Dinozaurii au fost animale vertebrate care au dominat

ecosistemele terestre pe o perioadă de aproximativ 160 de milioane de ani, prima dată apărând pe
planeta noastră cu aproximativ 250 de milioane de ani în urmă, la sfârșitul perioadei triasice. La
sfârșitul perioadei cretacicului, acum circa 65 de milioane de ani, majoritatea dinozaurilor au
suferit o extincție catastrofală cauzată, probabil, de schimbarea temperaturii globale.

Păsările moderne sunt considerate descendente directe ale dinozaurilor de tip theropod din
familia răpitorilor, având drept prim reprezentant pasărea "Archaeopterix", care a trăit cu 150 de
milioane de ani în urmă. S-au descoperit fosile de dinozauri cu pene dar care erau prea greoi
pentru a zbura.[1]

Odată cu descoperirea primilor dinozauri la începutul secolului al 19-lea, scheletele lor fosilizate
au devenit puncte majore de atracție în toate muzeele din lume. Dinozaurii au devenit într-o
foarte scurtă perioadă de timp parte esențială a culturii globale a omenirii, devenind extrem de
populari, mai ales în rândul copiilor. În sfârșit, ei au devenit parte integrantă și din multe cărți și
filme renumite, așa cum ar filmul Jurassic Park. Noile descoperiri științifice privitoare la
dinozauri sunt permanent aduse în centrul atenției generale de către mijloacele de informare în
masă.

Termenul "dinozaur" este utilizat de asemenea frecvent pentru a desemna în general reptile
preistorice, așa cum ar fi pelicozaurii, dimetrodonii, pterozaurii cu aripi, pleziozaurii, mozazaurii
și ihtiozaurii acvatici, deși din punct de vedere științific aceste animale nu au fost dinozauri
propriu-ziși.

Cuprins
 1 Etimologie
 2 Viața dinozaurilor
 3 Vezi și
 4 Referințe și note
 5 Legături externe

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Schelet de Triceratops expus la Institutul Smithsonian, muzeul național de istorie naturală al
SUA.

Supraordinul "Dinosauria" a fost denumit formal de către savantul englez Richard Owen în
1842. Termenul este un cuvânt compus din cuvintele grecești δεινός (deinos, de groaza,
formidabil) și σαύρος (sauros, "șopârlă" sau "reptilă"). Owen a ales această combinație
lingvistică cu referire la proporțiile impresionante ale acestor animale, precum și la arsenalul lor
formidabil de dinți și ghiare.

De fapt dinozaurii erau extrem de diverși, făcând parte din subclasa Diapsida. Unii erau erbivori
(în general ornitischieni), alții carnivori (saurischieni). Unii erau bipezi, alții erau patrupezi, iar
alții (precum amozaurul) erau și bipezi și patrupezi, după cum o cerea situația.

Viața dinozaurilor[modificare | modificare sursă]

Allosaurus
Diplodocus

Ankylosaurus

Sellosaurus

Stegosaurus
Iguanodon

Dinozaurii s-au răspândit în timpul dominației lor pe toată suprafața pământului și au cucerit
aproape toate zonele (s-au găsit fosile de dinozauri până și în Antarctica), însă nu au reușit
niciodată să cucerească aerul (unde dominau pterozaurii) nici apa (unde existau diverse reptile
marine).

Unii dintre ei erau erbivori, pe când alții erau carnivori (speciile mari se hrăneau cu alte specii de
dinozauri). Pentru a se proteja de speciile carnivore, erbivorele au trebuit să se adapteze. Astfel
sauropodele au atins dimensiuni considerabile.

Alte specii au optat pentru deplasarea în grup sau pentru "arme" naturale împotriva carnivorelor.
Un exemplu este Triceratops avea un guler osos în jurul gâtului și 3 coarne pe acesta cu care
reușea să-l descurajeze chiar și pe celebrul T-Rex. Stegozaurul avea 3 spini la capătul cozii cu
care se apăra împotriva atacatorilor.

