Sunteți pe pagina 1din 7

Tema 5:Anatomia dinților.Date generale.Nomenclatura.

Sisteme de
adnotare a dinților.Tipuri de dinți
1.Anatomia dinților date generale.
Dinții sunt elemente dure,cele mai mult diferențiate ale ATM uman.Morfologic și
funcțional orice dinte este alcătuit din coroană,rădăcină și colet.Menținerea
dinților pe oasele maxilare se face prin intermediul paradontului de
susținere,reprezentat de cement,os alveolar,paradont care se gasește în spațiul
periodontal.

2.Tipurile de dentiții. Caracteristica

Omul prezintă două dentiții succesive, deci este difiodont.


Prima dentiție răspunzătoare de maturarea elementelor dentare, formate din prima
lamă dentară generează formarea a 32 de dinți, dintre care 8 sunt incisivii
temporari, 4 sunt caninii temporari și 20 molari – 8 temporari și 12 permanenți.
Dinții care se dezvoltă din prima lamă dentară se numesc dinții monofazari.
A doua dentiție generează formarea din a doua lamă dentară a 20 de dinți
permanenți,dintre care 8 incisivi, 4 canini și 8 premolari. Dinții care se dezvoltă
din a doua lamă dentară se numesc succesionali sau difizari.

3.Numărul dinților în dentiția temporară și permanentă. Evoluția

Dinții umani apar pe parcursul devoltării lui, sub formă de două generații de dinți,
ca urmare a două perioade eruptive succesive (prima serie de dinți sunt temporari,
iar a doua - permanenți), și poartă denumirea de difiodonție.

Ca rezultat al proceselor de evoluție pe scara filogenetică, la om întîlnim trei tipuri


de dentații succesive:
Temporară este numită prima generație de dinți, formată din 20 de dinți
temporari (subdivizați în 3 grupuri-incisivi, canini, și molari; sunt absenți
premolarii și molarul 3), ce exercită actul de masticație din a II-a jumătate a
primului an de viață și pînă la înlocuirea lor definitivă cu dinții permanențila
vîrsta de 11-13 ani. Deoarece acești dinți încep să erupă încă în perioada
alăptării pruncului (primii incisivi la 6 luni), ei mai sunt numiți și dinți de
lapte sau dinți infantili. Dinții temporari îndeplinesc aceleași funcții ca dinții
permanenți.
Mixtă este totalitatea dinților erupți, prezenți în cavitatea orală în perioada
cuprinsă între 6-12 ani, caracterizată prin coexistența dinților temporari
alături de cei permanenți
Permanentă este formată din 28-32 de dinți permanenți, debutează la vărsta
de 11-12 ani, cînd toți dinții temporari sunt înlocuiți cu dinții permanenți.

4.Enumerați 4 grupe de dinți în dentația permanentă după funcția lor.

Ambele arcade dentare prezintă la adulți cîte 16 dinți.


În centrul arcadei se află dinți adaptați pentru tăiere, zdrobire și sfîșiere, iar în
porțiunea posterioară pentru mărunțire și triturare.
De aceea, după funcție, toți dinții se împart în incisivi, canini, care din punct de
vedere a poziției ocupate formează grupul de dinți frontali, iar premolarii și molarii
sunt numiți dinții laterali sau posteriori.

5.Nomenclatura fețelor dentare

 Suprafața masticatorie a premolarilor și molarilor, sau marginea masticatorie


– a incisivilor și caninilor, - este parte activă a coroanei cu care se rupe,
zdrobește și terciuește hrana. Se mai numește și marginea ocluzală, deoarece
această suprafață contactează cu dinții celeilate arcade la agrenarea
maxilarelor.
 Suprafața vestibulară, este orientată spre vestibulul cavității orale. În
practica stomatologică fața vestibulară la dinții frontali (incisivi și canini) se
mai numește și labială, deoarece privește spre țesuturile buzelor, iar în cazul
dinților laterali (premolari și molari) – fața jugală, deoarece este orientată
spre țesuturile obrajilor.
 Suprafața orală este opusă cele vestibulare, fiind orientată nemijlocit spre
cavitatea orală propriu zisă. Fața orală la dinții arcadei superioare se mai
numește palatinală, iar pentru dinții arcadei inferioare – fața linguală.
 Suprafața proximală sau de contact este orientată către dinții vecini ai
aceleași arcade.
Fața dentară proximală este orientată către centrul arcadei dentare, spre linia
mediană, și se numește mezială, iar la dinții frontali – medială. Fața care este opusă
celei meziale și privește spre posterior se numește distală.
Pentru dinții laterali uneori sunt folosiți termenii: fața anterioară și posterioară.

6.Modalități și sisteme de notare a dinților

Este necesar de cunoscut că în practica clinică în procesul de tratament al


afecțiunilor dentare și cu scopul de a reduce descrierea fiecărui dinte sunt utilizate
formulele dentare – o ilustrare grafică a dinților în arcadele dentare în ordinea
succesivă de localizare, de la mediana feții și linia sagitală, care delimitează
maxilarul superior și inferior.
Literele și cifrele scrise deasupra liniei orizontale se referă la dinți superiori,
iar cele scrise sub linie – la dinții inferiori.
Formulele dentare utilizate în clinică folosesc:
 pentru dinții permanenți –adnotarea cu cifre arabe;
 pentru dinții temporari – adnotarea cu cifre romane.

