E TIMPUL OAMENILOR INCHISI..

Student: Bitire Angelica-Diana

Facultatea: Sociologie si Asistenta sociala

Specializare: Devianta si Criminalitate,grupa 1.

„Timpul ar prostul obicei de a fi ireversibil”

(Octavian Paler)

Omul alearga...Omul plin de ambitii ,nerabdator, alearga...Desigur,facem parte dintr-o

civilizatie nerabdatoare...Iar marea ambitie a omului a fost inca din cele mai vechi timpuri sa
infrunte timpul...

Se inventeaza roboti,tehnologia este abundata de inventii pline de sarguinta pentru a

cutremura din temelii societatea si desigur,pentru a scurta din timp.Se alearga dupa teluri
care,odata atinse ,sunt abandonate si fondeaza temelia altora.

Goana dupa timp-crede Raymond Melka- nu ne mai permite sa traim clipele,sa traim orele,sa
traim intervalele cu care ne-a obisnuit istoria.

Pentru unii insa,timpul se opreste Pentru persoanele institutionalizate ,timpul are

rabdare,pentru ceilalti nu.Voi incerca sa analizez problema timpului pentru persoanele aflate
in inchisori.De ce am separat cele doua lumi?Pentru ca inevitabil,societatea
separa.Spatializarea tertiara ,metoda de a separa intre actele licite si cele ilicite au reusit fara
sa vrea (sau poate chiar au vrut) sa imparta oamenii in normali si anormali.Dupa Foucault,
anormalul este impartit in 3:monstrul uman,individul cu devieri de corectat si
masturbatorul.Voi aborda individul cu devieri de corectat.Campul de aparitie a acestuia il
reprezinta: familia,scoala,cartierul,strada etc.Rata acestuia de aparitie este din ce in ce mai
ridicata , devine aproape un fenomen curent daca stam sa ne uitam la toate stirile ce apar pe
seama acestuia.

„O singura clipa poate schimba totul”

(Heirich Otto Wieland)

Fiecare dintre noi are dreptul la o parere.Sunt de parare ca exista doar cateva elemente care
fac diferenta intre noi si persoanele institutionalizate si anume: mediul in care s-au nascut si
dezvoltat si mai presus de asta, stapanirea de sine.In urmatoarele randuri le voi explica pe
amandoua. Asadar,mediul in care s-au nascut si dezvoltat reprezinta fara indoiala,grupul
primar si secundar in care personalitatea acestora a prins contur.Ei isi constituie in mod
continuu o identitate sociala ce isi are radacinile in cele doua grupuri.
Stapanirea de sine reprezinta subordonarea instinctelor.Avand o nuanta de religiozitate,a fi
stapan pe sine inseamna: „sa taci cand iti vine sa strigi,sa canti cand iti vine sa plangi,sa
accepti sa fii nedreptatit cand ceri dreptate,sa accepti o palma atunci cand iti vine sa lovesti,sa
stai cand iti vine sa fugi.Facand asa,enervezi pe cel rau si faci bucurie lui
Dumnezeu”.Desigur,exista putina exagerare in afirmatiile de mai inainte,intrucat exista foarte
putine persoane care ar putea sa faca acele lucruri. Revenind,instinctele animalice se rasfrang
in fiecare dintre noi..Cand ne este amenintat teritoriul,ceea ce ne apartine,cand cineva
atenteaza la puterea pe care o detinem s.a.m.d uitam de zambete si ne invaluim in contra-atac.

Timpul invaluie totul...Individul cu devieri de corectat a fost si este marcat de timp.Acesta

exista inca din cele mai vechi tablouri ,iar in zilele noastre clipa care te trimite in penitenciar
este hotaratoare pentru ceea ce iti doresti in viitor si mai mult,pentru psihicul tau.Iata ca, intr-
adevar ,o clipa poate schimba totul.Iar martorii vii ai acestei afirmatii sunt institutionalizatii.