Hrana era o problemă în timpul dinozaurilor doar pentru speciile erbivore. Plantele nu conțineau
destule substanțe hrănitoare pentru a asigura necesarul zilnic al unui dinozaur; problema se
agrava în cazul speciilor gigantice.

Datorită insuficienței nutritive a hranei, un sauropod trebuia să-și petreacă majoritatea zilei
mâncând, ceea ce îi lăsa puțin timp pentru alte activități ca de exemplu împerecherea. Ca și multe
specii actuale probabil că și dinozaurii aveau diverse ritualuri de împerechere, deși oamenii de
știință nu sunt ferm convinși de acest lucru. Gulerul osos și cele 3 coarne ale triceratopsului
puteau fi folosite și pentru atragerea unei partenere, iar platoșele osoase de pe spatele
stegozaurului puteau fi vascularizate pentru a deveni un punct de atracție pentru femele.

Aceste reptile de mult dispărute, care continuă să ne fascineze, au pierit complet acum circa 65.5
de milioane de ani, cu mult înainte ca omul să-și facă apariția pe această planetă.

Au fost identificate deja peste 600 de specii de dinozauri, de la animale gigantice până la reptile
de dimensiuni foarte modeste, asemănătoare cu șopârlele de astăzi. Aceste specii se încadrează în
aproape 30 de familii de dinozauri, clasificate destul de riguros de oamenii de știință. Dar, odată
cu descoperirea unor alte schelete, noi specii continuă să fie clasificate și studiate.
Dinozaurii se înmulțeau prin ouă, ca și reptilele din zilele noastre. Femela își depunea ouăle pe
sol, într-un fel de cuib făcut în pământ. Dimensiunile și numărul ouălor variau în funcție de rasa
de dinozaur căreia îi aparțineau. Uneori, ouăle erau pur și simplu furate de alți dinozauri! Exista
o specie care avea acest obicei, denumită științific oviraptor, ceea ce înseamnă în latină “hoț de
ouă”.

Dinozaurii puteau înota, dar nu trăiau numai în apă, spre deosebire de alte specii de reptile,
contemporane lor, care erau acvatice: plesiozaurii și ichtiozaurii.

Despre dinozauri se mai știe că erau acoperiți cu solzi, dar nu se poate preciza cu siguranță
culoarea pielii lor. De obicei, naturaliștii îi reprezintă colorați asemănător reptilelor de azi, în
nuanțe de verde, gălbui sau cenușiu. Este doar o presupunere, dar probabil nu vom ști niciodată
care era adevărata culoare a dinozaurilor.

Nu se cunoaște nici cauza dispariției dinozaurilor. Există câteva presupuse cauze: o schimbare
bruscă a climei Pamantului, o epidemie devastatoare, lupta pentru existență cu mamiferele care
tocmai își făcuseră apariția, o erupție vulcanică de mari proporții, un meteorit care a lovit Terra...
Însă, la o analiză atentă, nici una dintre aceste teorii nu lămurește pe deplin misterul. Nu se poate
explica de ce au dispărut dinozaurii, în timp ce alte animale, contemporane lor (rechini, broaște
țestoase, crocodili) au supraviețuit. Așa că dispariția acestor animale care au stăpânit cândva
planeta noastră rămâne în continuare o enigmă.

Unele rase de dinozauri erau carnivore - teribile animale de pradă, ca, de exemplu, fiorosul
Tyranosaurus rex - alții erau erbivori. Variau foarte mult și ca dimensiuni, de la o talie gigantică,
până la dinozaurii pitici, de numai câteva zeci de centimetri.

Stegozaurul era acoperit cu plăci osoase, care îl apărau de prădători și îl ajutau să-și păstreze
constantă temperatura corpului. În capătul cozii avea patru spini lungi, cu care, la nevoie, se
putea apăra. În ciuda înfățișării sale impresionante (măsura 18 metri lungime și 3,5 metri
înălțime), era un animal erbivor pașnic.

Brontozaurul este unul dintre cei mai cunoscuți dinozauri.

Avea și el dimensiuni mari, impunătoare (20 de metri lungime) și cântărea 35 de tone. S-au găsit
ouă fosile de brontozaur, de 20–30 cm lungime. Această reptilă se pare că trăia foarte mult.
Mediul său de viață era mlaștina, căci se hrănea cu plante acvatice.

