Proiect la Integrarea Economică Regională

Cadru didactic: As.drd. Danileț Alexandra

Au realizat: Diaconu Olivia
Botnaru Daniela
Creciun Mădălina
Guzun Dumitrița
Afaceri Internaționale, anul III, grupa I

Suceava 2019
 Tema :

,,Impactul constituirii AELS ca grupare integraționistă”

Cuprins

1. Date generale despre gruparea integraționistă selectată........................................................................4

2. Tipul de schemă integraționistă- ,,ZONĂ DE LIBER SCHIMB”...........................................................6
3. Evoluția fluxurilor de comerț înainte și după adoptarea unei scheme integraționiste..................................8
 1. Date generale despre gruparea integraționistă selectată

Asociația Europeană de Liber Schimb (AELS) a fost înființată în 1960 prin Convenția de la
Stockholm. Scopul inițial al acestei organizații interguvernamentale a fost eliminarea taxelor vamale
la produsele industriale în comerțul dintre statele sale membre. Prin convenția AELS, statele AELS
au stabilit o zonă de liber-schimb pentru comerțul mărfurilor. Având în vedere că obiectivul principal
al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb a fost acela de liberalizare a comerţului între statele sale
membre, textul Convenţiei AELS, încă de la începuturile sale, cuprinde dispoziţii cu privire la
liberalizarea comerţului în ceea ce priveşte bunurile industriale dintre statele membre AELS.
Convenţia originală conţine prevederi ce au vizat eliminarea taxelor vamale pentru produsele
industriale, dar cuprinde şi dispoziţii menite să permită statelor membre renunţarea la asemenea
măsuri în cazul în care sarcinile impuse asupra economiilor naţionale s-ar fi dovedit prea dificil de
suportat. Convenţia de la Stockholm a stabilit un cadru cu principii directoare şi un set de norme
minime şi proceduri care trebuiau aplicate, conţinând însă dispoziţii detaliate privind reducerile
tarifare, eliminarea restricţiilor cantitative, precum şi privind regulile de origine. Totodată, Convenţia
AELS conţine dispoziţii vizând eliminarea ajutorului de stat, anumite măsuri în ceea ce priveşte
întreprinderile publice, practicile comerciale restrictive, practicile de dumping şi dreptul de stabilire.
Comerţul cu produse agricole transformate este acoperită în temeiul Convenţiei, în timp ce comerţul
cu produse agricole de bază a fost supus unor aranjamente bilaterale între statele membre AELS.
Membrii actuali ai AELS sunt Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția. Spre deosebire de Uniunea
Europeană (UE), AELS nu este o uniune vamală. Fiecare stat AELS este practic liber să stabilească
propriile tarife vamale și să aranjeze alte măsuri de comerț exterior în raport cu statele non-AELS
(așa-numitele țări terțe).
Trei dintre cele patru state AELS, Islanda, Liechtenstein și Norvegia, sunt părți la Acordul privind
Spațiul Economic European (SEE). Pentru a implementa obligațiile acestor țări în temeiul Acordului
SEE au fost create o Autoritate de Supraveghere AELS și o Curte SEE.
AELS este o organizaţie interguvernamentală specializată cu următoarea structură instituţională:
Consiliul AELS şi Secretariatul. Consiliul AELS este cel mai înalt organism de conducere al AELS şi
este format din reprezentanţii tuturor statelor membre. Acesta se reuneşte de regulă o dată pe lună, la
nivel de ambasadori (şefii delegaţiilor permanente la AELS) la Geneva. În aceste întâlniri, delegaţiile
procedează la consultări reciproce, negociază şi iau decizii cu privire la politicile AELS.
Până în prezent, AELS a semnat 20 de acorduri de liber schimb cu 29 de ţări. Toate statele membre
ale AELS sunt membre ale OMC fiind preocupate de realizarea unei bune funcţionări a sistemului
comercial mondial având în vedere viziunea AELS ce consideră că acordurile multilaterale şi cele
bilaterale nu se exclud, ci dimpotrivă îşi asigură o susţinere reciprocă.
Sarcinile principale ale Asociației sunt:

