 429, 662, 694, 808, Cerşetor : 165S.
1328, 1438, 1801. Certitudine : 1566.
Bine : 439, 1287. Chemare : 1234.
Biruinţă : 113, 150. Chibzuinţă : 86, 888, 1907,
Boală : 105, 106, 502, 503, 1370, 1382. Vezi şi Circum
794. specţie, Precauţie, Prevedere,
Prudenţă, Socotinţă.
Bogat: 438, 787, 1463.
Cinste: 1016, 1057, 1113,
Bogăţie : 98, 1529. 1805. Vezi şi Loialitate,
Bombardament : 1222, 1794. Sinceritate.
Brav : 1808. Vezi şi Viteaz. Circumspecţie : 171. Vezi şi
Chibzuinţă, Precauţie, Pre
Bravură : 1011. Vezi şi Vi
vedere, Prudenţă, Socotinţă.
tejie.
Cîmp de luptă : 1087, 1096,
Bucurie: 221, 789, 1248, 1810. 1127.
Bun : 1028. Cîntec : 1010.
Bunătate : 36, 1203. Cîştig : 1512, 1559—1561.
Burghezie : 1850. Codaş : 926.
IN D IC E TEM A TIC 319
Comandant: 1811, 1828— 325, 327, 351, 767—783,

1845. 856—863, 878, 1017, 1070,
Comoară : 1549. 1088, 1329, 1391, 1601,
Comparaţie : 1630. 1666—1668, 1696, 1704,
Compasiune : 642, 1901. 1718, 1722, 1723, 1726,
Comunist: 195, 211, 934, 1749, 1770, 1800, 1809,
1125. 1812, 1817, 1823, 1835,
Concesie : 158. 1836, 1861, 1872, 1876j
Conducător : 1835, 1866. 1914, 1934, 1936, 1937,
Conduită: 122, 162, 174, 1944. Vezi şi Bărbăţie, Te
1288. meritate.
Consecinţă : 1065. Cutezanţă : 108, 171, 868,
Conştiinţă : 563, 1216, 1217. 871— 888, 952, 1623, 1669
Contemporan: 1109. —1672, 1834, 1884, 1889,
Convenţie : 931. 1912. Vezi şi îndrăzneală.
Convingere : 168, 1655.
Copil : 234, 237, 238, 241, D
605, 624, 841, 1075, 1685,
1898. Datorie : 28, 29, 684, 982, 983,
Cotropitor: 1772. Vezi şi Duş 1039, 1219, 1649.
man, Inamic, Vrăjmaş. Dărnicie : 1628.
Creaţie : 949, 1241. Delicateţe : 859.
Critică : 1190. Demnitate : 159, 201, 205,
Cruzime : 800. 349.
Cucerire : 889. Deprindere : 251.
Cugetare : 937, 1339.
Descîntec : 517.
Cultură: 1128, 1425, 1433.
Cuminte : 874. Descurajare (Desnădcjde) :
Cumpătare : 617. 217— 233, 320, 333, 354,
1643, 1743, 1772.
Cunoaştere : 606, 959, 1293,
1346, 1369. Desfrîu : 229.
Curaj : 1— 216, 236, 239, 240, Dezonorant : 604, 1735.
243, 244, 246—299, 320, Dezordine : 576.
320 IN D IC E TEM A TIC
Diletantism : 881. 763—782, 879, 885, 1411,

Disciplină : 1778. 1854. Vezi şi Instrucţie.
Dispoziţie : 1809. Efect : 570, 685.
Dispreţ : 416, 1201. Egoism: 1147, 1744.
Dîrzenie : 1195, 1448. Elan : ISO.
Dogmă : 1071. Elev : 1268.
Dominaţie : 622. Energie : 25.
Domnitor : 587. Entuziasm : 15.
Dorinţă : 599, 1428, 1935, Epidemie : 708.
1939. Epitaf: 1151.
Dragoste de libertate : 123. Erezie : 631.
Dreptate : 187, 242, 299, 330, Eroism : 193, 978, 979, 983—
579, 1095, 1098, 1377, 1673, 985, 987, 991, 998, 1017,
1819. Vezi şi Justiţie. 1019—1022, 1024, 1025,
1028, 1030, 1035, 1039,
Drum : 1192.
1041, 1045, 1049, 1051 —
Duel : 267. 1096, 1060—1066, 1069,
Durere : 151, 152, 722, 1228, 1071—1075, 1106, 1111,
1643. 1116, 1117, 1119, 1121,
Duşman : 255, 347, 459, 460, 1123, 1127—1129, 1131,
598, 629, 741, 968, 1274, 1862, 1863, 1917.
1319, 1444, 1500, 1501, Erou : S8S, 976, 977, 980—
1513, 1716, 1719, 1725, 982, 986, 988—990, 992—
1733—1735, 1753, 1760. 1135, 1754, 1763, 1769,
Vezi şi Cotropitor, Inamic, 1814, 1880, 1882, 1924.
Vrăjmaş. Estetici : 471.
Eşec : 411.
Etică : 204.
E Eveniment : 651.
Educator (Profesor) : 100, 883, Evoluţie : 1240.
1268, 1564. Vezi şi Edu Exagerare : 542, 827.
caţie, Instrucţie. Exclamaţie : 643.
Educaţie : 234—245, 297, 329, Exemplu : 248.
IN D IC E T EM A TIC 321
Existenţă : 744. 1432, 1440, 1449, 1457,