Un alt gigant erbivor era brachiozaurul, care se hrănea cu frunzele copacilor, asemenea girafelor
din zilele noastre, cu care de altfel seamănă destul de bine. Avea 14 metri înălțime, 26 de metri
lungime și cântărea 50 de tone! Fosile de brachiozaur au fost găsite atât în Africa, dar și în
America de Nord, ceea ce îi face pe geologi să susțină că aceste două continente nu erau separate
complet de ocean, în acele timpuri îndepărtate.

Tyranosaurus rex era cel mai feroce dinozaur de pradă, o adevărată teroare pentru celelalte
animale. Este unul dintre cei mai cunoscuți dinozauri carnivori, poate și pentru faptul că a fost
“reînviat” în mai multe producții cinematografice SF. Cântărea 8 tone, avea 15 metri lungime și
8 metri înălțime. Mergea ridicat pe labele dinapoi; cele din față erau extrem de mici. În ciuda
dimensiunilor și a greutății mari, era foarte agil. Avea dinți lungi, tăioși, cu care smulgea ușor
bucăți mari de carne din prada sa. Primele fosile de Tyranosaurus rex au fost descoperite în anul
1900, în Statele Unite.

Archaeopteryx era o reptilă zburătoare, un fel de strămoș al păsărilor. Măsura 30 până la 60 cm
lungime și avea dinți, gheare și o coadă osoasă, asemenea reptilelor. Poseda însă aripi și pene, ca
o adevărată pasăre. A trăit în perioada jurasică, în Europa Centrală.

Dinozaurul numit oviraptor nu era mai mare decât un câine. Se hrănea cu ouăle altor dinozauri.
Grație rapidității sale, fugea de îndată ce fura oul.

Pterodactylul era o altă reptilă zburătoare, dotată cu aripi, dar nu avea pene. Era un prădător
destul de agresiv. Toate aceste creaturi, dispărute de mult, au fost făcute din nou să se miște, dar,
din fericire, numai pe pelicula de film, de unii

Dinozaurii

Dinozaurii au fost animale vertebrate care au dominat ecosistemele terestre pe o perioadă de

aproximativ 160 de milioane de ani, prima dată apărând pe planeta noastră cu aproximativ 250
de milioane de ani în urmă, la sfârșitul perioadei triasice. La sfârșitul perioadei cretacicului,
acum circa 65 de milioane de ani, majoritatea dinozaurilor au suferit o extincție catastrofală
cauzată, probabil, de schimbarea temperaturii globale.

Păsările moderne sunt considerate descendente directe ale dinozaurilor de tip theropod din
familia răpitorilor, având drept prim reprezentant pasărea "Archaeopterix", care a trăit cu 150 de
milioane de ani în urmă. S-au descoperit fosile de dinozauri cu pene dar care erau prea greoi
pentru a zbura.[1]

Odată cu descoperirea primilor dinozauri la începutul secolului al 19-lea, scheletele lor fosilizate
au devenit puncte majore de atracție în toate muzeele din lume. Dinozaurii au devenit într-o
foarte scurtă perioadă de timp parte esențială a culturii globale a omenirii, devenind extrem de
populari, mai ales în rândul copiilor. În sfârșit, ei au devenit parte integrantă și din multe cărți și
filme renumite, așa cum ar filmul Jurassic Park. Noile descoperiri științifice privitoare la
dinozauri sunt permanent aduse în centrul atenției generale de către mijloacele de informare în
masă.

Termenul "dinozaur" este utilizat de asemenea frecvent pentru a desemna în general reptile
preistorice, așa cum ar fi pelicozaurii, dimetrodonii, pterozaurii cu aripi, pleziozaurii, mozazaurii
și ihtiozaurii acvatici, deși din punct de vedere științific aceste animale nu au fost dinozauri
propriu-ziși.
Schelet de Triceratops expus la Institutul Smithsonian, muzeul național de istorie naturală al
SUA.

