Teleucă Alexandru-Bogdan, Rezidenţiat Lab.

farmaceutic, Modul Controlul medicamentului

Determinarea impurităţilor chimice - fosfaţi, potasiu, nitraţi,

sulfaţi, zinc, fer, metale grele

1. Determinarea impurităţilor chimice – fosfaţi : procedeul limita admisă

Principiul metodei : Ionul fosfat formează cu molibdatul de amoniu, în mediu de acid nitric,
în funcţie de concentraţie, o palescenţă, tulbureală sau un precipitat galben de fosfomolibdat
de amoniu, solubil în amoniac, practic insolubil în acid nitric

H3PO4 + 12(NH4)2MoO4 + 21HNO3 → (NH4)3H4[P(Mo2O7)6] + 10H2O + 21NH4NO3

Reactiv principal : fosfomolibdat de amoniu

Reactiv secundar : acid nitric

Soluţia-etalon de ion fosfat : 0.1433g dihidrogenofosfat de potasiu în 1000ml soluţie. Soluţia

etalon conţine 0.1mg PO43-/ml. (soluţia etalon este 1%).

Soluţia de bază : Nu avem soluţie de bază

Mod de lucru : 100 ml soluţie preparată + 4 ml molibdat de amoniu→ agitare → se adaugă

0,1 ml clorură stanoasă.

Dacă soluţia de analizat prezintă o coloraţie, aceasta nu trebuie să fie mai intensă decât cea a
soluţiei etalon.

2. Determinarea impurităţilor chimice – potasiu : procedeul limită admisă

Mod de lucru : La 10 ml de soluţie prevăzută se adaugă 2 ml dintr-o soluţie proaspăt

preparată de tetrafenilborat de sodiu R 10g/l.

Se prepară soluţia de referinţă în aceleaşi condiţii, utilizând un amestec format din 5 ml soluţe
de 20 ppm potasiu (K) R şi 5 ml apă R.

Dacă după 5 minute soluţia de analizat prezintă o opalescenţă, aceasta nu trebuie săfie mai
intensă decât cea a soluţiei de referinţă.

3. Determinarea impurităţilor chimice – sulfaţi : procedeul limită admisă

Principiul metodei: Ionul sulfat formează cu sărurile de bariu, în funcţie de concentraţie, o

tulbureală sau un precipitat alb de sulfat de bariu, practic insolubil în acid clorhidric.

SO42- + BaCl2 → BaSO4 + 2Cl-

Reactiv principal : Clorura de bariu (250 g / L)

Reactiv secundar : Acid clorhidric

Soluţia-etalon de ion sulfat : 10 ml soluţie de bază (0,1814 g sulfat de potasiu îm 1000ml

soluţie) se diluează cu apă la 100 ml, într-un balon cotat. Soluţia etalon conţine 0,01 mg
SO42- /ml (soluţie 0,1 %).

Soluţia de bază : 0,1814 g sulfat de potasiu în 1000ml soluţie

Mod de lucru : 3 ml clorură de bariu + 4,5 ml soluţie 10 ppm sulfaţi → agitare → repaus 1
min. → 2,5 ml din soluţa preparată + 15 ml soluţie de analizat + 0,5 ml acid acetic R.

Dacă după 5 min. dacă soluţia de analizat prezintă o opalescenţă, aceasta nu trebuie să fie mai
intensă decât cea a soluţiei de referinţă.

4. Determinarea impurităţilor chimice – nitraţi : procedeul limită admisă

Principiul metodei : Ionul nitrat formează cu acidul sulfosalicilic un nitroderivat colorat în

galben; intensitatea coloraţei variază îfuncţe de concentraţie.
COOH COOH COOH

OH OH OH
+HNO3 +2NH3
HSSO4
SO3H SO3H NO2 SO3NH4 NO2

Reactiv principal : Acidul sulfosalicilic

Reactiv secundar : Acid sulfuric R

Soluţia-etalon de ion nitrat : 0.1648 g nitrat de potasiu în 1000 ml soluţie. Soluţia-etalon

conţine 0,1mg NO3- / ml ( soluţie 1 %)

Soluţia de bază : Nu avem soluţie de bază

Mod de lucru : Într-un balon cotat de 50 ml : proba + 5 ml acid sulfosalicilic în acid sulfuric
(R) → repaus 10 min. → completare cu apă la 50 ml → la 10 ml soluţie se adaugă 20 ml apă
şi 20 ml amoniac concentrat (R).