Experienţă : 913. 1461, 1476, 1479, 1481,
Exploatare : 438, 719. 1485, 1488, 1498--1501,
1505, 1511, 1519, 1525,
F 1527, 1530, 1532, 1537,
1569, 1586, 1587, 1590,
Faimă: 84, 999, 1082, 1137, 1591, 1593, 1612, 1614,
1172, 1186, 1189, 1916, 1634, 1647, 1657, 1659,
1214. Vezi şi Nume, Renu 1664, 1681, 1684, 1687—
me, Reputaţie. 1689, 1828, 1881.
Fală : 1009, 1220, 1270. Vezi Fărădelege : 609.
şi Glorie, Faimă, Slavă. Fecior : 1490.
Faptă : 930, 1085, 1208, 1583, Femeie : 100, 103, 125, 435,
1786. Vezii şi Acţiune. 914, 1138, 1230, 1504, 1639,
Fascinaţie : 1074. 1642, 1869, 1894, 1904,
Faună : 34, 45, 53, 54 , 56, 1926, 1927, 1930.
62, 65, 91, 167, 268, 274, Fenomene ale naturii : 289,
275, 278, 280, 284--288, 294, 312, 315, 383, 385,
295, 303, 313, 314, 366, 387, 490, 521, 545, 1302,
368, 371, 372, 375, 377, 1491, 1538, 1651, 1653.
379, 384, 386, 391, 393, Fericire : 44, 124, 352, 465,
394, 396, 398, 399, 401 , 403, 506, 1025, 1183, 1239,
404, 409, 413, 424, 443, 1448, 1620.
488, 494, 496, 498, 500, Fermitate : 109, 142, 923.
511, 514, 530, 536, 537, Ficţiune : 254.
543, 601, 614, 621, 654, Fii tu însuţi : 350.
687, 731, 746, 761, 795,799,
Filosofie : 191.
801, 804--806, 809--811,
843, 871, 947, :1033, 1266, Fire : 981.
1299, 1306, 1317, 1322— Fiu : 1447.
1324, 1341, 1342, 1352— Floră : 37, 271, 282, 283, 374,
1353, 1356, 1357, 1364, 376, 395, 434, 532, 752,
1386, 1405, 1406, 1423, 754, 803, 807, 808, 829,
322 IND'ICE TEM A TIC
1318, 1446, 1484, 1536, G

1594, 1647.
Gelozie : 1877, 1891, 1895,
Foame : 1050, 1540. 1902, 1926, 1935.
Foc: 1544, 1545, 1547, 1554,
General : 1814.
1795. Geniu : 1243.
Folos : 1390. Gîlceavă : 1466.
Forme de relief : 206, 269,
Gîndire : 680, 951, 1473,
1526.
1656. Vezi şi Ideie, Jude
Forţă : 38, 814, 1020. Vezi şi
cată, Minte, Raţiune.
Patere.
Glorie : 1007, 1008, 1014,
Fragilitate : 1409.
1015, 1136— 1155, 1156—
Frică (Teamă): 11, 17, 189,268
1167, 1169—1177, 1180,
—478,479— 654, 700, 707,
1182—1185, 1187, 118S,
711, 720, 738, 746—791,
1190—1197, 1199—1219,
813, 815, 840, 901, 964—
1221—1229, 1231, 1233—
970, 992, 1011, 1050, 1292,
1237, 1239—1264, 1267,
1598, 1619, 1674 —1680,
1268, 1640, 1732, 1763—
1703, 1707, 1728, 1745,
1765. Vezi şi Faimă, Laudă,
1755, 1757, 1762, 1771,
Slavă.
1777, 1780, 1781, 1794,
1796, 1798, 1799, 1832, Glorios : 1230, 1235, 1731,
1842, 1855, 1867, 1868, 1746.
1870, 1874—1879, 1887, Glumă: 1844.
1890, 1893, 1895— 1897, Grabă : 571, 1410, 1469.
1903, 1906, 1911, 1918— Greşeală: 311, 974, 1327,
1921, 1929. Vezi şi Groază, 1333, 1543.
Spaimă. Groază: 119, 695, 724—735,
Frumuseţe : 814, 882, 962. 1881. Vezi şi Frică, Pa
Fugă : 50, 484, 499, 505, 555, nică, Spaimă.
566, 836, 1761, 1910.
Fum : 1150.
H
Furie : 1174. Vezi şi Mînie.
F urt: 1418. Hotărîre : 252, 594, 1840.
IN D IC E TEM A T IC 323
I Inteligenţă : 118, 297, 835,