Astfel de formulă dentară de grup indică, că în fiecare jumătate a maxilarului


superior și inferior (sau hemiarcadă) sunt câte 2 incisivi, 1 canin, 2 premolari și 3
molari.
Uneori stomatologii folosesc în activitatea sa practică formule alfanumerice de
grup, în care se obișnuiește cifrarea grupului dentar prin prima literă a numelui
latin. Cifra alăturată literei indică numărul de dinți al grupului respectiv în
hemiarcada dentară dreaptă sau stângă. Dinții permanenți sunt notați prin primul
caracter majuscul al numelui latin.

Formula clinică americană


Conform nomenclaturii adoptate de Asociația Stomatologilor din SUA (1975),
dinții permanenți sunt scriși cu cifre arabe în corespundere cu regulile de
examinare a acestora, și anume: de la dreapta spre stânga, începând cu dintele de
minte – la maxilă, și apoi, de la stânga spre dreapta, - la mandibulă.

Formula dentară internațională – FDI


Conform nomenclaturii internaționale a Organizației Mondiale a Sănătății,
dinții sunt prezentați prin număr binar (cu două cifre), prima cifră indicând
numărul cadranului formulei dentare, iar a doua – poziția dintelui în arcada
dentară.
Pentru dinții permanenți sunt definite cadranele1,2,3 și 4. Cadranul superior
drept are, în consecință, numărul “1”, cel superior stâng - “2”, cadranul inferior
stâng - “3” și cel inferior drept - “4”.
7.Explicați rolul funcției la dezvoltarea și diferențierea dinților.

Morfologia şi numărul dinţilor umani, aşa cum se prezintă la omul


contemporan, sunt rezultatul unei lungi evoluţii atît filogenetice cît şi ontogenetice.
Sub influenţa factorilor externi , dinţii, în cadrul modificărilor adaptative a
complexului dento-maxilar, au suferit un proces de perfecţionare morfologică, o
reducere numerică şi de regenerare. Acest mijloc de adaptare la condiţiile noi a dus
la perfecţionarea morfologică şi dobîndirea de funcţii noi şi complexe.

La peşti apar primele formaţiuni odontoide, avînd aceleaşi dimensiuni şi


formă conică. Aceste formaţiuni pot fi răspîndite pe toată cavitatea orală, pe brahii
sau chiar la nivelul faringelui. Rolul lor funcţional se reduce la reţinerea şi
inghiţirea hranei. La rechini dinţii au aceeaşi formă conică, dar de mărimi diferite,
fapt care le-a atras denumirea de dinţi homodonţi.

În clasa mamiferelor, la vertebratele superioare, dinţii se diferenţiază ca


formă şi dimensiuni în raport cu rolul funcţional mai complex care revine arcadelor
dentare pe această treaptă superioară de evoluţie, de secţionare, de zdrobire sau
fărîmiţare a alimentelor.
Această diferenţiere morfologică, în raport cu rolul funcţional ce revine
dinţilor în prelucrarea mecanică a hranei, a fost denumită heterodonţie.
Morfologia diferenţiată implică şi o perioadă mai lungă şi un process mai
laborios de formare a dintelui, fapt care duce la reducerea atît a numărului de dinţi,
cît şi a dentiţiilor de înlocuire. Astfel se ajunge la vertebratele superioare la un
număr de 44 de dinţi şi la două dentaţii care se succed, situaţie denumită
difiodonţie, şi chiar la o singură dentiţie numită monofiodonţie.

8.Ce numim coroană anatomică și clinică a dintelui.

Coroană anatomică- partea îngroșată a dintelui care proemină din alveola


maxilarului superior sau inferior, acoperită de smalț.
Coroană clinică- porțiunea dintelui, care proemină deasupra gingiei.
9.Ce numim rădăcină anatomică și clinică a dintelui.
Rădăcină anatomică- partea componentă a unui dinte, care este fixată intraalveolar,
cuprinsă între linia coletului și apexul dentar și este acoperită de cement.
Rădăcina clinică.porțiunea invizibilă a dintelui, implantată în alveola dentară.

10.Care sunt caracterele generale de morfologie funcțională a dinților.

Morfologia funcţională a dinţilor poate fi analizată privind dinţii în


totalitate, pe grupuri şi individual. Importanţa acestor cunoştinţe reiese din faptul
că pe parcursul vieţii diferite leziuni odontale coronare modifică morfologia
funcţională normală provocînd deseori tulburări funcţionale în diferite verigi şi
chiar a întregului sistem stomatognat. Asemenea modificări morfofuncţionale
necesită intervenţii de restaurare protetică, ceea ce este posibil doar cunoscînd
profund materialul în cauză.