Se iau 10 ml din soluţia-etalon, se adaugă 20 ml apă şi 20 ml amoniac concentrat (R).

Soluţiile se compară. Soluţia de analizat nu trebuie să se coloreze în galben mai intens decât
proba etalon.

5. Determinarea impurităţilor chimice – zinc : procedeul limită admisă

Principiul metodei : Ionul zinc formează cu hexacianoferatul (II) de potasiu, în funcţie de

concentraţie, o tulbureală sau un precipitat alb, practic insolubil în acizi diluaţi.

3Zn2+ + 2K4[Fe(CN)6] → Zn3K2[Fe(CN)6]2 + 6K+

Reactiv principal : hexacianoferat (II) de potasiu 50 g/L

Reactiv secundar : Acid clorhidric 100 g/L

Soluţia de bază : 0,4398 g sulfat de zinc (R) se dizolvă în 100 ml apăşi se completează cu
acelaşi solvent la 1000 ml, într-un balon cotat.

Soluţia etalon de ion de zinc : 10 ml soluţie de bază se diluează cu apă la 100 ml, într-un
balon cotat. Soluţia etalon conţine 0,01mg Zn2+/ml, şi se prepară la nevoie. (soluţie 0,1%)

Mod de lucru : 10 ml soluţie de analizat, se neutralizează, dacă este necesar, cu acid clorhidric
100 g/l (R) sau cu amoniac 100 g/l (R).

În paralel, se pregăteşte proba etalon

În ambele eprubete se adaugă 2 ml acid clorhidric 100 g/l (R), 0,3 ml hexacianoferat (II) de
potasiu 50 g/l (R), se agită şi se compară după 10 min.

Soluţia de analizat nu trebuie să prezinte o tulbureală mai intensă decâ tulbureala probei
etalon.

Caz aparte : La substanţele care conţin fer ca impuritate, soluţia de analizat se încălzeşte la
fierbere, se alcalinizează cu amoniac 100 g/l (R), până la reacţie slab alcalină şi se filtrează. În
soluţia filtrată se determină zincul conform prevederilor anterioare.

6. Determinarea impurităţilor chimice – fer : procedeul limită admisă

Principiul metodei : Ionul fer trivalent formează cu hexacianoferatul (II) de potasiu un

complex. În funcţie de concentraţie apare o coloraţie albastră sau se formează un precipitat
albastru.

4Fe3+ + 3K4[Fe(CN)6] → Fe4[Fe(CN)6]3 + 12K+

Reactiv principal : hexacianoferat (II) de potasiu 50 g/L

Reactiv secundar : Acid clorhidric 100 g/L

Soluţia de bază : 0.8635 g sulfat de amoniu-fer (III) (Sare Mohr) în 1000 ml soluţie (apă)

Soluţia etalon de ion fer : 10 ml soluţie de bază se diluează cu apă la 100 ml, într-un balon
cotat. Soluţia etalon conţine 0,01mg Fe3+/ml, şi se prepară la nevoie. (soluţie 0,1%)

Mod de lucru : Se dizolvă cantitatea prevăzută din substanţa de analizat în apă R şi se

completează la 10 ml cu acelaşi solvent sau se utilizează 10 ml din soluţia prevăzută. Se
adaugă 2 ml soluţie acid citric R 200 g/l şi 0,1 ml acid tioglicolic R. Se amestecă, se
alcalinizează cu amoniac R şi completează la 20 ml cu apă R.