Supraordinul "Dinosauria" a fost denumit formal de către savantul englez Richard Owen în
1842. Termenul este un cuvânt compus din cuvintele grecești δεινός (deinos, de groaza,
formidabil) și σαύρος (sauros, "șopârlă" sau "reptilă"). Owen a ales această combinație
lingvistică cu referire la proporțiile impresionante ale acestor animale, precum și la arsenalul lor
formidabil de dinți și ghiare.

De fapt dinozaurii erau extrem de diverși, făcând parte din subclasa Diapsida. Unii erau erbivori
(în general ornitischieni), alții carnivori (saurischieni). Unii erau bipezi, alții erau patrupezi, iar
alții (precum amozaurul) erau și bipezi și patrupezi, după cum o cerea situația.

Viața dinozaurilor[modificare | modificare sursă]

Allosaurus
Diplodocus

Ankylosaurus

Sellosaurus

Stegosaurus
Iguanodon

Dinozaurii s-au răspândit în timpul dominației lor pe toată suprafața pământului și au cucerit
aproape toate zonele (s-au găsit fosile de dinozauri până și în Antarctica), însă nu au reușit
niciodată să cucerească aerul (unde dominau pterozaurii) nici apa (unde existau diverse reptile
marine).

Unii dintre ei erau erbivori, pe când alții erau carnivori (speciile mari se hrăneau cu alte specii de
dinozauri). Pentru a se proteja de speciile carnivore, erbivorele au trebuit să se adapteze. Astfel
sauropodele au atins dimensiuni considerabile.

Alte specii au optat pentru deplasarea în grup sau pentru "arme" naturale împotriva carnivorelor.
Un exemplu este Triceratops avea un guler osos în jurul gâtului și 3 coarne pe acesta cu care
reușea să-l descurajeze chiar și pe celebrul T-Rex. Stegozaurul avea 3 spini la capătul cozii cu
care se apăra împotriva atacatorilor.

Hrana era o problemă în timpul dinozaurilor doar pentru speciile erbivore. Plantele nu conțineau
destule substanțe hrănitoare pentru a asigura necesarul zilnic al unui dinozaur; problema se
agrava în cazul speciilor gigantice.

Datorită insuficienței nutritive a hranei, un sauropod trebuia să-și petreacă majoritatea zilei
mâncând, ceea ce îi lăsa puțin timp pentru alte activități ca de exemplu împerecherea. Ca și multe
specii actuale probabil că și dinozaurii aveau diverse ritualuri de împerechere, deși oamenii de
știință nu sunt ferm convinși de acest lucru. Gulerul osos și cele 3 coarne ale triceratopsului
puteau fi folosite și pentru atragerea unei partenere, iar platoșele osoase de pe spatele
stegozaurului puteau fi vascularizate pentru a deveni un punct de atracție pentru femele.

Aceste reptile de mult dispărute, care continuă să ne fascineze, au pierit complet acum circa 65.5
de milioane de ani, cu mult înainte ca omul să-și facă apariția pe această planetă.

Au fost identificate deja peste 600 de specii de dinozauri, de la animale gigantice până la reptile
de dimensiuni foarte modeste, asemănătoare cu șopârlele de astăzi. Aceste specii se încadrează în
aproape 30 de familii de dinozauri, clasificate destul de riguros de oamenii de știință. Dar, odată
cu descoperirea unor alte schelete, noi specii continuă să fie clasificate și studiate.
Dinozaurii se înmulțeau prin ouă, ca și reptilele din zilele noastre. Femela își depunea ouăle pe
sol, într-un fel de cuib făcut în pământ. Dimensiunile și numărul ouălor variau în funcție de rasa
de dinozaur căreia îi aparțineau. Uneori, ouăle erau pur și simplu furate de alți dinozauri! Exista
o specie care avea acest obicei, denumită științific oviraptor, ceea ce înseamnă în latină “hoț de
ouă”.

Dinozaurii puteau înota, dar nu trăiau numai în apă, spre deosebire de alte specii de reptile,
contemporane lor, care erau acvatice: plesiozaurii și ichtiozaurii.