 Menținerea și dezvoltarea Convenției AELS , care reglementează relațiile economice între

cele patru state AELS;
 Gestionarea Acordului privind Spațiul Economic European (Acordul SEE), care reunește
statele membre ale Uniunii Europene și trei dintre statele AELS - Islanda, Liechtenstein și
Norvegia - pe o piață unică, denumită și „piața internă” .
 Dezvoltarea rețelei mondiale de acorduri de liber schimb EFTA .
State membre
Cele patru state AELS sunt toate economii competitive, deschise, angajate în liberalizarea progresivă
a comerțului în arena multinațională, precum și în acorduri de liber schimb.  De asemenea, sunt
competitive în mai multe sectoare vitale pentru economia globală și se situează printre cele mai înalte
din lume în materie de competitivitate, crearea de avere pe locuitor, speranța de viață și calitatea
vieții.
Elveția este lider mondial în domeniul farmaceutic, biotehnologie, utilaje, servicii bancare și
asigurări. Liechtenstein, la fel ca Elveția, este extrem de industrializat și specializat în produse cu
tehnologie intensivă în capital și cercetare și dezvoltare. Economia islandeză beneficiază de resurse
naturale regenerabile, nu mai puțin de terenuri de pescuit bogate și s-a diversificat din ce în ce mai
mult în alte industrii și servicii. Resursele naturale abundente contribuie, de asemenea, semnificativ
la puterea economică a Norvegiei, inclusiv explorarea și producția de petrol și gaze, precum și la
pescuit, precum și sectoare importante de servicii, cum ar fi transportul maritim și serviciile legate de
energie.
 
Istorie
EFTA a fost fondată prin Convenția de la Stockholm în 1960. Relațiile cu CEE, ulterior cu
Comunitatea Europeană (CE) și cu Uniunea Europeană (UE), au fost la începutul activităților AELS
de la început. De la începutul anilor 1990, AELS a continuat activ relațiile comerciale cu țări terțe din
și dincolo de Europa. 

Cifre cheie
Cele patru state AELS sunt economii deschise, dezvoltate, cu cifre comerciale care sunt substanțial
mai mari decât s-ar putea aștepta de la un număr mai mic de 14 milioane de oameni. EFTA este cel
de-al nouălea mare comerciant din lume în comerț cu mărfuri și al cincilea ca mărime în comerț cu
servicii. AELS este al treilea partener comercial cel mai important în domeniul mărfurilor pentru UE
și al doilea cel mai important atunci când vine vorba de servicii. 
 

Bugetul anual
Bugetul AELS este pregătit în două valute: franci elvețieni (CHF) și euro (EUR). Bugetul total pentru
2016 a fost echivalent cu 21 677 000 CHF, iar Secretariatul AELS are mai puțin de 90 de
angajați. Trei dintre cele patru state EFTA contribuie la coeziunea în Uniunea Europeană printr-un
acord separat, SEE și Norvegia. Bugetul AELS este pregătit în conformitate cu principiul de
bugetare-cadru utilizat de administrațiile publice ale statelor membre. Această abordare își propune
să crească gradul de conștientizare a cheltuielilor bugetare la toate nivelurile.
 2. Tipul de schemă integraționistă- ,,ZONĂ DE LIBER SCHIMB”