Iad : 1764. 1367, 1368, 1389, 1758.
Ideal : 564, 990, 1034, 1068. Vezi şi înţelepciune.
Ideie : 937, 1864. Vezi şi Interdependenţă : 1237.
Gîndire, Judecată, Raţiune. Interes : 1285.
Iertare : 856, 857. Invidie : 1210.
Iezuit,: 750. Iscusinţă : 1783.
Ignoranţă : 679, 1312. Ispită : 1253, 1260.
Imaginaţie : 777, 969. Iubire (Dragoste) : 421, 435,
îmblînzitor : 443. 538, 608, 710, 760, 1223,
Imn : 110.3. 1224, 1867— 1944.
Impertinenţă : 859. Iubită : 1912.
Impuls : 1600. Izbăvire : 550.
Imprudenţă (Neprevedere) : Izbîndă : 1414. Vezi şi Vic
1327—1558. Vezi şi Necjjib- torie.
zuinţă.
Inamic : 463, 1708, 1755. Vezi î
şi Duşman, Vrăjmaş. îmblînzitor : 443.
Indiferenţă: 31, 208, 1582. împăcare : 1747, 1756.
Indulgenţă : 1420. încăpăţînare : 923.
Infern-Paradis : 615. încercare : 331, 1069.
Influenţă : 1838. închipuire : 917.
închisoare : 457.
Inginer : 950.
încredere : 551, 608, 95.3,
Inimă: 433, 489, 1362. 1019, 1495, 1811, 1819.
Iniţiativă : 1836. încremenire : 566.
Inocenţă : 476. îndoială : 482, 906, 1244,
în pas cu timpul : 169. 1909.
Instinct: 574. îndrăzneală : 109, 246—248,
Instrucţie : 1259, 1400. Vezi şi 422, 661, 820, 865—867,
Educaţie, Educator. 869, 870, 889—975, 1604,
Insultă : 470, 861. 1758, 1807, 1829, 1841,
324 IN D ICE TEM ATIC
1858, 1873, 1883, 1888, Judecată : 140. Vezi şi Gîn-

1900, 1904, 1914, 1928, dire, Minte, Raţiune.
1937. Vezi şi Cutezanţă, Justiţie : 5S1. Vezi şi Drep
înflăcărare : 886. tate.
Infrînare : 756.
înfruntare : 1782, 1860. L
înfumurare : 1276.
Lance : 1871.
îngăduinţă : 1832.
Laş : 676, 7 9 1 — 853, 856, 858,
îngîmfare: 1175.
861, 862, 863, 971, 995,
înşelătorie : 579, 598, 1361,
1057, 1084, 1652, 1683,
1419, 1531.
1690—1695, 1882, 1925.
întîmplare : 117, 431, 1004,
Vezi şi Mişel, Poltron.
1251.
întreprindere : 929. Laşitate : 720, 746, 818, 819,
înţelepciune : 257, 262, 263, S25, 827—831, 833, 836—
412, 674, 937, 1171, U79, 838, 843—845, 850, 854,
1291, 1295, 1313, 1344, 855, 857, 859, 860, 864,
1345, 1350, 1361, 1363, 1403, 1435, 1696, 1697,
1366, 1373, 1374, 1381, 1862, 1908.
1384, 1401, 1835, 1862. Laudă: 960, 1129, 1239,
Vezi şi inteligenţă. 1178, 1340. Vezi şi Glorie,
învăţat : 1265. Slavă.
învăţătură : 1269, 1383. Leac : 523.
învins: 501, 1856, 1933. Lege : 477, 590, 830, 1086,
învingător : 667, 1209, 1762, 1093.
1793, 1857.
Lene: 307, 323, 1548, 1610,
1616.
J Libertate : 1089, 1101, 1197,
Jale : 666. 1813, 1846.
Jertfă: 1039, 1061, 1100, Linişte: 1280, 1307, 1380.
1106, 1126. Literatură: 1129—1135, 1263.
Jertfire: 1037, 1043, 1066. Logică : 839.
IN DICE TEM A TIC 325
Loialitate : 1626, 1637. Vezi Metafizică : 745.