Despre dinozauri se mai știe că erau acoperiți cu solzi, dar nu se poate preciza cu siguranță
culoarea pielii lor. De obicei, naturaliștii îi reprezintă colorați asemănător reptilelor de azi, în
nuanțe de verde, gălbui sau cenușiu. Este doar o presupunere, dar probabil nu vom ști niciodată
care era adevărata culoare a dinozaurilor.

Nu se cunoaște nici cauza dispariției dinozaurilor. Există câteva presupuse cauze: o schimbare
bruscă a climei Pamantului, o epidemie devastatoare, lupta pentru existență cu mamiferele care
tocmai își făcuseră apariția, o erupție vulcanică de mari proporții, un meteorit care a lovit Terra...
Însă, la o analiză atentă, nici una dintre aceste teorii nu lămurește pe deplin misterul. Nu se poate
explica de ce au dispărut dinozaurii, în timp ce alte animale, contemporane lor (rechini, broaște
țestoase, crocodili) au supraviețuit. Așa că dispariția acestor animale care au stăpânit cândva
planeta noastră rămâne în continuare o enigmă.

Unele rase de dinozauri erau carnivore - teribile animale de pradă, ca, de exemplu, fiorosul
Tyranosaurus rex - alții erau erbivori. Variau foarte mult și ca dimensiuni, de la o talie gigantică,
până la dinozaurii pitici, de numai câteva zeci de centimetri.

Stegozaurul era acoperit cu plăci osoase, care îl apărau de prădători și îl ajutau să-și păstreze
constantă temperatura corpului. În capătul cozii avea patru spini lungi, cu care, la nevoie, se
putea apăra. În ciuda înfățișării sale impresionante (măsura 18 metri lungime și 3,5 metri
înălțime), era un animal erbivor pașnic.

Brontozaurul este unul dintre cei mai cunoscuți dinozauri.

Avea și el dimensiuni mari, impunătoare (20 de metri lungime) și cântărea 35 de tone. S-au găsit
ouă fosile de brontozaur, de 20–30 cm lungime. Această reptilă se pare că trăia foarte mult.
Mediul său de viață era mlaștina, căci se hrănea cu plante acvatice.

Un alt gigant erbivor era brachiozaurul, care se hrănea cu frunzele copacilor, asemenea girafelor
din zilele noastre, cu care de altfel seamănă destul de bine. Avea 14 metri înălțime, 26 de metri
lungime și cântărea 50 de tone! Fosile de brachiozaur au fost găsite atât în Africa, dar și în
America de Nord, ceea ce îi face pe geologi să susțină că aceste două continente nu erau separate
complet de ocean, în acele timpuri îndepărtate.

Tyranosaurus rex era cel mai feroce dinozaur de pradă, o adevărată teroare pentru celelalte
animale. Este unul dintre cei mai cunoscuți dinozauri carnivori, poate și pentru faptul că a fost
“reînviat” în mai multe producții cinematografice SF. Cântărea 8 tone, avea 15 metri lungime și
8 metri înălțime. Mergea ridicat pe labele dinapoi; cele din față erau extrem de mici. În ciuda
dimensiunilor și a greutății mari, era foarte agil. Avea dinți lungi, tăioși, cu care smulgea ușor
bucăți mari de carne din prada sa. Primele fosile de Tyranosaurus rex au fost descoperite în anul
1900, în Statele Unite.

Archaeopteryx era o reptilă zburătoare, un fel de strămoș al păsărilor. Măsura 30 până la 60 cm
lungime și avea dinți, gheare și o coadă osoasă, asemenea reptilelor. Poseda însă aripi și pene, ca
o adevărată pasăre. A trăit în perioada jurasică, în Europa Centrală.

Dinozaurul numit oviraptor nu era mai mare decât un câine. Se hrănea cu ouăle altor dinozauri.
Grație rapidității sale, fugea de îndată ce fura oul.

Pterodactylul era o altă reptilă zburătoare, dotată cu aripi, dar nu avea pene. Era un prădător
destul de agresiv. Toate aceste creaturi, dispărute de mult, au fost făcute din nou să se miște, dar,
din fericire, numai pe pelicula de film, de unii