Dacă după 5 min. soluţia de analizat prezintă o coloraţe roz, aceasta nu trebuie săie mai
intensă decât cea a soluţiei de referinţă.

3
 7. Determinarea impurităţilor chimice – metale grele : procedeul limită admisă

Prin tehnica de lucru aplicată la anliza ionilor de metale grele ca impurităţi se decelează
numai ionii metalelor grele care precipită sub formă de sulfuri în mediu acid, iar limita admisă
se apreciază prin comparare cu o soluţie-etalon de ion plumb.

Principiul metodei : Ionul plumb formează cu sulfura de sodiu, în funcţie de concentraţie, o

coloraţie brună sau un precipitat negru.

Pb2+ + Na2S → PbS + 2Na+

Reactiv principal : Sulfura se sodiu (R)

Reactiv secundar : Acid acetic 300 g/L, formaldehidă (R)

Soluţia de bază : 0,1599 g nitrat de plumb (II) (R) în 100 ml soluţe (apă), se adaugă 1 ml acid
acetic 300 g/l şi se completează apă la 1000 ml.

Soluţia-etalon de ion plumb : 1,0 ml soluţe de bază se diluează cu apă la 100 ml, într-un balon
cotat. Soluţa etalon conţine 0,001 mg Pb2+ /ml (Soluţie 0,01 %)

Mod de lucru : 10 ml soluţie de analizat → neutralizare cu acid acetic 300 g/l sau cu
hidroxid de sodiu 100g/l. În paralel se pregăteşte proba etalon. În ambele eprubete se adaugă 1
ml acid acetic 300 g/l, 0,05 ml formaldehidă (R), 0,1 ml sulfură de sodiu soluţie → agitare →
comparare după 1 min. privind stratul de lichid de jos în sus pe fond alb.

Soluţia de analizat nu trebuie să prezinte o coloraţie mai intensă decât cea a probei etalon.

Caz aparte : La substanţele care conţin mai mult de 0,05% fer ca impuritate, soluţia de
analizat se încălzeşte la fierbere, se alcalinizează cu amoniac 100 g/l şi se filtrează.

Controlul limitelor pentru impurităţi : metale grele prin diferite metode

PROCEDEUL A

Soluţia de analizat: 12 ml soluţie apoasă prevăzută din substanţa de analizat.

Soluţia-etalon de ion plumb : 1,0 ml soluţe de bază se diluează cu apă la 100 ml, într-un balon
cotat. Soluţa etalon conţine 0,001 mg Pb2+ /ml (Soluţie 0,01 %)

Soluţia martor : Un amestec de 10 ml apă R şi 2 ml din soluţia apoasă prevăzută din

substanţa de analizat.

Mod de lucru : La fiecare soluţie se adaugă 2 ml soluţie tampon pH 3,5 R şi se amestecă. Se

adaugă 1,2 ml reactiv tioacetamidă R şi se amestecă imediat. Se examinează soluţiile după 2
min.

Substanţa de analizat corespunde determinăii, dacă orice coloraţie brună din soluţia de
analizat nu este mai intensă decât cea a soluţiei de referinţă.
Caz aparte : La substanţele care conţin mai mult de 0,05% fer ca impuritate, soluţia de
analizat se încălzeşte la fierbere, se alcalinizează cu amoniac 100 g/l şi se filtrează.

PROCEDEUL B

Soluţia de analizat : 12 ml de soluţie prevăzută din substanţa de analizat, obţinută utilizând

un solvent organic cu un conţinut procentual minim de apă ( de exemplu dioxan cu 15 % apă
sau acetonă cu 15 % apă ).

Soluţia de referinţă : Un amestec de 10 ml soluţie de 1 ppm de plumb (Pb) sau soluţe de 2

ppm de plumb (Pb), după cum este prevăzut şi 2 ml din soluţia prevăzută din substanţa de
analizat în solventul organic. Se prepară o soluţie de 1 ppm de plumb (Pb) sau 2 ppm de
plumb (Pb), prin diluarea soluţiei de 100 ppm de plumb (Pb) R cu solventul utilizat pentru
substanţa de analizat.