„Timpul,aceasta veche balanta de aur care judeca si plateste”

(Victor Hugo)

Da,timpul judeca si plateste.Pentru o clipa ,statul si timpul te taxeaza.Intri intr-o lume in care
viata individului se dezagregreaza treptat iar raporturile de putere te ingenuncheaza.O lume in
care intimitatea este un cuvant acoperit de negura si unde intimitatea colectiva calca in
picioare eul. Pe drumul inspre inchisoare ,pentru individul cu devieri de corectat,timpul nu are
rabdare.Imaginile de pe drum trec repede.El intra intr-un teritoriu necunoscut pentru el in acel
moment,pentru ca toate tehnicile si investitiile familiale si familiare de dresaj a acestuia au dat
gres.Pozitionarea inchisorii nu il macina pe individ,pentru ca stie ca intra untr-un loc unde
zidurile inalte delimiteaza .Inca nu este constient inainte sa intre acolo, ce delimiteaza
zidurile.Desi inconstienta este pregnanta,il supun .Nu stie ca, pentru ca identitatea acestuia sa
fie strivita,este necesar ca oprelistea dintre societate si individ sa fie cat mai mare.Face pasi
directionati spre ziduri si grilaje.Da,pentru o clipa.

„Zilele sunt egale pentru un ceasornic ,dar nu pentru un om”

(Marcel Proust)

Ziua in care a intrat in inchisoare ramane intiparita in minte.Inceputul pune de fiecare data
probleme.
„Pot sa spun ca la inceput,a fost foarte greu.Nu eram invatat,trebuie sa te-nveti,nu?Deci nu stii
mersul lucrurilor,care sunt regulile.Nu regulile interioare ale puscariei.Alea nu-s asa
importante.Regulile dintre hoti.Ca exista un regulament al puscariei si hotii au un regulament
al lor.”Iata o lume in lume...

In momentul in care dai ochii cu oameni necunoscuti,cu care esti fortat sa convietuiesti pentru
mult timp,impotriva vointei tale,simturile ti se ascut.Clipele de atunci sunt valorificate pentru
a asimila cat mai multe informatii.Timpul incepe sa isi incetineasca scurgerea...

„Timpul este ceva pe care omul incearca mereu sa il omoare,dar care sfarseste prin a-l omori
pe om”

(Herbert Spencer)

Incet,timpul il omoara psihic pe individul cu devieri de corectat.Confruntandu-se cu

imposibilitatea de reactie,cu singuratatea intr-o camera indesata cu oameni,cu gandurile si
permanenta nesiguranta langa ceilalti detinuti, incepe sa se gandeasca daca se poate sau nu
integra.Cartea de vizita acolo ,in jurul lui,o reprezinta ,cantitatea de infractiuni savarsite.Se
trezeste intr-o institutie incompatibila cu institutia familie si cu structura sociala bazata pe
munca platita.Timpul si banii au alta valoare.Ziua,detinutul se agata de lucruri marunte ,si
noaptea inainte de culcare ,se lupta cu clipele apuse.Noaptea este sursa infirmitatilor
psihice.Pastrarea controlului devine una dintre problemele esentiale ale individului.
Noaptea,cu ceasurile grele , se revarsa peste minte...

„Sa te gandesti spre ce vei fi? Regretele tale n-au viitor.Si nici un viitor nu-i al tau.In timp nu
mai ai loc,in timp zace groaza.”

(Emil Cioran)