şi Cinste, Sinceritate. Metodă : 1268.
Lovitură : 568. Mijloc : 475, 584, 1189, 1282.
Lucru: 456, 463, 637, 818. Milă : 291, 1054.
Lume : 610. Minciună : 837, 1225.
Luptă: 21, 231, 407, 1099, Mincinos : 1057.
1365, 1701, 1792, 1851, Minoritate : 335.
1852, 1854, 1892. Vezi şi Minte : 260, 290, 918, 1388.
Bătălie, Război. Vezi şi Gîndire, Judecată,
Luptă de clasă : 1859. Raţiune.
Luptă pentru pace : 1076. Mister : 1074.
Luptător : 1044, 1650. Mitologie : 1134.
Mişcare socială : 1848. Vezi şi
M Bătălie socială şi naţională,
Revoluţie.
Mal : 652.
Mamă : 853, 1570. Mişel : 132, 253, 504, 7 3 6 —
Mare : 175, 362. 741, 839, 1561, 1700,
Marinar : 919. 1740. Vezi şi Laş, Poltron.
Martir: 1098, 1103, 1924. Mînie : 1553. Vezi şi Furie.
Martiriu : 828. Moarte: 164, 177, 457, 503,
Martor : 688, 819. 565, 6 3 5 — 7 2 1 , 796, 817,
Mască: 1522. 825, 848, 851, 854, 984,
Mase : 1058, 1567, 1850, 1854, 997 1009, 1063, 1081,
1858, 1859. Vezi şi Mul 1091, 1096, 1108, 1144,
ţime. 1163, 1164, 1575, 1611,
Maturitate : 1211, 1438, 1938. 1624, 1633, 1666, 1667,
Mărinimie : 1278. 1695, 1759, 1923.
Mediocritate : 432. Moderaţie : 582.
Memorie : 735, 1161. Modestie : 110, 184, 1245,
Mercenar : 1803. 1921.
Meserie : 12. Vezi şi Profe Moliciune : 1758. Vezi şi Slă-
sie. bieiune.
326 IN DICE TEM ATIC
Monomanie : 474. Neprieten : 589. Vezi şi Duş

Morală : 1045, 1048, 1411, man.
1648. Neputinţă : 145, 1289.
Mulţime : 35, 188, 458. Vezi Nesătul : 1931.
şi Mase. Nevoie : 1676.
Muncă : 107, 363, 612, 704. Nonconformism : 155.
Muncitor (Clasă muncitoare): Noroc : 51, 75, 82, 135, 569,
1126, 1824, 1861. 876, 891, 958, 971, 1507.
Muză: 936, 1168, 1215. Nume : 920, 1047, 1262. Vezi
şi Faimă, Pomină, Renume,
N Reputaţie.
Nume- rău : 448.
Naivitate : 216.
Naştere : 705.
Natură : 625, 1426. O
Naufragiat: 729. Obişnuinţă : 217.
Nebunie: 265,867,921,938, Oboseală : 1207.
961, 1482, 1528, 1672, 1713. Obraznic : 824.
Necaz : 1448. Obrăznicie : 870, 961.
Nechibzuinţă : 33. Vezi şi Im Oglindă : 547.
prudenţă. Om (Oameni) : 97, 101, 139,
Nedemn : 143, 328, 556. 451, 454, 466, 467, 613,
Nedreptate : 1229. 633, 648—650, 655, 659,
681, 696, 928, 935, 946,
Negociere : 353.
998, 1037, 1056, 1073,
Neîncredere : 436, 1794. 1371, 1394—1396, 1429,
Nemurire (A trăi în istorie) : 1431, 1467, 1504, 1573,
1005, 1006, 1238. Vezi şi 1592.
Posteritate. Om nou, constructor al socia
Nenoroc : 1617, 1629. lismului : 196.
Nenorocire : 44, 69, 70, 324, Omagiu : 1107.
905. Omenie : 1194.
Nepricepere : 39. Omenire : 1149.
IN DICE TEM ATIC 327
Onoare : 1788. Pentru a fi cu adevărat : 148,

Onoruri : 1969. 261.
Opinie : 8S0. Perenitate : 1058, 1284.
Oraş: 1023. Perfidie : 863, 1622.
Ordine : 1382. Pericol : 60, 95, 102, 115, 250,
Orgoliu : 1273, 1524. 334, 347, 430, 481, 487,
Originalitate : 924. 507, 524, 557, 789, 1752.
Osîndă : 1180. Vezi şi Pe Perseverenţă : 326, 887, 1268.
deapsă. Vezi şi Stăruinţă.
Personalitate : 178, 182, 190,
P 298, 1847.
Perspectivă : 682.
Pace: 461, 1041, 1076, 1450,
Pescar : 409.
1731, 1738, 1748, 1750.
Pictură : 925.
Pagubă : 400.
Piedică : 1795.
Panică : 572, 1776.
Pierdere : 492, 1550.
Particularităţi individuale : 127,
Pisc : 1077.
128. Pizmă : 1166.
Partid : 255.
Pîndă : 626.
Pasiune : 222, 464, 715, 972,
Plagiator : 360.
1149, 1912, 1922.
Plan de acţiune : 1791.
Patrie (Moşie) : 27, 977, 988,
Plăcere : 1257, 1258.
1016, 1042, 1043, 1094,
Plăsmuire : 333.
1196, 1818, 1916.
Plîns : 493.
Patriotism : 1226, 1816.
Pocăinţă : 472.
Pază : 1311, 1347, 1358, 1397.
Poem : 1024.
Vezi şi Sţrăjuire.
Păcătos: 534. Poezie : 1133.
Pămînt : 1101. Politeţe : 1421.
Păr : 535, 539. Politică : 1567.
Părinţi: 235. Poltron : 846, 1011. Vezi şi
Pedeapsă : 508, 1243. Vezi şi Laş, Mişel.
Osîndă. Pomină : 1644. Vezi şi Faimă.
Nume, Renume, Reputaţie. Prost : 510, 1171, 1233, 1477,