Acordurile de liber schimb sunt încheiate între două sau mai multe țări care doresc să sigileze
cooperarea economică între ele și să fie de acord asupra condițiilor de tranzacționare reciproce. În
acord, țările membre identifică în mod specific drepturile și tarifele care trebuie impuse țărilor
membre atunci când vine vorba de importuri și exporturi.
Termenii cheie ai acordurilor de liber schimb și a zonelor de liber schimb includ:
 Bunurile de import sunt produse care au fost fabricate dintr-un teren străin și sunt aduse într-o
altă țară și consumate de rezidenții săi.
 Bunurile de export sunt opuse mărfurilor de import - un producător situat într-o țară își vinde
produsele cumpărătorilor din altă țară.
Pentru a dezvolta o zonă de liber schimb , țările participante trebuie să elaboreze reguli pentru modul
în care va funcționa noua zonă de liber schimb. Ce proceduri vamale va trebui să urmeze fiecare
țară? Ce tarife vor fi permise, dacă există, și care vor fi costurile lor? Cum vor rezolva țările
participante disputele comerciale? Cum vor fi transportate mărfurile pentru comerț? Cum vor fi
protejate și gestionate drepturile de proprietate intelectuală ? Modul în care se răspund la aceste
întrebări într-un acord specific de liber schimb tinde să se bazeze pe influențele politice din interiorul
și relațiile de putere dintre țări. Aceasta modelează domeniul de aplicare și gradul în care va fi efectiv
comerțul „liber”. Scopul este crearea unei politici comerciale pe care toate țările din zona liberului
schimb să le poată conveni în mod fezabil.
Comerțul liber produce costuri și beneficii. Zonele de comerț liber pot beneficia de consumatori, care
pot avea un acces sporit la mărfuri străine mai puțin costisitoare și / sau de calitate superioară și care
pot vedea că prețurile scad pe măsură ce guvernele reduc sau elimină tarifele. Producătorii pot lupta
cu o concurență sporită, dar ar putea, de asemenea, să achiziționeze o piață foarte extinsă de
potențiali clienți sau furnizori. Muncitorii din anumite țări și industrii vor pierde locuri de muncă și se
vor confrunta cu greutăți aferente, pe măsură ce producția se va muta în domenii în care avantajul
comparativ sau efectele de pe piața internă face ca aceste industrii să fie mai eficiente în
ansamblu. Unele investiții în capital fizic fix și capital uman vor sfârși prin pierderea valorii sau ca
costuri în totalitate scurse. Zonele de liber schimb pot încuraja, de asemenea, dezvoltarea economică
în țările în ansamblu, beneficiind o parte din populația care va vedea nivelul de trai
crescut. Susținătorii zonelor de liber schimb evidențiază avantajele, în timp ce cei care se opun
acestora se concentrează asupra costurilor. 
Zonele de liber schimb sunt favorizate de unii susținători ai economiei liberei piețe . Alții susțin în
schimb că adevăratul comerț liber nu necesită tratate complicate între guverne sau entități politice și
că beneficiile comerțului pot fi ușor valorificate prin simpla eliminare a restricțiilor comerciale, chiar
și unilateral. Aceștia susțin uneori că rezultatele acordurilor de liber schimb reprezintă influența
presiunii speciale a dobânzii și a solicitării de chirii la fel de mult ca rezultatele comerțului liber. Unii
susținători ai pieței libere subliniază că zonele de comerț liber pot denatura, de fapt, modelele de
specializare internațională și divizarea muncii prin părtinirea, sau chiar limitarea explicită a
comerțului către blocuri comerciale, spre deosebire de a permite forțelor naturale ale pieței să
determine modelele de producție și comerț între țări. 
 Avantajele unei zone de liber schimb
O zonă de comerț liber oferă mai multe avantaje, printre care:
1. Eficiență crescută
Lucrul bun pentru o zonă de liber schimb este că încurajează concurența, ceea ce crește, în
consecință, eficiența unei țări, pentru a fi la egalitate cu concurenții săi. Produsele și serviciile devin
apoi de o calitate mai bună, fără a fi prea scumpe.

2. Specializarea țărilor
Când va exista o concurență dură, țările vor tinde să producă mai multe produse sau bunuri la care
sunt cele mai eficiente. Acest lucru se datorează faptului că durează mai puțin timp pentru finalizare,
iar producția lor este mai mare.

3. Fără monopol
Când există comerț liber și tarifele și cotele sunt eliminate, monopolurile sunt de asemenea eliminate,
deoarece mai mulți jucători pot intra și se pot înscrie pe piață. 

4. Prețuri reduse
Când există concurență, în special la nivel global, prețurile vor scădea cu siguranță, permițând
consumatorilor să se bucure de o putere de cumpărare mai mare. 

5. Soi crescut
Odată cu importurile din ce în ce mai ușoare și mai ieftine, consumatorii vor avea acces la o varietate
de produse ieftine.