Soluţia martor : Un amestec de 10 ml din solventul utilizat pentru substanţa de analizat şi 2

ml din soluţia prevăzută din substanţa de analizat în solvent organic.

Mod de lucru : La fiecare soluţie se adaugă 2 ml soluţie tampon pH 3,5 R. Se amestecă şi se

adaugă 1,2 ml reactiv tioacetamidă R. Se amestecă imediat. Se examinează soluţiile după 2
min.

Substanţa de analizat corespunde determinării, dacă orice coloraţie brună din soluţa de
analizat nu este mai intensă decât cea a soluţiei de referinţă.

Caz aparte : La substanţele care conţin mai mult de 0,05% fer ca impuritate, soluţia de
analizat se încălzeşte la fierbere, se alcalinizează cu amoniac 100 g/l şi se filtrează.

PROCEDEUL C

Soluţia de analizat : Într-un creuzet de cuarţ, maxim 2 g din substanţa de analizat şi 4 ml

soluţie sulfat de magneziu R 250 g/l în acid sulfuric diluat R → Se amestecă cu ajutorul unei
baghete → Se încălzeşte cu precauţie → Dacă amestecul este lichid, se evaporă uşor pe baia
de apă până se obţne un reziduu uscat → Se încălzeşte progresiv până la calcinare, până se
obţine un reziduu de culoare albă sau gri deschis ( temperatură ≤ 800 O C) → răcire →
umectare cu acid sulfuric diluat R → evaporare, calcinare, răcire (calcinare max. 2 h )→ Se
reia reziduul de două ori, cu câte 5 ml acid clorhidric diluat R → Se adaugă 0,1 ml soluţie de
fenoftaleină R, amoniac concentrat R până la obţinerea coloraţiei roz → răcire → adăugare
acid acetic glacial R până la dispariţia culorii, apoi 0,5 ml în exces.

Dacă este necesar se filtrează şi se spală filtrul → Se completează la 20 ml cu apă R.

Soluţia de referinţă : Se prepară după cum se descrie la soluţia de analizat, utilizând volumul
prevăzut de soluţie la 10 ppm de plumb (Pb) R, în locul substanţei de analizat. La 10 ml
soluţie obţinută se adaugă 2 ml soluţie de analizat.

Soluţia de control : Se prepară după cum se descrie la soluţia de analizat, adăugând la

substanţa de analizat volumul de soluţie de 10 ppm de plumb (Pb) R prevăzut pentru

5
prepararea soluţiei de referinţă. Se prelevează 10 ml din cei 20 ml obţinuţi şi se adaugă 2 ml
soluţ de analizat.

Soluţia martor : Un amestec format din 10 ml apă R şi 2 ml soluţie de analizat.

Mod de lucru : La 12 ml din fiecare soluţie se adaugă 2 ml soluţie tampon pH 3,5 R. Se

amestecă. Se adaugă 1,2 ml reactiv tioacetamidă R. Se amestecă imediat. Se examinează
soluţia după 2 min.

Substanţa de analizat corespunde determinării dacă orice coloraţie brună, din soluţia de
analizat nu este mai intensă decât cea a soluţiei de referinţă.

Caz aparte : La substanţele care conţin mai mult de 0,05% fer ca impuritate, soluţia de
analizat se încălzeşte la fierbere, se alcalinizează cu amoniac 100 g/l şi se filtrează.