Popor : 59, 636, 988, 1818, 1880.
1853. Prostie : 478, 1654.
Posteritate : 422, 1232. Vezi şi Prototip : 999.
Nemurire. Prudenţă: 171, 249, 251—
Povaţă : 619. 254, 256, 845, 888, 973,
Povestire : 724, 726. 974, 1055, 7287—1338,
Prăpastie : 1267. 1701, 1702, 1760, 1793,
Precauţie : 592. Vezi şi Chib 1834, 1841, 1905. Vezi şi
zuinţă, Circumspecţie, Pre Chibzuinţă, Circumspecţie,
vedere, Prudenţă, Socotinţă. Precauţie, Prevedere, So
Preferinţă : 153. cotinţă.
Preţuire : 1214, 1256. Public : 1213.
Prevedere : 22, 250, 1636. Vezi Putere : 627, 862, 934, 1296,
şi Chibzuinţă, Circumspec 1631. Vezi şi Forţă, Tărie.
ţie, Precauţie, Prudenţă, So Puternic : 406, 1572, 1740.
cotinţă.
Prezent: 1465. R
Prezenţă :1059, 1060.
Rană : 1820.
Prezenţă de spirit : 2.
Raţiune : 258, 259, 261, 784,
Pricepere : 1618.
939, 1515, 1911. Vezi şi
Prieten: 589, 629, 734, 850,
Gîndire, Judecată, Minte.
1274, 1444, 1754.
Răbdare: 21, 130, 320, 575,
Prietenie : 850, 1496, 1704.
1206, 1308, 1638.
Primejdie : 101, 102, 1378, Răsplată : 129, 1035.
1385.
Rătăcire : 593, 1474.
Principiu : 1849, 1864.
Rău : 1287.
Privilegiat: 438.
Răutate : 478.
Prizonier : 1825.
Război: 72, 87, 89, 844, 907,
Profesie : 126. Vezi şi Me 1007, 1021, 1450, 1556,
serie. 1703— 1778, 1791, 1938.
Progres : 210. Vezi şi Bătălie, Luptă.
IN D ICE TEM A TIC 329
Răzbunare : 461. Rob : 1822.

Reacţie : 1678. Robie : 479.
Realist: 638. Ruptură : 486.
Realitate : 254. Ruşine: 540, 541, 755, 852,
Realizare : 1393. 1156, 1160, 1162, 1789,
Recunoaştere : 1155, 1198. 1940.
Refuz : 838.
Regret: 578. S
Renume: 1141, 1231. Vezi şi
Faimă, Nume, Pomină, Re Sacrificiu : 154, 985, 1792.
putaţie. Salvare : 1032.
Renunţare : 228. Sănătate : 522.
Reputaţie : 1191, 1202, 1272. Sărăcie : 37, 457, 787.
Vezi şi Faimă, Nume, Re Sărbătoare : 1595.
nume. # Scelerat : 1407.
Scris : 821, 1193.
Respect : 1115.
Scriitor : 1 1 2 9 —1 1 3 1 .
Restrişte : 259.
Retragere : 1746. Scut : 908.
Secret: 1301.
Revoluţie : 1069, 1847, 1849,
1853, 1858, 1863. Vezi şi Sentiment : 628, 1899.
Bătălie socială şi naţională, Senzaţie: 483, 607, 672.
Mişcare socială. Serviabilitate : 1265.
Revoluţionar : 1855, 1857, Sete : 1212, 1261.
1864, 1866. S fat: 873, 907.
Sfetnic : 743.
Rezistenţă : 1022.
Sfială: 1758, 1807.
Risc: 266, 883, 1191, 1 1 1 9 — Sfîrşit : 732.
1568, 1767, 1773, 1851, Siguranţă : 860, 1314, 1424.
1857, 1932, 1941—1943. Sinceritate : 93, 170, 1012,
Rival : 1200. 1382. Vezi şi Loialitate.
Rivalitate : 948. Singurătate : 34, 620.
Rîs : 120, 418, 419. Sinucidere : 664.
Rîvnă : 888. Slab : 748.
Slăbiciune : 586. Vezi şi Mo Stea : 295.