 Dezavantajele zonei de liber schimb

În ciuda tuturor beneficiilor aduse de o zonă de comerț liber, există și unele dezavantaje
corespunzătoare, inclusiv:
1. Amenințare la proprietatea intelectuală
Atunci când importurile intră mai ușor, producătorii autohtoni le pot accesa cu ușurință, permițându-
le să copieze ideile și să le vândă sub formă de eliminări. Cu multe țări cu legi sau proprietăți
intelectuale, puține sau deloc , ar fi ușor să furi idei.
2. Condiții de muncă nesănătoase
Externalizarea locurilor de muncă în țările în curs de dezvoltare poate deveni o tendință cu o zonă de
liber schimb. Deoarece multe țări nu au legi de protecție a muncii, lucrătorii ar putea fi obligați să
lucreze în medii de muncă nesănătoase și subvalorizate.
3. Mai puține venituri din impozite
Întrucât țările membre nu mai sunt supuse impozitelor la import, trebuie să se gândească la modalități
de compensare a veniturilor fiscale reduse.
 3. Evoluția fluxurilor de comerț înainte și după adoptarea unei scheme integraționiste

 Exporturile Norvegiei
Exporturile Norvegia-Islanda între 1995-2018
Sursa: Elaborat după datele site-ului UNCTAD stat
800000

700000

600000

500000

400000

300000

200000

100000

Comentariu: Din grafic observăm că în perioada 1995-2012 exportul Norvegiei în Islanda s-a
confructat cu un șir de schimbări esențiale.Inițial putem remarca o creștere cu 83.439 milioane dolari
în 1996 comparativ cu 1995 ,iar din 1996 până în 1999 se înregistrează o variație nesemnificativă a
exporturilor.În ceea ce privește următorii ani s-a înregistrat o înrăutățire a situației, exporturile
manifestă o scadere cu 122.202 milioane dolari în 2002 comparativ cu 1999.Totodată analiza
demostrează că în următorii ani situația se îmbunătățește considerabil în 2008 un flux semnificativ
pentru economia ambelor state .În 2009 situația se agravează din cauza revoluției islandeze. Sistemul
bancar s-a prăbuşit, trăgând după el întreaga economie naţională și înregistrând o scădere cu 203.582
milioane dolari a importurilor în Islanda. Creșterea economică a Islandei cu 3% în 2011 a generat și
creșterea exporturilor Norvegiei.
Începând cu 2012 când în componența AELS au rămas doar 4 state, se observă o oscilație a
exporturilor,fiind cauzată de creșterea datoriei externe a Islandei și poziționarea acesteia pe locul 10
al țărilor cu cea mai mare datorie externă din lume, aceasta limitând fluxurile de import din
Norvegia.Această situație și-a pus amprenta, diminuând exporturile din 2015 cu 251.050 milioane
dolari, reprezentând o situație nefavorabilă pentru Norvegia. În ceea ce privește perioada următoare
din analiza datelor prezentate, se evidențiază o creștere a exporturilor norvegiene din 2015 până în
prezent.
Exporturile Norvegia-Elveția & Liechtenstein între 1995-2018
Sursa: Elaborat după datele site-ului UNCTAD stat
1,200,000

1,000,000

800,000

600,000

400,000

200,000

0
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Milioane USD

Comentariu: Din analiza datelor prezentate putem observa că în perioada 1995-2006 exporturile
norvegiene în Elveția și Liechtenstein nu au generat schimbări esențiale. O creștere a exporturilor în
2007 cu 575 206 Milioane USD comparativ cu 2006 o vom interpreta ca fiind o situație favorabilă,
fiind cauzată de creșterea exporturilor de gaze naturale cu aproximativ 40% în 2007. Această s-a
menținut și în următorul an datorită reînvierii globale a mișcării valutare care a furnizat un stimulent
necesar economiei elvețiene. În 2008, odată cu criza financiară , situația se agravează, respectiv scad
exporturile și se remarcă o presiune internațională asupra Elveției și Liechtenstein-ului în raport cu
țările membre OCDE. Evenimentele fără precedent în 2008 s-au făcut resimțite la începutul anul
2009 ceea ce se deduce și din grafic. În ceea ce privește următorii ani, observăm o scădere accentuată
a exporturilor îndeosebi în 2018 cu 577.960 milioane USD, comparativ cu 2011, an în care fluxurile
comerciale au avut un impact semnificativ asupra economiei norvegiene.