PROCEDEUL D

Soluţia de analizat : Într-un creuzet de cuarţ substanţa de analizat prevăzută → amestecare cu

0,5 g oxid de magneziu R1 → calcinare la roşu, până se obţine o masă omogenă albă sau albă-
gri → Dacă, după 30 de min de calcinare amestecul rămâne colorat → răcire → amestecare şi
calcinare din nou → Se reia eventual operaţia → Se încălzeşte la 800 o C timp de aproximativ
1 h → Se reia reziduu de două ori, cu câte 5 ml acid clorhidric R1 şi de apă R → Se adaugă
0,1 ml soluţie de fenoftaleină R şi apoi amoniac concentrat R până la apariţia culorii roz → Se
răceşte, se adaugă acid acetic glacial R până la dispariţia culorii, apoi se adaugă 0,5 ml în
exces → Dacă este necesar se filtrează şi se spală filtrul → Se completează la 20 ml cu apă R.

Soluţia de referinţă : Se prepară după cum se descrie la soluţia de analizat, utilizând volumul
prevăzut de soluţie la 10 ppm de plumb (Pb) R, în locul substanţei de analizat şi se usucă în
etuvă la 100-105o C. La 10 ml soluţie obţinută se adaugă 2 ml soluţie de analizat.

Soluţia de control : Se prepară după cum se descrie la soluţia de analizat, adăugând la

substanţde analizat volumul de soluţie de 10 ppm de plumb (Pb) R prevăzut pentru prepararea
soluţiei de referinţă şe usucă în etuvă la 100-105o C. La 10 ml soluţie obţinută se adaugă 2 ml
soluţie de analizat.

Soluţia martor : Un amestec format din 10 ml apă R şi 2 ml soluţie de analizat.

Mod de lucru : La 12 ml din fiecare soluţie se adaugă 2 ml soluţie tampon pH 3,5 R. Se

amestecă. Se adaugă 1,2 ml reactiv tioacetamidă R. Se amestecă imediat. Se examinează
soluţia după 2 min.

Substanţa de analizat corespunde determinării dacă orice coloraţie brună, din soluţia de
analizat nu este mai intensă decât cea a soluţiei de referinţă.

Caz aparte : La substanţele care conţin mai mult de 0,05% fer ca impuritate, soluţia de
analizat se încălzeşte la fierbere, se alcalinizează cu amoniac 100 g/l şi se filtrează.

PROCEDEUL E
Soluţia de analizat : Se dizolvă cantitatea prevăzută din substanţa de analizat în 30 ml apă R
sau volumul prevăzut de soluţie.

Soluţia de referinţă : Dacă nu se prevede altfel, se diluează voumul prevăzut al soluţiei de 1

ppm plumb (Pb) R la acelaşi volum ca pentru soluţia de analizat.

Mod de lucru : Se pregăteşte aparatul de filtrare prin adaptarea corpului unei seringi de 50 ml,
fără piston, la un suport care conţine, pe o placă, o membrană filtrantă ( cu diametrul porilor
de 3 µm ) şi deasupra acesteia un prefiltru.

Se transferă soluţia de analizat în corpul seringii, se racordează pistonul, apoi se pune în

mişcare prin aplicarea unei presiuni constante, până când tot lichidul a fost filtrat.

Se deschide suportul şi se scoate prefiltrul; se verifică ca membrana filtrantă să nu rămână

contaminată cu impurităţi, dacă este contaminată se înlocuieşte aceasta cu altă membrană
filtrantă şi se repetă operaţ în aceleaşi condiţii.

La prefiltrat sau la volumul prevăzut de prefiltrat se adaugă 2 ml soluţie tampon pH 3,5 R. Se

amestecă. Se adaugă 1,2 ml reactiv tioacetamidă R. Se amestecă, se lasă în repaus timp de 10
min, se filtrează ca mai sus, inversându-se ordinea filtrelor, lichidul traversând membrana
filtrantă înaintea prefiltrului. Această filtrare trebuie efectuată lent şi uniform aplicând o
presiune moderată şi constantă pe pistonul de la seringă. După filtrarea completă, se deschide
suportul, se scoate membrana filtrantă şi se usucă pe hârtie de filtru.

În paralel, se tratează soluţia de referinţă în aceleaşi condiţii ca şi soluţia de analizat.