liciune. Steag : 1797, 1798.
Slavă: 997, 1016,1087, 1130, Străjuire : 757. Vezi şi Pază.
1179, 1198, 1266, 1650, Strămoşi : 1264.
1726, 1728. Vezi şi Glorie, Succes : 49, 903, 1136, 1202,
Laudă. 1254.
Soartă: 71, 480, 1660, 1690. Suferinţă : 221, 591, 1142.
Societate : 1033. Suflet: 727, 831, 865, 866,
Socotinţă : 963. Vezi şi 970, 1000, 1815.
Chibzuinţă, Circumspecţie, Supărare : 1469. Vezi şi
Precauţie, Prevedere, Pru Tristeţe.
denţă. Superstiţie : 644.
Sofism : 471. Supravieţuire : 209.
Somn : 559, 697. Surîs : 491.
Şotie : 1084.
Surprindere : 693.
Spaimă: 434, 485, 525, 592,
733, 7 4 2 —743, 1751, 1843,
1881, 1935. Vezi şi Frică,
Groază.
Ş
Speranţă : 369, 467, 580, Şah : 1556.
785—790, 915, 1552, 1903.
Şoim : 1105.
Spionaj : 468.
Spirit: 1104. Şovăială : 888.
Spirit de sacrificiu : 1861, Ştiinţă: 264, 663, 951, 1122.
1862.
Spirit revoluţionar : 197. Vezi
şi Bătălie socială şi naţio T
nală, Mişcare socială, Revo
luţie. Talent: 164, 186, 1036, 1218.
Spiritualitate : 1078, 1079. Tăcere : 849, 1307.
Stăpînire : 1271. Tăinuire : 1167.
Stăruinţă : 93, 916. Vezi şi Tărie : 326. Vezi şi Forţă,
Perseverenţă. Putere.
IN D ICE TEM A TIC 331
Temeritate : 134, 166, 203. Umanitate : 1038.

Vezi şi Bărbăţie, Curaj. • Umbră : 653.
Temperament : 1642. Unitate:' 1038, 1039, 1046,
Teroare : 572. 1662.
Timid : 212, 945, 975. Ură : 558, 1553.
Tinereţe : 292, 884, 910,
1438, 1557, 1568, 1580.
Tipar : 975. V
Tiranie : 422, 833, 834.
Tortură : 426. Vezi şi Marti Valori : 979, 9S7.
riu. Vanitate : 266, 1224, 1 2 7 0 —
1 2 8 6 , 1642.
Tovarăş : 149, 549.
Trădare: 560, 645, 844, 1646, Variaţie : 1565.
1694. Văduvă : 1084.
Trădător : 1777. Vecin : 1506, 1520.
Tristeţe : 200. Vezi şi Supă Veselie : 144.
rare. Viaţă : 665, 671, 677, 678,
Trudă : 1140. • 686, 689—692, 703, 717,
Trup : 831, 970, 1247. 722, 723, 825, 847, 858,
Tulbure : 670 944, 9S0, 997, 1028—1030,
1067, 1091, 1102, 1108,
1562, 1563, 1692, 1821,
T 1827, 1923.
Ţară: 1001, 1083, 1092— Viaţă individuală : 1152.
1094, 1766, 1768. Viaţa de toate zilele : 1111,
Ţăran : 1824. 1112, 1114.
Viciu: 573, 739, 7 4 6 — 7 1 1 ,
1402.
U
Viclenie : 747.
Ucidere : 1765, 1770, 1825. Victorie: 1702, 1810, 1843.
Uitare : 1005. Vezi şi Izbînda.
Uliţă : 89. Viitor : 1465.
332 INDUCE TEM ATIC
Vindecare : 502, 646. Vîrtej : 630.

Vinovat : 561. Voinic: 286, 520, 1561,
Virtute : 19, 131, 178, 190, 1569— 1596, 1721, 1869.
262, 867, 1158, 1170, 1205, Voinicie : 1758, 1783.
1290, 1330, 1402, 1642. Voinţă : 889, 1034.
Vis : 345, 647, 1888. Voios : 202.
Visare : 1080. Vorbă : 930, 1416, 1422, 1441,
Viteaz: 99, 632, 812, 1011, 1444, 1451, 1462, 1464,
1027, 1090, 1103, 1265, 1471, 1504, 1517, 1551.
1598, 1599, 1601, 1 6 0 3 — Vrăjmaş : 1714. Vezi şi Co
1665, 1705--1707, 1742, tropitor, Duşman, Inamic.
1774, 1800, 1845. Vezi şi Vremuri : 1632.
Brav.
Vitejie : 1090, 1398, 1590, Z
1597, 1600, 1602, 1 1 6 6 —
1 7 0 2 , 1734, 1736, 1768, Zbor : 1468.
1804--1806, 1813. Vezi şi Zei : 562, 616.
Bravură. Zgîrcenie : 1403.
Vîrstă : 1635. Zîmbet: 736
CUPRINS
Prefaţă . VII
Notă asupra e d i ţ i e i ................................... XII
I _ CURAJ—FRICA, LAŞITATE
Ce este curajul ? 2
Adevăratul c u r a j ................................................. 5
Curaj (Curajos) .................................................. 7
Descurajare, D e z n ă d e j d e .................................... 29
Curajul se educă .................................................... 32
Curaj — în d r ă z n e a lă ................................................... 35
Curaj — P r u d e n ţă ............................................. 35
Curaj — R a ţiu n e ................................................... 37
Curaj — Ş tiin ţă ............................................................ 38
Nu e curaj (C u r a jo s )............................................... 39
Nu mai are de ce se teme . . - ........................... 42
Nu te teme ! 42
Cine nu se t e m e ......................................................... 49-
Se teme ...................................................................... 49
Să te temi ! ...................................................................... 57
334 'CUPRINS
Cînd eşti t e m u t ......................................................... 60