„Ar trebui sa faca omul mai bun...dar ce poate sa invete un copil la puscarie?...sa ia cutitul sa-l
infinga in om?..”Iata ca timpul iar palmuieste individul...Goffman ,in exemplara sa carte
„Aziluri” ,spune ca institutiile totale nu cauta o victorie culturala.Acesta evidentiaza faptul ca
se intampla ceva cu oamenii,nu sunt nici mai buni, nici mai sanatosi etc;Singurul lucru care se
intampla este sa il descalifice social pe individ.Se degradeaza visele,se degradeaza
personalitatea,se degradeaza orele,minutele ...In societate,omul alearga dupa o conditie mai
buna,dupa un trai superior,se lupta pentru sagetarea unor pozitii inalte...In
penitenciar,individul nu alearga...el se plimba...Se plimba printre 6 criterii care fac diferenta:
vechimea,forta fizica,inteligenta,fapta comisa,calitatea de recidivist,resursele
economice.Toate cele 6 sunt legate de timp.Vechimea se intelege de ce,forta ti-o capeti in
timp,la sala.Acolo ai destul timp sa iti „creionezi” forta.Inteligenta se antreneaza tot in
timp.Fapta comisa tine de clipa fatala,calitatea de recidivist tine de timpul de dupa iesire iar
resursele economice se scalda in orele de munca.Insa,ne lovim de un paradox.Da,timpul
detentiei este lung si incrancenat;ba chiar,am spus mai sus ca sursa criteriilor ce primeaza in
penitenciar este timpul.Se pare ca nu intotdeauna este asa.Primeaza CAND arati celorlalti
cum esti.

„Daca esti luat de prost,o duci rau.Asta inseamna ca toata puscaria ta care-ai sa faci in
pedeapsa respectiva ,sa nu ridici niciodata tonul la nimeni.”

„Felul cum intrebuintam timpul liber ne tradeaza caracterul”

(Gaius Plinius Secundus)

Intr-un penitenciar,caracterul are limite in ceea ce priveste modelarea.Exista timp liber,poate

prea mult, dar ai bariere.Nu poti pleca unde doresti,ai un program bine stabilit,nu ai multe
exemple demne de urmat.Ai doar experienta ta si experienta altora .Acestea sunt pendulele
vietii dure.Nu poti deveni bland,firav intr-un mediu ostil.Instinctele tale nu pot ceda in fata
sensibilitatii.Daca iti vei capata un animal, nu il vei putea aprecia ca „afara”.Lucrurile sunt
facute pentru a bate timpul.Timpul care se infrupta din neputinta ta.Daca noua felul in care ne
intrebuintam timpul liber ne tradeaza caracterul ,iata ca lor nu.

„Iti petreci cea mai mare parte a vietii facand ce nu trebuie,iar o buna parte a ei,nefacand
nimic;toata viata te-ai preocupat de cu totul altceva decat ceea ce ar fi trebuit”

(Seneca)

Ei isi petrec cea mai mare parte a vietii facand ce nu trebuie,sau poate doar o frantura de timp
au facut ce nu trebuie,iar cealalta parte,nefacand nimic.Timpul sta in loc.Identitatea lui se
pierde ,se redefineste dupa grupul institutionalizat.Tranformarile isi pun amprenta pe
el,formulele de adresare il contamineaza psihic iar dezagregarea vietii lui se poate observa cu
usurinta.Alegerile personale le va mai putea face in momentul in care va iesi din penitenciar.

„Ati observat dumneavoastra ca multi,cand ii aresteaza,zice:’ Cand ma eliberez,tot astea am

sa fac,am sa omor,am sa dreg’..poate ati observat,sau eu stiu?...nu se mai intampla asta.Cu
timpul,puscariasul se schimba.Deci il face un om mai bland,mai intelegator,mai cuminte.In
sensul asta.Oricum,te poate invata si lucruri rele puscaria.”

Timpul e ca o sita: alege oamenii ce ne inconjoara.Majoritatea condamnatilor pe viata nu mai

sunt vizitati de catre familiile lor.Raman imbratisati de singuratate intr-un mediu in care
trebuie sa se adapteze.Unii reusesc,isi incheaga prietenii;camaraderia este un lucru
important,poate este lucrul cel mai sincer dintr-un penitenciar.Altii nu.

Alergam dupa spectaculos.Ne imbatam cu povestile altora.Ne place sa citim ,sa fim la curent
cu noile informatii din lume,din tara ,din jur.Fugim dimineatza ,cand ne avantam curajosi
printre oameni,spre chioscurile cu ziare.Si penitenciarele ofera ziare.Dar le ofera pe cele de
acum o saptamana.Lumea institutionalizatilor este mereu cu un pas inapoi.Bineinteles,pasul
inapoi nu este dictat de intarzierea ziarelor,ci de nucleul ce se formeaza acolo,un nucleu
separat,pierdut in timp.Ziarele devin detalii in custile ingradite.