 Importurile Norvegiei
Importurile Norvegia- Islanda între 1995-2018
Sursa: Elaborat după datele site-ului UNCTAD stat
 400,000
350,000
300,000
250,000
200,000
150,000
100,000
50,000
0
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Milioane USD

Comentariu: Conform graficului putem observa o oscilație relativ uniformă a importurilor în

Norvegia din 1995 până în 2005. Studiind datele, observăm că în 2003 este prezentă o creștere
economică de 4.5% comparativ cu 0.6% în cei doi ani premergători fapt datorat relansării economiei
islandei. Pe când în 2005 se remarcă o creștere de 5.3%. În 2007 a avut loc o redresare substanțială
față de 2006, exporturile de aluminiu crescând cu peste 40% și cele de pește cu 3%. Evoluția
importurilor norvegiene a înregistrat o tendință de creștere din 2011 până în 2018. Trebuie avut în
vedere că anul 2017 s-a remarcat printr-o creștere considerabilă cu 145.896 Milioane USD față de
anul precedant, situația în cauză fiind determinată de faptul că Norvegia a devenit 35-lea cel mai
mare importator din lume.

Importurile Norvegia- Elveția & Liechtenstein între 1995-2018

Sursa: Elaborat după datele site-ului UNCTAD stat
1,400,000

1,200,000

1,000,000

800,000

600,000

400,000

200,000

0
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Milioane USD

Comentariu: Întreprinderile elvețiene sunt foarte competitive pe plan internațional. În anumite

sectoare, peste 90% din bunuri și servicii sunt exportate. Totuși, industria mecanică, electrotehnica și
chimia au un aport de peste 50% din exportul elvețian. Elveția este unul dintre principalii exportatori
ai unor produse precum: mașini textile, mașini pentru industria hârtiei, mașini și materiale
tipografice,ramuri de interes sporit pentru Norvegia. Din analiza datelor prezentate în graficul de mai
sus, observăm că la fel ca în majoritatea ţărilor industrializate, Norvegia a inregistrat ritmuri bune de
creştere economică in perioada 2004-2007, având posibilitatea de a importa o gamă largă de bunuri.
Se constată o scădere cu 214.270 Milioane USD în anul 2009 comparativ cu 2008, cauza fiind criza
financiară care a înglobat toate statele lumii. O uşuară tendinţă de relansare economică se observă
începând cu jumătatea anului 2009, ca urmare în principal, a planurilor şi măsurilor de stimulare
economică adoptate de guvernele lumii. La nivelul anului 2011, Elveţia a înregistrat o creştere
economică de +1,9%, ceea ce a favorizat creșterea importurilor norvegiene. Toate în asamblu au
contribuit la plasarea Elveției pe locul 18 drept cel mai mare exportator din lume.

 Exporturile Elveția, Liechtenstein

Exporturile Elveția, Liechtenstein – Norvegia între 1995-2018

Sursa: Elaborat după datele site-ului UNCTAD stat
1200000

1000000

800000

600000

400000

200000

0
95 97 99 01 03 05 07 09 11 13 15 17
19 19 19 20 20 20 20 20 20 20 20 20

Milioane USD

Comentariu: Analizând graficul cu exporturile Elveția, Liechtenstein-Norvegia putem constata că

exporturile către Norvegia timp de 13 ani (1995-2007) au crescut, cu un avânt de la 419761,5
milioane USD în 1995 la 980501,3 milioane USD în anul 2008, astfel crescând exporturile cu
aproximativ de 2,33 ori. Cifra maximă atinsă de export a fost de 1116319 milioane USD, în anul
2012.
În anul 2018 rata de creștere a exporturilor de mărfuri a fost de +3,7%.
O posibilă creștere a exporturilor către acest stat ar fi faptul că distanța dintre Elveția-
Liechtenstein și Norvegia nu este atât de mare, astfel distribuția de produse și mărfuri se face mai
mult pe uscat decât pe cale maritimă, decât în cazul Islandei.
Exporturile Elveția, Liechtenstein – Islanda între 1995-2018
Sursa: Elaborat după datele site-ului UNCTAD stat
 70000
60000
50000
40000
30000
20000
10000
0