Ce este mai de t e m u t ? ............................................... 61
Ce este frica ? (Teama, S p a im a ) ...........................61
Frică ( F r ic o s ) ............................................................... 62
Frica de m o a r t e ......................................................... 79
Frica de v i a ţ ă ........................................................... 89
G r o a z ă .......................................................................... 90
M i ş e l i e .......................................................................... 91
S p a i m ă .......................................................................... 92
Frica generează v ic ii...................................................92
...Dar are şi rol p o z i t i v .........................................93
Totuşi, nu educaţi prinfrică ! ................................... 94
Frică — C u r a j .............................................................. 95
Frică — Raţiune ......................................................... 97
Frică — S p e r a n ţă ......................................................... 97
Ce este laşitatea ? ..........................................................98
Laşitate ( L a ş ) ...............................................................99
Laşitate — Curaj / ...................................................106
Laşitate — Tărie de c a r a c te r ................................... 107
II — CUTEZANŢA, ÎNDRĂZNEALĂ
Ce este cutezanţa (Cutezătorul), îndrăzneala? .108

Cutezanţă (C u te z ă to r )............................................. 109
Cutezanţă — P ersev eren ţă ........................................ 112
Cutezanţă — Şovăială ..............................................112
îndrăzneală (îndrăzneţ) .........................................112
Cine nu în drăzn eşte...................................................121
îndrăzneşte ! ..................................................................121
îndrăzneală — C h ib z u in ţă ........................................ 122
îndrăzneală — F r i c ă ...................................................122
C U P R IN S 335
îndrăzneală — L a ş it a t e ......................................... 1 i
îndrăzneală — P a s i u n e .......................... . . 124
îndrăzneală — P ru d en ţă..................................... . 124
îndrăzneală — T im id it a t e .........................................124
III — EROISM
Ce este eroismul (Eroul) ? ........................................ 125

Eroism (Erou) . . .................................................... 127
„Eroi au fost, eroi sînt încă...“ .............................. 141
Dar... „Noi toţi o a m e n ii..." ................................... 146
...Oamenii de litere duc faima eroilor peste
v e a c u r i ..................................................................149
...Uneori, ei stimulează lupta pentru libertate
naţională şi socială, în focul căreia se fău
resc e r o i ..................................................................151
IV — GLORIE
Ce este gloria ? .............................................................152

Glorie ( G l o r i o s ) ........................................................155
Setea de g lo r ie .............................................................170
Calea spre g l o r i e ........................................................171
Glorie deşartă, v a n ita te............................................. 173
336 ‘C U P R IN S
V -7- PRUDENŢA, PRECAUŢIE,

PREVEDERE — IMPRUDENŢA, RISC
Ce este prudenţa, prevederea ? .............................. 177

Prudenţă (Prudent), Prevedere (Prevăzător) . . 178
Fii prudent ! 192
Imprudenţă, Neprevedere . .................................... 199
R i s c ..............................................................................203
VI — VOINIC, VITEAZ
V o in ic ............................................................................205
Ce este vitejia (Viteazul) ? ...................................207
Vitejie ( V i t e a z ) ......................................................... 208
Vitejie — C u r a j ......................................................... 215
Vitejie — C u t e z a n ţ ă .................................................. 215
Vitejie — D rep ta te....................................................... 216
Vitejie — F r i c ă .............................................................216
Vitejie — L a ş ita t e ....................................................... 217
Vitejie — Prudenţă .................................................. 220
VII — Apărarea patriei şi lupta împotriva ex

ploatării — pietre de încercare a cu
rajului şi a celorlalte virtuţi morale
Război (Luptă) ....................................................... 221

A r m ă ............................................................................230
Armată ( O s t a ş i ) ....................................................... 232
C U P R IN S
Comandant ..............................................................237
Revoluţie (R e v o lu ţio n a r)....................................241
...Dar şi dragostea................................................... 245
' Unele conduite — simbol al curajului •— rămase
celebre ............................................................. 255
N o te ............................................................. 25 S
B ib lio g r a fie I ..............................................263
B ib lio g r a fie 1 1 ..............................................267
I n d ic e d e a u t o r i .........................................289
I n d ic e t e m a t i c ..............................................317
L ector : MARIUN GHEORGHE
T ehnoredactor : MARIANA ŞTEFAN
B u n d e tip a r : 6.X I .1982. A p ă r u t 1982.