„Ne putem opri oricand in timpul urcarii,dar niciodata din timpul coborarii”

(Napoleon Bonaparte)

Nu putem afirma ca timpul petrecut in penitenciar este o cadere continua,dar in mod cert este
o cadere.Te pui in genunchi in fata unui abis ciudat,anormal.Tot ce trebuie sa faci este sa
incerci sa te descurci.Daca nu o faci,rezistenta ta este pusa sub semnul intrebarii.

„Toti avem propriile noastre masini ale timpului.Unele ne duc inapoi,se numesc
amintiri,unele ne duc inainte,se numesc visuri”

(Jeremy Irons)

Institutionalizatul in mod cert le are pe amandoua ,dar visele sunt putine.El se va gandi la un
vis,la timpul potrivit,si anume,la iesire.

„-Cum ai descrie inchisoarea?

-Nu stiu.E rea.Sa se fereasca toata lumea.Nu ai ce invata aici.

-Ai fost vreodata fericita?

-Nu stiu...”
Timpul le ofera idei institutionalizatilor.Arta ii ajuta,gandirea le danseaza.Orele sunt
suficiente asa ca se pot ocupa de lucruri ce iti ocupa mult timp si iti taseaza rabdarea.

Arta:”Semn ca tu ,puscarias,indiferent de pedeapsa,dai respect la mama,iubita,bunica.Dupa ce

le-ai nenorocit viata..”

Tainitele lui Goffman isi fac aparitia.Lucruri marunte ce le poti valorifica,lucruri peste care
noi trecem cu usurinta,de care ne saturam.Valorile se schimba in penitenciar.Timpul schimba
valorile umane,timpul schimba mai adanc valorile lor.

„A-ti gasi justificari pentru faptele tale este normal.Pentru un ucigas este cu atat mai
necesar.Este un mecanism de aparare fata de sine si de ceilalti,alimentat si de comparatiile cu
altii in aceeasi situatie”.Orele acolo fac mintea sa compare,sa analizeze,creierul capata alta
dimensiune.Te poti prabusi mancat de regrete daca psihicul tau nu este abil.

„Nu prea citesc,ca nu am rabdare.Asta-i singurul lucru care-mi lipseste.Rabdarea.N-am.Nu

pot.Tot mereu am o stare de neliniste.”Timpul sapa, nu face cadouri.Rabdarea ti-o formezi
singur in penitenciar,daca stii cum.

„Timpul e o fiara care are nesfarsita rabdare de a inghiti totul”

(Octavian Paler)

Totul se modifica din pricina omului.Transformam lucrurile ce odata erau uzate si stinse , in
noutati. Avem puterea asta.Cladirile sunt pictate altfel acum,viteza e mai mare.Penitenciarele
se schimba mai lent,dar se schimba.Atitudinile se schimba.In jurul anului 1950 se considera
mai buna arestarea a 10 nevinovati decat scaparea unui bandit.S-a trecut de la tortura la
discutie.Pe timpuri,detinutii erau tinuti timp indelungat fara posibilitatea de a discuta cu
cineva.Cuvinte ca : foame,frig,izolare,solitudine desenau vremurile institutionalizatilor de
altadata.Judecarile cu usile inchise si ciorba de iarba ca fel principal nu erau lucruri straine
penitenciarelor.

Astazi,timpul ne arata cum a reusit sa modifice conditii,gandiri,tendinte ,oameni.Astazi,timpul

e la fel de dur cu lumea condamnatilor ,dar aduce cu el un miros de nou.Timpul si oamenii
incearca...Statul decide.
Bibliografie: Istodor, Eugen-„Vietasii de pe Rahova”-Ed.Ego.publicistica,Bucuresti 2005

Goffman,Erving-„Aziluri”-Ed.Polirom,Bucuresti 2004

Foucault,Michel-„Anormalii”-Ed.Univers.