Milioane USD

Comentariu: Analizând graficul de mai sus, constatăm cifra exporturilor către Islanda, care variază
de la an la an. O astfel de variație se observă în anul 1995 către 1996 o creștere de 8331,17 milioane
USD. Urmează o creștere a exportului ce se estimează la 43736,78 milioane USD în 1998, creșterea
dată urmată de o scădere de aproximativ 2,56 ori.
Urmează un avânt în anul 2005, care ajunge la 48588,73 milioane USD. Însă în anii 2009-2010, anii
crizei economice exporturile iarăși ajung la 21642,47 milioane USD.
În anul 2018 rata de creștere a exporturilor de mărfuri a fost de +3,7%.
O descreștere a exporturilor către aceste state sunt amplasate geografic nefavorabil față de Islanda,
astfel distribuția de produse și mărfuri se face atât pe cale maritimă ,cât și prin transportul pe uscat.

 Importurile Elveția, Liechtenstein

Importurile Elveția, Liechtenstein – Norvegia între 1995-2018
Sursa: Elaborat după datele site-ului UNCTAD stat
700000

600000

500000

400000

300000

200000

100000

0
95 97 99 01 03 05 07 09 11 13 15 17
19 19 19 20 20 20 20 20 20 20 20 20

Milioane USD

Analizând graficul cu importurile Elveția, Liechtenstein- Norvegia putem constata că importurile

între anii 1995-2006 au înregistrat o medie de aproximativ 201000 milioane USD. Astfel, în 2007 se
înregistrează o mică creștere ce atinge 340132 miliarde USD.
PIB-ul Norvegiei a scăzut în cursul anului 2009. Dar a început să crească din nou la sfârșitul anului
2009.Acesta a fost un motiv pentru scăderea importurilor din acel an, ce constituiau 246136,3
milioane USD la cel moment.
Însă o valoare maximă între anii 1995 și 2018 îl are anul 2012, cu 590437,3 miliarde USD.
O posibilă creștere a importurilor către acest stat ar fi faptul că distanța dintre Elveția-Liechtenstein și
Norvegia nu este atât de mare, astfel distribuția de produse și mărfuri se face mai mult pe uscat decât
pe cale maritimă, decât în cazul Islandei.

Importurile Elveția, Liechtenstein – Islanda între 1995-2018

Sursa: Elaborat după datele site-ului UNCTAD stat
90000

80000

70000

60000

50000

40000

30000

20000

10000

0
95 96 97 98 99 00 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12 13 14 15 16 17 18
19 19 19 19 19 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20

Milioane USD

În graficul de mai sus se observă un avânt de la 29569,72 miliarde USD în anul 2005 la 85127,71
miliarde USD în 2006. Același avânt observăm și în anul 2009, când se înregistrează 83500,72
miliarde USD.
Însă un minim de import se observă în anul 2012, cu o cifră de 22994,61 miliarde USD.
Islanda este o economie destul de deschisă, cu importuri și exporturi de mărfuri și servicii care se
ridicau la 51%, respectiv 33% din PIB în 2006. Comerțul implică o pondere destul de mare de
produse primare și mărfuri, dar exporturile s-au diversificat semnificativ în ultimii ani.
Anumiți factori îi restricționează deschiderea, cum ar fi distanța geografică față de principalele centre
de populație, intra-industrie limitată și comerțul, un sector de export bazat pe resurse naturale și o
protecție extinsă al agriculturii domestice.
 Bibliografie

https://www.efta.int/about-efta/the-efta-states

https://www.investopedia.com/terms/f/free_trade_area.asp

https://corporatefinanceinstitute.com/resources/knowledge/economics/free-trade-area/

http://www.portaldecomert.ro/Files/INDRUMAR%C2%A0%20DE
%C2%A0%20AFACERI_2009253624133.htm?fbclid=IwAR3XipC_YZC-
LL50hQwqThB87zgFg2qzHK_SWV0QZ694-qg8sZn2Wl5rFZ4
https://en.wikipedia.org/wiki/Economy_of_Switzerland?fbclid=IwAR2agbpyUmbjkPqdIgfGYYNdqtOnMTBmP-
6rWlveanFXyT511hrYky624aE#Trade

https://core.ac.uk/download/pdf/6300240.pdf