C o m a n d a n r . 1491. C o li d e tip a r 11.
T iparul executat sub com anda nr. 228

la în tre p rin d ere a poligrafică Iaşi
Str. 7 Noiembrie nr. 49.
Au mai apărut:
M U N C A REFLECTATĂ
IN PROVERBELE LUMII
PROVERBE Şl CUGETĂRI
DESPRE DRAGOSTE
PROVERBELE LUMII
DESPRE CALITĂŢI
Şl DEFECTE
PROVERBE Şl CUGETĂRI
DESPRE EDUCAŢIE
Lei 10.50

Curajul in Proverbele Si Cugetarile Lumii PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curajul in Proverbele Si Cugetarile Lumii PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURAJUL

în proverbele şi cugetările lumii

„Ce este om ul! ce slab, ce blînd, ce sfios! Ce viteaz,

urmă, care ar da mai mult pitoresc personalităţii sale,

înalţă conştiinţa sa, îndîrjirea unei datorii, un ideal de

atunci cînd se sprijină pe ceea ce îi este propriu şi

In culegere, ne-am oprit la două dintre ele care ni

Ordonarea materialului în culegere s-a făcut după trei criterii.

întrucît au fost consultate şi scrieri intermediare : antologii de

Curajul e vederea peste propria fiinţă

1 — Curajul este lumina nenorocirii.

3 — Păstrarea în toate împrejurările a părerii juste şi

4 — Curajul nu este fermitate nesăbuită, nici dorinţă

5 — Curajul este începutul biruinţei.

6 — Curaj înseamnă să fii îndrăzneţ în acele lucruri,

7 — Curajul [...] nu este o virtute, ci o trăsătură

8 — N u înseamnă [...] să fii curajos acţionînd ca şi

9 — Curajul constă în a fi la înălţimea problemei care

10 — Curajul nu este altceva decît încrederea în pro­

11 — Curajul este lupta cu frica, stăpînirea fricii — nu

12 — Curaj înseamnă a-ţi alege o meserie şi a o face

14 — Curajul e reacţiunea inteligentă faţă de natura

15 — (Surajul este forţa sufletească, însufleţirea, avîn-

16 — Curajul nu-i doar altceva decît o dispoziţie, în

17 — Ge înseamnă să ai curaj ? Ţi-e frică şi totuşi

18 — Curajul este capacitatea omului de a înfrunta

19 — Curajul nu e un dar al naturii, ci o virtute ds-

20 — Curajul e un rezultat, nu un dat.

21 — Adesea curaj înseamnă răbdare. Chiar şi în

Curajul adevărat este una din însu­

22 — Prevederea e adevăratul curaj.

23 — Adevăratul curaj constă în a face fără martori

24 — Adevăratul curaj găseşte întotdeauna o ieşire.

25 — E ştiut că unii oameni nu au deloc — sau nu

dintre aceşti eroi liniştiţi faţă cu cel mai fanfaron din

26 — Să se afle că adevăratul curaj nu constă în

27 — Viaţa aparţine Patriei, şi nu bravura ci curajul

28 — Adevăratul curaj rezultă din voinţa omului stă-

30 —- Adevăratul curaj înseamnă să fii curajos tocmai

31 — Adevăratul curaj este p asiv : indiferenţa faţă

Unui om plin de curaj nimic nu-i este

32 — Cel curajos este apărat de curajul său.

36 — Omul bun este întotdeauna curajos ; cel curajos

38 — Are destul curaj, dar îi lipseşte forţa.

50 — Cine n-are curaj trebuie să aibă picioare bune.

51 — Norocul însoţeşte curajul.

52 — A-şi lua inima în dinţi.

61 — Curajul ia cu asalt cetăţile.

64 — în faţa încurcăturilor, singurul leac e curajul

67 — Cel care nu e abătut în restrişte, cel care nu se

doaba celor trei lum i6.

69 — Fără curaj nu se trece peste nici o nenorocire

72 — Sufletul mi-i curajos, căci am îndurat multe

73 — în suflet de hidalg/ bărbăţia, ca să crească,/

74 — Acela care iubeşte studiul, va obţine conştiinţa

75 — Norocul nu ajută pe cei fără curaj.

76 — Bărbăţia micşorează loviturile soartei.

78 — E mai nesocotit curajul de care dau dovadă cei

79 — Astfel se ajunge la stele 7.

80 — Dacă s-ar prăbuşi cerul în bucăţi, ruinele l-ar

82 — Norocul însoţeşte curajul.

83 — Nici durerea şi nici rana unui bărbat nu trebuie

84 — Faima şi amintirea tatălui [...] îmi inspiră pu­

10 — Curajul nu este altceva decît încrederea în pro

Curajul adevărat este una din însu

84 — Faima şi amintirea tatălui [...] îmi inspiră pu

96 — Fără curaj, nici un om nu poate ţine cu stator

97 — Pentru un om liber fuga la timp şi lupta dove

110 — Curajul şi modestia sînt virtuţile cele mai ne

118 •— Pe lîngă inteligenţă, curajul este o calitate esen

119 — Omul se îngrozeşte uneori de nişte năluci. Pen

metrului care acordă importanţă diagramelor sale, nea

142 — Durerea sufletului care stă ferm în faţa greu

145 ■ — Fără curaj, omul chibzuit şi cu voinţă nu reu

155 — Există o vîrstă în viaţă, cînd trebuie să ai cura

168 — Curajul naiv al unui om cu convingeri de ne

170 — Toţi oamenii cu adevărat mari au ca primă vir

174 — A fi curajos înseamnă a alege dintre diferite al