Coloraţia urmelor obţinute cu soluţia de analizat nu rebuie să fie mai intensă decât cea
obţinută cu soluţia de referinţă.

PROCEDEUL F

Soluţia de analizat : substanţa de analizat sau volumul prevăzut într-un balon cu gât lung de
100 ml pentru mineralizare → Se fixează balonul la un unghi de 45 o → Dacă substanţa de
analizat este solidă, se adaugă un volum suficient dintr-un amestec de 8 ml acid sulfuric R şi
10 ml acid nitric R, în aşa fel încât să umecteze complet substanţa → Dacă substanţa de
analizat este lichidă, se adaugă câţiva mililitrii dintr-un amestec de 8 ml acid sulfuric R şi 10
ml acid nitric R → Se încălzeşte uşor până la începutul reacţiei, apoi se adaugă porţiuni
suplimentare din acelaşi amestec de acizi, încălzind înainte de fiecare adaos, până ce volumul
total ajunge săfie egal cu 18 ml → Se creşte temperatura şi se aduce uşr la fierbere până ce
soluţia se închide la culoare → Se răceşte, se adaugă 2 ml de acid nitric R şi se încălzeşte din
nou până la închiderea culorii soluţiei → Se continuă operaţia de încălzire adăugând continuu
acid nitric R, până când culoarea soluţiei nu se mai închide, apoi se încălzeşte puternic până la
obţinerea unei degajări de vapori albi şi denşi → Se răceşte, adăugându-se cu precauţie 5 ml
de apă R, apoi se aduce uşor la fierbere până la obţinerea unor vapori albi şi denşi → Se
continuă încălzirea pentru a reduce volumul soluţiei la 2-3 ml → Se răceşte, adăugându-se cu
precauţie 5 ml de apă R şi se examinează culoarea soluţiei → Dacă soluţia este galbenă, se
adaugă cu precauţie 1 ml soluţe concentrată de peroxid de hidrogen R, apoi se evaporă din

7
nou pânăcând se obţine o degajare de vapori albi şi denşi şi se reduce volumul soluţiei la 2-3
ml → Dacă culoarea soluţiei este încă galbenă, se adaugă din nou 5 ml de apă R şi 1 ml soluţe
concentrată de peroxid de hidrogen R până la dispariţ culorii → Se răceşte, se diluează cu
precauţie cu apă şi se transferă soluţia într-un tub de 50 ml pentru compararea culorii şi se
spală, astfel încât sâ se obţină un volum total care nu depăşeşte 25 ml → Se ajustează pH-ul
soluţiei la 3,0-4,0 cu amoniac concentrat R, utilizând ca indicator extern o hârtie indicatoare
cu interval îngust de pH, apoi se completează la 40 ml cu apă R şi se amestecă → Se adaugă
2 ml soluţie tampon pH 3,5 R. Şi 1,2 ml reactiv tioacetamidă R. Se amestecă imediat. Se
completează la 50 ml cu apă R şi se amestecă.

Soluţia de referinţă : Se prepară simultan şi în aceleaşi condiţii ca soluţia de analizat,

utilizând volumul prevăzut de soluţie de 10 ppm de plumb (Pb) R.

Soluţia de control : Se prepară după cum se descrie la soluţia de analizat, adăugând la

substanţa de analizat volumul de soluţie de 10 ppm de plumb (Pb) R, prevăzut pentru
prepararea soluţiei de referinţă.

Soluţia martor : Se prepară după cum se descrie la soluţia de analizat omiţând substanţa de
analizat.

Mod de lucru : Se examinează soluţiile vertical pe fond alb. Dacă după 2 min soluţia de
anlizat prezintă o coloraţie brună, aceasta nu trebuie să fie mai intensă decâ cea a soluţiei de
referinţă.

Caz aparte : La substanţele care conţin mai mult de 0,05% fer ca impuritate, soluţia de
analizat se încălzeşte la fierbere, se alcalinizează cu amoniac 100 g/l şi se filtrează.

PROCEDEUL G

AVERTISMENT : când se utilizează recipiente pentru mineralizare la înaltă presiune este

important de urmat precauţiile de siguranţă şi insrucţiunile de operare date de producător.
Ciclurile de mineralizare trebuie să fie elaborate în funcţie de tipul de cuptor cu microunde
utilizat ( de exemplu, cuptoare cu microunde cu enrgie controlată, cuptoare cu microunde cu
temperatură controlată sau cuptoare cu presiune înaltă). Ciclul trebuie să fie în conformitate
cu instrucţiunile producătorului. Ciclul de mineralizare este corespunzător dacă se obţine o
soluţie limpede.

Soluţa de analizat : substanţa de anlizat (maxim 0,5 g) într-un vas curat → Se adaugă succesiv
2,7 ml acid sulfuric R, 3,3 ml acid nitric R şi 2,0 ml soluţie concentrată de peroxid de
hidrogen R, utilizând un agitator magnetic → După fiecare adăugare de reactiv se lasă să
reacţioneze substanţa înainte de a adăuga următorul reactiv → Se introduce amestecul într-un
recipient pentru mineralizare sub presiune înaltă (fluoropolimer sau sticlă de cuarţ).

Soluţia de referinţă : Se prepară după cum se descrie la soluţia de analizat, utilizând volumul
prevăzut de soluţie de 10 ppm de plumb (Pb) R, în locul substanţei de analizat.
Soluţia de control : Se prepară după cum se descrie la soluţia de analizat, adăugând la
substanţa de analizat volumul de soluţie de 10 ppm de plumb (Pb) R, prevăzut pentru
prepararea soluţiei de referinţă.

Soluţia martor : Se prepară după cum se descrie la soluţia de analizat omiţând substanţa de
analizat.

Mod de lucru : Se închid recipientele şi se introduc într-un cuptor cu microunde de laborator

→ Se mineralizează utilizâd o succesiune de 2 programe separate corespunzătoare → Se
elaborează programele în mai multe etape pentru a controla reacţia, pentru a urmări presiunea,
temperatura sau energia, în funcţie de tipul de cuptor cu microunde disponibil → După
primul program se lasă să se răcească recipientele îainte de utilizarea lor → Se adaugă în
fiecare recipient 2,0 ml soluţie concentrată de peroxid de hidrogen R şi se mineralizează
utilizând al doilea program → După cel de-al doilea program se lasă să se răcească
recipientele înainte de utilizarea lor → Dacă este necesar, pentru a se obţine o soluţie limpede,
se repetă adăugarea de soluţie concentrată de peroxid de hidrogen R şi cel de-al doilea
program de mineralizare → Se răceşte, se diluează cu precauţie, cu apă R şi se transferă
soluţia îtr-un balon şi se spală, astfel încât să se obţină un volum total ce nu depăşeşte 25 ml.

Se utilizează ca indicator extern o hârtie indicatoare cu interval îngust de pH, se ajustează pH-
ul soluţiei la 3,0-4,0 cu amoniac concentrat R1 → Pentru a evita încălzirea soluţiilor se
utilizează o baie cu gheaţă şi un agitator magnetic → Se completează la 40 ml cu apă R şi se
amestecă → Se adaugă 2 ml soluţie tampon pH 3,5 R şi 1,2 ml reactiv tioacetamidă R → Se
amestecă imediat → Se completează la 50 ml cu apă R se amestecă şi se lasă în repaus timp
de 2 min.

Se filtrează soluţiile printr-un filtru cu membrană (cu diametrul porilor de 3 µm, fără
prefiltru). Se filtrează lent şi uniform prin apăsarea moderată şi constantă a pistonului. Se
compară urmele obţinute pe filtru cu diferitele soluţii.

Se examinează urmele prezente pe filtre. Coloraţia brună a urmelor obţinute cu soluţia de

analizat nu trebuie să fie mai intensă, decât cea a urmelor obţinute pe filtre cu diferitele
soluţii.